Ce inseamna sa fii ucenic?
 

Ce inseamna sa fii ucenic?

Sa fii ucenic inseamna sa te lasi indrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sa te pleci cu mintea, sa nu stii tu mai multe decat cel care te indrumeaza. Sa faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sa mergi pe urmele Lui, sa-l urmezi pe cel care te indrumeaza. Sfantul Apostol Petru, de pilda, la Pescuirea Minunata, a zis catre Domnul Hristos: "Toata noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvantul Tau arunc mreaja in mare si pentru ca zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta inseamna sa fii ucenic. De aceea a putut fi Sfantul Apostol Petru ucenic, pentru ca s-a plecat cu mintea. Parintele Arsenie Boca zicea ca noi avem mintea care discuta cu Dumnezeu, in loc sa se supuna fara discutie. O astfel de minte avea Sfantul Apostol Petru la Cina cea de Taina, cand a zis: "Doamne, Tu sa-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: "Ceea ce fac Eu acum tu nu intelegi, dar mai tarziu vei intelege" (In. 13, 6-7). S-a impotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: "Daca nu te voi spala, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde intelegem ca ucenicia este plecare de minte. Daca nu te pleci cu mintea, daca stii tu mai bine, daca ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fata de duhovnic, in cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amandoua.(Teofil Paraian)

foarte frumos. :)
sa ne supunem chiar daca nu intelegem anumite chestii... credem sau nu, avem totusi o minte limitata.

Cand "fiul il naste pe tatal"
 

Doamne-ajuta!

Cea mai frumoasa descriere a relatiei duhovnic - ucenic am intalnit-o in cartea "Cultura Duhului" a Ieromonahului Rafail Noica, fiul celebrului filozof, scriitor, eseist, publicist Constantin Noica (1909-1987), in capitolul "Despre duhovnicie", pag. 41-61.

Imi este imposibil (de fapt, nici nu indraznesc) sa expediez in cateva randuri frumusetea acestor 20 de pagini. Intreaga carte se constituie intr-o smerita si plina de har marturisire a Parintelui Rafail, unul dintre marii Parinti pe care ii avem printre noi. Le-am recitit in aceasta dimineata si mi-a parut rau ca nu mi-am impus pana acum ca, de fiecare data, inainte de a merge la spovedanie sa recitesc aceste randuri.

Daca doriti sa cumparati cartea, am vazut-o in aceasta saptamana la libraria Sofia (Pta Unirii, langa Facultatea de Teologie). Anul trecut costa in jur de 8 lei.

Cativa lei pentru un bilet, (numai dus, pentru ca o sa doriti sa ramaneti acolo) catre tainitele sufletului vostru, intr-o minunata calatorie, in care ghid va va fi Parintele Rafail Noica.

Doamne-ajuta!

Daca nu ma insel, Parintele Noica cerea ca si ucenicul sa faca rugaciuni inainte de a merge la spovedanie, ca duhovnicul sa-i dea raspunsul lui Dumnezeu. Si asa ucenicul "il naste pe tata", in sensul ca se roaga, si prin rugaciunea lui, duhovnicul ii da un cuvant prin care ucenicul este nascut la o alta viata.

E necesar ca si ucenicul sa se roage. Daca nu se roaga, e ca o apa statuta - se strica.

Asa este, frate Costel. Este o remarca pe care parintele Rafail Noica a facut-o dupa ce parintele arh. Sofronie i-a explicat exact ce ai postat fratia ta.

Doamne-ajuta!

In aceeasi idee, Parintele Arsenie Boca spunea (nu-mi aduc aminte exact cuvintele, dar aceasta era ideea): va plangeti ca nu sunt duhovnici buni. Vor fi, cand veti fi ucenici buni.

Şi dacă eşti sub ascultarea duhovnicului iar acesta îţi cere să faci lucruri care încalcă canoanele bisericii sau normele morale???

Cred ca pacatul in acest caz este asupra duhovnicului. In momentul in care ti-ai abandonat vointa proprie in mainile lui, el are si responsabilitatea actelor tale, pe care le faci dupa vointa lui. Suferi, dar le faci, pentru ca e indrumatorul tau.

Aaa e, pana si indienii credeau ca "atunci cand ucenicul va fi pregatit, maestrul isi va face aparitia". Uneori de dorim foarte mult sa avem un duhovnic exceptional, ca parintele Teofil Paraian, sau Parintele Cleopa, dar nu vedem ca nu suntem pregatiti pentru ceea ce au ei de oferit.

Nu înţeleg ultima frază.te rog să mă ierţi.Cum adică suferi dar le faci? Dacă de ex. îţi cere să fii desfrânat???!!!

@dorinastoica: nu vad cum ar putea sa-ti ceara asta, dar daca asta iti cere si ti-ai abandonat vointa in mainile lui asta trebuie sa faci, fara sa comentezi. Pacatul nu va fi al tau ci al lui. Eu asa vad lucrurile.

După pravilele bisericeşti,schimbarea duhovnicului este oprită cu desăvârşire (s-ar părea că ai dreptate dar...)
"Orice om sau femeie de-şi va lăsa duhovnicul ,[COLOR=darkred][SIZE=3]fără de oarecare vină[/SIZE],[/COLOR]şi se va spovedi la altul,să se despartă de Biserică,dimpreună cu acela care îl primeşte astfel pre dânsul"
Aşadar să fim cu dreaptă socoteală atunci când facem ascultare orbeşte.Ascultarea este condiţionată şi de moralitatea cinstea şi credinţa celui îm mâinile căruia ne punem sufletul şi viaţa noastră!

Sfintii Parinti ne invata ca atunci cand ne este in joc propria mantuire (sau a semenilor) NU se fac compromisuri. Cum sa-ti abandonezi vointa in mainile duhovnicului ??, daca constiinta iti spune clar ca e pacat ceea ce esti indemnata sa faci. Ce rost are sa se inghesuie alte poveri peste acel duhovnic? Nu e mai bine sa-l eliberezi si sa-ti cauti altul care urmeaza intru totul Calea Sf Scripturi si a Sfintilor Parinti ? Slava Domnului ca mai sunt inca parinti curajosi care nu au cazut dintr-o slabiciune sau alta in patima compromisurilor... cu lumea.
Si apoi in biserica in care se fac constient compromisuri, apoi acolo nu ai pt ce sa mai intri... ca Sfanta Liturghie ...e doar o tichie sunatoare!
Dumnezeu sa ne lumineze!

Ucenicia implica [COLOR=darkred]smerenia[/COLOR] de a spune ca nu te descurci singur, [COLOR=darkred]increderea [/COLOR]in acela care iti este indrumator si [COLOR=darkred]dragostea [/COLOR]fata de acela, in orice stare ar ajunge vreodata.

@C-tin: Ceea ce spui tu implica sa suprapui peste discernamantul duhovnicului tau propriul tau discernamant (vointa), ceea ce contrazice ideea de ucenicie, care inseamna sa iti abandonezi propria ta vointa. Cand ti-ai ales un duhovnic ar trebui sa fii pregatit sa il asculti indiferent ce-ti cere sa faci, pentru ca el stie mai bine decat tine, de aceea ti-l alegi duhovnic. Daca ii pui la indoiala spusele sau te gandesti ca poate nu e corect sa-ti ceara sa faci ceva sau altceva se cheama ca nu-l mai asculti, nu-i mai esti ucenic. Nu-l poti asculta doar cand ti se pare tie ca nu greseste, ca atunci nu vei progresa niciodata. Daca te rogi la Dumnezeu iti va scoate in cale un duhovnic ce nu-ti va cere niciodata sa faci ceva nepotrivit si te va ajuta sa avansezi pe calea spre desavarsire. Dar trebuie sa-l asculti neconditionat, nu sa-i pui la indoiala spusele.

A asculta de duhovnic din cand in cand, echivaleaza cu a pune un pom intr-o zi in pamant, in alta sa-l scoti din pamant, si mereu asa. Sa nu asteptam ca acest pom sa rodeasca. Cu siguranta intr-o zi se va usca.

Tocmai aceasta "inradacinare" (statornicie) a noastra in ascultarea fata de duhovnic este fundamentala pentru "dezradacinarea" noastra din viata patimasa sau, altfel spus, pentru "dezradacinarea" patimilor din propria fiinta.

Iata un cuvant minunat din Pateric:

"Odata, unul din batranii cei mari a mers cu ucenicii lui intr-un loc unde erau multi chiparosi si mici si mari si a zis unuia din ucenicii sai: Scoate din radacina acest chiparos mic.

Si indata acel frate, numai cu o mana aplecandu-l, l-a scos foarte bine. Apoi i-a aratat batranul alt chiparos mai mare decat cel dintai si i-a zis: Scoate-l si pe acesta. Si, aplecandu-l fratele cu amandoua mainile, l-a tras cu putere si de-abia l-a scos.

Apoi i-a aratat alt chiparos mare, poruncindu-i sa-l scoata si pe acela si, mult clatinandu-l si ostenindu-se, n-a putut sa-l dezradacineze. Si vazandu-l batranul ca singur nu poate, i-a poruncit altui frate ca sa-i ajute si amandoi cu mare osteneala l-au dezradacinat.

Atunci, zise lor batranul: Vedeti, asa sunt si patimile, fratilor! Cat sunt mici, cu lesnire putem sa le taiem daca voim, iar de ne lenevim, nebagandu-le in seama, pentru ca sunt mici, se intaresc si numai cu multa osteneala vom putea a le taia.

Iar de ne vor cuprinde, atunci nu mai putem a le dezradacina singuri, oricat ne-am osteni, ci numai de vom avea, dupa Dumnezeu, pe cineva din Sfinti ca sa ne ajute".

Astazi am intalnit aceasta fraza: "Efectul unui parinte exagerat este un viitor credincios exagerat". Asta inseamna ca nu orice ucenicie este mantuitoare, depinde de cine faci ascultare.

Ucenicul trebuie sa isi lase fiinta modelata de Dumnezeu, prin mainile duhovnicului sau.
Dar pentru a fi ucenic, e nevoie de smerenie. Cel "desavarsit", care crede ca le stie pe toate, n-are nevoie de indrumator; cel ce nu-si cunoaste boala, considerandu-se sanatos, nu are trebuinta de medic.

Ascultarea de duhovnic implica si smerenia, pentru ca ea presupune de multe ori sa-ti tai voia, sa nu mai faci anumite lucruri dupa cum iti spune mintea ta, ci dupa cum te-a sfatuit duhovnicul.

Ma gandeam intr-o zi la faptul ca ne plangem ca nu-L auzim pe Dumnezeu, dar nu ne plangem ca nu avem duhovnic sau ca nu ascultam de el. Sa deprindem ascultarea de duhovnic si vom ajunge sa-L auzim si pe Dumnezeu, ca El ne vorbeste tot timpul.