|
Daca ar fi trait...
Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi împlinit 91 de ani. Frig, foame, frică… Și multă umilință… Epoca de aur… Întuneric pe stradă, acasă și gol, un gol imens în magazine…
Când mă culcam, mă îmbrăcam… Și sala de clasă rece, cenușie. Copii palizi,cu pielea de pe mâini crăpată de frig, zgribuliți în bănci, indiferenți, apatici… Cenușiu, peste tot cenușiu și trist… Și cota lunară: 2 ouă, 50 de grame de unt, 1/2 de l de ulei… Și pâinea drămuită, veche ca să nu se mănânce mult… Și iar frigul… Să facem economie, economie… Asta auzeam ori de câte ori deschideam TV-ul… |
[SIZE=3]PÂINE[/SIZE] Acum 17 ani, chiar în aceste zile, pe străzile orașelor din România se striga tare: pâine! Oare întâmplător, credeți? Nu, nu întâmplător… Se ajunsese până acolo încât cei care ne conduceau știau cu exactitate că nouă, românilor ne era suficientă doar jumătate de pâine… Și aceia veche ca să nu se mănânce prea mult… În dimineața aceia, înainte de a mă întâlni cu elevii mei să pornim “în pas voios” la cules de roade, am cumpărat pâinea, o franzelă, pentru mine și copil. Întâmplarea a făcut că unul dintre elevii mei nu avea pâine. Am împărțit franzela în două, nu puteam lăsa un copil flămâd până seara la 5 când, de obicei, ajungeam acasă, în oraș… La întoarcere, m-am oprit la magazin și am început să-i explic vânzătoarei că eu nu mai aveam cartelă pentru ziua aceia, dar că aș vrea totuși, o jumătate de pâine să am ce-i da copilului să mănânce înainte de a-l culca. Cred că dacă i-aș fi cerut o otravă de șoareci, m-ar fi privit cu mai multă îngăduință… Mi-a întors spatele, moment în care fiica unei colege de-ale mele, soție de mare activist, ieșea din magazie cu trei pâini calde, frumos mirositoare, în brațe… M-a cuprins furia… De umilință și neputință am început să plâng… Nestăvilit, în hohote… Nu-mi venea să cred ce văd… Trei pâini calde… Și mie mi s-a refuzat o bucată de pâine, așa veche, numai să mi-o fi dat… dec 2006 |
[SIZE=3]Scorpia…[/SIZE] Pentru cei care nu au trăit atunci, în comunism, pentru cei care nu știu cum și cine dispunea după bunul plac de viața noastră, de yilele noastre o poveste amară și… adevărată… Pentru mine, de neuitat… …Pentru că paza școlii trebuia asigurată non-stop în cele două zile “de aleasă sărbătoare”, b.o.b.-ul a stabilit ca fiecare cadru didactic să stea de pază, în școală, câte patru ore. Eu și doamna Aspazia Pavelescu am fost programate de la ora 10 la ora 14. L-am luat cu mine și pe Lucian. La cei 4 ani, chiar că era prea mic să stea singur acasă. În timp ce se juca cu alți copii, eu și colega am discutat despre câte-n lună și stele ca să treacă timpul mai ușor. Tocmai ce am terminat de scris procesul verbal că ne-a venit și schimbul, iar noi am plecat, fiecare la casa ei. La vreo două zile am fost chemată la cabinet. De partid, bineînțeles! Nu era prima dată, îi cunoșteam bine și ei îmi cunoșteau (re)sentimentele… Acolo, în cabinet, erau directorii amândoi, tovarășa Butucel, secretară b.o.b., în hainele ei de zile mari: costum bleumarin, cămașă albă bărbătească, încheiată în nasturi pînă sus, în gît, pantofi negri cu șireturi și talpă groasă, și pieptănată lins, cu părul sur și rar, prins la spate într-un coc ceva mai mare de o nucă… Pe un scaun, pe un colț de birou, secretara școlii avea mașina de scris pregatută. Mai de neînțeles era faptul că pe fotoliul din stânga, ocupat, de obicei, de tovarășa b.o.b., se găsea secretarul de partid cu probleme de învățământ de la municipiu. Tovarășa b.o.b. era fericită, radia… Jurase să nu iasă la pensie pînă nu curăță școala de “elemente” ca mine… Și asta ținea de ani de zile, de când am avut proasta inspiratie să corectez cu roșu greșelile de ortografie dintr-un proces verbal întocmit după o ședință “deschisă”, adică ședință dintr-aia la care erau obligați să participe și nemembrii… Doamne, ce furtună a fost și-atunci!… Da’ acum, acum ce-am făcut? Am rămas în picioare. Nimeni nu-mi spusese să mă așez… Priveam în jur, fără să înțeleg nimic, nici chiar atunci când, drept în mijlocul biroului frumos aranjat, am văzut sticla aceea de un sfert în care se găseau vreo două degete de lichid galben-maroniu. - O cunoști, tovarășa? m-a întrebat răstit secretara b.o.b. - Ce? am întrebat eu surprinsă, pentru că îi cunoșteam pe toți din birou… - Cum ce? Sticla… Te faci că nu știi? Ai? Am luat sticla în mâini, am sucit-o, am învârtit-o, am privit-o atent… Și-apoi am așezat-o la loc. - Se poate, cred că e a mea, adică… - Taci! a țipat la mine secretara b.o.b. Am tăcut. - Rog să se consemneze. Tovarășa a recunoscut că e sticla ei… Nu recunoscusem nimic. Putea fi sticla oricui. N-avea etichetă… Nu înțelegeam nimic… Totul era din ce în ce mai confuz… Pentru mine… - Poți să ne povestești și nouă ce-ai făcut mata în ziua când ai fost ofițer de serviciu? - Cu toată plăcerea, dacă vă interesează… - Aaa, mai ești și obraznică? - Mă scuzați, n-am spus nimic să vă supere… - Păi… - Păăăi… i-am luat eu vorba din gură, păăăi, am păzit școala cu devotament, cum am fost instruiți, nu așa trebuia? - Atât? Doamne, da’ ce nu am făcut? Chiar că nu mai înțelegeam nimic sau… Nu, nu, era prea de tot, nu era posibil, chiar nu se putea… - Să vină tovarașa Aspazia Pavelescu, a strigat secretara b.o.b. la elevul de serviciu. Apoi s-a întors către mine: de data asta ți s-a înfundat… Fără milă, tovarășa, zbori, înțelegi? Și fața ei, plină de cute, era vânătă… De fericire că mă vede zburând, poate, sau de ură nestăvilită… În colțul buzelor îi apăruse o spumă albă, cleioasă, pe care nici nu avea bunul simț s-o șteargă… Am ridicat din umeri și priveam când pe fereastră, când la sticla aceea de pe mijlocul biroului… Chiar când pe ușa cabinetului intra colega chemată, tovarășa b.o.b. ruga asistența să mă privească și să constate cât sunt de nesimțită… - Eu?… Doamna Pavelescu era la fel de nedumerită. - Tovarășa Pavelescu, de ce nu ne-ați adus la cunoștință că ASTA, aici de față, (asta eram eu, ați ghicit, nu?) a consumat băuturi alcoolice? - Cum? - Cunoașteți sticla? - Sigur… - Știți că a fost plină de coniac, nu? - Din neatenție sau… a dat să continue secretara. N-a putut să mai continue. Colega mea a luat sticla de pe birou, i-a scos dopul fulgerător și, dintr-o înghițitură, a golit-o. Toți o priveau cu gura căscată, fără un sunet. Prima și-a revenit tovarășa Butucel. - Ce-ai făcut, tovarășa? a țipat ea, ca scoasă din minți… Atunci tovarășa, chemată ca martor al “dezmățului meu bahic”, s-a șters la gură țărănește, cu amândouă palmele, așa cum văzuse că făcea tata sau bunicul după ce trăgeau o dușcă, s-a apropiat de secretara b.o.b. și i-a suflat în nas cu toată puterea. - A fost ceai, tovarăși! Nu v-a trecut nici unuia prin cap să destupați sticla? A fost ceai pentru copil… Și a mai suflat o dată, la fel de puternic, și în nasul “invitatului special” care aproape că nu se mai zărea în fotoliu… Am ieșit din cabinet râzând și ținându-ne de mână, ca două școlărițe - ștrengărițe, fericite, că și de astă dată, au reușit să scape |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Lasa dom-le ca pe vremea lui Nicolae Ceausescu nu murea nimeni de foame sau de frig terminati cu prostiile.
Aveau toti apartament unde sa stea ieftin. Daca regimul comunist devenea si crestin ar fi fost regimul ideal. Foarte bine ca nu era televizor. Paine la ratie se dadea 500 grame de paine pe zi unde era la ratie da aveai bani sa o cumperi! Este adevarat ca nu prea era caldura tot timpul dar aveai casa in care sa stai! Era parizer prost cu soia dar erau bani sa il cumperi! La fel cu laptele si ce se mai gasea. Si toate acestea Ceasescu le-a facut pentru a plati datoria externa a Romaniei si a nu mai depinde de niste state de care nu doreste nimeni sa depinzi. Da dom-le atunci romanii erau mai lipsiti de griji si mai fericiti ca acum! Singura chestie care lipsea era sa fie convins sa nu mai prigoneasca crestin ortodoxia de catre un parinte gen Cleopa! Si atunci nu mai putea veni UE cu regimul lor neo-satanist. |
Si toti yoghistii,budistii,sectarii erau bagati la reeducare!
A nu se confunda inceputul comunismului cu perioada dinainte de 1989. Tot statul platea salariile la preoti terminati cu prostiile si BOR era biserica oficiala a Romaniei. Ba greco-catolicii au fost fortati sa treaca la BOR asa cum mi se pare drept si corect caci si pe vremea trecuta cei de la BOR au fost fortati sa treaca la catolicism ! |
Citat:
Regim comunisto-crestin???? Doamne fereste! Sa te auda unul dintre martirii crestini ar mai muri o data. Sa stii ca e prima data cand aud asa ceva. Prin definitie comunismul e o ideologie atee. Pur si simplu comunismul si crestinismul nu merg la un loc, in special fiindca un comunist adevarat nu poate fi crestin. Mai mult, comunismul este materialism dus la extrem. Citeste putin marxism sau socialism si ai sa vezi ca societatea este judecata doar din prisma productiei, impartita in clase, intre cei care detin mijloacele de productie si cei care sunt asupriti, in speta burghezii si muncitorii. Comunismul avea ca scop principal sa aduca egalitate intre oameni si sa repuna puterea in mainile clasei muncitoare. Pentru comunisti valorile spirituale erau egale cu zero, nu valorau nimic. Biserica era tolerata si folosita, nicidecum sprijinita. Preotii erau platiti de stat in incercarea de a-i controla. Biserica greco-catolica a fost desfiintata nu fiindca comunistii iubeau asa de mult BOR, ci fiindca putea fi mai greu controlata dat fiind ca mai marele ei era la Roma. Nu mi se pare deloc corect, nici de cinste, sa impui ortodoxia cu forta. |
A sa nu uit pe vremea lui Nicoale Ceausescu avorturile au fost interzise prin anul 1967.
Deci copii care ar fi fost avortati si nu au fost avortati datorita lui Nicoale Ceausescu macar unul daca se mantuieste dupa dreptatea lui Dumnezeu si Nicoale Ceasusescu va fi mantuit. Ca sa nu mai vorbim ca masoneria era interzisa si masonii erau unde le erau locul adica in puscarie. Deci credeti dvs. ca Dumnezeu considerand toate aceste fapte foarte bune ale lui Ceausescu: -interzicerea emisiunilor imorale la televizor -interzicerea sectarismului , a practicilor pagane orientaliste -interzicerea muzicii ocidentale decadente -interzicerea masoneriei -interzicerea avorturilor -constructia de obiective folositoare pentru poporul roman si altele Si in partea cealalta avand cateva daramari de biserici? Ce credeti dvs. ca nu e in Rai acum? Fiti seriosi mai fratilor. |
Citat:
Iata unul din ele: -Invatamantul se bucura de o mare apreciere si sprijin din partea regimului"de trista amintire " cum ai spune tu si altii(si voi aduce multe argumente dar nu am timp acum)-cadrul didactic fiind apreciat si stimulat iar invatamantul era de calitate incomparabila cu cea de azi . -Aproape toate cadrele didactice cu mici exceptii(mai ales cei cu parinti fosti chiaburi sau legionari)erau memebri de partid fiind profund implicati in educatia ateist stiintifica a noii generatii . -Nu puteai ocupa o functie de conducere daca nu erai membru al partidului. -Inca din facultate daca erai un student cu rezultate erai coptat in P.C.R sau in securitate. Voi continua ceva mai tarziu daca este sa fim sinceri sa fim pe deplin. |
Mare drepate are Dorina. nu au existat,,argumente suficient de puternice,,care sa justifice executia lor in ziua de Craciun! Doar cei care au luat puterea au avut ,,argumente puternice ,, si au facut totul sa-i execute cat mai repede..Aveau nevoie de ,,spatiu ,, ca sa -si faca ei ,,numarul "..Totul pentru ei- nimic pt popor...Si cand ma gandesc cati tineri au murit pt democratie si libertate,mi se strange inima si azi cand ma gandesc la ei.. .la mamele care si-au ingropat copiii si care nici azi nu stiu de ce !?.Si Silverstar are dreptatea ei ,nici eu nu am amintiri placute legate de acea perioada..in special in ultimii 10 ani ,ai regimului comunist , viata noastra a fost o copie, un pact cu duplicitatea . Stiti ce vreau sa spun ,eram obligati sa ne prefacem multumiti ,fericiti si mai ales categoric de acord cu tot ce se hotara in numele nostru .Devenisem un popor de aplaudaci !NU cred ca ati uitat orele de stat la cozi pt un pachet de unt .uneori cu copilul in brate si cu altul in pantec ,sa poti sa cumperi doua ..imbulzeala ,umilinta , scandalul si dezumanizarea unora.....sunt sigura ca nu ati uitat cozile nesfarsite si faptul ca nici nu mai vindeau in magazin ci pe usa din dos .. pe unde primeau marfa ...sa nu se vada cozile din strada ..cata suparare daca se termina marfa inaite sa cumperi .sau ce multumire ca ai reusit -bine ca ai apucat, se spunea pe atunci .. si dupa toate astea trebuia sa urci cinci ,sase ,noua , zece etaje pe intuneric ..ca nu era curent ..si in casa trebuia sa aprinzi lumanarea, pana reuseai sa pui firele la bateria masinii ..si.. n-ati uitat, nu ,becul ala amarat ..care parca ti-era prieten sau un membru al familiei ... si..frigul din casa,de la serviciu si din inimi si daznadejdea ca ..nu se va mai termina. si ca aveai probleme daca nu erai membru de partid si nu te promovau ...si toamna lui " 82 cand ,plimbandu-mi copilul de un an si jumatate ,am fost oprita de o multime de oameni care priveau cu gura cascata ,fara sa zica nimic ,cum mutau ei biserica Olari -ca inca se construia pe Mosilor si nu aveau loc din ,,cauza ei "..da, nu aveau loc de biserici ,de Casa lui Dumnezeu ..se impiedicau ei ..de duhovnicii nostri ...de martirii neamului ,se impiedicau ei .. Daca ar fi putut ni l-ar fi scos din suflet si pe Dumnezeu sa nu mai avem nici o speranta si sa traim asa , sa fim traiti , ca niste marionete ...,,Doamne . bine nu ne-a fost nici noua ..,,spunea Grigore Vieru si ce bine le mai spunea !NU trebuie sa uitam si nici sa regretam ce-a fost ..VA doresc la toti o zi buna si cu folos ! Cat despre cei morti -Dumnezeu sa-i ierte !
|
nu judecati,
Citat:
|
Te rog sa ma ierti draga Nadia.Cati oameni atatea rani care ne dor si nu s-au vindecat.
Indiferent de regim,de loc,de timp si de conditia sociala intodeauna vor fi oameni necinstiti,cozi de topor si oameni cinstiti.Sunt convinsa ca parintii tai au fost oameni cinsiti si crdinciosi dar nu este o regula! Spunea un invatat ca nu exista un singur adevar.Fiecare are adevarul lui.Asadar sa ne ingaduim unii pe altii si sa ne ducem in continuare pe langa crucea noastra personala si crucea acestui neam care parca este sortit durerii sau este blestemat. Ar fi bine sa iertam sa uitam,sa ne gandim ce sa facem pentru generatiile urmatoare. La topicul "Povestiri cu talc"cineva a postat o istorioara intitulata "[COLOR=darkred]In cutia ta cate piersici sunt?"[/COLOR] Este vorba despre iertare: [SIZE=3][COLOR=darkred]"De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane.In realitate insa acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=darkgreen]In cutia ta cate piersici sunt si ce ai de gand sa faci cu ele?" [SIZE=2][COLOR=black](ma[/COLOR][COLOR=black] ierti Silvia ca am luat putin verde de la tine chiar daca nu sunt ecologist!)[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE] [SIZE=3][COLOR=black]Acele vremuri au apus pentru todeauna si nici nu cred ca se vor mai intoarce vreodata.[/COLOR][/SIZE] [COLOR=black]Daca sunt crestin si porunca este sa-mi iubesc vrajmasii, eu ma straduiesc sa iert chiar si pe Ceausescu(sau macar sa-l uit) si pe toti cei asemenea lui de ieri si de azi si uite drept dovada ca pot, ii aduc o floare astazi cand ar fi implinit anii.:53::36:[/COLOR] |
Citat:
Iata ce mi-a povestit parintele staret care tin sa subliniez ca este tanar si are doua facultati pe langa teolgie si cateva licente si care merge ades la Muntele Atos.Am ramas inmarmurita cand mi-a spus: -Ceausescu este in Rai! -Cum asa parinte, dupa cat a infometat poporului roman cum sa fie in Rai? Eu nu adug nimic de la mine sunt spusele acelui parinte. -Uite povestirea pe care mi-a spus-o un parinte din muntele Atos cand l-am intrebat despre acesta . Cand i-a venit randul la judecata au inceput sa treaca unul dupa altul suflete de copii pe care mamele ii avortasera spunand "el Ceausescu ne-a dat sansa sa ne nastem dar mamele au hotarat sa ne arunce-nu este vinovat.!!!" [SIZE=3]Si numarul acelor suflete era cu mult mai mare decat a celor care murisera de foame .....care erau de fapt extrem de putini. [/SIZE] |
Citat:
[COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]Sincer? Eu nu. M-am bucurat că am scăpat. Dar, cu timpul a venit și înțelepciunea. Nu trebuia împușcat/i. Trebuia sa fie obligati, amandoi, sa trăiască exact așa cum am trăit noi: în frig, fără curent, fără apă caldă, cu alimente dramuite, fără confortul consumabilelor necesare în fiecare casa, fără TV și alte mijloace de informare, cu interdicția de a ieși din țară. Poate asa ar fi înțeles drama românilor.[/COLOR] |
Citat:
Citat:
[COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]1. Adevărat. Dacă nu aș fi avut ajutor de la stat, nu aș fi putut învăța. Am avut bursă și după terminarea facultății am primit apartament, butelie - locuiam, pe atunci, la Vaslui... [/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]2. Parțial fals. Tinerii din familii chiabure nu aveau acces la studii, asadar nu existau profesori proveniti din atare familii.[/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]Nu știu dacă am fost un profesor bun, dar, dacă după 35 de ani de activitate neintrerupta la catedra nu m-au dat afara, cred ca am facut ceea ce trebuie. Nu am fost membra de partid pentru ca nu am acceptat. Am motivat ca nu sunt pregatita. Si stii ce ma ingrozea? Ședințele! Însă, să nu-ți imaginezi că am scăpat. De regula toate sedintele erau "deschise" - adica toti profesorii erau obligati sa participe, cu exceptia celor in care erau primiti noi membri. [/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]La momentul potrivit, nu am realizat că pot fi și dezavantaje si inca mari si de durată. Nu am putut să-mi dau gradele la timpul potrivit, nu am beneficiat niciodata, până in '89, de gratificație (o primă de vacanță) și alte și alte avantaje pe care le-au avut colegii-membrii de partid. [/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]3. dacă nu aș fi fost student cu rezultate, nu aș fi avut bursă. Bursele nu se dădeau pe ochi frumosi. Se muncea, se învăța, nu ca acum. Pe atunci diplomele se obtineau studiind serios, nu se cumpărau de la tarabă, la metru sau la Kg, ca astăzi...[/COLOR] |
Dumnezeu sa-i odihneasca !
Tatal meu si altii de varsta lui, il regreta pe cel ce ne-a terorizat tineretea. Eu nu plang dupa el, nici dupa perioada mizerabila in care ne-am complacut, de voie, de nevoie. N-am fost membra de partid, n-am avut functii de conducere. In 1989 insa, am iesit in strada cu atata convingere ca ceva trebuie schimbat, paharul se umpluse, in Piata Operei se intonase rugaciunea
TATAL NOSTRU, doar cei prezenti acolo pot descrie starea spirituala din acel moment ( nu voi uita niciodata emotia si bucuria ca " poate " vom fi liberi ) dar nu m-am gandit niciodata ce pret vom plati pentru aceasta. NU TREBUIAU OMORATI! NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU ! Trebuiau sa sufere, sa simta lipsa si ei macar vreo 20 de ani. Dar cei care preluau puterea aveam alte ganduri, " Odiosii " ii incurcau in planurile lor, trebuiau sa dispara si sa nu se afle niciodata nimic din tot ce era legat de familia prezidentiala. Au trecu atatia ani de la REVOLUTIA de la TIMISOARA ( oare chiar a fost o revolutie??? ), au murit atatia tineri degeaba. S-au aflat cine erau "agenturiile straine?", s-a aflat " cine a tras in noi, dupa 22? ", se platesc si acum sume uriase unor asa zisi " eroi ai revolutiei ", Doamne, mi-e rau numai cand ma gandesc la ce speram , eu, personal, in zilele de 16- 20 dec.1989 si dupa atatia ani, la ce s-a ajuns. Traim vremuri grele, poate chiar mai grele decat atunci. Diferenta intre un OM SARAC si un OM BOGAT este fara limite. Nu invidiez pe nimeni care prin munca cinstita a reusit sa adune niste banuti, insa miile de euro din conturile unora nu se pot obtine asa peste noapte. Dar, gandul ca in viata, totul se plateste, mai devreme sau mai tarziu, ma face sa dorm linistita. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
In rai se merge Crezand ca Hristos e Fiul Lui Dumnezeu si ca a inviat din morti, doar faptele fara credinta nu ajuta, multi atei au fapte bune Ceausescu nu a facut nimic, caselele, blocurile, drumurile, uzinele, munca pamantului si productia le-au facut poporul, poporul roman cu sudoare si sange, nu le-a facut Ceausescu prin magie, Ceausescu a fost doar o marioneta in mana unui sistem odios care-ti dadea paine dar iti interzicea sa gandesti, care te considera doar o simpla mana de lucru in obsesia lor de a ridica socialismul, da pentru oamenii simpli, fara prea multe idealuri, era bine, iti dadea o casa, un servici dar nu te lasa sa-ti depasesti conditia, nu puteai sa arati ca tu poti mai mult, vrei mai mult, totul era controlat..e ribil, n-am trait vremurile dar le-am studiat Nici actualul sistem nu este bun, dar cel trecut era odios iti inchidea gura cu o casa si un servici si trebuia sa "lauzi" vesnic partidul si conducatorul, o cretinatate grozava |
Citat:
[COLOR=green]Dumnezeu sa-i ierte pe cei care, profitand de sistem, m-au nedreptatit![/COLOR] |
[SIZE=3][COLOR=green]Coșmarul din viața mea[/COLOR][/SIZE] [COLOR=green][SIZE=3]Decretul lui Ceaușescu - Decrețelul din casă[/SIZE] [/COLOR] [COLOR=green]La puțin timp după începerea noului an școlar, într-o seară, când așteptam să ne așezăm la masă, mama a spus-o dintr-o dată, ca să nu am timp să mă gândesc, să mă revolt sau mai știu eu ce: „De luni încep munca la fabrică. Dacă vrei să termini liceul, facem tură inversă, ca să ai grijă de copil. Dacă nu vrei, de mâine te angajezi în fabrică și eu plătesc femeie să aibă grija ăstuia mic...” Scurt, fără alte comentarii... Fără loc de replică... A știut unde să țintească... [/COLOR] [COLOR=green]Și acum, după atâția ani, când îmi amintesc, simt aceeași amețeală și întuneric în fața ochilor ca atunci, în seara aceea… Ochii băieților, fraților mei s-au întors spre mine. Fără să spun nimic, m-am ridicat de la masă și-am intrat în cameră la mine. Mă simțeam slăbită, fără putere și așteptam ca cineva să vină, să mă scuture de umăr și să-mi spună să mă trezesc, că totul nu e decât un vis urât, dar nu era un vis, era un coșmar… Dar nu era nici coșmar, era realitate, prea dură pentru mine. [/COLOR] [COLOR=green]Nici a doua zi , înainte să plec la școală, n-am mâncat. După ore m-am dus la doamna și, pentru prima oară, i-am vorbit despre tot ce mi se întâmplă acasă… „Tu, fetițo, tu vezi altă variantă?” Sigur că nu vedeam și doamna știa asta. Am privit-o și cred că privirea mea cerea ajutor, înțelegere, sprijin… „Nu, nu ai , vrei să înveți, trebuie să-i accepți condițiile. Pe ea n-o mai poate schimba nimeni și nimic, și, când ți-am spus că puterea de a face ceva în viață, stă numai în tine, am știut ce vorbesc…” Am mâncat împreună, am băut o cafea și, spre seară, am pornit spre casă. Nu m-a întrebat, ca de obicei, nimic. Nu conta pentru ea că ar fi trebuit să fiu acasă de mai bine de trei ore… [/COLOR] [COLOR=green]Viața mea se schimbase. Cum se terminau orele, plecam fugind spre casă, trebuia să ajung la timp ca mama să nu întârzie la serviciu. Toată grija și atenția mea trebuia să fie asupra copilului. Frații nu voiau să mă ajute sub nici o formă. Cum veneau de la școală, mâncau repede și, indiferent de vreme, plecau de-acasă. Rugămințile mele, lacrimile, nimic nu-i convingea să stea o oră cu ăla micu’. Tata era mai tot timpul beat, de la el, la fel nici o speranță de ajutor. [/COLOR] [COLOR=green]Aveam multe de făcut în casă și adesea nu aveam timp să deschid măcar un manual. Nu interesa pe nimeni că am teză, lucrare la nu știu ce obiect. Aproape săptămânal, în puterea nopții, vecinii erau treziți de țipetele mamei care mă scotea în curte să mă bată când găsea rufele nespălate, mâncare nepregătită sau sau dezordine în casă… Nu-i puteam spune că n-am avut timp, c-a trebuit să învăț pentru teză sau lucrare. N-o interesa nimic. „ Eu îți dau crăpelniță și te țin la ușa mea ca pe un trântor ca să ai grijă de copil, nu mă interesează pe mine prostiile tale…” Mă lovea cu sete și țipa. Cel mai dureros era când mă lovea în cap cu rufele puse la înmuiat și pe care nu avusesem timp să le spăl… Tata dormea dus, o viață avea, băieților nu le păsa, nu era obligația lor… [/COLOR] [COLOR=#000000][COLOR=green]Uneori, simțeam că nu mai pot, că nu mai rezist, că trăiesc numai să fiu slugă în casa părinților mei, ori pentru asta nu-mi trebuia carte, liceu sau facultate… Din zi în zi, mama trecuse iar pe umerii mei toate greutățile casei… Îmi cerea mai mult, și mai mult…[/COLOR] [/COLOR] [SIZE=1][COLOR=green]Fragment din "Viitorul incepe azi..."[/COLOR][/SIZE] |
Dumnezeu sa-l ierte pe Ceausescu si pe cei care l-au asasinat. Nu ar fi rau sa alungam si noi ura care ne sugruma si, in felul acesta, sa ne imbratisam cu sufletele deschise, sa ne iertam intre noi, indiferent ce a facut sau ce face fiecare. Daca vom continua sa aruncam cu noroi unii in altii, pace nu va fi ci nenorociri din ce in ce mai mari. Vremurile ne arata clar lucrul acesta dar noi preferam sa uram in continuare.
|
nu am de ce sa te iert dorina
Tu ti-ai spus o parere si ti-o respect,nu sunt in masura sa judec pe nimeni,nu pot sti cit,cum si de ce a suferit,e adevarat ca eu copil fiind nu am simtit greutatile vietii atunci dar parintii mei aveau un serviciu si ne-au oferit sansa de a merge la scoala iar noi ramanem pe drumuri cu un ajutor de somaj in aceste vremuri,cum pot sa-i spun copilului meu ca nu mai am bani de mancare sau de naveta la scoala?Spunea cineva ca nu Ceausescu a facut fabrici, blocuri sau drumuri ci poporul,avea dreptate doar ca si acum poporul ar munci si nu au unde fiindca democratia a dus la imbogatirea unora si saracia celor multi.Sunt locuite noi frumoase dar oare cine isi permite sa le cumpere?
|
[SIZE=3][COLOR=green]Un litru de lapte de persoană... [/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [/SIZE] [COLOR=green]Îmi place laptele și-mi plac toate lactatele. [/COLOR] [COLOR=green]Pe Lucian l-am născut chiar la începutul anilor ‘80, atunci când a început răul cel mai rău în România. La două, la trei noaptea mergeam la coadă la lapte. Laptele de magazin era singurul pe care-l tolera. [/COLOR] [COLOR=green]Stăteam ore în șir, noapte de noapte, pentru un litru de lapte. De multe ori, sprijinită de peretele magazinului, adormeam… După ora 7, ajungeam acasă cu laptele, îl fierbeam și-l porționam pentru 24 de ore… [/COLOR] [COLOR=green]Mă credeți că-mi era poftă? Aș fi vrut și eu o cană de lapte dar nu-mi era permis. Nu puteam să las copilul flămând… S-a întâmplat să și plâng de furie, de neputință…[/COLOR] |
Citat:
Și pe vremea aceia, ziua de 8 Martie era foarte importantă,sărbătorită mai ales în școli. La clasele 1-4 unde, copilașii de la orașe și de la sate îmbracați frumos,și musai (la fel ca și astăzi de altfel) cu un mai mic sau mai mare cadou pentru "tovarășa" făceau o mică serbare și cântau cântecele pentru mama "e ziua ta mă-mi-co /în dar ți-am adus ghiocei.../ și poezii ...ce mai era atmosferă de sărbătoare. Stăteam cu ușa la cabinet închisă căci nu-mi plăcea defilarea plină de lingușire și zâmbetele false ale celor care nu ți-ar fi dat nici măcar un pahar cu apă fără să-ți ceară să faci o ilegalitate. Așadar,priveam pe fereastră agitația matinală a satului și mai ales copii care mergeau spre școală. Pe la ora 8,3o văd pe scările primăriei un gheomtoc de copil ,cu gheozdanul lângă el plângând cu sughițe.Nu m-a lăsat inima și m-am dus la el ca să aflu de ce plânge. - De ce plângi? l-am întrebat ridicându-i ghiozdanul de jus. Printre sughițuri îmi spuse: - Am spart borcanul cu smântână și ouăle pe care trebuia să le duc la școală căci mama nu a avut bani să-mi dea să-i cumpăr lui tovarășa învățătoare cadou și nu mă primește la școală fără - îmi spuse arărându-mi "cadoul" făcut omletă cu smântână. - Atunci du-te înapoi acasă că vorbesc cu invățătoarea să te motiveze. - Nu mă duc că mă bate mama.Noi nu avem vacă cu lapte și a căutat tot satul un borcan cu smântănă; mi-a argumentat punându-se iar pe plâns. M-am dus în birou și am luat din vază florile aproape trecute și am mai căutat prin dulap unde am găsit o cutie de ness pe jumătate consumată (ohooo,marfă rară ,pentru protocol de gradul O ). Mare bucurie a avut bietul țînc.L-am urmărit cu privirea până a intrat în școală stăpânindu-mi râsul câd îl vedeam ducănd "cadoul" lui tov. învățătoare Casandra. Am stat toată dimineața la fereastră refuzând invitațiile la "festivitățile" urmate de masa de protocol. Pe la ora 13 sărmanele învățătoare cu sacoșele grele pline ochi cu ouă,lapte,cartofi,murături,mere șunci afumate cârnați și câte și mai câte "mărțișoare" alergau să prindă mașina poștei mare ajutătoare a navetiștilor. |
Citat:
|
Citat:
În ceia ce privește istorioara pe care am scris-o este adevărată, din păcate iar personajele sunt reale.Aceasta nu înseamnă că este o regulă.Oriunde sunt și persoane oneste care nu te condiționează deși...eu le cam cu lumânarea (dacă observi mi-am pus-o și în avatar:39:) Îți doresc să fii la pensie că nu-i chiar atât de greu precum se spune. |
Citat:
[COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]Ceea ce aș vrea eu să se înțeleagă din cele spuse de tine mai sus e că au aceeași vină și părinții care dau și cadrele didactice care primesc... Și cei care pierd din această "tranzacție" destul de transparentă, sunt copiii... Copiii care sunt mințiți de coaliția părinte-cadru didactic...[/COLOR] |
Datorită părinților în cârdășie cu unii educatori și nu puțini, copii învață o lege elementară pe care nu o vor uita niciodată cât vor trăi LEGEA LUI OM adică "Fii OM cu mine ca să fiu și eu OM cu tine."care tradus imseamnă[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=5]C O R U P Ț I E.[/SIZE] [SIZE=5][/SIZE] |
Citat:
ii refuza destul de bland si le explica frumos ca nu e cazul sa vina cu asa ceva si ca singura solutie e ca respectivul elev sa invete ce are de invatat; uneori le zice ca elevul nu stie nimic, nu se poate asa ceva, e inadmisibil etc. in ultima vreme nu au mai venit ca stiu ca nu are rost; tot orasul stie ca miholca nu ia nimic, si ca n-ai ce face; si toti elevii de clasa a noua cand aud ca el o sa le predea, se ingrozesc; degeaba, zic eu; e un om foarte bland si corect si cumsecade; deci se poate si fara mita; iar parintii si elevii, se resemneaza si fac ce au de facut, ca elevul sa treaca clasa; la ora lui toata lumea sta cuminte si unii chiar isi scot din nas, spranceana etc inelusele, pentru ce "le e rusine de dom'profesor"! e drept ca taica meu are vechime in scoala aceea si toata lumea il respecta desi isi mentine intotdeauna pozitia si cuvantul; pentru tineri insa e mai greu sa poti sa fii vertical cand toata lumea te inconvoaie... tin minte ca atunci cand am dat bacalaureatul, am aflat cu stupoare ca raspunsurile s-au cumparat pur si simplu! unii care abia au trecut la matematica, cu 5, aveau 10 la bacalaureat; iar parintii care isi "sustineau" copiii au umplut curtea scolii si se invarteau pe langa profesori, dezgustator; in timp ce dadeam proba la mate a intrat in sala si a venit drept la mine o femeie cu niste foi in mana pe care mi le-a lasat pe banca; stupefiata, am intrebat ce-i cu foile alea; iar ea mi-a raspuns sssst, sunt raspunsurile; iar eu fiind mai iute de felul meu, m-am enervat cum are tupeul sa imi aduca raspunsurile! nici nu am inteles ce se petrece; doamna a plecat cu foile... cand am iesit am mers si am facut plagere la director, care mi-a ras in fata; am plecat acasa si am povestit lui taica-miu. el nu a mers la scoala in ziua aceea tocmai pentru eu dadeam bacalaureatul si sa creada nimeni ca el intervine pentru mine... apoi am inteles amandoi ca se cumparasera raspunsurile, si deci multi vor avea 10 la mate, si atunci trebuie si fata profesorului sa ia 10, ca sa nu fie batator la ochi! dar le-am facut figura, n-am luat 10! ba chiar am auzit ca unii din elevii care aveau raspunsurile, au mai "gresit" intetionat cateva intrebari ca sa nu dea de gandit. m-am mirat si atunci si ma mir si acum de toata intamplarea aceea...dar de atunci am auzit si mai rau.. .... ieri imi povestea tata de un copil din Baia Mare, care la olimpiada judeteana de mate concura la clasa a 9-a dar era intr-a saptea, si a rezolvat o problema cu metode de-a 12-a, ceva foarte complicat, intr-un limbaj pur simbolic..se pare ca e grozav pustiul! |
Ceea ce nu inteleg eu de ce nu accepta religia in scoli,de ce mediatiza minunile descoperite si reportajele despre religie.Era ateu?
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:43:42. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.