Ce este mai de pret:Sanatatea sau boala?
 

In cartea "Ne vorbeste Parintele Porfirie", acest cuvios, poate cel mai mare ieromonah facator de minuni al secolului trecut, ne marturiseste:

"Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat multe boli.De multe ori Ii spun:<Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!>E o minune cum de mai traiesc.Printre alte boli ale mele am si cancer la hipofiza.S-a facut acolo o tumoare care creste si apasa pe nervul optic.De asta nu mai vad acum.Ma doare infricosator.Ma rog insa, ridicand Crucea lui Hristos cu rabdare.Vedeti inima mea cum este? S-a marit, nu mai este cum era. Este tot din pricina cancerului de la cap. Si cu cat merg, o sa se inrautateasca. Se va mari, o sa-mi fie greu sa vorbesc.Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala mea.O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este ptr pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu Se straduieste sa ma curateasca"
(Parintele Porfirie"a suferit de urmatoarele bloi: infarct miocardic, insuficienta renala cronica, ulcer cu nisa cu repetate gastroragii, cataracta, herpes zosterial pe fata, dermatida stafilococica pe mana, hernie inghinala cu dese strangulari, gusa endemica cronica, adenom de hipofiza"

Daca Dumnezeu a stiut ca le este mai de folos sa rabde, in vreme ce noi am fi considerat ca le era mai de folos sa faca alte nevointe, inseamna ca tb sa ne revizuim modul de intelegere a bolii"

Stilul de viata - factor de prevenire a bolilor (VIDEO)
 

Marina, te rog daca ai timp urmareste si tu video-ul acesta (are peste 1 1/2 hr), sa mi-l povestesti si mie mai pe scurt:

http://www.crestinortodox.ro/Stilul_...video1114.html

Danion Vasile-mangaiere ptr bolnavi
 

Parintele Paisie Aghioritul spunea ca "daca cerem ceva de la Dumnezeu fara sa jertfim si noi ceva, rugaciunea nu ne este ascultata.Daca stau si spun:<Dumnezeul meu, Te rog fa-l bine pe cutare bolnav>, fara sa fac vreo jertfa, este ca si cum as spune niste cuvinte frumoase.
Numai atunci cand Hristos va vedea dragostea mea, jertfa mea, imi va indeplini cererea, desigur daca ea este spre folosul duhovnicesc al aceluia.
De aceea atunci cand oamenii va cer sa va rugati ptr un oarecare bolnav, sa le spuneti sa se roage si eu sau, cel putin, sa se nevoiasca sa-si taie cusururile lor.
Atunci cand cineva imi spune ca nu se poate ruga ptr o ruda de-a sa care este bolnava, eu ii spun sa faca cel putin o jertfa ptr cel bolnav. De obicei ii spun sa faca ceva care ii va ajuta propriei lui sanatati"

"Daca te molipsesti de vreo boala, nu te deznadajdui si nu te împutina cu duhul; ci multumeste-I lui Dumnezeu, ca El Se îngrijeste ca prin aceasta boala sa-ti faca un bine."
Avva Isaia Pustnicul

Ce este mai de pret :sanatatea sau boala?.....grea intrebare.....cand cel de langa tine este bolnav .... te doare sufletul sa-l vezi suferind dar pe alta parte consideri ca Dumnezeu il iubeste pe acela dandui putina suferinta....unde-i mai bine a suferii omul aici sau dincolo unde suferinta este vesnica?....ma gandesc ca atunci cand omul sufera de vreo boala se apropie mai mult de cele Sfinte.....rugaciunile sunt acoperite de lacrimi fierbinti....mergem mai des la Biserica....boala ne face mai ingaduitori cu cei din jur....ar fi multe de spus....l-a una din putinele manastiri la care am putut ajunge unul dintre calugari ne sfatuia sa nu cerem averi, bani sau mai stiu eu ce ....sa scriem simplu ....sanatate si mantuire ptr toti ......
Ma rog ptr toti cei aflati in suferinta sa le dea Dumnezeu si Maica Domnului multa putere sa treaca mai usor peste boala.....gresesc daca spun ca putina boala ar trebui luata drept un "medicament" al sufletului?....

"Daca te molipsesti de vreo boala, nu te deznadajdui si nu te împutina cu duhul; ci multumeste-I lui Dumnezeu, ca El Se îngrijeste ca prin aceasta boala sa-ti faca un bine."
Adevarat ,asa este. Am trecut cu bine peste o boala cumplita-cancer -san- gr 3 - operatii,chimioterapie,radioterapie .etc.Nu m-am intrebat nici o clipa de ce tocmai eu ,m-am imbolnavit asa grav !Parca stiam ,de ce ! Stiti ,am cunoscut persoane care asa se intrebau si nu realizau de ce ? Nici eu nu mi-am dat seama imediat .abia..dupa trei zile de la operatie ,intr-o sfanta zi de Duminica ,acolo in salonul spitalului , am cautat un post de radio sa ascultam si ,,noi ,,ceva ...si am gasit un post (nici azi nu stiu ce post )la care am auzit slujba Sf-ului Nicolae -era 6 decembrie.. Doamne ,ce minunata cantare auzeam...Abia atunci ,ascultand slujba , cu lacrimi pe obaz ,am pus cap la cap tot ce gandisem si facusem in ultimii ani dinaintea diagnosticului..si m-am ingrozit ! Doamne ,mare este mila Ta , ca te-ai indurat de mine si de copii mei si nu m-ai lasat.Pai gandeam rau ,ma gandeam la moarte , mi se parea singura scapare -pt orice suparare ma gandeam ,de n-as mai fii ..ajunsesem la un stadiu al deznadejdii care ma domina,desi aveam credinta in Dumnezeu.Ma rugam rar ,pe graba si rareori cu traire interioara ..si atunci pt copii ,de parca eu n-as fi avut nevoie de ocotirea Sa..Si cand am aflat diagnosticul ,m-am linistit, am inteles ca mi-a dat Domnul ,ceea ce-mi doream .Domnul mi-a facut un bine ,m-a facut sa realizez cat de nepretuita este viata,ca nu am nici un drept sa o dispretuiesc si ca am o datorie pe acest pamant ,aceea de a-mi creste copii pe care mi-i daruise ...si pe care mi i-am dorit .Nu m-am indoit nici o clipa ca Domnul ma va ierta ,daca regret cu adevarat .Mi-am pus nadejdea in El si-n Domnul Iisus ..m-am rugat din tot sufletul sa ma ierte si sa ma lase in viata ,nu pt mine nevrednica , ci pt copiii mei care erau mici si nu aveau nici o vina.Dupa toata rugaciunea mi-era rusine de ceea ce -L rugam si cu nadejde incheiam : Dar nu voia mea Doamne ,ci faca-se voia Ta. Au trecut de atunci 17 ani -Domnul m-a vindecat si azi ma rog sa nu-mi tina cont de ratacirea mea de atunci ...Ce este mai de pret ? Sanatatea ,dupa boala ,este mai de pret ,daca inveti ce trebuie din ..lectia aceasta ..

Parintele Porfirie este un sfant al zilelor noastre, s-a dus la cele vesnice in anul 1991.
"Dupa cum pe pamant fiind te rugai pentru tamaduirea neputintelor si pentru iertarea pacatelor noastre, tot astfel si acum roaga-te in ceruri, parinte Porfirie, si roaga-L pe Hristos Dumnezeul nostru sa mantuiasca sufletele noastre."

Atat cei sanatosi cat si cei bolnavi au nevoie de rugaciune. Cel sanatos se roaga sa nu cada in ispite, iar cel bolnav, speriat de moartea care-l poate pandi, mai cauta vreme de pocainta.

Privite cu ochii lumesti, sanatatea are mare pret, pe cand boala provoaca dezgust. Privite cu ochii duhovnicesti, boala poate sa ne scuteasca de multe ispite. Asa putem sa intelegem de ce Sfantul Apostol Pavel si alti mari sfinti nu au avut o sanatate fizica perfecta si nici nu s-au rugat in acest scop. Pe plan duhovnicesc, aceasta nu le-ar fi fost de folos.

Prin boala, Dumnezeu ne cerceteaza cu un scop. Daca intelegem mesajul, ne dorim intai sanatate duhovniceasca si apoi fizica.

Sanatatea si bogatia sunt doua comori care ne pot duce atat in Rai,cat si in Iad. Depinde cum administram aceste daruri primite de la Dumnezeu.

Danion Vasile-mangaiere ptr cei bolnavi
 

Tot parintele Paisie Aghioritul dadea un exemplu graitor ptr capacitatea de jertfa a celor carora dragostea ptr aproapele este indoielnica:
"Odata, la coliba mea a venit un crestin din Germania a carui fiica incepuse sa paralizeze.Medicii nu mai puteau sa faca nimic. Sarmanul era cu desavarsire deznadajduit.<Fa si tu o jertfa,i-am spus, ptr sanatatea copilului tau.Sa faci metanii nu poti, sa te rogi nu poti. Hai sa zicem ca nu poti. Dar ia spune-mi? Cate pachete de tigari fumezi pe zi?>
<Patru si jumatate>, imi raspunde.
<Sa fumezi numai un pachet, iar banii ce i-ai fi dat ptr celelalte, sa-i dai unui sarac>. <Parinte, mai intai sa se faca bine copilul meu si eu voi lasa fumatul>.
<Ei, nu va avea nici un rost.Acum trebuie sa-l lasi.Arunca tigara!Nu-ti iubesti copilul?> <Eu sa nu-mi iubesc copilul? imi spune acela.De la etajul 5 ma arunc ptr dragostea copilului meu. >
<Eu nu-ti spun sa te arunci jos de la etajul 5, ci sa arunci tigara:daca faci vreo nebunie si te arunci de la etajul 5 vei lasa copilul pe drumuri si-ti vei pierde si sufletul.Eu iti spun sa faci ceva usor. Iata, arunca acum tigara!>
Dar cu nici un chip nu a vrut sa o arunce. In cele din urma a plecat plangand , asa cum a venit.Cum poate fi ajutat un astfel de om? Cei care asculta, insa, pot fi ajutati"
Cazul acesta este foarte graitor ptr modul in care multi oameni inteleg ca trebuie sa isi ajute aproapele;prin declaratii gratuite, care nu folosesc cu nimic celui suferind.
Parintele Paisie i-a pus tatalui disperat un jug pe care il putea purta: nu il pusese nici sa tina cine stie ce posturi negre, nu il pusese nici sa renunte definitiv la fumat, nu il pusese nici sa isi dea averea saracilor: il pusese DOAR sa reduca numarul tigarilor pe care le fuma.Si totusi omul nu a vrut sa isi ajute copilul.Atitudinea sa este reprezentativa ptr modul in care multi oameni inteleg boala si celelalte necazuri. Tatal fetei venise la parintele Paisie, asteptand cu disperare ajutorul pe care medicii nu fusesera in stare sa il ofere.E important sa intelegem acest amanunt: el venise la parinte ca la ultima sa scapare.Nu venise sa se planga de neputinta doctorilor, ci venise sa ceara jautor. Asa cum foarte multi oamenii aflati in situatia sa o fac.

Continuare
 

"Problema este ca parintele Paisie i-a dat un sfat care nu se potrivea cu asteptarile sale. Daca omul ar fi stiut ce sfat ii va da parintele, ar fi renuntat sa calatoreasca pana la el.
Oamenii asteapta de la Dumnezeu sa ii ajute, fara ca ei sa faca nimic.Daca s-ar putea ca Dumnezeu sa le faca bine tuturor oamenilor fara ca acestia sa miste un deget, totul ar fi perfect.. cred unii, fara sa isi dea seama ca omul trebuie sa se lupte cu toata fiinta sa pentru bine.
Dumnezeu le face un mare serviciu oamenilor lasandu-i sa duca aceasta lupta:altfel, oamenii ar fi fost un fel de maimute care ar fi primit printre gratii hrana de la stapan.
Dumnezeu ne iubeste si crucea face parte din viata noastra tocmai pentru a ajunge la Inviere. este adevarat ca daca Adam nu ar fi cazut in pacatul neascultarii, oamenii nu ar fi cunoscut suferinta, boala.Dar asa...."

depinde..
 

Unora le este de folos sanatatea, altora le este de folos boala. Doar de Sus, unde nu exista inceput si sfarsit, departe sau aproape, toate se vad in adevarata lor valoare. Domnul stie cum sa le randuiasca, intotdeauna spre folos.

Fiind sanatos, sanatatea te poate impiedica in a-i iubi pe oameni, iar in cele din urma te poate umple de multe "puteri egoiste" si mandrie.

Fiind bolnav, ajungi sa intelegi durerile oamenilor si neputintele, iar in cele din urma ajungi sa crezi cu adevarat, ca de la Domnul sunt toate. Ajungi sa iubesti pe oameni si pe Dumnezeu.

Este trist insa ca, asemeni tuturor celorlalte lucruri, si boala lucreaza in doua sensuri: sau te sfinteste sau te face diavol, sau te imbuneaza din ce in ce mai mult sau te inraieste din ce in ce mai tare.

Dea Domnul sa primim cu multumire toate, oricat de foarte grele ar fi acestea !

sanatate sau boala ?
 

Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu conduce pe oameni catre desavarsire pe doua cai,si anume:
* o cale pozitiva-pe care Parintii o numesc si providenta-calea ratiunii,a intelepciunii,a starii de bine,a lucrurilor frumoase,a glasului constiintei de care ascultam;
* o cale negativa-numita si judecata-care cuprinde diverse pedepse,boli,privatiuni-cu scopul de a ne apropia si de a-L cauta mai mult pe Dumnezeu;este o cale pe care suntem practic impinsi inainte,fortati sa il cautam pe Dumnezeu.

Dar ele nu sunt cai diferite,separate,ci se impletesc,se completeaza una pe alta.
In timp ce providenta ne arata lucrurile bune,starea de bine,judecata ne obliga sa cautam sa vedem greselile noastre,sa ne indreptam.

"Primeste impletirea celor bune si celor rele cu gand egal,si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".

Un om trebuie sa se bucure si de boala, si de sanatate. Tot ce se intampla, are o cauza, exista un motiv. Nu trebuie sa ne intrebam noi de ce, pentru ca riscam sa cadem in pacat. Tot ce trebuie sa se intampla, ce e dat de sus, se va intampla.

rostul bolii si al necazurilor
 

La drept vorbind,nu poti sa te bucuri de boala;poti insa sa te intrebi unde ai gresit si sa-ti revizuiesti atitudinea.Poti sa o accepti,negresind,ca pe o proba de intarire privind viitorul apropiat.
Insa in toate functioneaza legea compensatiei.Cu cat le primim mai bine,cu sufletul deschis,fara a purta pica persoanei prin care vin necazurile -caci nu ea,persoana,este cea care le hotaraste-cu atat ne intarim sufleteste.
In viata fiecaruia dintre noi alterneaza starea de bine cu cea de tristete,sanatate si boala,necazuri si bucurii.
Daca stam si ne gandim bine,nu exista o stare permanenta de bucurie sau de necaz;toate sunt randuite de asa natura ca sa putem depasi momentul respectiv si sa nu cadem in deznadejde.
Din punctul meu de vedere,toate "intamplarile" sunt lectii de viata la care trebuie sa sustinem un examen;am picat examenul,lectia se repeta.

Mi-au placut cuvintele Sf.Maxim Marturisitorul:
"Aripile Soarelui Dreptatii sunt Pronia si Judecata.Cuvantul,zburand prin acestea,Se salasluieste in chip nevazut in fapturi,tamaduind prin ratiunile intelepciunii pe cei ce vor sa se tamaduiasca,si vindecand prin modurile certarii pe cei greu de urnit spre virtute".

Intreaba elevul pe maestrul sau:
-Maestre,de ce unii oameni sunt pedepsiti fara a sa fi gresit inainte?
-Sa luam de exemplu,fierul,raspunde maestrul.Cu ce putea sa greseasca fierul,ca omul sa il supuna atator tratamente termice pentru a obtine din el otelul ? Scopul unor asemenea tratamente este cresterea duritatii si rezistentei,in final un produs de calitate net superioara. Asa se intampla si cu oamenii.Nu totdeauna necazurile care vin peste ei sunt un raspuns la faptele lor.

Adevarat! :6:

Cuvintele parintelui Porfirie reprezinta cheia intelegerii bolii, suferintei si a mortii, inerente starii actuale cazute, din perspectiva crestina. Sunt cuvintele aceluia care il iubeste pe Dumnezeu cu tot sufletul sau, cu toata inima sa si cu tot cugetul sau. Sunt marturia unui om care apartine mai mult lui Hristos decat siesi, chiar daca dupa "inteleptii acestei lumi", aceste cuvinte sunt de neinteles, ba chiar absurde.

In general cine se teme de moarte, se teme si de boala pentru ca ea il "invecineaza" cu moartea. Ori din atitudinea parintelui nu reiese nicidecum asta. Aseman foarte mult atitudinea parintelui cu cea a martirilor din primele veacuri.

Boala fiind "inrudita" cu pacatul este nefireasca si nu este in niciun caz de dorit. Tocmai de aceea Biserica inalta rugaciuni pentru toti ce aflati in boli si suferinte si, mai mult decat atat, in Biserica primim Sfanta Euharistie spre tamaduirea sufletului si a trupului.

Parintele Paisie Aghioritul ne povesteste...
 

O femeie ce sufera de rinichi si de ani de zile face tratament pentru purificarea sangelui mi-a spus:
– Parinte, faceti, va rog, semnul Crucii pe mana mea. Venele imi sunt numai rana si nu mai pot suporta sa fac acest tratament.
– Aceste rani, i-am spus, in cealalta viata vor fi niste diamante mai pretioase decat diamantele din aceasta lume. (...)
Dupa aceea, imi arata o rana la cealalta mana si imi spune:
– Parinte, rana aceasta nu se inchide si se vede osul.
– Da, dar de acolo din rana se vede cerul, ii spun. Ma rog ca Hristos sa-ti dea rabdare si sa-ti mareasca dragostea pentru El, ca sa uiti de durere. Desigur, exista si alta rugaciune – pentru a alina durerile, dar atunci se micsoreaza si rasplata cea mare. Prin urmare, rugaciunea de mai inainte este mai buna.
Si astfel s-a mangaiat mult, sarmana.

Un alt caz. Parintele Paisie Aghioritul a intrebat pe cineva:
Ce face mama ta?
– Nu se simte bine, parinte. Din cand in cand ii creste foarte mult temperatura si atunci isi pierde cunostinta. Pielea i se umple de rani si in timpul noptilor o dor.
– Iata, astfel de oameni sunt mucenici. Si chiar daca nu sunt mucenici desavarsiti, sunt pe jumatate.
– Toata viata ei a fost o suferinta, parinte.
– Pentru aceasta, rasplata ei va fi indoita. De cate bunatati are a se desfata! Raiul il are deja asigurat.

Ar trebui totusi precizat ca nu oricine sufera trupeste neaparat se mantuieste.

Si foarte probabil, in exemplele de mai sus e vorba de oameni cu boli incurabile iar intamplarile nu trebuie rupte dintr-un anumit context personal.

Scrisoare a Sfantului Antonie de la Optina catre o bolnava
 

Fii tare in Domnul! Suferinta ta si subrezenia sanatatii tale imi mahneste adanc inima. Pentru porunca iubirii si a compatimirii, m-am rugat pentru tine in fiecare zi si am cerut Domnului Dumnezeu ca sa-ti daruiasca rabdare crestineasca in boala si usurare. Dar, daca boala ta a tinut pana astazi, nu e pentru ca Dumnezeu nu ar fi auzit rugaciunile aduse Lui, ci pentru ca ii lasa pe unii fara vindecare, ca sa-i foloseasca mai mult. Prin suferinta trecatoare, omul pacatos nu numai ca se izbaveste de chinurile vesnice, pentru pacatele sale, ci i se daruieste si mantuirea si este facut mostenitor al imparatiei ceresti.

Cu adanca Sa intelepciune, Domnul Dumnezeu randuieste toate din dragostea Sa pentru omenire, daruind tuturor ceea ce le este de folos. Nu este de datoria noastra sa intrebam de ce se intampla asa si nu altfel, ci sa ne supunem, ascultatori ca si copiii, vointei cele sfinte a Parintelui nostru Ceresc si sa spunem dintru adancul sufletului: «Parinte Sfinte, faca-se voia Ta!». Stiind aceasta, cel care priveste la un om sanatos si la un om care a suferit indelung, si ia in seama starea sufleteasca a unuia si a celuilalt, isi da seama care dintre ei poate fi numit binecuvantat si care blestemat: cel sanatos sau cel suferind!

De pilda, de cate ori in boala ta te-ai cait pentru pacatele tale in fata lui Dumnezeu si in fata parintelui tau duhovnic si ai primit impartasirea cu Sfintele Taine? In acest timp, omul sanatos rareori se gandeste la pacatele sale: iar daca se intampla sa se pregateasca de impartasanie, o data in an, aceasta nu se datoreaza atat evlaviei cat snobismului, ca sa poata spune si el: «si eu m-am spovedit si m-am impartasit».

Numai ca spovedania lui este ca a unui biet nerod, ca si cum nimic nu i-ar impovara sufletul. De cate ori in boala ta nu ai suspinat adanc, din suflet, catre Dumnezeu, suspine pe care Domnul le-a vazut si le-a auzit? In schimb, cu cei sanatosi nu se intampla deloc asa. Daca ofteaza, o fac de regula fiindca n-au vazut pe careva de multa vreme sau pentru ca n-au mai primit de mult vesti despre cine stie ce. In boala ta adesea ti-ai udat fata de lacrimi, dar oamenii sanatosi folosesc zilnic sapun in loc de lacrimi pentru a-si spala chipul, nefiind nici macar o clipa vorba de suflet.

In boala ta, adesea ti-ai indreptat ochii, in rugaciune, spre icoana Mantuitorului Hristos si a Preacuratei Sale Maici; dar doamnele si domnisoarele sanatoase, in loc de a privi spre icoane, se uita de 100 de ori in oglinda, la ele insele, si rareori se roaga staruitor sau se inchina asa cum ar trebui. Iata de ce, in suferinta ta, esti mult mai fericita decat toti cei sanatosi din jurul tau. Ba, mai mult, Domnul Dumnezeu a pregatit pentru tine, in ceruri, fericirea cea vesnica, pentru care, in durerile tale, ar trebui sa te bucuri, sa te veselesti si sa multumesti din tot sufletul milostivirii Sale. Caci multimi nenumarate de daruri si mangaieri s-au pregatit pentru cei ce sufera, daruri pe care si tu le vei primi cu timpul, prin rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu.