Pacatul ne izoleaza de semeni !
 

Sfantul Pavel isi roaga destinatarii sa mijloceasca catre Dumnezeu ca el sa fie ferit de oamenii nesocotiti si vicleni. Toti am vrea sa fim feriti si paziti de astfel de persoane, dar cateodata noi insine ne gasim a fi vicleni sau nesocotiti, adica plini de falsitate si lipsiti de discernamant. Am postat la "Cuvinte de folos", despre discernamant, despre discernamantul in credinta, despre acel echilibru mult necesar noua. Am postat tot la "Cuvinte de folos", un citat despre Slava desarta, toate acestea nu le-am reprodus doar de dragul scrierii, ci tocmai pentru a trage un semnal de alarma in deraierea noastra, poate involuntara, ce ne duce inevitabil nu spre dobandirea de noi virtuti, ci mult mai grav , ne poarta spre dobandirea de noi pacate , prin aceasta falsitate involuntara si a unei lipse de discernamant in credinta si nevointele noastre. Nu degaba fac referire mai tot timpul la Invataturile Sf.Parinti, pentru ca observ de la o vreme o preocupare obsedanta despre codurile de bare, moda si alte probleme decat adevarata credinta. Ne ocupam de soarta preotilor , de nu stiu ce ierarh , sau mai stiu eu ce, uitand tema grea si dureroasa a pacatului , ce ne izoleaza pe noi ca indivizi de lumea reala, ne indeparteaza efectiv de dumnezeire .Ne dorim sa fim paziti de oameni care se comporta ca si noi ! Este dramatic ca cineva se roaga lui Dumnezeu ca sa fie ferit de el. Este dureros sa stii ca oamenii te ocolesc ! Mai mult decat atat,apostolul isi indeamna destinatarii sa ne fereasca de fratii care nu umbla dupa randuiala. Pacatul, viclenia, si lipsa de randuiala ne departeaza de semeni, ne instraineaza de cel de langa noi. Nu totdeauna ne dam seama de rana ce o producem in jurul nostru atunci cand ne comportam cu viclenie, pentru ca pacattul aduce "nesimtire". Dar pacatul nu ne departeaza numai de Dumnezeu si de semeni, ci si de noi insine. Suntem persoane in relatie cu Domnul si cu aproapele , iar pacatul ne indeparteaza si ne izoleaza, ramanand simpli indivizi. De aceea, Apostolul Pavel ii pomenea in permanenta pe cei convertiti la el, iar monahul ce traieste departe de zgomotul lumii, este impreuna cu toata lumea in rugaciune.

Cu siguranta ai dreptate Cristian. Nu este insa si experienta mea. Eu am vazut ca oamenii inclinati spre pacat se cauta unul pe altul; se simt bine unii cu altii, sunt pe aceeasi lungime de unda, se inteleg perfect intre ei. Din clipa in care doresti sa te cureti nu te mai potrivesti in acele cercuri; inima ta bate altfel, te atrag alte idei si vrei sa faci alte fapte ca pana acum. Acest lucru, neinteles de cei din jur, te face de neinteles celor care te stiau si fumator, si chefliu, si vesel si fara principii, coruptibil si mai stiu eu cum. Dorinta de a te curata de pacate te apropie de oameni, care ca si tine incearca acelasi lucru. Acestia nu sunt prea numerosi; de fapt sunt chiar putini la numar. Dar Dumnezeu in marea Sa mila, are grija de noi si ne aduna, oriunde ne-am afla in lume. El stie cat este de greu acest drum si cat de singur esti; doar tu cu Dumnezeu; si aflat in singuratate, El iti trimite semeni aflati pe acelasi drum al curatirii de pacate, si dintr-odata vezi ca nu mai esti o exceptie, ca nu esti singur, ci ca mai sunt oameni, care ca si tine, sunt cu gandul la Dumnezeu si ca si tine, cauta comuniune. Sa incercam ca, aflati pe acest drum, sufletul nostru sa nu devina arid, ci sa ramana viu si tot mai plin de dragoste.

Dealtfel mie mi-a placut mult ce s-a scris despre moda. Ce-i drept nu e pentru barbati. Si in orice caz nu este o obsesie, ci doar o tema, care se poate discuta cu mai mult sau mai putin umor, ceea ce s-a si facut, fara sa-i neglijam pe Sfintii Parinti. Avem nevoie si de putine clipe de destindere in aceste vremuri tot mai grele. Batranete, haine grele.

Foarte frumos ai scris si mult adevar ai grait. Nu am prea multe de adaugat la cele spuse atat de bine de tine, ci doar ca exemplu dat cel cu moda, nu l-am facut cu intentie rea , pentru ca de aceea exista un topic de generalitati, dar am vrut sa indemn pe noii veniti sa abordeze subiecte si teme folositoare sufletului si credintei noastre, pentru ca am constatat o aglomeratie mult prea mare la Generalitati, pe cand la topicele cu tematica precisa, cam bate vantul. Cat privesc batranetile , sa ne bucuram de le apucam, chiar si asa cu haine ceva mai grele. Slava lui Dumnezeu pentru toate ! +

In contextul celor spuse aici, iata ce ne spune Sfantul Pavel : " In sfarsit, fratilor, rugati-va pentru noi, ca cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa se preamareasca, ca si la voi, si ca sa ne izbavim de oamenii cei nesocotiti si vicleni. Caci credinta nu este a tuturor ; dar credincios este Domnul, Care vă va intari si vă va pazi de cel viclean. Despre voi, incredintati suntem in Domnul, ca cele ce va poruncim, voi le faceti si le veti face. Iar Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos ! Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua , ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi " ( II Tesaloniceni 3 , 1 - 7 ) .

Citatul de mai sus este mai actual ca oricand.

Pentru cei care se lupta ca sa nu greseasca, dar din neputinta sau din uitare aluneca in mici pacate, fara voia lor, pentru acestia zice Sf. Anastasie Sinaitul ca primirea Sfintelor Taine le este spre iertarea pacatelor, chiar de nu vor putea sa le marturiseasc regulat la duhovnic. Cine n-a trecut prin judecata cea duhovniceasca de pe pamant, acela va trebui sa primeasca hotararea cea infricosata din ceruri, unde nu este mila , nici indurare. Sa nu ne asemanam sau sa ne lipim de astfel de oameni nesocotitori, caci cel ce se lipeste sau traieste impreuna cu cel nesocotitor, cu el se va asemana. Mai este o vorba inteleapta in popor si anume "spune-mi cu cine esti prieten , ca sa-ti spun cine esti". Mare adevar ! Esti prieten cu hulitorii, hulitor vei fi, cu ereticii, eretic vei fi .

Spui Cristi sa nu ne asemanam sau lipim de un hulitor, de un om care nu vrea sa mearga la biserica , care nu mai crede in Dumnezeu de cat asa vreo 75%....si acel om face parte din familie....cu el ce putem face?......cum mai poate fi adus pe calea cea buna?.....

Buna Thheo...sa-mi fie cu iertare, imi amintesc de un unchi de al meu , cum era candva... acum e foarte bine... si ma gandesc eu ca prin smerenie si vorba buna, i-ai putea fi tu insuti un exemplu celui din familia ta, el singur se va aduna si va veni la drumul cel bun pentru ca te-a avut pe tine ca exemplu, sa fim buni cu cei rataciti si se vor regasi ei insisi printre noi si cu noi....este doar o convingere de a mea Thheo

P.S. astept si eu raspunsul lui cristi

Raspunsul este dat in citatul pe care l-am postat ceva mai sus al Sf. Pavel !
Ca o parere personala , ar fi ca atunci cand cel hulitor sta langa noi, sa ne rugam pentru el, sa-l trecem in acatistele noastre , pentru ca daca am incepe discutile in contradictoriu, rau ne facem si noua si celui ce huleste. Pericolul de a ne sminti e foarte mare si atunci, rugaciunea este cea cu mult folos in astfel de situatii.

Din cate am citit, trebuie sa-l certam intru indreptare numai pe cel credincios, care a gresit. Pe ceilalti sa-i iubim ca pe aproapele si sa-i privim cu ingaduinta.
Cea mai grea este asteptarea roadelor: ne purtam bine, pentru a fi exemplu celui cazut in pacat, dar am vrea ca acesta sa se indrepte imediat; indreptarea insa intarzie, si pentru ca ii este greu sa-si invinga pacatul; dar si pentru ca insasi rabdarea noastra e pusa la incercare, pentru a se desavarsi. Si atunci, cand aproape ca nu mai speram, incepem sa vedem primele semne bune si ne minunam ca de o minune, multumind lui Dumnezeu ca ne-a ascultat, noua pacatosilor, cererea. Cand asteptarea e lunga, sa avem totusi nadejde.

Mi-am adus acum aminte de un exemplu personal Eugenia . Reactia nu tocmai potrivita cu ceva timp in urma la adresa ta, rod al unor discutii purtate de mine , aici pe forum, cu niste indivizi ce au venit pe aici doar de a huli si a-si bate joc de credinta noastra. Cum au venit asa au plecat sau au fost banati. Dar acele discutii nu mi-au folosit pana la urma, devenind mult prea suspicios acolo unde nu ar trebui. Deci cumpatarea, intelepciunea si rugaciunea sunt mult mai de folos. Iertare !

Intervin din nou, pentru ca nu mi le reamintesc deodata pe toate . La Topicul Biserica Ortodoxa in general, am deschis cu ceva timp in urma, un topic intitulat "Pe urmele Sfintilor". Chiar in ultima postare, am reprodus o invatatura privind cele ce m-ati intrebat voi, Eugenia si Thheo. Este vorba de Sf.Grigorie Palama , care ne indeamna sa cinstim si sa iubim parintii si fratii nostri de sange, dar tot el spune foarte transant, ca daca acestia sunt o piedica in iubirea de Dumnezeu, sa plecam de indata de langa ei. Iata , pare foarte dur, dar este o invatatura. Chiar va rog sa cititi acolo cele spuse de el. Vedeti voi ca titlul ales la acest topic nu este intamplator si nu este o simpla inventie sau banuiala a mea, este o realitate dura , dar adevarata, aceasta izolare determinata de patima neandreptata.

Am citit si am recitit postarea ta inainte de a discuta alaturi de tine si ceilalti despre acest subiect care este mult mai complex decat pare la prima vedere si ar putea fi mai dificil de inteles cuprinzand in el o adevarata filozofie.
Asadar omul credincios traieste oarecum izolat dar prin rugaciunea sa pentru toata lume este cu lumea ,pe cand omul pacatos traieste alaturi de acei asemenea lui in aceleasi pacate dar este singur caci este separat prin pacat de Dumnezeu.Spune-mi te rog daca am inteles bine. Si in biserica,si aici si oriunde oamenii sunt la fel unii nu vor sa-si arate adevarata fata iar altii chiar nu au alta fata si o arata pe cea pe care o au.Si totusi desi tot ce ai scris este adevarat in fiecare om exista aceea dorinta spre sacru care asemenea unei samante asteapta timp prielnic pentru incoltire.(dar...sunt multe seminte care niciodata nu vor incolti).

Multumesc tuturor ptr cuvintele frumoase ....o sa continui si de acum incolo cu rugaciunea ....cu nadejdea ca se va schimba macar un pic....ptr ca e vorba de tatal meu, un om dur, foarte sever....si atunci cand vom fi judecati ca familie vreau sa cred ca am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-i intorc fata catre Dumnezeu.....Doamne ajuta!

O Doamne ce frumor ai spus ! Multe seminte stau ori si cand sa incolteasca , sa dea rod, dar si multe nu vor da. Asa este si asta numai Bunul Dumnezeu stie ce si cum si mai ales de ce ! Eu prefer varianta rugaciunii pentru toti si toate. Selectia ne apartine fiecaruia dintre noi . Acum nu vreau sa vorbesc cu pacat, contrazicand anumite invataturi, dar izolarea hulitorului si celui cazut in pacate mari, strigatoare la cer, nu ar fi cea mai buna solutie. Imi pun intrebarea , daca eram eu acela, sau copilul meu, sau sotia mea, tot asa gandeam? Nu prea cred, daca ar fi sa dau un raspuns sincer si sa fiu corect fata de mine insumi. Problema este intradevar extrem de complexa, foarte complexa chiar !

La inceput si tu si eu, eram mai mult vazuti la topicele de la Generalitati. De aici numarul mare de postari. Recunosti? Eu, da.
Cu timpul am inceput sa ne interesam si de alte topicuri, si pot acum sa te felicit pentru aportul tau considerabil din ultima vreme. Sfintii Parinti, din care ai postat inca ne vorbesc pe inteles si o vor face pana la sfarsitul veacurilor!
Mai ramane sa si transpunem in viata noastra invataturile lor intelepte! Teoria ca teoria, dar practica ne omoara! Sa dea Dumnezeu sa ajungem sa traim cu totii in mod intelept si sa nu ne irosim viata, acum ca timpul s-a scurtat.

Sunt intru totul deacord cu cele spuse de tine, poate doar ca la Generalitati ar fi fost bine o grupare cat de cat pe tematici ( cultura, politica , presa, muzica, pnezie, etc ) . Chestia cu scurtarea timpului este groaznic de reala , o simt efectiv, a devenit ceva foarte stresant, este o adevarata stramtoare.

Ma ierti Anca-Miha ptr ceea ce scriu acum dar citesc si eu multe din cele scrise de Sfintii Parinti si incerc sa le inteleg dar uneori nu reusesc asa ca vin si intreb, de multe ori pe Parintele meu Duhovnic sau vin aici pe forum ....gresesc?....
Sunt de parere ca anumite lucruri trebuie repetate la infinit si aici ma refer la tot ceea ce au spus Sfintii Parinti.....ptr ca sunt destui cei care au avut sansa sa vorbeasca sau sa asculte vorbele intelepte ale unor preoti celebrii(Parintele Cleopa, Parintele Argatu, Parintele Arsenie etc).....si as vrea sa le scrie aici .....stiu o sa spuneti ca au fost scrise carti....dar ce sa-i faci daca nu ma satur sa ascult poate acelasi lucru spus de mai multe ori....cred ca sunt of topic, dar nu mai are importanta....ma iertati ....ma iertati....Doamne ajuta!

Iarta-ma Thheo, dar nu prea inteleg ce vrei sa spui. Si mie imi plac Sfintii Parinti, si imi plac in egala masura si relatarile celor spuse de Duhovnic, care ar avea interes general.
Nu am deci nimic impotriva sa se tot scrie si sa se raspunde la intrebari referitoare la cele scrise de Sfintii Parinti. In general nu am nimic impotriva la ceva intelept, si deci folositor.
Deci nu inteleg de ce crezi ca ai gresi venind si intreband pe forum?!? Si eu tot de aici am invatat.
Sau...poate nu am inteles la ce te referi...

[SIZE=4]Dumnezeu din negraita Sa iubire fata de om, S-a innomenit ca sa ne uneasca cu El... noi cat Il iubim incat sa ne INDUMNEZEIM pt El?[/SIZE]

Mi se pare o idee buna, propunerea ta, Cristian.

Voi doi aveti dreptate, insa bietul admin acuma va avea mult de munca, sa sorteze mesajele pe teme, de la fiecare topic ce trebuie vazut de el.
;)

Poate de acum inainte sa putem ordona topicele dupa tematica. Retroactiv presupune intr-adevar multa munca.

Cat de cumplit este cand omul se gandeste doar la sine si uita de Dumnezeu si de semenul sau. Pacatul in esenta este egoismul care culmineaza cu mandria ca forma a dispretului. In Pateric nu intalnim o ierhizare a pacatelor, intalnim un raspun profund existential si anume "ca cel mai mare pacat este pacatul tau"

Cred ca depinde de pacat: este cu voie sau fara voie?!

Cel intentionat - e rau ca ai facut cu stiinta si nu este bine.
Cel neintentionat - de cite ori nu pacatuim noi fara intentie? Este un pacat, sigur, dar poti sa-l corectezi, cred eu mai usor prin diferite metode.

Apoi mai este vorba de mandrie: de cate ori o persona greseste si apoi nici macar nu se sinchiseste sa ceara scuze?

Cred ca depinde si de atitudinea noastra fata de gresala/ pacatul facut!

Cand spui ca cel mai mare pacat este al tau dai dovada de smerenie ca si vamesul din pilda care se raporta la Dumnezeu, spre deosebire de fariseu care in loc sa se raporteze la Dumnezeu il judeca pe cel mai prejos decat el- pe vames.