vine vine
 

acuma e randul postului pastilor sa vina..practic am putea sa spunem ca de maine cam o inceput postul..sau pregatirea pentru post, odata cu inceperea triodului!
o sa avem parte de cantarile pavecernitei mai des , dintre care mai frumoase: cu noi este Dumnezeu... sau Doamne al puterilor fi cu noi!...
acuma cam toti crestinii se spovedesc in acest post..
acest post este destul de dur cu trupul nostru cu rugaciunea sf efrem sirul si cu postul de alimente mai dur!
oricum, orice suferinta are si o rasplata..si rasplata acestei suferinte trupesti - a lipsurilor mancarurilor- este invierea lui Hristos care mie unuia personal ma umple de bucurie sufleteasca.
o sa auzim si canonul sf andrei criteanul de doua ori la inceput si la sfarsit..
dar acestea stiu ca le stiti si voi:D..

Postul Sfintelor Pasti va incepe de luni 2 februarie, avand in vedere ca duminica, 1 martie, este lasata secului de branza, lapte si oua. Se spune ca suntem in criza, abia astept sa vad daca romanul in perioada Pastelui va renunta la excesivele cheltuieli pentru vestimentatie si bucate.

Nu sunt bucuros ca vorbim de criza, dar sunt intristat ca din aceasta perioada a Pastelui, multi oameni sunt preocupati doar de grijile vietii.

Dincolo de aceasta categorie de oameni vine alta, oameni care vor sa se spovedeasca in cateva minute si, eventual, sa se impartaseasca tot atunci. Nu participa la slujba Deniilor si, din pacate, nu descopera macar in acele zile cararea care duce la vecin si la omul singur, neajutorat, aflat in suferinta.

Superficialitatea noastră în ceea ce priveşte postul este ilustrată de preocuparea atât de mare pentru ce vom mânca şi ce vom bea în post şi nu de felul cum noi vom încerca să transformăm această perioadă într-un început al adevăratei tăiri cu şi pentru Hristos.
Imediat ce vom începe a posti de bucate vor tăbărâ pe noi ispitele,vom avea conflicte cu cei din familie,cu unii colegi de serviciu şi chiar în biserică se vor creia tot felul de situaţii încordate căci cineva stă cu ochii pe noi ca să ne fure puţina nevoinţă.
Perioada postului este o luptă cu cei din jur,cu noi înşine,cu patimile şi cu limitele noastre.
Să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dea putere pentru ca fiecare zi să fie o izbândă asupra vrăjmaşului să nu primim ispitele care vor veni negreşit asupra noastră .

Ai subliniat f bine, Dorina. Amin!
Sa dea Dumnezeu sa iesim mai tari si mai luminosi din acest post al Pastilor!
Sper ca bucatele respective le vom manca mai mult duminica, nu in fiecare zi, caci unde mai e infranarea atunci?!?

Cum să petrecem zilele postului
 

"Fraţilor şi părinţilor, bun este postul, numai de va avea şi pe însoţitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sunt: pacea, buna voire, buna ascultare, blândeţea, milostivirea şi toate celelalte, câte sunt în îndreptările bunătăţii. Dar diavolul, ca un vrăjmaş şi tulburător al mântuirii noastre ce este, ce meşteşugeşte şi ce iscodeşte? Toate cele potrivnice pune în postitori şi îi face pe ei să fie obraznici şi să întoarcă vorba, aspri, mânioşi, iuţi, măreţi în zadar, pizmuitori, grăitori de cele urâte. Şi în ce chip! Pricinuindu-le celor ce postesc, mai multă vătămare şi pagubă din patimile acestea, decât folosinţă prin postirea lor. Dar noi să cunoaştem înţelegerile şi meşteşugirile lui şi să pricepem aceste cuvinte şi, totdeauna, cu pace, cu blândeţe şi cu linişte, suferind fiecare pe cei mulţi; cu dragoste, cunoscând că, o postire ca aceasta, este plăcută şi bine primită la Dumnezeu. Iar dacă ne vor lipsi acestea, orişicâtă osteneală vom face, ea va fi zadarnică şi ne alegem numai cu greaua pătimire a postului.
De trebuinţă este, dar, să postim, pentru că postul veştejeşte trupul, iar sufletul îl împuterniceşte, îl înnoieşte. Că pe cât omul nostru, cel din afară, slăbeşte, pe atât cel dinlăuntru, se înnoieşte, din zi în zi, precum grăieşte Apostolul. Şi uşurinţa cea de un ceas a necazului, ne pregăteşte nouă multă mulţime a slavei celei veşnice, în ceruri. Deci, socotind şi aducându-ne aminte de răsplătirea cea viitoare, să răbdăm ostenelile bunătăţii, cu îndelungă-răbdare, mulţumind lui Dumnezeu, Tatăl, că ne-a învrednicit pe noi să avem parte cu Sfinţii, întru lumină, şi ne-a izbăvit pe noi din stăpânirea întunericului şi ne-a mutat întru împărăţie.
Deci, fraţilor, să avem bucurie şi veselie, defăimând şi călcând tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava omului, ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba şi floarea el a căzut, iar lucrul bunătăţii rămâne în veac.
De pătimeşte rău cineva dintre noi, să se roage, precum grăieşte Scriptura. Dacă, altul este voios, să cânte. Altul este ispitit de patima cea rea a păcatului, de vreme ce şi diavolul nu conteneşte niciodată lupta cu noi, să rabde, auzind pe cela ce grăieşte: "Fericit este acela care rabdă ispita, că, iscusit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El." Dacă pe acestea le cunoaşteţi, a zis Domnul, fericiţi sunteţi de le veţi face. Acestuia slavă în veci. Amin".
(Proloage - Sf. Teodor Studitul)

http://www.crestinortodox.ro/comunit.../882/24785.jpg


Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...T-b1-p1904.htm

Post binecuvântat fratilor!
Doamne ajută!

Le doresc tuturor forumistilor un post cu folos. M-a folosit in mod special predica pe care parintele a rostit-o duminica. A vorbit despre terapia prin iertare. Parintele ne spunea ca a ierta si a-ti cere iertare sunt cele mai grele lucruri, dar efectele sunt atat de puternice incat au puterea de a vindeca atat trupeste cat si sufleteste. O alta idee care m-a folosit, a fost aceea ca acum in acest post ni se ofera o noua sansa, este un nou inceput in viata nostra.

Sa ne ajute Dumnezeu sa tinem postul placut lui Dumnezeu, sa ajungem cu bine si cu sufletele mai curate la Invierea Domnului!

http://www.crestinortodox.ro/comunit...4424/96300.jpg
1. Mai presus de toate gandeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gandeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gandeşte la oaia cea rătăcită mai mult decat la intreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gandeşte la tine, care te pierzi in păcat, mai mult decat la toţi ingerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci inseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte in miezul tău, in inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!

4. In inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. In inimă viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se indreaptă spre mormant şi dincolo de mormant. Oare cat preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept, dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.” /I Cor. 1:25/

5. Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie sunt pămantul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate impărăţiile ştiute şi neştiute?

6. Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, gârboviţi şi traşi, se sprijină ori in baston, ori de mana cuiva? Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii inainte de putrezirea pielii şi oaselor.

7. Fericiţi sunt cei ce din tinereţe nu s’au indrăgostit de nici o frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbeşte şi a cărui frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste insutită, şi inima lor Dumnezeu o va randui langă inima Sa.

8. Postul inseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi intărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta în cea dintai săptămană a Marelui Post.

9. Intărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie in inimă. De aceea se citeşte la inceputul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!”

10. Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea şi au intărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinţii Antonie, Pavel, Efthimie, Avxentie, Avramie, Savva, Visarion, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosima, Hariton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel Sfinţit, Simeon şi Alipie Stalpnicii, Onufrie, Pahomie, Petru şi Athanasie Athoniţii, şi cei dimpreună cu danşii.

11. Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare şi femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către Hristos – Sfintele Thecla, Xenia, Evpraxia, Anastasia, Matrona, Sara, Maria Eghipteanca, Pelaghia, Thaisia, Theodula, Vasilisa şi cele dimpreună cu ele.

12. Dacă iţi sunt departe după loc sau după vreme, atunci aminteşte-ţi de acele slăvite nume din neamul tău – Sfanta Parascheva, Sfantul Sava, slava Serbiei, Sfinţii Ioannichie de la Devici, Petru de la Korişa, Vasilie al Ostrogului, Prohor, Gavriil, Ioachim, Ioann al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile lor şi cu rugăciunea au sfinţit ţara in care vieţuieşti.

13. Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima ta!” Acelui glas au răspuns şi inima lor întru totul au dat-o Dumnezeului şi Ziditorului lor.

(Sfântul Nicolae Velimirovici - Inima în marele post - Editura Predania, Cuvânt la cea dintâi săptămână
Semnificatia Deniilor fiecarei zile din Saptamana Mare

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...t-b1-p1981.htm
10 lucruri importante care trebuie făcute până la sfârşitul Postului Mare

Ne-a rămas doar o săptămână din Postul Mare şi cea a Patimilor - acea săptămână, pentru care ne-am pregătit atât de mult şi în care se va face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, calea sa către Răstignire și Învierea Lui.


Perioada Postului a trecut ca deobicei foarte repede şi înainte de terminarea ei ar fi cazul să ne oprim din agitația necontenită a vieţii pe care o ducem pentru a îndeplini cel puțin o parte din ceea ce ne-am propus să facem şi în acest post. În aceste ultime zile ale Postului Mare ar trebui să ne mai mobilizăm. Lista de lucruri pe care ar trebui să le finisăm poate fi aproximativ următoarea.

1. Să ne rugăm Domnului să ne vedem şi conştientizăm propriile păcate şi să ne pregătim pentru o mărturisire detaliată, cerându-I duhovnicului să poată găsi timp pentru ea.

2. Să mergem la Liturghia Darurilor înainte Sfinţite care se săvârşeşte miercurea și vinerea şi să ne împărtăşim la ea.

3. Să începem a ne citi pravila de rugăciune în întregime, sau cel puțin un pic să o mărim pe cea care obişnuim să o facem. Sau să încercăm să ne rugăm cu mai multă atenție decât de obicei.

4. Să citim cel puțin una din Evanghelii. În perioada Postului Mare este binevenit să se citească toate cele patru Evanghelii, dar dacă nu s-a reuşit, atunci cel puțin pentru una trebuie să găsim timp pentru a o reciti.

5. Să finisăm toate problemele urgente pe care tot le-am amânat pentru a ne elibera Joia și Vinerea Mare din timpul Săptămânii Patimilor.

6. Să ne vizităm rudele și să acordăm mai multă atenție celor de acasă – macar şi pentru ca fără grabă și cu dragoste să le vorbim și să-i ascultăm.

7. Să ne îndeplenim cel puţin una din promisiunile pe care le facem - pentru cineva să puie în sfârşit tabloul pe perete, sau să facă ordinea în dulapuri sau altceva pe care ne-o tot promitem de săptămâni și o tot amânăm.

8. Să ne limităm comunicarea de pe internet prin propria voință, sau prin programe speciale, care vor monitoriza timpul petrecut pe un anumit site – minimizându-l cel puțin pentru aceste două săptămâni rămase.

9. Să ne cerem iertare și să se împăcăm cu cei pe care i-am supărat sau nedreptăţit.

10. Să participăm la o acţiune de caritate – fie şi printr-o sumă de bani sau timp - cel mai important este de a face primul pas spre cei care au nevoie de ajutorul nostru.
http://www.basilica.ro/_upload/img/6...g59jr1ui2a.jpg


Duminică vom sărbători Intrarea Domnului în Ierusalim. Praznicul Floriilor are o importanță deosebită pentru creștini.

Praznicul Împărătesc al Floriilor este prima sărbătoare importantă din cursul anului bisericesc cu dată schimbătoare. Ea ne amintește de intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim și primirea care I-a fost făcută de către locuitorii Ierusalimului.
Aceasta sărbătoare se mai numea și Duminica aspiranților la Botez. În această zi catehumenii mergeau să ia binecuvântare de la episcop și primeau textul simbolului de credință pentru a-l învăța. Tot în această zi, împărații creștini acordau grațieri.

Pentru prima dată această sărbătoare este amintită cu ținere în secolul al IV-lea al Bisericii creștine și sunt reținute două cuvântări ale Sfântului Epifanie. În această zi catehumenii care se pregăteau pentru primirea Sfântului Botez veneau cu multă solemnitate la episcopul locului, iar acesta îi primea pentru că urma să le dea un certificat care să îi încuviințeze că pot fi botezați și le dădea să se pregătească învățând pe de rost Crezul Bisericii Ortodoxe.

Biserica vede în aceasta sărbătoare înaintarea Mântuitorului Iisus Hristos spre jertfa de pe Cruce.

Odată cu intrarea în Ierusalim Mântuitorul începe perioada și săptămâna Sfintelor Pătimiri. De altfel și Biserica noastră Ortodoxă intră în săptămâna Sfintelor Pătimiri când deniile ce se săvârșesc sunt de o frumusețe deosebită.
De praznicul Intrării Domnului în Ierusalim se oficiază Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur iar credincioșii pot consuma pește.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...t-b1-p1981.htm

Am citit acest articol saptamana trecuta si chiar imi propusesem sa citesc sfanta evanghelie online. e ok? Nu stiusem pana acum ca tb citita, dar acum ca am aflat mise pare o idee buna. Si apoi dc scriem/citim, comunicam unii cu altii spre a putea trece cu bne sio cu cat mai multe realizari peste aceasta ultima saptamana de postnu e ok? Io zic ca e acelasi lucru ca si cum ne-am intalni cu totii la biserica, doar ca nu avem cum, ca lumea asta e mare rau...

. . . si pe atat de mica . . . !
Multa sanatate si mai ales nadejde si rabdare !:53:

Multumesc! O saptamana cu impliniri va doresc tuturor! Doamne ajuta!

Cam ce se intampla cand cineva se supara dintr-o prostie(in general barfa si galceava spusa de altii impotriva-ti) iar tu nevinovat fiind iti ceri chiar iertare dar nici macar nu esti iertat ??
Cand nu esti iertat,pricina amarelii nu dispare ,sufletul nu-ti este usor si senin,chiar de n-ai gresit. Tot astepti ca si celalalt suflet sa faca marinimie cu tine.Sau doar iertarea se cere doar pt a ne adormi constiinta ? Iertarea si uitarea nu se iau in consideratie ?
Intreb ca sa aflu si alte opinii.

Hristos a inviat!

Cine nu te iarta, e problema lui, atata timp cat tu ti-ai cerut iertare. Mai ales daca te-ai si spovedit. Daca sufletul lui e in intuneric, nu poti decat sa te rogi pt el. Cine nu iarta, nici lui nu i se vor ierta. Si eu am avut aceeasi problema, si mi s-a spus ca Dumnezeu nu se va supara pe mine, pt ca am suparat pe cineva care oricum nu face voia Lui, ba din contra, face impotriva Lui. Roaga-te pt iertarea acelei persoane. Stiu ca e greu si ca uneori, poate, mania iti intuneca gandurile, mai ales in aceste momente cand vrei sa fii in pace cu toata lumea, si tocmai acum cineva ti-o tulbura. E lucrarea celui rau, de-asta se intampla, mai ales acum, si mai ales celor care vor sa Il primeasca pe Dumnezeu in inimile lor. Daca L-ai primit pe Hristos in inima ta, ai fost la Inviere, te-ai spovedit, te-ai impartasit, asta iti va da, cel putin pt o vreme, putere, credinta, bucurie si pace in suflet. Cand simti ca vor slabi, du-te din nou la sfanta liturghie, eventual mai spovedeste-te daca poti (ziceai ca ai in oras biserica greceasca, dar ei nu vorbesc tot engleza, sa va puteti intelege?). Mult succes iti doresc, sanatate si sarbatori fericite in continuare. Doamne ajuta!

Daca nu esti vinovat si iti ceri iertare, mi se pare un act de mare noblete si bunatate. In clipa in care iti ceri iertare dobandesti liniste si pace in suflet, chiar daca cel caruia i-ai cerut iertare nu te iarta. Iti mai ramane doar sa il pomenesti in rugaciune, sa te rogi ca Dumnezeu sa ii imbuneze sufletul.

Intamplarea respectiva a avut loc cam acum 2 ani...
Aproape ca am uitat unele detalii,sau mintea mi-a jucat o festa si a cosmetizat pe langa acest incident...

Citind cele scrise de voi(Ekaterina si Fallen)si reconsti\tuind evenimente am dedus ca de fapt eu sunt cea care nu pot s-o iert deoarece nu-si cere iertare ca a gresit si m-a jignit in niste discutii.
Ca o scurta paranteza,in momentul respectiv eram intr-o pasa proasta,imi pierdusem jobul-nu din cauza mea,ci din motive economice- iar ea nu a gasit nimic mai potrivit sa-mi spuna decat ca sunt proasta,idioata si nedescurcareata-datorita faptului ca am o ruda bogata si celebra si nu-i cer ajutorul in momente de criza.
In primul rand,nu era necesar sa ma jigneasca intr-un moment sensibil si nici sa nu se revolte atat ca nu am serviciu,caci nu I-am cerut bani sau alte ajutoare;iar in al doilea rand,eu nu sunt genul care sa apeleze la cunostiinte sus-puse in momentele de criza,daca in restul timpului nu ne omoram cu relatia.Nu imi pare cinstit.

Cred ca eu I-am cerut iertare nu dintr-o noblete care ma da afara din casa neaparat,ci poate cu speranta disimulata ca si ea isi va cere iertare pt nesabuinta cu care a vorbit.

Oricum,este foarte interesant chiar si pt mine sa observ ca de fapt eu sunt cea care asteapta niste scuze care nu mai vin.
Daca-i asa,sanatosi sa fim ca nu-I bai !M-am linistit :)

Lumea isi cere iertare astazi f. des (ma refer la "lumea crestina" si nu la cea laica unde nu functioneaza acest protocol), atit de des incit de cele mai multe ori vezi in spatele actiunii nu smerenia si umilinta necesara unui asememenea act ci din contra, automatismul stereotip patat de mindrie sau interes .
Astazi tot crestinul ortodox abunda in a se autodefini "pacatosul" si a-si cere iertare odata cu fiecare expir . Dar daca iei acesti crestini la cel mai simplu scuturat , vezi ca nu mai ramien mare lucru de ei .
Chiar imi aduc aminte de parintele Teofil Piriian care trecind odata prin curtea minastirii a fost intimpinat de o mare de oameni care ii cerea " blagosloviti-ma pe mine pacatosul ... si pe mine tot pacatosul.... si si pe mine si mai pacatosul...." astfel incit parintele le-a raspuns : mai , dar ce este aici , concurs de pacatosenie ? Aveti grija ca pt. pacatul acesta de acum , de a va lauda cu pacatosenia voastra din cauza mindriei care nu va da pace , va va pedepsi Dumnezeu cu adevarat cind nici nu ginditi ! Luati seama la mindria voastra si la cum vorbiti !"
Revenind , daca ii incerci cu cea mai mica incercare pe acesti mindrii ortodoxi care in stinga si dreapta nu spun decit cit de pacatosi sunt ei si care au stereotipia verbala a lui "iata-ma", vom vedea citi mai ramin in picioare .
Parintele Paisie aghioritul spunea ca atunci cind gresesti cuiva trebuie sa ii ceri iertare de 3 ori , daca nu te iarta din prima . Dar daca nici a treia oara nu voieste sa te ierte , atunci tu esti eliberat de pacatul greselii asupra lui , iar el se face vinovat de pacatul neiertarii aproapelui si de mindrie.
Dar citi dintre noi stiu cu adevarat de cite ori este nevoie sa iti ceri iertare ? Mai nimeni , astfel incit , dupa prima cerere de iertare emisa dar neonorata , ortodoxul nostru mindru si intoarce spatele celuilalt si se afunda in nesimtire .
Mie insumi mi s-a intimplat sa fiu nevoit sa cer iertare unui frate in trei rinduri diferite (si nu in trei minute consecutive, caci atunci se cheama ispitire !) si abia sa primesc iertare .
Alteori eu insumi am iertat doar a 3 oara , cu intentia de a-l pune pe ginduri si a-l face sa constientizeze si mai bine gestul/pacatul sau ,avind surpriza sa vad ca exista destui frati care cunosc corect "ritualul" iertatii corecte dar si frati bolnavi de aparenta ortodoxa .
Insa si pt. unuii ca si pt. altii am considerat ca este doar treaba lor ca stiu sau nu ceea ce defapt este dator sa stie !

Foarte interesant si folositor comentariul.
Multumesc frate!

o continuare a lui "iarta-ma , pe mine pacatosul!"
 

Din clipa in care am sesizat ca printre crestinii ortodocsi practicanti se intimpla o hemoragie de "virtuti", am fost f. curios/interesat sa observ, sa cercetez, ce se ascunde in spatele aparentelor f. frumoase, nereal de frumoase.
Prea mi se parea ca asa, peste noapte, apareau crestini de o evlavie si o profunzime duhovniceasca deosebita, incit nu intelegeam unde au fost ascunsi pina acum , deoarece a crede ca un ortodox adevarat se naste asa, peste noapte, ca si cum l-ai fabrica din lut si deodata i-ai spune " Viaza!", este un lucru extrem de rar astazi , casi dintotdeauna !
Si am observat multe practici si virtuti duhovnicesti aparente la tot fratele pe care il cunosteam, de exemplu: "iarta-ma , la tot pasul"; "eu sunt un mare pacatos de cind ma stiu"; "trebuie sa faci pravila nu gluma" ; "eu postesc , nu ma joc"; "daca nu citesti Psaltirea numai la 12 noaptea, nu faci nimic"; "eu fac multe pelerinaje, cred ca am vreo 200 pina in prezent"; "trebuie sa citesti tot ce apare ca literatura duhovniceasca , altfel nu ti se schimba sufletul", " eu nu ma imbrac decit in fusta lunga si doar in alb si negru " ... si cite si mai cite "manifestari cert smerite" ale fratilor .
Asa cum spuneam , eram oarecum uimit de o asemenea hemoragie duhovniceasca (la oamenii pe care nici fata si nici habitusul, nici pregatirea profesionala si nici aspiratiile/idealurile sincere nu ii tradau ca fiind intocmai) dar mai ales aveam vie in minte povestea gheronului Cleopa cu batrinica analfabeta (saraca ! ea in sinceritatea ei cutremuratoare nu practica decit analfabetismul ei ... dar din inima infrinta si smerita !)care se ruga la icoana Maicii Domnului cu cuvintele ei , din inima , simplu, inima de la inima si pe care staretul o surprinsesera in aceasta rugaciune el raminind "ascuns" in altar dupa terminarea liturghiei (ca sa puna totul in ordine ). Batrinul o dadea exemplu de mintuire sigura , in povestile lui, aratind cum se ruga ea , cum slujea si slujise o viata intreaga lui Dumnezeu , la locul mintuirii ei , care era familia sa, cum era un suflet simplu, deschis cu adevarat spre Dumnezeu si spre poruncile lui , fara ca ea sa poata sti citi cea mai mica catisma de Psaltire sau condac de acatist .
Si pornind de la aceste premize, antiteze, citiva ani am tot observat , pina intr-o buna zi cind am avut si curiozitatea sa incep sa si incerc pe frati pt. a-mi intari sau dizolva convingerile .
Concluziile neplacute au inceput inca din biserica , cu fratii pe care ii cunosteam si pe care in urma cu citiva ani ii cotam ca fiind deosebiti : dupa liturghie prinoasele sau coliva,se imparteau de "vrednicele" mame fratilor ortodocsi "pe ochi frumosi" adica in primul rind si mai ales la cei care trebuiau sa laude gestul, impecabilitatea retetei si talentul deosebit in arta culinara a mamei respective . Daca intindeai mina sa alegi ceva anume de pe masa de prinoase imediat erai corectat : lasati, nu luati de acolo , acelea sunt pt. parintele...
Apoi am sesizat ca smerenia din biserica , incepind cu portul tinutei , cu datul ochilor peste cap in momente cruciale ale slujbei, cu batutul de metanii sau inchinaciuni in timpul liturghiei, plimbatul itinerant pe la icoane dupa ce primeai si ultima binecuvintare si erai uns cu "mirul" binemirositor, cu cintatul din inima distrusa si prapadita , s.a.m.d. nu erau decit gesturi care ramineau acolo in biserica , care ramineau incuiate in sala de teatru , deoarece in tot timpul saptaminii nu mai vedeam femeile si barbatii "evlaviosi" ca purtind un anume port, nici gesturi si atitudini cu inima zdrobita nu mai practicau si nici alte multe lucruri nu le mai faceau .
Am sesizat iarasi , chiar incepind cu cei din casa, ca hemoragia de "iarta-ma" nu are nici o valoare duhovniceasca deoarece exact cu usurinta cu care o rosteste fratele in fiecare clipa , cu aceiasi indiferenta sau nesimtire , pina la apusul soarelui iti greste din nou la fel de mai multe ori .
Atunci am intrebat in mod firesc : daca intr-o zi imi gresesti de 2-3 ori la fel, ori in zile la rind, cu acelasi pacat , pt. ce iti tot ceri iertare intr-una, sau daca iti ceri iertare , de ce mai repeti aceiasi greseala ?
Atit cei din casa dar mai ales cei dinafara mea , mi-au raspuns cu minciuni . Adica , cu sofisme elegante si cu un comportament care arata ca defapt pe om nici nu il intereseaza Dumnezeu, sensul real al vietii duhovnicesti , litera dar mai ales spiritul canoanelor . Ci totul este doar o aparenta diafana de seriozitate, de cinste si dreptate, de dragoste pt. aproapele dar mai ales de iubire dumnezeiasca .
Si daca unii dintre cititori s-au si suparat ca am inceput seria neplacuta a constatarilor cu biserica , pot sa va spun ca am pornit la drum facind observatii la sugestia/binecuvintarea duhovnicului , cu scopul de a vedea realitatea si de a nu proceda si eu la aceleasi pacate . Adica sa nu ma mint chiar si pe mine . Iar locul de inceput (mai inainte de biserica)a fost facultatea de teologie unde fie "MARI" sau "mici" preoti profesori universitari predicau si invatau una de la inaltimea catedrei dar in viata de toate zilele, ei ca si sotiile si copii lor, faceau cu totul altceva !

Asa arata lumea noastra ortodoxa, asa sunt aparentele vietii ortodoxe reale, acestea sunt telurile urmarite de marea majoritate a ortodocsilor... pt. ca in spatele acestora , de multe ori, sta vinul searbad, acrit .
Desigur ca exista si enoriasi deosebiti, duhovnici imbunatatiti , asezaminte monahale/bisericesti in care se lucreaza destoinic cu Duhul impartasit oamenilor , dar acestea sunt atit de putine si mai ales criticate pe temiri ce teme . Dar deopotriva cautate chiar si de "plutasii" Duhului pt. ca acolo, daca voiesti, ai sansa sa revii la VIATA si sa te vindeci de ranile pricinuite , in primul rind, de tine asupra-ti .

Yasmina ,e bine sa cautam la ale noastre
Daca cineva e credincios nu inseamna ca e si sfant
Noi alergam repede sa il judecam ,asteptand de la el sfintenie
E foarte greu sa iti vezi propriile neputinte ,trebuie nevointa multa ,ma refer chiar la cei credinciosi care au mult mai multe ispite decat cei necredinciosi
Cea care te-a jignit poate avrut sa te aduca la realitate ,sa iti spuna ca e bine sa te ajuti cu rudele
E adevarat ca modalitatea de a o spune nu a fost cea mai potrivita
Tu nu ar trebui sa astepti iertare
La ce iti foloseste ?
Poate era bine sa o corectezi ,pentru binele ei ,deoarece a vorbit destul de urat.
Dar daca nu iti gasesti cuvintele si nu poti sa o indrepti mai bine o lasi in pace
O pauza in relatii ar fi mult mai potrivita pentru a o aduce cu picioarele pe pamant

Sunt de acord ,dar ce folos?
I-am cerut iertare desi nu imi este prea clar cu ce am gresit,iar ea mi-a replicat pe un ton neutru ca pot sa fiu linistita ca m-a iertat...dar noi nu am vb nimic in 2 ani!
Ce fel de iertare este asta?
Nu-mi ramane decat sa-i respect sentimentele vizavi de persoana mea si s-o iert,sa am liniste.
Numai ca in posturi cand imi pun intrebarea daca sunt suparata pe cineva ,imi revine in minte acest episod care nu-mi da pace.

In cazul meu,ajutorul intre rude nu s-ar reduce la nimic;am niste rude celebre cu care nu am fost in legatura niciodata;cat de urat ar fi sa cauti pe cineva doar cand te afli in necaz ? Eu cel putin am niste principii,nu sunt oportunista si nici nu cultiv relatii doar de dragul interesului!
Daca as fi avut ceva in comun cu ruda respectiva am fi pastrat legatura fara doar si poate.

E adevarat ,nu e bine sa ne amintim de cineva doar cand avem nevoie
Pana la urma Dumnezeu e cel care ajuta in toate situatiile ,chiar daca lucreaza prin niste oameni necunoscuti sau rude
Ca sa scapi de acest sentiment neplacut ar trebui sa o cauti si sa o intrebi ce mai face
In felul acesta ti-ai demonstra ca ai iertat-o
Ea oricum nu a realizat ca a gresit