Desi exista Acatistul lui Stefan cel Mare si Sfant...totusi acestui sfant nu ma pot ruga...de ce oare nu-l pot asemana cu Sfantul Mina cu sf Nicolae cu sf.Ioan Rusu cu sf Ioan Botezatorul ...sau ceilalti sfinti?!

Cred eu ca inca nu a venit vremea sa te rogi lui. Mai asteapta. De ce nu il poti asemana altor sfintii? Pai, eu cred ca ai auzit multe lucruri mai putin frumoase despre el. Parintele de la biserica mea a zis ca sunt au fost editate multe biografii pt a insela opinia publica si pt a-l face pe sfant sa para un om comun. Totusi ierarhii nostri au decis ca e sfant. Eu cred ca Sfantul Sinod nu se grabeste sa ia decizii.

La inceput si eu m-am indoit de sfintenia voievodului. Insa ascultand explicatiile duhovnicului, am inteles ca intradevar este bine sa fie asezat intre sfinti. Daca nu ar fi fost el poate acum am fi fost o tara musulmana. Si el a fost om si care om este fara greseala? Eu am incredere in conducatorii nostrii spirituali si sunt de acord cu ei. Acum fiecare este liber sa simta cum crede.

Dupa cate stiu eu,Stefan cel Mare si sfant a alungat demonii dintr-o fata cand era chiar deasupra mormantului,chiar el spunandu-i ca este deasupra osemintelor sale,initial,osemintele sale fiind stiute in alt loc.Oricum,la aflarea vestii,Biserica noastra dreptmaritoare prin Sfantul sinod nu s-a grabit cu canonizarea.Cu dovezile pentru canonizare nu-i de joaca,eu cred ca argumente sunt,numai ca noi suntem din pacate prea legati de lumea asta...

nici eu nu cred ca Stefan cel Mare e sfant, dar, asta e.. oricum are biserica destui sfinti la care sa te rogi, si cel mai indicat e sa te rogi Domnului si Maicii Sale, eu asa cred ca e bine, parerea mea, Domnul sa ne ajute

Trebuie sa gandim pozitiv despre eroi acestui neam. Sa ne gandim ca inainte de toate toti eroi au fost crestini. Inclusiv cei care au murit in 1989.
Despre Stefan Cel Mare, Ioan T. Morar a spus in cadrul emisiunii Cei mai mari romani , ca drumul catre iad e pavat cu bune intentii. Nu pot sa nu aduc vorba de ce a spus. E ca si cum am spune ca diavolul a construit prin domnitor manastiri pentru credinciosi , iar razboaiele au fost sa faca exercitii de lupta diavolul cu el insusi.

Nu credeti ce va lasa altii sa credeti despre Ei, eroi crestini ai neamului. Grecia si Bulgaria au fost cucerite de turci. Noi NU. De ce? Pentru l-am avut pe Stefan Cel Mare, l-am avut pe Constantin Brancoveanu la a carui manastire ma duc in week-end-ul acesta si al carui ajutor il cer, si care si el este Sfant, impreuna cu fii lui, care au preferat sa fie decapitati decat sa se lepede de credinta. Daca cititi putin din viata lor o sa-i declarati Sfinti in sufletul vostru, nu pentru ca Biserica ii vrea sfinti.

Sa avem noi un gram din barbatia lor crestineasca am ajunge departe. Ei au fost adevarati misionari pe acest pamant vesnic calcati de eretici. Atunci au incercat sa ne cucereasca tara si pe toti odata cu ea. Acuma ne cuceresc si nu facem nimic , unul cate unul. Pe cei care raman mai in urma il si inhata vreun iehovist. Nu vedeti ca si-au facut un alt fel de armata? Chiar au si un nume cei care au misiunea asta.

Si atunci noi radem ca Stefan Cel Mare este declarat Sfant. Ca datorita lui noi astazi vorbim ortodoxia. El a desenat cu sange ceea ce otodoxia a lasat in urma ei de-a lungul timpului sub asupririle celor neimpartasiti.

Desi Europa este pe noi, purtati in suflet credinta lor si duceti-o mai departe, marturisind pe Dumnezeu cu preotia domneasca data prin botez. Nu va sfiiti sa aparati credinta caci cel ce se rusineaza de Iisus si Iisus se va rusina de el.

Dumnezeu sa ne calauzeasca pasii si sa nu ne lase ajutorului pamantesc.

Poate ca Stefan cel Mare este un bun exemplu si pentru contemporani ca a fi credincios, nu este strict legat de respectarea unor canoane. Iata, pana si biserica l-a recunoscut in primul rand pentru nestramutatat lui credinta in Dumnezeu. Si asta este adevarul. Eu nu uit ca Stefan l-a avut ca sfatuitor pa Daniil Sihastrul. Ca in inima lui a exista o nemarginita dragoste de tara si de popor. Si dragostea lui s-a extins si catre alte "sectoare". Putem spune ca a iubit mult, si femeile printre altele. Si a avut si mai multi copii chiar daca erau proveniti in afara casatoriei. Si unde este pacatul?
A iubit mai mult decat altii si poate pruncii lui au fost reusiti. Credeti ca Dumnezeu nu l-a iubit asa cum a fost el? Din cate imi amintesc, a murit in patul lui si cat a trait a fost ajutat in tot ce a vrut sa faca din toata inima. Si poate ca tocmai asta este secretul.
Sufletul unui om este judecat pentru faptele lui cele mai inalte si pentru ceea ce simte. Si dupa cateva sute de ani vine si Biserica si recunoaste...

Stefan cel Mare nu a murit in patul lui ci a murit calugar, ceea ce inseamna ca s-a pocait de toate pacatele si ca Dumnezeu l-a iertat.Numai noi, oamenii, nu putem ierta nici dupa sute de ani.De fapt ce nu-i putem ierta, faptul ca e sfant? Doamne ajuta!

Poate ca iubit multe femei, dar voi nu va ganditi ca daca nu era el, noi astazi eram musulmani, fara sa mai fim botezati in ortodoxie? Eu cred ca Dumnezeu l-a iertat pe el, astfel Stefan dobandind Raiul, pentru ca ce a facut el pentru poporul roman au fost fapte ce au stralucit mult, astfel incat pacatele pe care le-a facut au fost rasplatite cu toata ravna lui de a pastra credinta ortodoxa in tara noastra, cu toate ca armata lui era de trei ori mai mica decat a turcilor, dar cum Sf. Gheorghe a mijlocit mereu pentru el, Dumnezeu a avut purtare de grija ca o mica armata sa tina piept gigantei armate turcesti!

Asta n-am mai auzit-o pana acum.

Nu vreau sa-i diminuez meritele. Este un erou national, dar decizia sa-l sfinteasca a avut motive politice.
Afirmatia ca eram musulmani fara el e o exagerare, din urmatoarele motive:
1) El a domnit doar in Moldova, nu si in Ardeal si Tara Romaneasca.
2) Moldova a cazut sub turci in 1512, avand acelasi statut tributar ca si Tara Romaneasca.
3) Fara un Stefan, si mult mai aproape de turci, romanii din Tara Romaneasca nu s-au "turcit".
4) Chiar si popoare care au trait sub guvernarea turceasca directa, in pasale, sunt astazi crestine: grecii, sarbii, bulgarii.
In sfarsit, ceea ce la noi nu prea se predă la şcoală este faptul ca Ştefan este cel care a deschis conflictul cu turcii, in 1470, atacand Tara Romaneasca vasala Imperiului Otoman si arzand Braila.
Poate ca turcii ar fi atacat oricum Moldova la un moment dat (desi aceasta nu se afla pe axa lor principală de expansiune: Belgrad - Buda - Viena). Dar Stefan cu siguranta a grabit acel moment.
Ca l-a iertat Dumnezeu pentru pacatele sale omenesti, e foarte posibil, numai El stie.
Dar asta nu inseamna ca toti ale caror pacate se iarta, sunt sfinti.

Nu te poti ruga lui pt ca nu a evlavie la el. Si asta nu e ceva iesit din comun. Insa cu siguranta ai evlavie la alti sfinti. Nu?

Pe langa cele insirate de tine, sa nu uitam si ascultarea care a facut-o fatza de Cuviosul Daniil Sihastrul, " sfetnic de taina". Cu siguranta de la acest sfant OM i se trage si longevitatea domniei lui Stefan, precum si echilibrul lui duhovnicesc manifestat prin zidirea de manastiri...

Stefan cel mare a fost un excelent domnitor, luptator, un bun strateg si tot ce vreti voi. Dar de aici si pana la a=l face sfant numai pentru ca a ridicat biserici, e mult. Eu garantez ca in 500 de ani va exista sfantul becali

Mai spunea un parinte cu duh ca Stefan Cel Mare, trebuia cinstit doar ca marturisitor al credintei ortodoxe si nu ca sfant. Dar daca Sfantul Sinod a hotarat sa fie canonizat ca Sfant, atunci nu putem decat sa fim de accord caci si prin Sfantul Sinod se manifesta Duhul Sfant...:)

Daca Biserica l-a declarat sfant, el asa trebuie cinstit - ca sfant. Si eu am avut o vreme retineri in a spune ca este sfant. Imi parea a fi o influenta catolica, a construit nu stiu cate biserici si de aceea trebuie declarat sfant (adica in functie de merite). Indiferent ce a facut, daca s-a unit cu Hristos, este sfant, ca din El vine sfintenia. Iar pentru unirea lui cu Hristos imi este de ajuns marturia Bisericii.

marturii ale Pr. Prof. Dr. Constantin Coman:
 

"Atunci cand pun in discutie problema sfinteniei lui Stefan cel Mare, intelectualii in discutie fac dovada unei incorecte cunoasteri a conceptului de sfintenie asa cum este el perceput in Biserica Ortodoxa. Mentalitatea ai carei exponenti sunt cei in cauza opereaza cu o acceptie putin deformata a sfinteniei, socotind ca aceasta tine de performantele mai ales morale ale unui om. Este o acceptie inexacta sau cel putin incompleta. Aceasta ar fi ceea ce noi numim indeobste curatenia sau puritatea, care este o premisa, dar nici suficienta si nici absolut necesara sfinteniei. Acceptiunea consacrata a sfinteniei in Rasaritul ortodox este data in mod necesar de raportarea la Dumnezeu. Aceasta este confirmata si de sensul dat in limbajul comun familiei de cuvinte: sfintenie, sfant, sfintire.

Este sfant cineva sau ceva care a fost sfintit, care a primit ceva de la Dumnezeu, care a primit intr-un anume fel pecetea dumnezeirii. Sfintenia se dobandeste prin impartasirea de ceea ce este dumnezeiesc, de Dumnezeu Insusi. Numai Dumnezeu este sfant prin Sine si singurul izvor al sfinteniei. Omul devine sfant prin impartasirea de sfintenia lui Dumnezeu ... De aceea, simtamantul suficientei de sine - pe care-l cultiva inclusiv constiinta cuminteniei morale si indreptatirea de sine intemeiata pe stiinta - este cea mai mare piedica in calea omului spre Dumnezeu si, prin urmare, in calea omului spre sfintenie, si nu pacatele lui. Mantuitorul Hristos limpezeste odata pentru totdeauna aceste lucruri, deschizand usa Imparatiei cerurilor vamesilor, talharilor, desfranatelor etc. Sfintele Evanghelii ne arata foarte clar ca nu cei drepti, ci cei pacatosi se apropiau de Hristos si tot acestia sunt cei care-L primesc si-si ofera sansa impartasirii de puterea Sa dumnezeiasca. Cei drepti, sau mai curand cei care se considerau drepti se inchid asfixiant in limitele proprii si in propria logica si Il resping pe Hristos cam cu aceleasi argumente cu care resping contemporanii nostri sfintenia lui Stefan cel Mare.

Cine judeca in felul acesta sfintenia lui Stefan cel Mare va fi nevoit, pentru a fi consecvent cu sine - sa rastoarne complet criteriile Mantuitorului Hristos si ale Sfintelor Evanghelii si pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor, umpland calendarul sau cu pacatosi si nu cu drepti. De altfel, o evidenta usor de constatat pana astazi este faptul ca bisericile noastre nu sunt pline nici de carturari, nici de cei puternici, nici de cei drepti, ci de cei pacatosi, simpli, care nu se gasesc suficienti lorusi si cauta implinire in afara lor”. (Fragment din lucrarea „Prin fereastra bisericii sau o lectura teologica a realitatii”, Editura Bizantina)

Nu, nu ne gandim, pentru ca sansele ca asta sa se fi intamplat sunt minime. De ce? Uita-te la bulgari si la sarbi, care au fost ocupati de turci in jur de 500 de ani. Care e religia majoritara?

Stiu ca nu o sa gasiti asta in istoria predata la scoala, dar sunt doua lucruri importante de spus:
1. Tarile Romane nu au fost cucerite nu pentru ca am avut un Stefan sau un Vlad, ci pentru ca turcii nu au vrut sa ne cucereasca. Tinta lor era Viena, si au cucerit tot ce trebuia cucerit pentru a ajunge acolo. Uitati-va pe harta: ruta respectiva nu trecea pe la noi.

2. Stefan nu a luptat pentru independenta, pentru ca acest concept nu exista la ora aceea in Europa. Statele se aflau intr-o relatie de vasalitate (in sus sau in jos), si de obicei, razboaiele se purtau in ideea ca o victorie ii conferea invingatorului prilejul de a renegocia "contractul" relatiei de vasalitate (bir mai mic, etc.)

de ce nu? fratii nostri din Rusia cum se roaga lui Alexandru Nevski?

Vorbesti prostii, din nestiinta
Rusii doar il venereaza si sunt recunoscatori in veci pentru faptul ca cu ajutorul lui Dumnezeu i-a aparat CA-NTOTDEAUNA de cine crezi?..de invazia Teutonilor tai, a catolicilor invadatori( pleonasm?:)))

"Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor.
Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire." (I Corinteni 15, 41)

Fiecare sfant are darul lui, unicitatea lui si calea lui.

Cand nu cinstim un sfant canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe ne facem impotriva graitori si neascultatori fata de Biserica.