Nu exista soarta!
 

In SUA s-a intamplat o minune:
Un avion cu 155 de oameni la bord,la scurt timp dupa decolare a intrat intr-un stol de pasari si ambele motoare s-au oprit.
Pilotul (ajutat de Dumnezeu normal caci altfel nu ai cum sa-ti pastrezi cumpatul) a dirijat avionul sa cada in fluviul Hudson asa incat toti cei 155 de pasageri au fost salvati.
Deci iata ca nu exista soarta.
De pilotul s-ar fi panicat (se stie caci tata panicii e Satana) si ar fi zis asta a fost sa fie avem un dezastru aerian cu 155 de morti.
Normal caci si rugaciunile celor din avion au fost ascultate (ce ciudat Dumnezeu asculta si pe catolici si pe protestanti si pe neo-protestanti...).

Se intelege ca daca e minune vedem si ajutorul lui Dumnezeu aici.

http://news.yahoo.com/s/ap/20090115/...plane_in_river

http://edition.cnn.com/2009/US/01/15...ash/index.html

Doar pentru faptul ca unii cred in El sub alta forma,unii au alta religie Dumnezeu nu ne poate parasi.Doar nu credeti ca daca religia dreapta este ortodoxismul catolicii toti vor muri .Nu putem face nimic pentru un african care nici nu a auzit de crestinism.In ochii lui Dumnezeu suntem egali,Dumnezeu iubeste si un martor al lui Iehova daca acesta da dovada de suflet curat.

Aici sunt intr-u totul de acord cau tine.Daca omul credincios are inima curata primeste iubirea lui Dumnezeu indiferent de religie.

[COLOR=green]Ce e ciudat aici? Dumnezeu e unul pentru toti. Si pe toti ne iubeste si ne trateaza la fel. Dupa cum te manifesti, tind sa cred ca pe cazutul din picioare l-ai intreba intai carei comunitati religioase ii apartine si apoi i-ai da o cana cu apa... Unde scrie, in religia noastra crestin-ortodoxa ca Dumnezeu ne iubeste doar pe noi, ortodocşii? Dumnezeu nu apartine nici unei comunitati religiase. Dumnezeu este Dumnezeu si atat.[/COLOR] :5:

[COLOR=green]Acesta este titlul subiectului. Si eu iti spun ca exista si suntem chiar atentionati de ceea ce urmeaza sa ni se intample ori sa traim dar, din diferite motive - lipsa de pregatire, necredinta, neincredere - nu realizam, nu pricepem/percepem semnele care ne vin, decat foarte tarziu sau niciodata... Cum suntem avertizati? Prin semne: vise, premonitii, scrieri... Nu ma refer la ghicit. Exclus! Cel putin pentru mine...[/COLOR] :5:

Daca exista soarta sau destin inseamna ca sunt privat de libertate. In lipsa libertatii omul nu cred ca mai este responsabil de ceea ce face. Nu pot sa concep ca raul pe care-l savarsesc imi este impus de sus. Intr-un mod indirect Dumnezeu este autorul raului. Eu as fi asemenea unui actor care indeplinesc un anumit rol. Noi pentru Dumnezeu sunt persoane, ca existente constiente si libere.

Visele sunt de la draci,am avut la viata mea multe vise ciudate si de toata rusinea..,am avut si vise frumoase,visele nu trebuie luate in considerare,pentru ca nu sunt ADEVARATE!

[COLOR=green]Si visul acesta e tot de la cine spui tu?[/COLOR]

[COLOR=green]În toamna aceea când am venit acasă doar pentru câteva ore, începuse deja scoala si nu puteam sta mai mult, toate erau anapoda. La toti din familie ne mergea rău, între noi era o atmosferă tensionată care nu făcea bine nimănui. Nu m-am putut bucura de nimic si-am revenit la casa mea destul de tristă.

Pentru binele nostru, al meu si al celor din familia mea, mi-am propus să merg la biserică sapte vineri la rând. Asa am gândit eu si-am crezut că ne poate fi de folos. Nu am spus la nimeni ce fac si de ce, nici chiar celei mai bune prietene.

Joi seara, înainte de a patra vineri, zi de slujbă. Când am iesit de la scoală, ploua, mărunt, des, trist. Era rece, toamna începuse deja de ceva vreme. Eram plictisită, obosită si nu-mi doream decât să ajung acasă, să mă bag în pat si să dorm.

Mă gândeam că trei slujbe sunt suficiente si, înainte de culcare, nu am mai pus ceasul să mă trezească dimineata, la ora sase. Slujbele de vineri începeau la ora 6.30.
M-am culcat devreme, fără grijă, si-am adormit imediat. Nu numai oboseala, dar si vremea îndemna la somn.

Spre dimineaţă m-am visat în biserica la care merg de obicei. Biserica era puternic luminată, culoarea predominantă a icoanelor si peretilor fiind rosu strălucitor si galben-auriu.

În biserică nu era nimeni, biserica era goală. Priveam în jur nelămurită si, la un moment dat, am întrebat, dar nu pe cineva anume, de ce nu e slujbă în biserică. Atunci, un glas de femeie, pe care n-o vedeam, mi-a spus: „cum să fie slujbă în biserică dacă tu stai în pat si dormi?…”

M-am trezit brusc. Speriată, am privit ceasul si-am sărit din pat înfricosată. M-am îmbrăcat si-am ajuns la biserică la timp să prind toată slujba.

Planul din gândul meu a fost citit sau auzit. Nu de om, ci de Dumnezeu. Dar nu trebuie neglijata nici propria-mi constiinta. Nu mi s-a permis să încalc hotărârea/promisiunea. Am fost mustrată bland că stau în pat si dorm, când ar fi trebuit să fiu la slujbă, în biserică, unde singură m-am programat să merg sapte vineri la rând.

Asa am învătat, am aflat că Dumnezeu îti citeste si gândul si că El nu poate fi mintit. Si-am mai învătat/aflat că nici fată de tine însuti nu-i bine să lasi promisiuni neonorate… Constiinta se revolta...[/COLOR]

Si da-ne o sursa ceva informatii despre acea persoana ,visele de obice nu sunt adevarate,daca l-ai visat pe Mantuitorul Iisus Hristos si iti spunea ceva nu trebuie sa te bucuri imediat si sa asculti ceea ce zice in vis ci trebuie mers la duhovnic acesta va analiza si te va sfatui ,si iti va da informatii despre vise.Diavolii se pot infatisa sub anumite forme chiar si ce a Mantuitorului,si la Apocalipsa se va intampla la fel,de aceea zic.Daca un vis iti spune du-te si arunca-te in Dunare ca vei fi mantuit ,si persoana care iti va spune este un Sfant anume nu trebuia ascultat fiindca sigur visele sunt de la diavol.Desigur parintii pot da mai multe informatii eu nu stiu nimic concret doar atat ,indemnul acesta,sa nu ne incredem in vise.

[COLOR=green]In zilele noastre, cum pot exista oameni ca tine, atat de indoctrinati, fara vointa proprie si fara personalitate, cu o logica bolnava, vanduti, trup si suflet, diavolului pe care vad ca-l pomenesti cu o pofta nebuna. Si mai umbli si liber printre oameni! [/COLOR][COLOR=green]Doamne fereste-ma![/COLOR]

Iar isti o cearta doamna draga,eu m-as bucura daca ai pleca,cu ce drept ma acuzi tu pe mine?Fereste-ma Doamne de femei ispitite.Doamna draga,caut acum un interviu al unui parinte si il postez aici,de parca as zice din gura mea.Daca tu crezi in vise problema ta,uneori visele mai sunt si din cauza constiintei incarcate etc.

Visul in viziunea Sfintilor Parinti
Omul din zilele noastre este tot mai atras de ceea ce inseama iesirea din firesc; cauta miracolul, minunea, extraordinarul, cu orice pret, desi cel mai adesea, nu stie sa discearna intre fals si autentic si nici nu stie sa se comporte cum trebuie in fata unor astfel de evenimente sau experiente.

Fiind preocupat de tot ceea ce este “altceva” decat cotidianul, omul contemporan este tot mai atras de experientele suprafiresti, paranormale. Pornind de la cele mai naive forme - superstitiile, interpretarile benefice sau malefice date unor lucruri sau fapte cu totul conjuncturale - si pana la cele mai elaborate reprezentari din punct de vedere psihic, el cauta sa le imbrace pe toate acestea cu semnificatii spirituale, cel mai frecvent exclusivist exagerate.
Adesea se intreaba daca trebuie sa creada in vise, daca ele sunt de la Dumnezeu sau nu.

Trebuie sa precizam ca teologia nu lucreaza cu ipoteze si probabilitati, cu posibilitati si cu aproximari, ci are ca obiect de traire si nu doar de observare si analiza, realitati si certitudini.
Nevoia de a visa, face parte din trebuintele fundandamentale ale fiintei umane.

Visul are un rol esential in dinamica psihismului uman. De aceea, psihologia vorbeste despre o “functie multidimensionala” a visarii, care include un raport de comunicare (cu lumea, semenii, dar si cu sine si doar arareori cu Dumnezeu si lumea cea inteligibila); o relatie psihofiziologica (de exteriorizare a trairilor umane interioare, nu totdeauna exprimate manifest); si o functie psihosociala (intelegand prin aceasta o raportare ierarhica la realitatile sociale ce ne inconjoara).

Cercetarile psihologice moderne confirma faptul psihic ca visele noastre cuprind, de obicei, imagini din viata reala, fragmente din evenimentele petrecute in stare de veghe. Visele noastre descopera legatura noastra - curata sau patimasa - cu realitatile obiective; sincera sau interesata, fata de tot ceea ce este in afara sau chiar in insusi sufletul nostru. Visele, pornind din zonele inconstiente, subconstiente, ale vietii noastre sufletesti si dezvoltandu-si continutul, prin adaugarea si a altor elemente ale vietii noastre, sunt expresia pe care o iau, in stare de somn, sentimentele, gandurile, dorintele, intr-un cuvant, experientele noastre cotidiene.

Atat din punct de vedere psihologic, dar si teologic, cea mai mare parte a viselor omului sunt expresia unor experiente trecute, mai apropiate sau mai indepartate de momentul real, prezent, elemente pozitive sau negative, fericite sau triste, arhivate in zonele subconstiente ale constiintei si care rabufnesc la suprafata.

Sfantul Simeon Noul Teolog ne descrie si modul in care fiecare facultate sufleteasca influenteaza continutul viselor. Astfel, cand partea poftitoare a sufletului e impinsa spre patimile desfatarilor si spre placerile vietii, tot pe acelea le vede si sufletul in vis. Cand mania si iutimea nu sunt controlate, cel tulburat de ele viseaza certuri, atacuri, razboaie cu presupusii sai rivali. Iar atunci cand este stapanit de mandrie si de slava desarta, el isi inchipuie demnitati si onoruri deosebite, acte de cinstire deosebita si de veneratie, sederi pe tronuri inalte, domnie asupra celorlalti, iar in plan duhovnicesc, descoperiri extraordinare.

Pentru cel curat sufleteste, lumea din vis este lumea ideala, conducand spre arhetipurile ei, spre ratiunile ei si toate acestea, spre Dumnezeu. Visul celor ce lupta neincetat pentru progres duhovnicesc este un vis tot mai controlat, pe masura eforturilor de curatire sufleteasca, in care fantasticul si imaginarul sunt inlocuite de real si de idealul duhovnicesc. Cel desavarsit isi controleaza trairile din vis, visand lumea nu doar asa cum ar vrea el sa fie, la modul ideal; ci asa cum este ea, de fapt, in realitate, din punct de vedere duhovnicesc.

Cel duhovnicesc vede lumea si cele ce exista in ea, nu ca pe o proiectie imaginara a realitatilor, ci in esenta elementelor sale componente si in legatura lor interioara cu Dumnezeu, de aceea, el citeste in toate experientele sale voia lui Dumnezeu.

Cel trupesc devine rob trupului, nemaiputandu-se elibera din aceasta supunere si robie decat cu pretul unor eforturi ascetice sustinute, in timp ce omul duhovnicesc, traitor al celor spirituale, traieste viata in adevarata ei bogatie.

Daca la cel duhovnicesc, lumea visata se transfigureaza, restrangandu-se la sensurile si semnificatiile ontologice ale realitatii, lumea visata de cel pacatos este o lume ingrosata, covarsita de povara materiei si a semnificatiei pe care el o da acesteia, cel mai adesea una pacatoasa si patimasa.
Felurile viselor: vise dumnezeiesti, vise firesti si vise provocate de demoni.
Sfantul Diadoh al Foticeii considera visele firesti a fi “chipuri ale gandurilor”, iar visele cele rele “batjocuri ale demonilor”.

Potrivit lui, visele bune sunt trimise sufletului de catre Dumnezeu, din iubire, iar trasaturile lor esentiale sunt: “nu trec de la o infatisare la alta, nici nu ingrozesc simtirea, nici nu aduc rasul sau plansul deodata”. Dumnezeu se apropie de suflet, prin ele cu “toata blandetea”, umplandu-l de bucurie duhovniceasca.

Efectul lor este ca sufletul cauta sa prelungeasca bucuria si linistea adusa de un astfel de vis, chiar si dupa ce s-a trezit.

Visele rele, provocate de diavoli, sunt tulburi. O minte curata, in astfel de momente, recunoscand viclesugul diavolesc, trezeste trupul si imprastie aceste duhuri straine si viclene.
Sfintii Parinti spun ca visele tulburatoare pot izvori si din firea noastra, de la natura noastra. Astfel de vise poate primi si cel ce s-a culcat dupa rugaciune indelungata. Acestea sunt totusi expresia faptului ca el nu este deplin liber de necuratii.

Cuviosul Nichita Stithatul vorbeste despre vise simple sau firesti, despre vederi si despre descoperiri, in somn.

Visele firesti, potrivit lui, pot fi recunoscute foarte usor prin varietatea si instabilitatea lor, ca unele ce “nu raman neschimbate in inchipuirea mintii, ci se amesteca, se alunga si se schimba des dintr-unul in altul “. Din astfel de vise, ne spune acest Parinte, nu vine nici un folos.

Superioare viselor simple sunt vederile. Acestea sunt clare, ferme, nu se prefac dintr-una in alta ci “raman intiparite in minte si neuitate timp indelungat”. Scopul lor este aratarea celor ce vor urma.

Descoperirile sunt specifice sufletului curatit deplin de pacat si luminat de Duhul Sfant. Cele ce i se descopera in vis sufletului nepatimitor, sunt tainele dumnezeiesti si minunate, tainele ascunse ale dumnezeirii, raspunsurile cele mai bune si conform voii lui Dumnezeu la unele probleme ale noastre si ale semenilor.

Atunci cand Duhul Sfant i se arata sufletului, cu scopul de a-i face descoperiri, nu-i arata lucruri obisnuite, nici cele ale lumii cunoscute cu simturile, ci ii arata pe acelea pe care nu le-a vazut niciodata de la sine, nici nu si le-a inchipuit.

Sfantul Ioan Scararul, spune:”cand incepem sa credem in visul demonilor, ei isi bat joc de noi si cand nu dormim”.

Ava Filimon ne da urmatorul sfat, primit de la batranii asceti: “Sa nu te lenevesti si sa nu te faci nepasator, ci inainte de a te culca, fa multe rugaciuni in inima ta si impotriveste-te gandurilor, ca nu cumva sa fii dus de voile diavolului si sa te lepede Dumnezeu. Grijeste cu puterea ca sa adormi dupa psalmi si dupa aceasta meditatie in minte, si sa nu lasi cugetarea ta sa primeasca ganduri straine; ci in gandurile in care ai fost rugandu-te, in acelea sa te culci meditand, ca sa fie cu tine cand adormi si sa-ti graiasca tie cand te trezesti”.

Lucrarea de discernere sau de deosebire a duhurilor, lupta impotriva acestora, pana la biruirea si izgonirea lor deplina, este o lucrare grea si de durata, extinzandu-se pe timpul intregii vieti si este masura a curatiei depline, a dobandirii nepatimirii, insa nu in sensul lipsei ispitei, ci in biruirea ei.

Cunoscand viclenia diavolului, Diadoh al Foticeii recomanda celor ce se nevoiesc sa nu primeasca nici un fel de aratare, fie ca ea este lumina, figura in chip de foc, glas sau chip.

Motivatia pe care o da el acestei recomandari este aceea ca o astfel de experienta este cel mai adesea o inselaciune a vrajmasului, prin care i-a amagit pe multi si i-a indepartat de la adevar.

Sfantul Grigorie Sinaitul intareste aceasta recomandare, cerandu-ne sa nu primim niciodata nimic din ceea ce mintea si simtirile ar primi din afara sau dinauntru, fie ca este chipul unui inger, al unui sfant sau chiar al Mantuitorului Hristos.

Acelasi Sfant Parinte ne spune ca “Dumnezeu nu se supra pe cel ce ia aminte la sine cu de-amanuntul de teama amagirii, chiar daca acesta n-ar primi nici ceea ce trimite El, fara multa intrebare si cercare”.

In acest sens Diadoh al Foticeii ne da ca pilda o sluga chemata de stapanul care a lipsit mult timp de acasa, noaptea, la poarta curtii, dar care, nerecunoscand precis glasul stapanului ei, nu-i deschide poarta, de teama ca nu cumva sa se insele si sa fie amagita. Iar consecinta este ca “Domnul acesteia, nu numai ca nu se va mania pe ea cand se va face ziua, ci o va invrednici de multe laude, fiindca a socotit ca si vocea stapanului este inselaciunea si n-a voit sa piarda lucrurile lui”.

Mai transant decat toti este Sfantul Ioan Scararul care considera ca acela care crede visurilor este asemenea celui care “alearga dupa umbra sa si incearca sa o prinda”.

Daca totusi Parintii duhovnicesti ne recomanda sa credem unele vise, acestea sunt visele care ne vestesc judecata si osanda vesnica, dar nici pe acestea oricand, ci doar atunci cand duc la pocainta si smerenie. Daca pricinuiesc sufletului deznadejde, este semn ca si acestea sunt de la diavoli.

In concluzie, nu trebuie sa primim si sa credem oricarui vis, insa nici nu trebuie respinse toate in bloc, ca unele ce sunt toate rele, ci sa stam in ascultare permanenta fata de un duhovnic.




--------sunt luate chiar de pe site-ul acesta---eu mai stiu multe interviuri ale Sfintilor parinti in care ei spun sa nu ne incredem prea mult in vise.Vii cu niste propozitii si raspunsuri de ma sperii,daca tu filtrezi informatia si crezi ce-ti convine si iara crezi ca vei fi mantuita sau esti placuta de Dumnezeu te inseli.Eu cred ca esti protestanta nu crestin ortodox.Scuzele mele,nu mai vreau sa ne certam ,eu doar ti-am spus ce zic Sf.parinti.Doamne ajuta!

[COLOR=green]Am o constiinta foarte curata. Nu fur, nu mint, nu hulesc, nu judec si ma arat lumii exact cum sunt, nu ca o ipocrita. Pe tine te acuz de fariseism, de neincredere in oameni, de lipsa de personalitate si caracter. Cum iti permiti sa-mi pui la indoiala o afirmatie? Ai argumente? Argumentele tale nu ale altora! Eu nu-ti cer nici sa crezi, nici sa ma crezi. Atat iti cer sa nu hulesti! Si, daca nu-ti convine prezenta mea, atunci - ocoleste-ma! Bine?[/COLOR]

As vrea sa vorbesc despre altceva.Despre cifra sapte in Scripturi.Am mai incercat odata dar multi au sarit pe mine ca ar fi cabala,numerologie etc.
Am ascultat pe Trinitas intr-o seara un pr.profesor care a facut o expunere ampla despre acest subiect.Daca citim Scripturile vom vedea ca acest numar este intalnit aproape la fiecare pagina asdar este firesc sa ne punem intrebarea de ce este atat de important acest numar?
Citind aseara "Acatistul Maicii Domnului la icoana cu sapte sageti" la sfarsitul acestuia intr-o nota explicativa despre aceasta icoana citez:"Numarul sapte in scripturi arata deplinatatea a ceva,in cazul de fata :necaz,durere si jale sufleteasca"
Este acatistierul "Buchet de acatiste ale Micii Domnului"-Editura Biserica Ortodoxa Alexandria 2001.

Oare de unde rezulta , din ce-a spus Mihail ,ca nu exista soarta ? Poate soarta celor 155 a fost ca ei sa fie salvati nicicum sa moara !Nu zic ca pilotul nu are nici un merit darrr ..fara voia lui Dumnezeu degeaba era el lucid si nu intra in panica.Dupa parerea mea ,soarta este voia lui Dumnezeu . .El ne-a dat libertatea de a alege (vezi Adam si Eva )si cred ca ,raul (necazuri ,boli ) nu este impus de sus .Raul , de fapt , este lipsa binelui asa cum intunericul este lipsa luminii Chiar Domnul IISUS ne spune ca ,,Lumina a venit in lume si oamenii au iubit intunericul mai mult decat Lumina-caci faptele lor erau rele,, De aici rezulta ca nu de la Dumnezeu ne vin relele ci ele sunt o consecinta a faptelor noastre (-care nu sunt bune )care nu sunt in concordanta cu armonia lui Dumnezeu. Asa ca .cei 155 din avion au avut o lectie de invatat .Sper ca le-a fost de folos. Cat despre vise..sunt vise si vise..cum sa nu le iau in consideratie daca ele exista.Toti visam si pacatosii si credinciosii. Pai ce sa cred ca nu sunt de la Dumnezeu ? Un ex care -mi vine acum in minte sunt visele faraonului ,pe care le-a talmacit Iosif .Ele erau de la Dumnezeu si-l avertizau pe faraon ce va urma.Iosif a spus ca inerpretarile sunt de la Dumnezeu . Deci ,cred ca ar trebui sa le selectam si sa nu le bagam pe toate in oala potrivnicului .. dar nici sa devenim superstitiosi .

Pot exista oameni care sunt "indoctrinati" pentru ca au citit, si-au facut temele si vorbesc ca la carte, nu cum considera ei ca ar fi bine sa fie...
La fel avem si medici "indoctrinati", care iti spun ce sa mananci, ce medicamente sa iei, sa nu stai in apropierea celor cu boli infectioase, etc. Exista multi "indoctrinati" cu multi ani de facultate si se cheama specialisti.
Daca nu ma insesl, silverstar, si tu esti o "indoctrinata" in ale limbii engleze si ii inveti pe copiii de la scoala ca se spune he "has ", nu "have", asa cum multi ar vrea sa spuna.
Si credinta este o stiinta cu multe reguli si parametre, pe care daca le incalcam suntem in greseala.

Concluzia mea este ca tu nu ai nicio treaba cu ortodoxia .Tu ai voie sa-ti permiti sa ma faci in toate felurile dar eu nu am voie sa-mi permit nimic fata de tine,deja ma faci sa rad,Iti doresc sanatate si poate....minte cat mai multa...daca ai ...cred ca trebuie sa inveti cum sa ti-o folosesti...:24:Am incheiat toata discutia cu tine,nu mai vreau sa aud de tine,pur si simplu m-a uimit ceea ce faci tu,esti clar CIUDATA FORUMULUI,multa sanatate.Si inca ceva,vad ca argumente si parere despre ce zic Sfintii Parinti nu ai dar jigniri si critici la adresa mea ai de parca eu as fi zis sa nu credem in vise.