Despre PARINTI
 

Foarte frumos gand.Mama si tatal meu, vor fii mereu in rugaciunile mele, asa cum eu intotdeauna sint in ale lor.
Eu fiind unicul lor copil plecat din tara, dorul este mistuitor, iar lacrimile nesfarsite.......

Adrian Păunescu Repetabila povară
 

"Cine are părinţi, pe pământ, nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.":53::53::53:

Mihail Steriade -O, mama!
 

Grea e iubirea... imi pare rau pentru cele traite Traditie. Ai desigur dreptate. Faptul simplu ca unii pot sa faca copii nu inseamna ca ar si trebui sau ca se descurca. Am citit o statistica in care zicea ca 60% dintre copii sunt "accidente", facuti fara intentia de a avea un copil.

Nici eu nu am crescut intr-o familie foarte fericita. Se bateau ai mei... inca mai sunt impreuna, dar au un fel de relatie patologica, imatura. Tot ii iubesc, desi nu inteleg de ce. Poate sindromul Stockholm.:D

[COLOR=green]Dar cand nou nascutul este o dezamagire si niciodata iertat pentru ca s-a nascut fata?[/COLOR] :43:

Dar cand noul nascut este o multumire ptr parinti??? Exista si o gramada de barbati care isi doresc ca viitorul copil sa fie fata!

[COLOR=green]Am uitat sa specific: mama, Dumnezeu s-o ierte, mama a fost foarte dezamacita si mi-a reprosat lucrul acesta de foarte multe ori, desi eu am incercat s-o conving ca nu am nici o vina.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Atunci isi reprosa ei ca nu m-a lasat sa mor cand am fost bolnava si am stat in spital, cateva luni.[/COLOR] :79: [COLOR=green]De fiecare data plang cand imi amintesc de aceste discutii absurde.[/COLOR]

Adevarata dragoste de mama nu se scoate pe taraba, ca la piata...
O mama adevarata nu iti va spune niciodata: ti-am dat viata, ti-am oferit educatie, in schimb tu ma vei asculta orbeste. NU!!! Adevarata dragoste de mama spune: cat ai fost fragil te-am ocrotit, cat ai fost slab te-am sprijinit.... cat ai fost orb, te-am calauzit.... acum esti mare... vezi...stii... fa-ti viata ta, precum doresti tu... alege unul din miile de drumuri din fata ta.. si oriunde vei merge, niciodata sa nu o uiti pe cea care din slab te-a facut puternic, te-a te-a invatat sa pretuiesti viata.....

"Tatălui meu"-poet anonim
 

Inima de mama -parintele Cleopa
 

Dedicatie ptr Silvestar:
"Era o biata mama tanara. A murit sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea, femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai casatoreasca.
A dus viata cinstita, in curatie, in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta. Toata mangaierea ei era copilul.
Asa l-a crescut biata mama dintr-o faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei.
Asa a trecut tineretea copilului si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul mamei.
Dar, o, rautatea lumii ! Cand a venit din armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii : " Maica Domnului, pazeste-l !" Si cand venea Ioan mai tarziu, ca Ioan il chema, il zicea :
- Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut ? Uite, ai mancare calda, ai camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai fi gresit sau niste oameni rai te-or bate.
Dar el a inceput, ca niciodata, sa vorbeasca impotriva :
- Mama, lasa-ma in pace ! Ce ma pazesti ca pe copii ? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume !
Niciodata nu vorbise el asa. Mama se topea cand auzea.
- Vai de mine, dragul mamei ! Dar eu pentru ca te urasc iti spun asta ? Eu te iubesc ! Dar ma tem, ca numai pe tine te am, singura mea nadejde ! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu !
Sa vedeti ce s-a intamplat.
In satul vecin era o fata rea, blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu stia nimic.
- Unde te duci tu ? l-a intrebat ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decat sa aud aceasta !
El, in loc sa asculte, a zis :
- Lasa-ma, mama ! Ce ma pazesti ? Eu stiu sa-mi port caciula de-acum !
Niciodata in viata nu vorbise asa cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a intamplat ? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus :
- Ia asculta, mai ! Sa-mi spui drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice :
- Pe tine te iubesc mai mult !
- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta sa vii cu inima mamei tale la mine ! Faci asa sau nu ? A stat oleaca si, indemnat de satana, a zis :
- Si aceasta o fac !
Si s-a dus din fata ei si a venit acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si iata ce pregatea el pentru mama lui !
Ce contrast era aici ? Ce faradelege nemaipomenita ? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima.
Vine acasa. Trecuse de miezul noptii. Mama i-a iesit in cale :
- Dragul mamei, dar acum se vine ? Vai, multa grija am avut de tine !
El nu vedea nimic. Se uita in stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o junghie in inima.
Biata mama s-a dus ! Sangele a inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el !
Ce-a facut ? Auzi pana unde l-a dus satana ! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai mult.
Ati vazut, cand merge un om repede prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui.
Mergand el repede cu inima mamei intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era in basmaua alba : " Puiul mamei, te doare rau ?"
Atunci de abia s-a trezit el ! " Vai, mama, cum am ajuns pana aici ? Unde sunt eu ? Unde ma duc ? Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare pentru durerea ochiului meu ?" Si a inceput a plange groaznic. Atunci a vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima : " Puiul mamei, te doare rau ?"
A venit acasa - mai era un ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit vecinii.
- Ce-i, mai Ioane ?
- A murit mama !
- Dar cum se poate ?
- Mama mea a murit ! Mama mea a murit !

continuare
 

A venit lumea sa-l mangaie, dar el nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora, unde se ducea, auzea glasui mamei : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?" Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el !

Atunci toata lumea se mira, oare de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai tari de fire ! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra cu mila : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Ce s-a intamplat ? S-a dus repede la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a vazut ca este junghiata in inima :

- Mai Ioane, mama ta a fost junghiata !
El, cand a auzit, s-a topit de plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o; dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea zicea : " Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !" Dar el stia si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea : " Dragul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Dupa ce si-a pus mama in mormant si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa : " Mama scumpa, mama buna, cum te luptai tu cu mine ! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma duci la manastire, si acum am ramas singur ".

Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui ? Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca : " Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu cunosteam atunci ! Ma duc eu !"
A incuiat usile si s-a dus la un mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant :

- Parinte, eu sunt cel mai rau om din lume, cel mai mare criminal ! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui buna. Iar duhovnicul, om intelept, i-a zis :

- Fiule, nu te deznadajdui de mantuirea ta ! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani nu poate lua Sfintele Taine !

- Parinte, a zis el, dar altceva se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice : " Pulul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Si a zis duhovnicul :

- Tot bine vrea sa-ti faca, ca sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar, daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo !

- Cum sa ma pocaiesc, parinte ?

- Iata cum, fiule. Daca vrei sa te faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani !

- Ma duc ! Nu-mi mai trebuie casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu !

- Du-te, fiule, plange-ti pacatul si te va ierta Dumnezeu !

- Ma duc, parinte !

A vandut toate, si-a luat doua randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta.

- Ce doresti, frate ?

- Am venit sa-mi plang pacatele ! Oare ma primeste parintele staret aici ?

- Primim, doar manastirea este spital duhovnicesc pentru orice pacatos !Manastirea ii vindeca pe toti !

L-a primit, si ca nou incepator l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a omorat mama.

Dar, pe masura ce se pocaia el in manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus :

- Cu cat glasul mamei vine mai rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i pare rau ca te-a pierdut in lumea asta ! Ea tot mama a ramas!

- Parinte, a intrebat el, ce canon mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede ?

- Fiule, sa mananci doar o data in fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi.

- Fac, parinte !

Pe langa ascultarea grea, numai sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest canon.

Calugarii se minunau de dansul, cu cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui : " Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !"

La trei ani de zile, inainte de Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a spus :

- Frate Ioane, cum mai stai ? Mama te mai cerceteaza ?

- Parinte, mai rar. Parca as dori s-o aud mai des, dar mai rar se aude ! El a slabit de atata post. Trei ani de zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in manastire, si atunci a zis duhovnicul :

- Frate Ioane, iata vine saptamana Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine.

Si a venit in sambata Pastilor foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il bucura.

- Iata, frate Ioane, noi mergem la slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica.

- Dar ce sa fac, parinte ?

- Du-le in chiliuta ta, pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul.

El s-a dus in chilie - nu mancase de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage : " Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !"
Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea, s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a iertat.

Cand se trageau clopotele pentru inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas : " Puiul mamei, te-am iertat !"

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

Oricine ne-ar gresi, sa-l iertam; si cum este o mama buna care iarta pe toti, asa sa iertam si noi. Daca ar fi asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare si bucurie in toata lumea.

Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca, sa ne ajute si noua pacatosilor sa tinem minte aceasta invatatura, ca sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi sa avem minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama. Amin.

Mda .. traditie si silvestru, interesante punctede vedere , sau poate chiar trairi de ale voastre ... celorlati care au postat ganduri atat de frumoase despre dragostea dintre mama, tata si copil/copii va urez sincere felicitari...

Relatia copil parinti este una extrem de crunta acolo unde lucrurile nu stau bine , copilul ramane cu sufletul incarcat si lacrimile intodeauna vor fi in ochii acelui "copil" , pot trece si 10 ani sau 20 , in tara sau departe de parinti , cat timp , ca , copil ai ramas cu aceste lacrimi si durere in suflet pentru ce nu a fost sau pentru cum ar fi fost nu poti decat sa privesti cu optimism la ziua de maine, sa-ti faci inima tare si sa spui, de cele mai multe ori " a fost , Dumnezeu m-a ajutat si iii multumesc si pentru ziua de azi"... iar pe parinti ii ierti ca nu poti altfel , i-ai iertat de cand te-ai nascut de fapt , nasterea ta a fost binecuvantare de la Domnul pentru ei , chiar daca unii din ei nu au realizat acest fapt inca, tu copilul trebuie sa-ti intaresti inima, tu stii ca ii iubesti orice ar fi si te rogi la Domnul pentru intelepciune si buna stare in casa parinteasca...

Domnul sa ne ajute , sa ne intarim inima si cu Domnul in suflet trecem peste toate incercarile.

Crezi ca esti singura?Se spune ca interaga viata a copilului care la nastere este o dezamagire pentru parinti datorita sexului va fi un sir lung de nereusite si dureri.Si este adevarat!
Atat mi-am iubit parintii dar am primit dragostea lor tarziu......atunci cand nu mai aveau de ce se agata caci au ramas doar cu mine .
Este atat de dureros acest subiect incat nici nu stiu daca vreau sa-l discut desi sunt atatea de spus.
Relatia parinti_ copii si copii_ parinti este o traire personala si nu exista regului dsi, Dumnezeu a dat clar porunca "Sa iubesti pe tatal tau si pe mama ta daca vrei sa-ti fie tie bine si sa traesti ani multi"
Soarele este minunat te incalzeste si te lumineaza dar,nu poti sta mereu cu ochii in soare.

Este foarte greu pt. copil atunci cind parintii la nastere l-au iubit,l-au ingrijit cu mult drag, i-au aratat dragostea si in cele din urma ei s-au schimbat. Cu toate astea, copilul i-a iertat, i-a ajutat si inca ii mai iubeste tocmai pt.acei frumosi ani ai fragedei lui copilarii. Pe mine tata niciodata nu m-a tinut de mana pe strada cind eram mica, nu m-a pupat,(nici macar de ziua mea) si nici nu a aratat ca se bucura atunci cind luam nu mai stiu al citelea premiu. Cu toate astea simt ca ma iubeste prin tot ce face pt. mine, dar stiu ca imi doresc ca ai mei copii sa nu tinjeasca dupa o simpla imbratisare.

pentru Silverstar si Traditie
 

Mi-ati frant inima ! Sper sa reusiti sa treceti peste tot ce v-a mahnit si marcat negativ,daca nu ati reusit pana acum,.va doresc din tot sufletul sa se intample cat mai curand...poate chiar in seara aceasta.Va inteleg ,stiu cum e..nici eu nu am o relatie asa cum mi-o doresc cu ..mama.M-am zbatut sa inteleg unde am gresit -unde am gresit eu ! De ce simteam diferenta pe care o facea mama, intre mine si fratele meu ,.de ce mai tot timpul avem pareri diferite si discutiile sunt in general la modul general? de ce ?de ce cand (rareori)ma,,plangeam" tatalui meu imi spunea mereu aceleasi cuvinte : e mama ta -asta insemnand sa n-o judec, sa nu comentez..chiar daca ea nu avea dreptate.Tata, o lumina in viata mea, ne-a iubit fara conditii si o iubea si o respecta in mod deosebit pe mama lui ...tata nu mai e cu noi de un an si o luna si acum ,cand am neintelegeri cu mama mi-amintesc de vorbele lui...si tac..si totusi asta nu atenueaza inca urma durerii si nici nu da raspunsuri la ..de ce ? .stiti cum e ..s-a inchis rana dar nu s-a vindecat. Dar daca eu nu am reusit , voua va doresc sa treceti peste tot si sa va fie bine.:6:

In mama am cea mai mare incredere ...stiu ca atunci cand sufar ...la ea gasesc alinare ...mama ptr mine este cel mai sfant om....o respect ...o iubesc ...nu stiu ce m-as face fara ea....acum sunt si eu mama ...chiar daca mi-am dorit mult o fetita.....ma gandesc acum poate ca asa a vrut Dumnezeu sa fiu mama de baieti....nu regret si nu ma mai gandesc de mult de ce nu am o fetita ...asta e ...poate ca imi sta mai bine in rolul de mama de baieti....
Repet ptr mine mama e o fiinta f importanta....o iubesc asa cum e....blanda, buna...
PTR tata ....doar respect....atat....

"O mama îsi face bilantul" -Erich Kästner
 

Dedicatie ptr toate mamele de baieti:53:

"Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
La mine se gîndeste iar si iar
Si draga-i sunt ca totdeauna, cica.

De cînd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
Privind la trenuri, plina de alean
Cînd spre Berlin - acolo-i dînsul - pleaca.

Si mi-am luat bilet cîndva si eu
De cît pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am întors pe urma la ghiseu
Iar ei biletul mi-l rascumparara.

De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?

L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cîte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?

Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o sa se însoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tuseste oare?

Pastrez într-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici"

MAMA - cel mai drag cuvant pentru copil
 

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

Draga Marina! ce subiect frumos ai atins, desi citesc cu durere ca pentru unele persoane " mama ", cea care ne-a dat nastere si ne-a pazit toate clipele cand eram bolnaviori, nu reprezinta ceea ce, ar trebui sa reprezinte cu adevarat acest simplu cuvant " MAMA " pentru toti copii din lume.

Am plans cum n-am mai plans demult dupa ce am citit articolul pe care i l-ai dedicat lui Silvester. Si poate n-as fi plans asa de tare, daca nu mi-as fi amintit de mama mea draga, care ne-a parasit in joia mare a Pastilor, acum 10 ani si daca, din intamplare maine 22 ianuarie ar fi implinit 87 de ani, daca mai traia. Sufar enorm de mult faptul ca nu o mai vedem printre noi, a fost o mama desavarsita, calda la suflet, impaciuitoare, buna si rabdatoare cu cei 6 copii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu.
Nu stiu daca in timpul cat a trait am facut doar ce se cuvenea ca si copil, dar stiu ca am iubit-o si o iubesc si acum din tot sufletul.

Imi pare rau cand aud ca sunt persoane care nu-si pot aminti cu drag de mama lor, mi se pare ciudat, nu vreau sa judec, este clar ca persoanele in cauza, au suferit si sufera, dar e pacat, mare pacat.
Cand cineva isi doreste copii, trebuie sa-si asume si raspunderea de a-i creste cu multa dragoste si afectiune, copii sunt un dar de la Dumnezeu, trebuie sa avem grija de ei, sa ne ocupam de ei pana sant mari chiar si dupa aceea, cand sant la casele lor indiferent daca copii realizeaza acest lucru si daca vor avea grija de noi, cand om fi batrani si neputinciosi.

Dragele mele:Silvester, Traditie, Eu-cristina83 si Dorinastoica14, va doresc
ca bunul Dumnezeu sa va mangaie si sa va linisteasca in suflet iar Maica Domnului sa va tina in brate asa cum poate mamele voastre nu au facut-o atunci cand trebuia. Doamne ajuta! icamilin

Ma ierti Ica dar nu am spus ca mama mea nu m-a tinut in brate sau ca nu am avut parinti buni.Dumnezeu stie cat s-au straduit sa ne creasca si sa ne invete iar apoi sa ne nasca si duhovniceste dar,au fost genul acela de parinti care isi saruta copii numai in somn si acum judecand cu mintea unui om matur cred ca nici nu a fost chiar atat de rau.Un copil este un dar nepretuit si trebuie iubit neconditionat chiar daca este primul sau al zecilea daca este fetita sau baietel daca este intreg sau are probleme daca ajunge cineva sau ramane un om simplu.
Eu am fericirea de a avea inca mama (desi nici eu nu sunt tanara) ceea ce nu este putin lucru.

superb spus d-na Icamilin , Dumnezeu sa o ierte pe mama ta, atat de multa caldura in vorbele tale ...incat trebuie sa spun si eu ca ii iubesc pe ai mei cu tot ce am , desi inca imi provoaca lacrimi in anumite imprejurari si ma gandesc cu tristete cat dor o sa-mi fie de ei la despartire, ii iubesc.

Doamne ajuta!
 

Draga Dorina, raspunsul meu a fost in general pentru toate patru.
Ai scris cu o tristete-n suflet despre faptul ca te-ai nascut fata si am crezut ca ai suferit din cauza lor. Iarta-ma!
Imi dau seama ca acum, parintii tai sant batrani si stau cu tine ! Bunul Dumnezeu sa-ti dea putere sa ai grija de ei asa cum au avut si dansii de tine cand erai mica. Sa sti ca si tatal meu mai traieste, are 90 de ani, sta cu un frate de-al meu ( caruia nu-i este deloc usor ). Tatal meu a cazut acum un an mergand la toaleta si si-a rupt osul femural la piciorul drept, desi avre probleme cu inima, cu diabetul, cu anemia, un medic, prieten cu o sora de-a mea, a avut curajul sa-l opereze, cu toate riscurile de-a muri pe masa de operatie. Eu am fost la M.Bistrita in mod special sa-l rog pe Sfantul Grigorie sa-l ajute sa traiasca macar cateva zile dupa operatia pe care si-o dorea cu disperare desi stia riscurile. Am stat sub racla sfantului si plangand il rugam sa se termine cu bine operatia. Iata ca rugaciunile mi-au fost ascultate si in sept. 2008 s-a implinit un an de la operatie. Suntem fericiti ca merge pana la toaleta cu un cadru, sta la masa la TV, citeste Biblia si are o mare dorinta de viata, e fericit ca ne vede pe toti copii pe langa el si plange dupa mama noastra draga. Noi, ceilalti frati mergem sa-l vedem si sa stam de vorba cu el, insa fratele meu si cumnata mea duc tot greul.


Draga Eugenia, sa fii fericita ca mai ai parinti, bucura-te de dansii pana mai poti, implineste-le cel mai mic capriciu pe care si-l doresc ca atunci cand nu voi mai fii, ai face orice, dar nu mai ai, cui.
Mamei mele dragi si de fapt la toti cei adormiti din neamul meu nu mi-a mai ramas de facut, decat parastasele, pe care le fac de obicei la manastiri si sa sti ca simt o caldura-n suflet de binefacere, de multumire, cand vad maicute cu cata pofta servesc cele duse spre pomenire. Doamne ajuta!
Va imbratisez cu mult drag, icamilin

[quote=icamilin;110722]

maine 22 ianuarie ar fi implinit 87 de ani, daca mai traia. Sufar enorm de mult faptul ca nu o mai vedem printre noi, a fost o mama desavarsita, calda la suflet, impaciuitoare, buna si rabdatoare cu cei 6 copii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu.
Nu stiu daca in timpul cat a trait am facut doar ce se cuvenea ca si copil, dar stiu ca am iubit-o si o iubesc si acum din tot sufletul. quote]
Draga mea Ica, fie ca Bunul Dumnezeu sa odihneasca cu dreptii sufletul iubitei tale mame...aduc si eu o floare:53:( cu parere de rau ca e doar virtuala) la mormantul dansei , in aceasta zi speciala de 22 ianuarie !!!!
Dumnezeu sa o ierte! AMIN

Multumesc Ica pentru cuvintele calde pe care le adresezi in fiecare postare pe care o faci.Intr-adevar locuiesc cu mama mea care are 84 de ani si care este aproape oarba dar inca sanatoasa fizic.Am bucurii caci este cea mai buna prietena a mea dar,uneori sufar caci as vrea sa merg mai des pe la manastiri si sa stau mai mult dar trebuie sa fiu mereu langa ea.Sunt constienta ca si aceasta este mucenicie si parte din drumul meu spre mantuire.
Este adevarat ca atunci cand m-am nascut parintii nu s-au bucurat caci eram tot fata(cea de-a treia) dar,timpul le-a aratat ca am fost un dar pentru batranetea lor,un dar pe care Dumnezeu in marea sa dragoste l-a facut si de care atunci nu s-au bucurat caci daca eram baiat poate nici eu nu as fi fost alaturi de ei.

Draga Marina-Ma ierti dar am o nelamurire.Pe 18 -o9-2oo8 intr-un topic intitulat INDRAZNEALA adresai rugamintea sa ne rugam pentru mama ta VANDA_BRIGHETE si care ne spuneai"are probleme de multa vreme..."
[SIZE=3][COLOR=blue]Eu m-am rugat mult timp,am pus-o pe pomelnicul celor vii de aceeia lamureste-ma mama ta traieste sau nu caci eu si acum o am pe pomelnicul meu la vii si nu este corect.Daca a murit trebuia sa ne spui.[/COLOR][/SIZE]

Doamne ajuta!
 

Draga Marina, iti multumesc frumos pentru floarea trimisa mamei mele asa virtual, caci si noi ne intretinem sufletul pe acest forum minunat, tot virtual, si doamne cat imi este de bine!
Nu pot decat sa las sa-mi curga siroaie, lacrimile pe obraz! alaturi de lumanarea aprinsa pentru ea si o rugaciune pentru ca bunul Dumnezeu s-o aseze in randul dreptilor.
Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca!

Doamne ajuta!
 

Draga Dorina, cu siguranta mamica ta e tare fericita ca te are alaturi ( un baiat ori cat ar fi de bun la suflet nu poate ingriji si acorda afectiune ca o fata, poate gresesc, dar nu cred ).
Te inteleg ca te-ai simti tare bine daca ai putea sta mai mult pe la manastiri cand mergi, stiu din proprie experienta, insa prin grija pe care i-o acorzi mamei tale renuntand la ceea ce te-ar implini pe tine, MUCENICIE se cheama.
Bunul Dumnezeu sa te intareasca sa poti pe mai departe sa ai grija de dansa, ca nu-i usor cand in viata ai vazut cu ochii, sa ajungi sa mergi pe pipaite sau dusa de mana la o asa varsta inaintata.
Maica Domnului cu Sfantul sau Acoperamant sa va ocroteasca, sa va acopere si sa va apere de tot raul din lume ! Doamne ajuta!

:6:Multumesc .Esti o persoana minunata.

Doamne ajuta!
 

Draga Dorina, nu te intrec !:53::11:
Imi face o deosebita placere ca ne cunoatem chiar si asa, virtual.
Te simt aproape, ai un suflet bun, tandru si plin de emotii.
Te imbratisez cu drag, icamilin

uff, si eu trebuie sa-mi spun rugaciunea si sa merg la nani , prea frumos , prea frumos sa nu exclam simplu: sunteti minunate, minunat topic, asa as vrea si eu sa-mi aud parintii vorbind asa intr-o zi...sunteti minunate , Domnul sa va pomeneasca intr-u imparatia sa, dragostea de parinti este absolut cea mai dureroasa din cate am cunoscut eu, doare si cand sunt cu ei , pentru ca ii iubesc.

ruga pentru parinti
 

Rugă pentru părinti
de Adrian Paunescu
Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lângă noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi părinti.
Cheamă-i Doamne înapoi
Că si-asa au dus-o prost,
Si fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poti întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părintii care mor.
Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, si parcă ning.
Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe părinti.
E pământul tot mai greu,
Despărtirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mă duc si eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetita mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

Adio TATA:53:

"Mi-e sufletul trist si amortit
E februar si tata nu mai este
Decat in dorul meu netarmurit
Si visul ce patrunde prin ferestre.

Destinul ne cam bate pe la poarta
Si gandul ne ajunge in privire
Coliva vremii se ascunde-n soarta
Si ne aprinde chipul de uimire.

Pamant de vrei pamant ca vei ajunge
Tarana se strecoara printre patimi
Miros de smirna care te impunge
Si te arunca in stravechi si-n datini.

E februar, cu frig si ceata,
Si lumea noastra pierde iar un om
Pluteste-n aer ultim fir de ata
Un abur rece lin si monoton.

Adio tata! te pastrez in mine
Cu sufletul, el doar, conteaza,
Si niciodata n-am sa stiu ce-i bine
Sau ce e rau; durerea este treaza"

mi-au dat lacrimile,eu ma bucur de ambii parinti si de dragostea lor,multumesc Lui Dumnezeu pt acest dar minunat,familia mea

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Telefon peste moarte[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]de Adrian Paunescu[/SIZE]
[/COLOR][/SIZE] [SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=2][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

În lumea numelor străine,[COLOR=black][SIZE=3]
[/SIZE][/COLOR]Mă simt, şi eu, un străinez,[COLOR=black][SIZE=3]
[/SIZE][/COLOR]Iau telefonul lângă mine
[SIZE=1][COLOR=navy]

[SIZE=3][COLOR=black] şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

Iubitului meu tata
 

Leagan pentru toata copilaria_Adrian Paunescu



Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.


Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.


Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.


Trupul tau fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.


La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.


Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.


Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.


Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi viseaza bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.


Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.


Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.


Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.

[SIZE=4][COLOR=#003366]Sarut mana tata![/COLOR][/SIZE][SIZE=4]

[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=Black]de M.M. Pop[/COLOR][/SIZE][SIZE=4]

[/SIZE]
[SIZE=4] Sarut mana tata! Te-am pierdut.
N-am stiut la vreme cat de mult
Poate sa ma doara lipsa ta,
N-am stiut. Ma iarta, dumneata!

Sarut mana tata! De ce noi
N-am putut sa stingem, amandoi,
Focul rau care-ti ardea in piept
Si te intristase pe nedrept?

Sarut mana tata! Cand mi-ai spus:
- "Fata mea, in viata multe nu-s
Prea usoare griji." - nu te-am crezut,
N-am stiut atunci sa te ascult.

Sarut mana tata! Ti-amintesti
Cand stateai cu mine la povesti?
Despre cate-n stele imi vorbeai,
Eu taceam. Dar nu te suparai.

Sarut mana tata! Prea devreme
A-ndraznit la Dansul sa te cheme
Cel care de toate-i mai presus,
Prea devreme viata ti-a apus.

Sarut mana tata! A ramas
Mama singura acasa. Fara glas,
Umbra ta mai trece prin odai
Amintindu-i, greu, de pasii tai.

Sarut mana tata! Te-asteptam
De Craciun acasa, sa-nchinam
Un pahar cu vin, si pana-n zori
Domnului sa-i fim colindatori.[/SIZE]

Tata-M.Cuperman
 

Tudor Arghezi -


De-a V-ati Ascuns

[COLOR=#422817]Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea cealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.[/COLOR]