|
Sfanta Cetate a Noului Ierusalim si cele 7 Trambitze
Am deschis acest topic pentru a se putea discuta aici cu buna credintza despre istoria noastra recenta... despre Apocalipsa care este in curs de desfashurare, despre Trambitzele (ingerii) Domnului shi invatzatura catre noi rumanii ori romanii ori Israelul cel Nou din creshtini-ortodocshi, shi catre creshtinii ortodocshi de pretutindeni shi catre totzi oamenii...
am pus acest topic aici pentru ca sa nu induca pe creshtini in eroare plasarea la topicul secte, ca un fenomen, caci nu e secta shi nici fenomen... caci Trambitzele nu sunt nici eretice, nici n-au facut rele... ci au fost dreptcredincioshi din BOR, oameni care au rabdat ce a venit shi a trecut shi mai vine peste tzara aceasta din cele 4 directzii shi mai ales din noi inshine... |
Poi scuza-ma dar eu nu cred ca fenomenul Noul Ierusalim de la pucioasa este materializarea apocalipsei pentru ca Domnul va veni precum fulgerul care strabate cerul, nu numai in Romania, cu ce e Romania mai aleasa decat alte tari? pentru numarul avorturilor pe care le facem? pentru abandonul copiilor sau batranilor? pentru consumul exagerat de alcool si violenta?
Dumnezeu e Dumnezeul Neamurilor, in Hristos nu mai exista nici iudeu, nici grec, nici roman si insasi obsesia apocalipsei este o erezie, si faptul ca cei de la Noul Ierusalim adauga Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii, o alta invatatura, e erezie, nu cred ca dumnezeu s-a revelat nush ce invataturi tocmai la pucioasa..e absurd |
Citat:
dar nu e vorba de romani asha cum pricepi dumneata cu un natzionalism trufash ci e vorba de romani-creshtini ai Israelului cel Nou... deci vezi dumneata e vorba ca Noul Ierusalim este Romania... shi misiunea ei este sfanta printre neamuri... dar noi nu vedem rabdarea de 2000 de ani in slujba mantuirii ci au fost suficientzi 60-70 de ani ca sa ne shtearga memoria, sa ne formateze cu minciuna incat nici creshtinii-ortodocshi nu mai deosebesc minciuna de adevar ci cu minciuna luata drept adevar lovesc mereu in Trambitzele Domnului ca sa nu ia nimeni aminte la ele... shi cine te-a invatzat ca Apocalipsa este eretica? cine te-a invatzat ca VT este Depashit? cine te-a Invatzat ca Domnul nu mai vine la copiii Lui in vremuri grele... deci Iata, Domnul este cu noi in cele mai grele timpuri... nu-tzi fie teama sa cautzi Calea-Adevarul ca sa ajungi candva la Viatza shi sa fi laudat de Domnul cand va veni ca un fur... shi sa-tzi primeshti rasplata cea buna, shi nu ceea ce or sa patzeasca cele cinci fecioare neintzelepte... patimashe... mincinoase... fariseice... fatzarnice... necredincioase... inshelatoare... rele.... marshave... suficiente... shi impodobite cu toate relele ce decurg din dracul mandriei shi al imbuibarii shi neascultarii.... deci timpurile Apocaliptice sunt de pe vremea parintelui Iosif Trifa Trambitza nr.1, iar Hristos-Duhul a sosit in 1938 la Vladimireshti la Trambitza nr.4... dar sfarshitul s-a produs in 1992, caci de atunci a inceput Sfarshitul, caci Domnul vazand pierzarea omului, din mila pentru el, Trimis de Tatal a frant acest veac pe la mijloc... dupa 7500 de ani de la intemeierea lumii, de la creatzie, de la Adam sau de la cadere shi alungarea din Rai... nu shtiu exact... deci vezi dumneata? Trambitzele au sunat despre Adevar... dar Calea-Adevarul nu a fost primit in gLume... ca nu cumva oile sa ajunga la pashune shi sa aiba Viatza... veshnica, intru Dumnezeu. |
"romani-creshtini ai Israelului cel Nou... deci vezi dumneata e vorba ca Noul Ierusalim este Romania.."
Atea-s aberatii, cu ce suntem noi romanii mai presus si pana una alta Noul Ierusalim e imparatia cerurilor acolo in cer nu pe Pamant miroase a secta toata treaba, Ce legatura are iosif Trifa cu Noul ierusalim? Iosif Trifa a dorit doar o revigorare a credintei poporului care ajunsese la formalism |
Citat:
cine spune ca suntem mai presus in sensul trufiei? eu spun ca e vorba de rabdare, de robie, de sfintzii din aceste pamanturi, de rugaciunile de la noi... de moashtele care cer de la dumnezeu indurare pentru noi... pentru astea shi pentru multe manastiri shi oameni smeritzi shi pentru blandul popror shi primitor al Roamniei... de asta ne-a ales Dumnezeu... iar dumneata vrei sa spui ca a ales rau? shi inca alege Ierusalimul... deci spui ca n-ar trebui sa faca ceea ce face? sau dumneata crezi ca Domnul e shi el eretic... shi sectant... nu-i ashea? poi nu cu cei necredincioshi shi indoielnici shi mofturoshi shi nemultzumitzi ishi va duce planul la Bun sfarshit ci cu cei cu credintza shi rabdatori shi credincioshi pana la sfarshit shi cu dragoste nefatzarnica pe care nu o calca in picioare ca sa ajunga creshtinii nishte lepadaturi... cu aceia care au auzit ce a zis parintele Cleopa intr-un filmuletz: "Rabdare, rabdare, rabdare, rabdare... shi iairashi rabdare, rabdare...." pe aceia va intra Domnul in Ierusalimul cel Nou al Slavei shi nu al Patimilor... deci vezi Dumnezeu vrea sa ne cinsteasca shi dumneata ai vrea sa credem ca suntem nishte lepre? ca suntem gunoiul europei? ca suntem trufashi daca vedem shi credem Adevarul? cine v-a invatzat sa va auto-batjocuritzi? nici sa va mandritzi dar nici sa va mintzitzi shi sa va batetzi joc unii de altzii ca Domnul mereu ne-a scos din mocirla shi nu ne-a invatzat ca sa ne mocirlim shi sa ne murdarim haina sfanta cu petrol... ajungand ca nishte bombe cu ceas, ca nishte scaietzi bombe cu ceas, oricand gata sa arda shi sa imprashtie virujul. |
Citat:
Nu cred ca Dumnezeu e eretic, dar nu cred ca Dumnezeu mai are trebuinta de un popor ales, Hristos a impacat lumea cu Tatal, Evanghelia trebuie propovaduita la toate neamurile, in rugaciune cerem sa se faca Voia Domnului si pe pamant la fel ca in cer nu sa pice imparatia cerurilor pe pamant numa martorii lui Iehova au astfel de doctrine cu imparatia pamanteasca si..la ce folos pentru Evanghelie si mantuire sa exista undeva intr-un neinsemnat punct de pe glob o cetate cu un nume atat de pretentios "Noul Ierusalim" care este scopul acestei organizatii? obsesia apocalipsei? |
Citat:
Imparatzia Cerurilor cea Tainica shi ascunsa... totushi nu este o himera... shi nu vad pentru ce credetzi voi ca totzi ereticii, sectantzii gandesc prost, fac toate prost shi rau shi numai noi suntem buni shi dreptzi shi de ce ma rog mocirlim pe unii cu ce fac altzii? de ce ar trebui sa dea socoteala cei din Noul Ierusalim, sfanta Cetate, ca shi Cetatea de la Recea, cu ce zic sau fac penticostalii sau martorii sau adventishtii... poi fiecare are mintea ei... la secte ma refer... nedeplinatatzile ei... dar nu inseamna ca tot ce fac e stramb, ci sunt mult lucruri pe care ei le fac asha ca in ortodoxie... iar noi nu le mai facem ca le fac ei shi credem ca nu e bine sa le facem pentru ca-s de la eretici... poi ei le-au luat de la noi, le fac strmb shi noi nu le mai facem deloc, poi nu noi greshim mai mult ca le-am lasat de tot? dar revenind la sf. Cetate a Noului Ierusalim, de ce ar trebui sa dea ei socoteala de ce fac Martorii lui Iehova ori penticostalii? sau voi osanditzi pe unii cu altzii asha fara pic de decentza shi discernamant? poi daca Domnul cand a fost chemat sa judece pe cineva a intrebat : "Cine M-a pus pe Mine mai mare peste voi?" in sensul ca s-a smerit sa judece shi acolo era vorba de eresuri mari shi multe, caci ereu multe partide evreieshti care rastalmaceau scripturile, shi nu i-a osandit, ci doar i-a mustrat shi dojenit cu duhul blandetzii shi cu Cale-Adevar... ca sa-i aduca la Viatza... deci daca Domnul nu a judecat, atunci ma intreb cine eshti dumneata sau eu ca sa jucam mereu meciurile de juniori judecatori shi sa avocatzim lucrurile ca sa primim semne ori minuni... poi fiecare se poate pune la punct... asha cum a spus parintele Arsenie Papacioc, shi a intrebat acela care-i lua interviu, cum? shi parintele intai shi-a facut Cruce... deci asha s-a pus la punct. |
D-ului VSOVI
nu-tzi fie teama sa cautzi Calea-Adevarul ca sa ajungi candva la Viatza
shi sa fie laudat de Domnul cand va veni ca un fur.. deci vezi dumneata? Trambitzele au sunat despre Adevar... dar Calea-Adevarul nu a fost primit in gLume... ca nu cumva oile sa ajunga la pashune shi sa aiba Viatza... veshnica, intru Dumnezeu. [SIZE=2] deci vezi Dumnezeu vrea sa ne cinsteasca shi dumneata ai vrea sa credem ca suntem nishte lepre? ca suntem gunoiul europei? ca suntem trufashi daca vedem shi credem Adevarul? Ma voi adesa la pers .a- III-a pl , pt ca asa vorbiti si dumneavoastra cu noi .[/SIZE] Mi-as dori sa ajung la Viata ..sunt convinsa ca am gasit Calea -Adevarul prin Domnul IISUS HRISTOS ....spuneti-mi (pe scurt ca sa inteleg ) ..cu ce ma va ajuta in drumul meu spre mantuire Trambitele de la Pucioasa ? ... |
Citat:
deci asha te ajuta caci luand pilda vietzii lor in trairea Calea-Adevarului venit de sus de la Dumnezeu, de la sfanta Treime, in timpurile cele grele care au fost shi sunt peste noi shi mai vin, poate ai sa pricepi cata rabdare itzi trebuie shi cum ai putea ca sa ajungi shi dumneata sa intri in Viatza... caci pentru noi au Trambitzat ca sa luam aminte... asha cum spune indemnul Voievodului Cerului, cele 7 Tunete ale Fulgerului: «Sa stam bine si cu frica si cu luare aminte, caci Domnul cuvinteaza peste pamânt si Se vesteste întru venirea Sa». deci ne ajuta la intarirea credintzei credincioase a noastre... gata sa se prapadeasca la prima neascultare, caci moartea vine "oridecate ori... onuia dintre aceshtia mici (o cirtutza, o iotutza, draga shi plinita)... ai Mei... nu le-atzi facut... Mie nu mi le-atzi facut..." deci folosul este invierea... duhovniceasca dar shi sufleteasca fara a distruge olul care este neputincius in timp ce Duhul este osarduitor... deci vom afla impreuna raspunsul la intrebarea ta atat de grea... caci eu fac asha ca shi copacul pe care l-a lovit parintele Cleopa cu toigaul... incerc sa tac shi sa prind radacini in pamant sfant. Caci l-a intrebat staretzul? ei, ce tzi-a raspuns copacul? ninica a zis tanarul ucenic Cleopa... -ei vezi asha trebuie sa fie shi creshtinul, tu sa-l batzi, sa-l intrebi cu toiagul sa-l batzi, shi el sa taca... nu suntem noi ca ei... |
Si iata cum, vsovi, ai deschis topicul pentru o discutie cu buna credinta, insa inevitabil s-a ajuns la altceva.
Esti de mult timp pe acest forum, nu ti-a fost de ajuns pana acum sa cunosti parerea majoritatii membrilor acestui forum despre Pucioasa si evenimentele ce inconjoara acest oras, astfel incat sa nu creezi artificial inca o disputa? Exista deja un topic despre asta, nu cred ca era nevoie de inca unul. |
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
Cap. 1 10. Am fost în duh în zi de duminică și am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiță, Cap. 4 1. După acestea, m-am uitat și iată o ușă era deschisă în cer și glasul cel dintâi - glasul ca de trâmbiță, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici și îți voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea. Cap. 8 7. Și a trâmbițat întâiul înger, și s-a pornit grindină și foc amestecat cu sânge și au căzut pe pământ; și a ars din pământ a treia parte, și a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot. 8. A trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; 10. Și a trâmbițat al treilea înger, și a căzut din cer o stea uriașă, arzând ca o făclie, și a căzut peste izvoarele apelor. 12. Și a trâmbițat al patrulea înger; și a fost lovită a treia parte din soare, și a treia parte din lună, și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor și ziua să-și piardă din lumină a treia parte, și noaptea tot așa. Cap. 9 1. Și a trâmbițat al cincilea înger, și am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s-a dat cheia fântânii adâncului. 13. Și a trâmbițat al șaselea înger. Și am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, 14. Zicând către îngerul al șaselea, cel ce avea trâmbița: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare, Eufratul. Cap. 11 15. Și a trâmbițat al șaptelea înger și s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau: Împărăția lumii a ajuns a Domnului nostru și a Hristosului Său și va împărăți în vecii vecilor. Cap. 18 22. Și glasul celor ce cântă din chitară și din gură și din flaut și din trâmbiță nu se va mai auzi de acum în tine și nici un meșteșugar de orice fel de meșteșug nu se va mai afla în tine și huruit de mori nu se va mai auzi în tine niciodată! Dupa evenimentele de la Glodeni , Puciosii tin in debaraua sfanta sfintelor unde nu intra decat o data pe an si nu fara de jertfa chivot preasfant unde se pastreaza sange amestecat cu foc, pamant ars, apa de mare amestecata neamestecat cu sange, fragmente de meteorit. Scuze ca rad si eu de cei ce cred ca trambitele au sunat, mortii au inviat dar nu si-au dat seama. |
Citat:
shi dumneata te ashteptzi ca evenimentele sa fie cereshti dar nu sufleteshti shi duhovniceshti? poi Cerurile asculta de Duhul shi nu invers... deci Trambitzele au sunat shi lucrurile s-au schimbat dar pana sa ajunga ecolul la unii, ca sa invie mortzii mai e mult, dar invierea nu e aia trupeasca doar ci aia care o sa invie mortzi or sa fie pacalici, echipa de scamatori care or sa va pacalesca, ci e vorba de invierea cea intru Dumnezeu... caci de mortzi v-am mai zis cand atzi murit shi nu v-atzi dat seama tot asha cum nu v-atzi dat seama cand au sunat 6-7 Trambitze deja... poi atunci atzi murit cand "oridecate ori, una din acestea mici, unuia... din cei mici ai Mei, nu le-atzi facut, Mie nu mi le-atzi facut" deci vezi ca noi suntem mortzi de mult, caci nu este in zadar scris : "lasatzi mortzii sa-shi ingroape pe mortzii lor shi tu vino dupa Mine" caci sunt mortzi de mult chiar daca mishca, strang, umbla, rad, ishi fac cadouri unii altora, sa insoara shi se marita... totzi sunt mortzi... muncind de zor pentru burta shi jegx intr-o lume de piramide vopsite cu vopseaua de pe mormintele pe care le-au ridicat proorocilor pe care i-a ucis parintzii lor... noa, nu-i bai daca glumeshti, dar asta nu tzine de argument... iar Apocalipsa nu este ushor de talcuit... de exemplul calul este apostolul care capata trei masuri de orz pentru un dinar ori o masura de grau pentru un dinar... deci vezi dumneata... ca nu se poate sa shtii totul ushor... deshi Apocalipsa e scurta nimeni n-a reushit s-o explice, pentru ca doar Dumnezeu v-a deschide Cartzile, caci nimeni nu s-a gasit vrednic sa deschida Cartea... deci de le Hristos-Duhul ashteptam Luminare shi Biruintza... chiar daca sunt multzi shceptici shi multzi glumetzi... dar ca alea sunt cele 7 Trambitze este sigur, dar citeshte shi apoi intreba-te ce itzi fac cerurile interioare... shi sa vezi cam pe unde te afli... dar ele suna spre pocaintza shi iertare de la Dumnezeu shi ca sa nu vina urgiile... caci il doare pe Dumnezeu ca sa lase sa ne fie rau, caci shi pe vremea Lui Noe, Domnul i-a parut rau de potopul cu apa... dar daca nu ne pocaim am impresia ca vine shi cu apa shi cu foc... dar focul nu o sa ne arda ci o sa ne chinuim, shi pana shi moartea va fugi de noi... deci nu e de gluma...... dar noi n-avem ochi duhovniceshti iar cei trupeshti shi aceia au orbit... pentru ca s-au deschis cele 10 coarne shi cele 7 capete shi cele doua coarnitze ca ale unui miel shi o gura hulitoare ca a unui balaur... caci pe fagashul ce trebuia sa vina pocaintza shi cele de la Dumnezeu vine de se introneaza cele ale duhului rau..... pe fagashul lui Dumnezeu... caci tot omul iubeshte rautatea cea veche, spurcaciunea pustiirii shi nebunia de pe urma mereu innoita, ca sa shada pe scaunul balaurului ca sa shada fiara la loc sfant.... deci e greu cu omul pacatos... caci nu shtie ce face.... shi de aceea cer mereu sfintzii "iarta-i parinte ca nu shtiu ce fac" deci nu shtim ce facem dar Domnul ne rabda, caci pentru noi a venit a doua oara in Duhul trimis de Tatal... ca sa ne readuca viatza in Viatza shi calea in Cale shi adevarul in Adevar ca sa ne Mantuim shi nu sa ne dam pierzarii intrand mereu in ispita gLumii goliciunilor. |
Draga Maria-Margareta, ori Mirean, ori altzii ce vor sa discute cu buna credintza despre aceste subiecte, delicate, o putetzi/putem face pe acest topic pentru ca Manastirile, Cetatzile shi Persoanele respective TZIN DE BOR, caci din biserica noastra sunt totzi aceshtia. E adevarat ca biserica ori maimarii pe unii i-a condamnat temporar dar apoi shi-a retras aprecierile, deci erau shi sunt cu totzii fratzi ai noshtrii, din cei mai buni, caci in Apocalipsa se vorbeshte ca cele 7 Trambitze sunt asemenea INGERILOR din Ceruri:
1) Iosif Trifa de la Sibiu http://www.oasteadomnului.ro/ 2) Moshul Dumnezeu shi Petrache Lupu de la Maglavit 3) Prislopul shi parintele prooroc Arsenie Boca http://www.arsenieboca.ro/ 4) Veronica de la Vladimireshti http://www.manastirea-vladimiresti.go.ro/ 5) preotul Ioan Iovan de la Recea http://www.nistea.com/recea_prez.htm 6) sfanta Cetate a Noului Ierusalim http://www.noul-ierusalim.ro/ 7) Trambitzarea voievodala prin Mihaela (poate shi Nicushor) shi pietricica ALBA de la Sinaia: http://www.manastireasinaia.ro shi de pe Caraiman cu parintele Gherontzie Puiu http://www.manastirea-caraiman.ro/ (dar draga Maria Margareta, te rog nu mai posta shi aici ca sa salvezi materialele cineshti ale cui... ) |
Citat:
Și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, Și a strigat cu glas puternic, precum răcnește leul. Iar când a strigat, cele șapte tunete au slobozit glasurile lor" (apocalipsa 10,1-2) Unii cred ca acest Inger este Insusi Mintuitorul Iisus Hristos sau Sfintul Duh.Insa Sfintul Ioan il numeste "alt Inger",iar Sfintul Andrei al Cezareii crede ca acesta este neindoielnic,un Inger,poate chiar unul dintre Serafimii impodobiti cu dumnezeiasca slava.Faptul ca sta cu un picior pe mare iar cu celalalt pe pamint inchipuie stapinirea asupra stihiilor lumii pamintesti: "Stilpii de foc inchipuie infricosarea si pedeapsa adusa de catre Inger asupra necredinciosilor care au savirsit nelegiuiri pe pamint si mare" ( Sfintul Andrei al Cezareii,cap 28 ) ... Inainte de trimbitarea celui de-al 7-lea Inger,deja Templul din Ierusalim este refacut,deja singurii oameni mintuiti din perioada Vechiului Testament,adica Ilie si Enoh propavaduiesc Adevarul si il demasca pe antihrist,sint omoriti de acesta,lasati 3 zile pe strazile ierusalimului din Israel si inviati si urcati la Cer de Duhul Sfint. "Și voi da putere celor doi martori ai mei și vor prooroci, îmbrăcați în sac, o mie două sute și șaizeci de zile" "Aceștia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, și putere au peste ape să le schimbe în sânge și să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, și-i va birui și-i va omorî. Și trupurile lor vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor. Și din popoare, din seminții, din limbi și din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile și jumătate și nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor și vor fi în veselie și își vor trimite daruri unul altuia, pentru că acești doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ. Și după cele trei zile și jumătate, duh de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat pe picioarele lor și frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei." Apocalipsa ( 11,6...) Aceste fapte inca nu s-au intimplat... Abia apoi va trimbita si al 7-lea Inger: "Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iată, vine degrabă. Și a trâmbițat al șaptelea înger și s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau: Împărăția lumii a ajuns a Domnului nostru și a Hristosului Său și va împărăți în vecii vecilor..." Apocalipsa ( 11,14) Deci nu are cum sa fie Trimbita a saptea mihaela sau nicushor ,nici macar in chipul lor,nici pe departe,nici macar in gluma...la fel si cu celelate trimbite...acestea sint Ingeri cu puteri infricosatoare: "Și a trâmbițat întâiul înger, și s-a pornit grindină și foc amestecat cu sânge și au căzut pe pământ; și a ars din pământ a treia parte, și a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot. A trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; Și a pierit a treia parte din făpturile cu viață în ele, care sunt în mare, și a treia parte din corăbii s-a sfărâmat..." Apocalipsa ( 8,7) Aici se vorbeste despre un razboi nimicitor ( probabil cel de-al treilea razboi mondial,in care se vor folosi tot felul de arme nimicitoare si vor pieri aproape o treime din locuitorii planetei ,arderea pamintului,ierbii,copacilor,etc)...evenimente neintimplate inca,deci nici primele 3 trimbite nu pot fi Iosif Trifa,mosul de la maglavit si parintele Arsenie Boca. ... Doamne, pazeste-ma de ispitele de dreapta si ma izbaveste de cel rau! |
Draga sharlock, nu te lasa inshelat ca ai shti dumneata interpreta ce este scris acolo la Apocalipsa, Hristos-Dumnezeu interpreteaza caci nici VT shi nici NT nu il shtim pricepe cum ar fi trebuit, darmite Apocalipsa...
dar hai sa fac shi eu mici incercari de lamurire pe textul tau... [quote=sherlock_holmes;118600]"Și am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc, Și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, Și a strigat cu glas puternic, precum răcnește leul. Iar când a strigat, cele șapte tunete au slobozit glasurile lor" (apocalipsa 10,1-2) [COLOR=blue](cele 7 Tunete e clar ca sunt Sfintzii Arhangheli, cartea cea mica deschisa, pare simbolul smereniei shi desavarshirii, a stapanirii peste pacate shi patimi (pamant=pacate+mantuire+mandrie, mare=voire+mandrie+manie), shi ar trebui sa apara in zilele nostre, sau a aparut shi noi nu shtim cine este acest Mare Inger sau Serafim, caci este intre Trambitza a 6-a shi a 7-a, nu shtiu daca nu cumva este vorba despre Parintele Cleopa sau parintele Staniloaie sau Arh.Irineu Bistriceanul sau este chiar un Serafim, sau cineshtie ce fel de inger desavarshit stapanind cu dreptate peste pacate shi patimi shi mantuire shi cu inima shi dragostea peste voire shi necazand in mandrie in pacatuire, caci picioarele lui sunt ca nishte stalpi de foc, avand curcubeul deasupra capului, adica fiind plin de pacea de la Dumnezeu pentru oameni, iar fatza lui stralucind ca Soarele, adica fiind asemenea ingerilor Domnului, fiind asemenea Domnului, iar cand a strigat ca shi Leul... cele 7 Tunete, l-au urmat, au slobozit shi ele glasurile lor, glasurile Arhanghelilor..., deci pare a fi marturisire intru o Ierarhie Cereasca ce vine de la Tatal, de la Fiul shi sf Duh, adica asha ca shi o incepatorie a plinirii shi desavarshirii Tainei... Caci se spune ca in zilele in care v-a Trambitza a 7-a Trambitza, Taina Lui Dumnezeu se va plini, se va cunoashte... deci se poate ca Mihaela shi Nicushor cand vor Trambitza, atunci se va sfarshi Taina Lui Dumnezeu, se va arata..... se va shti... caci shi Trambitza v-a marturisi... shi adevari de la Dumnezeu shi nu de la oameni. [/COLOR] Unii cred ca acest Inger este Insusi Mintuitorul Iisus Hristos sau Sfintul Duh.Insa Sfintul Ioan il numeste "alt Inger",iar Sfintul Andrei al Cezareii crede ca acesta este neindoielnic,un Inger,poate chiar unul dintre Serafimii impodobiti cu dumnezeiasca slava.Faptul ca sta cu un picior pe mare iar cu celalalt pe pamint inchipuie stapinirea asupra stihiilor lumii pamintesti: "Stilpii de foc inchipuie infricosarea si pedeapsa adusa de catre Inger asupra necredinciosilor care au savirsit nelegiuiri pe pamint si mare" ( Sfintul Andrei al Cezareii,cap 28 ) [COLOR=red](deci cei ce aduc falsa mantuire a pacatelor shi patimilor shi ishi fac voile mandriei shi maririi de sine a lor)[/COLOR] ... Inainte de trimbitarea celui de-al 7-lea Inger,deja Templul din Ierusalim este refacut,deja singurii oameni mintuiti din perioada Vechiului Testament,adica Ilie si Enoh propavaduiesc Adevarul si il demasca pe antihrist,sint omoriti de acesta,lasati 3 zile pe strazile ierusalimului din Israel si inviati si urcati la Cer de Duhul Sfint. [COLOR=seagreen](asta nu shtiu ce interpretare este shi sincronismul acesta cu datele shi exact desfashurarea in timp cine o shtie cerceta shi afirma ca sa credem ori sa nu credem, ca doar se vede ca Trambitzele au sunat cam in acelashi Timp, caci vietzile lor se cam suprapun... caci antihristul shi templul din Ierusalim refacut shi Ilie shi Enoh propovaduind poate or sa apara curand, daca nu cumva sunt Mihaela shi Nicushor iar Duhul este a Lui Enoh shi Ilie de la Dumnezeu, venind intru puterea lor, dar poate ca Ilie shi Enoh or sa vina din Ceruri, ori cineshtie cum va fi shi cum ne vor invatza ca sa nu credem in falsul mesia, in marele berator spre bertatea pacatuirii shi ispitei shi care se va autointrona intr-o splendida biserica cu participarea patriarhului pe care il va ucide cand acesta il va marturisi recunoscandu-l ca fiind antichrist, deci va fi un fel de inchizitzie generla ca o obligatzie la democratzie shi marea 'berare, poate ca este Bruxelul sau asta ce a fost ales la americani acuma, ca pare un fel de ateu intelectual sau jidov sau cineshtie ce ca a dat 'bertate la experientze pe oameni, pe copii, pe sfintzi, deci nu-i exclus ca timpurile antichristului sa fie chiar astea... eu il banui shi pe papa in cardashie cu UE shi americanii shi sionishtii, cu francmasonii shi englejii, dar ma banui shi pe mine shi ma uita sa vad daca nu mi-au crescut ghiare sau copite la undhii, sau nu cumva in interior n-am fericirea oprita, shi totzi ashtia manipuleaza shi se mai aliaza shi cu musulmanii shi indienii ori japonejii shi vor introna conducerea marshava mondiala, globalista, prin CMB sau CIE sau fatzish vor impune dictatura cea "cu fatza umana" shi vor impune noua ordine mondiala a minciunii asha prin unesco, prin uniter, prin onu, prin toate organismele astea globaliste de pace shi maindcontrol... caci cipurile sunt ca sa ne controleze duhul lacomiei de tim supermarket shi prin asta sa creeze teoriile masculului dominant shi sa ne supuna duhului lacomiei shi minciunii maririi de sine, ca fiind ceva normal shi natural shi ca sa ne satisfacem toate placerile poftei shi ispitei shi pacatuirii shi desfranarilor shi goliciunilor pentru cauza cea "nobila" a progresului omenirii, a ratzionalitatzii ce se bazeaza pe experentzele pe oameni, animale in scopul cunoashterii shi pacatuirii, conduse de propria minte, de propria pushcarie a mortzii... deci vezi dumneata ca aceste cartzi marshave ale antichristului, intunericul din nOApte, pentru slava de la OAmeni, ar vrea sa transforme credintza in arta sau in simboluri sau in ingamfarea spiritului, in spiritism shi psiholojie shi parapsiholojie demonstrata din experientze pe oameni, pe animale, creind un fals adevar, o falsa Realitate, ca shi cum ar cunoashte ei shtiintza shi ei ar oferi explicatzia ca nu are nici un rost sa-tzi jertfeshti viatza din dragoste pentru Dumnezeu shi oameni, deci vor cauta sa te dezbine shi sa te lepede de la Dumnezeu shi sa nu-tzi mai portzi Crucea cu rabdare shi smerenie, ci sa fi un om revoltat, un om social pus pe solutzii, pe rezolvare, pe bunastare, pe jalnica socoteala contabiliceasca, slujitor al banului al lacomiei luxului shi leneviei duhovniceshti, al poftei celei rele intronata ca duh de la Dumnezeu prin copii, prin bisericile pe care se va autointrona prin cele ce vin de la Dumnezeu, trufia pe fagashul lui Dumnezeu. Iar noi nu ne vom putea opune ispitei, caci puterea nalucifariferizabilizatoare asha ca o responsabilitate shi mobilizare generala, asha ca pentru adaptarea shi teoria "scapa cel mai rau, cine poate", fiind atat de irezistibila, vom semna, fereasca Dumnezeu, ca sa ne fie bine la copii sau la familie ca sa introneze minciuna marshava shi ticluita shi prin biserici spre ispitire, caci toate le vor pregati spre a fi pierzare omului, pentru a cadea in iad, a ishi pune omul nadejdea in goliciuni, placeri, minciuni shi lux shi bani shi munca lui, munca iadului... Iar Hristos-Dumnezeu a fost Trimis a doua oara de la Tatal sa vorbeasca prin Trambitze ca sa se shtie Calea-Adevarul shi oile sa se curetze de petrol ca sa nu li se aprinda hainele cand merg pe drumul spre Viatza de la copacii cei ce ard in mocirla inca din aceasta viatza)[/COLOR] continuarea mai jos |
"Și voi da putere celor doi martori ai mei și vor prooroci, îmbrăcați în sac, o mie două sute și șaizeci de zile"
"Aceștia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, și putere au peste ape să le schimbe în sânge și să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, și-i va birui și-i va omorî. [COLOR=red](deci fiara ce se ridica din adancul marii, din voia mandriei shi maniei oamenilor... din rautatea voii maririi de sine, a nemultzumirii shi credintzei in nedreptate pe baza de minciuna de fals adevar de lacomie ispititzi de fur, de prozelitzii scamatori ai antichristului)[/COLOR] Și trupurile lor vor zăcea pe ulițele cetății celei mari, care se cheamă, duhovnicește, Sodoma și Egipt, unde a fost răstignit și Domnul lor. Și din popoare, din seminții, din limbi și din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile și jumătate și nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor și vor fi în veselie și își vor trimite daruri unul altuia, pentru că acești doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ. Și după cele trei zile și jumătate, duh de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat pe picioarele lor și frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei." Apocalipsa ( 11,6...) [COLOR=blue](deci se arata ca se va face Invierea shi acestor prooroci de la Dumnezeu, shi vor vedea totzi oamenii, shi atunci va cadea peste totzi oamenii o frica foarte mare... caci prin asta se va adeveri ca ei, proorocii, au spus shi marturisit Calea-Adevarul shi Viatza ca shi Domnul Lor lasandu-se rastignitzi in sodoma shi gomora, lasandu-se datzi in mana oamenilor cei rai shi nedreptzi.)[/COLOR] Aceste fapte inca nu s-au intimplat... Abia apoi va trimbita si al 7-lea Inger [COLOR=seagreen](acest Apoi, ne arata nu atat faptul ca Trambitza nu incepe sa trambitzeze inaintea acestor evenimente ci dupa ce se vor petrece astea, Trambitza a 7-a v-a trambitza shi ea de la Dumnezeu marturisind shi ea Calea-Adevarul intru Viatza, deci am impresia ca in timpul trambitzei a 6-a shi a 7-a va fi vremea antichristului shi dupa toate aceste evenimente va marturisi Trambitza a 7-a ca mai vine inca un vai):[/COLOR] "Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iată, vine degrabă. Și a trâmbițat al șaptelea înger și s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau: Împărăția lumii a ajuns a Domnului nostru și a Hristosului Său și va împărăți în vecii vecilor..." Apocalipsa ( 11,14) Deci nu are cum sa fie Trimbita a saptea mihaela sau nicushor ,nici macar in chipul lor,nici pe departe,nici macar in gluma...la fel si cu celelate trimbite...acestea sint Ingeri cu puteri infricosatoare [COLOR=blue](Ba tocmai ca are cum sa fie, caci monahii duc viatza ingereasca, iar totzi aceshtia au dus o viatza de veshnica prigoana caci au fost prigonitzi shi nedreptatzitzi shi viatza de saracie foarte grea shi ingereasca fiind intru Duhul, sau sf Ioan Botezatorul n-a dus el viatza ingereasca inca din trup?)[/COLOR]: "Și a trâmbițat întâiul înger, și s-a pornit grindină și foc amestecat cu sânge și au căzut pe pământ; și a ars din pământ a treia parte, și a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot. A trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; Și a pierit a treia parte din făpturile cu viață în ele, care sunt în mare, și a treia parte din corăbii s-a sfărâmat..." Apocalipsa ( 8,7) Aici se vorbeste despre un razboi nimicitor ( probabil cel de-al treilea razboi mondial,in care se vor folosi tot felul de arme nimicitoare si vor pieri aproape o treime din locuitorii planetei ,arderea pamintului,ierbii,copacilor,etc)...( [COLOR=red]este vorba de razboiul din duhul, in duhovnicie, in adevar shi minciuna, in pofta shi lacomie, razboiul interior shi nu numai exterior, caci razboiul a inceput de la caderea lui Adam, dar acuma se va accentua dramatismul lui caci sunt ceasurile finale cand cel rau v-a fi desconspirat shi aruncat de tot in focul cel veshnic impreuna cu proorocul mincinos shi cu totzi cei ce traiesc in minciuna, deci shtiind ca mai are putzina vreme va face prapadul cel mai infricoshator, dar nu atat vazut cat nevazut, in cele mici shi foarte mici deci nu numai in cele medii shi mari[/COLOR]) evenimente neintimplate inca,deci nici primele 3 trimbite nu pot fi Iosif Trifa,mosul de la maglavit si parintele Arsenie Boca. ... [COLOR=olive]Ba tocmai ca multe s-au intamplat intre aceshti ani in interiorul nostru shi sufletele noastre mahnite shi inshelate shi mintzite shi pacalite cu propaganda shi difuzoarele, shi in tzara asta shi acum cu Bruxelul shi Nato shi toate pacalelile bertatzilor, deci in realitate razboiul se desfashoara, e in curs de desfashurare caci este razboiul tuturor cartzilor mincinoase, a tuturor vorbelor omeneshti, razboiul tuturor "mantuirilor" de tot soiul pregatite spre ispitire shi inshelare caci inimile nu mai sunt curate shi drepte in taina la Dumnezeu ci viciate shi cumparate shi vandute pentru un bol de linte ori 'pita shi apa sau pentru 30+30 de argintzi (primitzi shi aruncatzi) asha ca sa batjocureasca pana shi pe vitejii regelui David... avand cu totzii o falsa vitejie caci este onor-mandrie ecumenista sau antiecumenista sau din aia din caldeenia caldiceilor... deci vine shi al 3-lea vai... [/COLOR] Doamne, pazeste-ma de ispitele de dreapta si ma izbaveste de cel rau! [COLOR=red]asha cer shi eu... [COLOR=blue]dar shi de-a stanga[/COLOR]... shi de dinainte dar mai ales de dinapoi... ca n-ash vrea sa ma preschimb in bulgare de sare ca femeia lui Lot...[/COLOR] [COLOR=black]"Iisus Biruitorul" (Trambitza nr 1, par Iosif Trifa shi Oastea Domnului)[/COLOR] "Taina vorbei Celei Mari" (Trambitza nr 2, Moshul Dumnezeu shi Petrache Lupu de la Maglavit) "bobul lui se preschimba in taciune shi el se crede grau nedreptatzit" (Trambitza nr 3, par prooroc Arsenie Boca) |
Vai Apocalipsa asta... ce rau o mai descifram...
Am vazut toata framantarea pe care o aveti pt profetii, dar profetiile nu pot fi deslusite decat cu putin timp sa se intample. Haideti sa vedem care sunt cele 7 trambite:
7. Și a trâmbițat întâiul înger, și s-a pornit grindină și foc amestecat cu sânge și au căzut pe pământ; și a ars din pământ a treia parte, și a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot. Comentariu: grindina nu este altceva decat rachete , bombe de mare putere, pt ca daca cititi mai cu atentie grindina(care cade pe pamant) si se transforma in foc(distrugere) amestecat cu sange(pt ca vor fi lovite zonele dens populate); va fi arsa a treia parte a pamantului cu tot ce este pe el. 8. A trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; Comentariu:nici marea nu va scapa si va fi distrusa a treia parte cu tot ce este in ea. 10. Și a trâmbițat al treilea înger, și a căzut din cer o stea uriașă, arzând ca o făclie, și a căzut peste izvoarele apelor. 11. Steaua se chema "Pelin"; si a treia parte din ape s-au prefacut in pelin. Si multi oameni au murit din pricina apelor, pentruca fusesera facute amare. Comentariu:odata cu distrugerea a partii a treia a pamantului, a marilor, va fi distrusa si apa potabila. 12. Și a trâmbițat al patrulea înger; și a fost lovită a treia parte din soare, și a treia parte din lună, și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor și ziua să-și piardă din lumină a treia parte, și noaptea tot așa. Comentariu: dupa un razboi (nuclear), fumul va acoperi cerul (cum se intampla si in timpul eruptiilor vulcanilce) si soarele greu mai lumineaza, luna la fel, stelele la fel. Cap. 9 1. Și a trâmbițat al cincilea înger, și am văzut o stea căzută din cer pe pământ și i s-a dat cheia fântânii adâncului. 2. si a deschis fantana Adancului. Din fantana s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii. 3. Din fum au iesit niste lacuste pe pamant. Si li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pamantului. 4. Li s-a zis sa nu vatame iarba pamantului, nici vreo verdeata, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 5. Li s-a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni; si chinul lor era cum e chinul scorpiei, cand inteapa pe un om. 6. In acele zile, oamenii vor cauta moartea, si n-o vor gasi; vor dori sa moara, si moartea va fugi de ei. 7. Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi, care pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste fete de oameni. 8. Aveau parul ca parul de femeie, si dintii lor erau ca dintii de lei. 9. Aveau niste platose ca niste platose de fer; si vuietul, pe care-l faceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de multi cai, care se arunca la lupta. 10. Aveau niste cozi ca de scorpii, cu bolduri. Si in cozile lor statea puterea, pe care o aveau ca sa vatame pe oameni cinci luni. 11. Peste ele aveau ca imparat pe ingerul Adancului, care pe evreieste se cheama Abadon iar pe greceste Apolion. Comentariu:Dupa ce Dumnezeu isi pune pecetea pe fruntea alesilor Sai, va veni o perioada de 5 luni in care masinarii zburatoare vor cutreera cerul( cum fac americanii inainte de a intra cu trupe terestre, bombardeaza ) si vor chinui pe oamenii pamantului, pt ca cei cu pecetea Lui Dumnezeu in frunte stau departe de orase si sate. Iata motivul pt care crestinii nu vor mai locui in zone populate: 15. De aceea, cand veti vedea "uraciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, "asezata in locul sfant" -cine citeste sa inteleaga! 16. atunci, cei ce vor fi in Iudea, sa fuga la munti; 17. cine va fi pe acoperisul casei, sa nu se pogoare sa-si ia lucrurile din casa; 18. si cine va fi la camp, sa nu se intoarca sa-si ia haina. 19. Vai de femeile, care vor fi insarcinate si de cele ce vor da tata in zilele acelea! 20. Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat. 21. Pentruca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum, si nici nu va mai fi. 22. Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate. 13. Și a trâmbițat al șaselea înger. Și am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, 14. Zicând către îngerul al șaselea, cel ce avea trâmbița: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare, Eufratul. 15. Si cei patru ingeri, care stateau gata pentru ceasul, ziua, luna si anul acela, au fost deslegati, ca sa omoare a treia parte din oameni. 16. Ostirea lor era in numar de douazeci de mii de ori zece mii de calareti; le-am auzit numarul. 17. Si iata cum mi s-au aratat in vedenie caii si calaretii: aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa. Capetele cailor erau ca niste capete de lei, si din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa. 18. A treia parte din oameni au fost ucisi de aceste trei urgii: de focul, de fumul si de pucioasa, care ieseau din gurile lor. 19. Caci puterea cailor statea in gurile si in cozile lor. Cozile lor erau ca niste serpi cu capete, si cu ele vatamau. 20. Ceilalti oameni, care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele manilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. 21. Si nu s-au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor. Comentariu: In zona raului Eufrat aflam ca se va duce un razboi terestru si armata este in numar de 20.000x10.000= 200.000.000 si a treia parte din omenirea pamantului va fi omorata. Cap. 11 15. Și a trâmbițat al șaptelea înger și s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau: Împărăția lumii a ajuns a Domnului nostru și a Hristosului Său și va împărăți în vecii vecilor. Comentariu: La venirea Lui Isus, mortii vor invia si cei vii ramasi in Domnul , trupul lor va fi preschimbat in trup nemuritor la sunetul trambitei. Rezumat:Cand va fi asezata uraciunea pustiirii (razboiul ce va pustii pamantul) si va face sa inceteze jertfa necurmata (jertfa Lui Hristos) prin semnul fiarei (posibil al cipului) cu ajutorul dumnezeului cetatuii(din Daniel) sau icoana vorbitoare (-computerul), atunci va rasuna cele 7 trambite. Deci va fi un razboi nuclear care va distruge a treia parte a Terrei, cu a treia parte din ce este in zona atacata. Datorita fumului ce va acoperi pamantul, a treia parte a luminii soarelui, lunii si a stelelor nu va mai fi vizibila. Apoi va urma o perioada de 5 luni de teroare din cauza masinilor zburatoare, apoi o perioada terestra de razboi. De la uraciunea pustiirii(razboiul nuclear) vor mai fi 1290 de zile dar ferice de cine va apuca si va trai pana la 1335 de zile. In aceasta perioada de 1290 de zile, cei doi martori ai Lui Dumnezeu- Ilie si Enoh ( ei sunt martorii lucrarii Lui Dumnezeu decand si-au trait viata pe pamant pana vor muri tot pe pamant), ei vor invata pe alesii Lui Dumnezeu caile Celui Prea Inalt si va revarsa Duhul Sfant pe credinciosi . La final Isus vine. |
[SIZE=2](preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară Maria, Miluiește-ne pe Noi)[/SIZE] [SIZE=2]Trambitza Domnului nr. 1[SIZE=1] )[/SIZE][/SIZE] [SIZE=2][SIZE=1][COLOR=#810081]http://www.oasteadomnuluiortodox.ro/forum/carte.php[/COLOR] [/SIZE][/SIZE] [SIZE=2][SIZE=2](Iertarea postumă: [/SIZE][SIZE=1][COLOR=#0000ff]28 septembrie[/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=#0000ff]1990[/COLOR][/SIZE][SIZE=1], [/SIZE][SIZE=1][COLOR=#0000ff]Sfântul Sinod[/COLOR][/SIZE][SIZE=1] al [/SIZE][SIZE=1][COLOR=#0000ff]Bisericii Ortodoxe Române[/COLOR][/SIZE][/SIZE][SIZE=1] decide ridicarea caterisirii preotului [COLOR=red]Iosif Trifa[/COLOR].)[/SIZE] [...][SIZE=3]Toate Scripturile strigă după noi că trebuie să trăim o viață de luptători și biruitori. Viața noastră trebuie să se gate cu cuvintele Apostolului Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit mie cununa dreptății pe care mi-o va da Dumnezeu în ziua aceea... “ (II Timotei 4, 7–8). [/SIZE] [SIZE=3]Câți însă dintre creștinii de azi trăiesc o astfel de viață de luptă și biruință? Cei mai mulți trăiesc în asemănarea omului ce se vede în chipul de alături. El are privirea aplecată în jos și cu o greblă de gunoi strânge de zor paie, surcele și praf (adică gunoi). Un înger ține deasupra capului său o cunună cerească și îl îmbie cu ea. Dar omul nici nu vrea să se uite în sus, ci strânge înainte la gunoaie. [/SIZE] [SIZE=3]Acest om închipuie pe cei ce trăiesc afundați și cufundați cu totul în gunoiul acestei lumi, în gunoaiele patimilor și păcatelor. Lucrurile cele lumești și pământești au cuprins cu desăvârșire inima lor. De lupta cea sufletească și de mântuirea sufletului nici habar n-are un astfel de om. [/SIZE] [SIZE=3]Ah! e plină lumea de astfel de oameni. Cei mai mulți oameni parcă nu fac nimic altceva de-cât „strâng la gunoaie“. N-au putere să se uite în sus, să vadă cununa Vieții ce li se îmbie. Au îmbătrânit în rele și vicleșuguri. După ei rămâne... un vraf de gunoi. Ah! ce viață pierdută este aceasta![/SIZE] [SIZE=3]Fratele meu! Ia seama! Poate și tu ești printre aceștia. Ai pierdut cu totul simțul cerului. Te-ai afundat cu totul în coaja pământului și în gunoaiele patimilor și păcatelor. Un înger stă mereu dea-supra capului tău cu cununa Vieții. Te îmbie să lași grebla și gunoiul și să primești cununa, dar tu nici habar n-ai. Strângi înainte la „paie, sur-cele și praf“... strângi înainte la „păcate“. Sau – ceea ce e tot atât de rău – te amăgești crezând că poți dobândi cununa Vieții cu fel de fel de nimicuri. [/SIZE] [SIZE=3]O, fratele meu! Părăsește îndată această viață pierdută! Lasă „grebla de gunoi“ și te uită „în Sus“! Lasă-te îndată de lume, de păcate și te apucă de cele sufletești! Ia seama că te vei uita odată în Sus, dar atunci va fi prea târziu... Când moartea va veni, te vei uita speriat în Sus, spre cer, dar atunci va fi prea târziu... vei vedea cum ți se duce cununa vieții care o viață întreagă a stat deasupra capului tău și te-a îmbiat cu Viața de veci. Ce folos va fi atunci de „gunoaiele“ pe care le-ai strâns?[/SIZE] [SIZE=3][...][/SIZE] [SIZE=3]Iubiților ostași din Oastea Domnului! Cândva și noi lucram cu „grebla de gunoi“, dar Domnul ne-a ajutat să scăpăm de ea. Din niște strângători de gunoaie lumești, Domnul ne-a ajutat să ne facem niște luptători pentru cununa Vieții. Să stăruim în lupta aceasta! Să răsune neîncetat în urechile noastre cuvintele Domnului și făgăduința Lui: „Fii credincios până la moarte și Eu îți voi da cununa Vieții!“ (Apocalipsa 2, 10). [/SIZE] [SIZE=3]Ah! ce răsplată scumpă ne așteaptă pe cei ce trăim o viață de luptă și biruință! Când vom ieși din lumea aceasta, îngerii ne vor duce de mână în fața scumpului nostru Mântuitor, zicând: „Slăvite Stăpâne și Doamne, un suflet am adus din lume în fața Ta. Ție Ți-a slujit, pe Tine Te-a ascultat, pentru Tine a luptat... răsplătește-l acum cu slava pe care ai făgăduit-o tuturor credincioșilor Tăi!“. [/SIZE] [SIZE=3]Mântuitorul ne va primi blând, cu brațele deschise și cu dulcile cuvinte: „Bine, slugă bună și credincioasă... , știu faptele tale, știu dragostea ta, credința ta, slujba ta, răbdarea ta, că ai suferit pentru Numele Meu, dar n-ai obosit... (Apocalipsa 2, 2–3). Îngeri, îmbrăcați pe cel biruitor în haină albă!... el va umbla împreună cu Mine îmbrăcat în alb... voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor (Apocalipsa 3, 4–5). [/SIZE] [SIZE=3]Să murim în slujba Domnului – și El va răsplăti bogat credința noastră! În Ziua cea mare a Răsplătirilor, Domnul ne va întinde cununa Vieții... [/SIZE] [SIZE=3]Să știți, voi, toți care-ați intrat în Oaste,[/SIZE] [SIZE=3]să știți, că de-om lupta necontenit,[/SIZE] [SIZE=3]sosi-va Ziua când Cereasca Oaste[/SIZE] [SIZE=3]ivi-se-va pe nori la Răsărit[/SIZE] [SIZE=3]și Domnul Sfânt va da Oștirii noastre[/SIZE] [SIZE=3]cunună mândră, căci am biruit![/SIZE] [SIZE=3]Fratele meu! Noi n-avem aici cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare, al cărei Meșter și Ziditor este Dumnezeu (Evrei, 13, 14 și 11,10). Ah, ce măreață și strălucitoare este a-ceastă cetate veșnică![/SIZE] [SIZE=3]Ah, ce loc plăcut, ce loc măreț este acesta! Acesta este Ierusalimul cel Ceresc, locuința noastră cea veșnică. [/SIZE] [SIZE=3]„... Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei... “[/SIZE] [SIZE=3][...][/SIZE] [SIZE=3]„Nici un blestem nu va mai fi. Și tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi întrânsa și slujitorii Lui Îi vor sluji Lui. Și vor vedea fața Lui și Nume-le Lui va fi pe frunțile lor. (... ) și vor împărăți în vecii vecilor“ (Apoc. 22, 3–5). [/SIZE] [SIZE=3]Ah, ce loc plăcut, ce loc măreț ne-a pregătit nouă Domnul! Ceea ce ochii noștri n-au văzut și urechile noastre n-au auzit ne așteaptă în locuința noastră cea veșnică. Să luptăm ca să dobândim această locuință veșnică![/SIZE] [SIZE=3][...] O apă ne mai desparte de această locuință strălucitoare. O apă de care necredincioșii se înfioară (moar-tea). [...] [/SIZE] [SIZE=3]Scumpii mei frați ostași! Luptați-vă lupta cea bună! ... pliniți-vă datoria și călătoria, ca să ne întâlnim pe urmă cu toții în Ierusalimul Ceresc! În „locul ce ni l-a gătit nouă Domnul“ (Ioan 14, 3), ca să trăim cu El în veci vecilor. Amin. [/SIZE] [SIZE=3]Slăvit să fie Domnul![/SIZE] [SIZE=3]Oastea Ta Iisuse[/SIZE] [SIZE=3]Oastea Ta Iisuse, va urma plăcut[/SIZE] [SIZE=3]calea rânduită ei de la-nceput[/SIZE] [SIZE=3]fie și-nainte ca-ntrecut de grea[/SIZE] [SIZE=3]ea până la capăt calea-și va ținea[/SIZE] [SIZE=3]Fii mereu, fii mereu, fii mereu[/SIZE] [SIZE=3]Mare Dumnezeu[/SIZE] [SIZE=3]cu oștirea Ta, oricât va lupta –[/SIZE] [SIZE=3]să învingă, să învingă, să învingă ea. [/SIZE] [SIZE=3]Prima-nvățătură și credința ei[/SIZE] [SIZE=3]le-a ținut curate – prin toți anii grei[/SIZE] [SIZE=3]nici în suferințe, nici în ispitiri[/SIZE] [SIZE=3]n-a călcat cuvântul primei ei iubiri. [/SIZE] [SIZE=3]Zestrea ei de lacrimi și cântări i-a fost[/SIZE] [SIZE=3]prin atâtea lupte steag și adăpost[/SIZE] [SIZE=3]nevinovăția duhului curat[/SIZE] [SIZE=3]i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat. [/SIZE] [SIZE=3]Încă vor fi lupte poate și mai mari[/SIZE] [SIZE=3]vor fi și fii vrednici, – vor fi și fugari[/SIZE] [SIZE=3]vor fi și înfrângeri ca și biruinți[/SIZE] [SIZE=3]dar ea își va ține drumul din părinți[/SIZE] [SIZE=3]Nici se va abate, nici va lepăda[/SIZE] [SIZE=3]rostul care Domnul l-a avut cu ea[/SIZE] [SIZE=3]de va fi să moară, va muri luptând[/SIZE] [SIZE=3]urmele cinstindu-și[/SIZE] [SIZE=3]steagul sus ținând... [/SIZE] .................................................. .................................... (preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pururea fecioară Maria, Miluiește-ne pe Noi) |
Retrag tot ce am scris mai devreme si imi cer scuze pt deranj. Este o parere proprie si este foarte posibil sa fie gresita . Numai Bunul Dumnezeu stie adevarul iar daca adevarul a fost spus bisericii Sale, negresit va iesi la iveala. Cer scuze tuturor si nu luati in seama ce am scris.
|
[quote=vsovi;118732]
Citat:
|
uite pe cineva care a cunoscut cateva trambitze:
"Și acum să vedem ce scrie maica Teodosia despre cerul cel nou:
|
Deshi cuvintele Moshului erau mai mult pentru vremurile acelea, pentru ocarmuirea de atunci, pentru maimarii acelor ani, totushi cuvintele trambitzei nr.2 a Domnului sunt valabile shi astazi, iar ciobanashul Petrache Lupu pazind mereu "Taina vorbei cele Mari" a dat multe minuni shi proorocii adevarate, curate, oamenilor:
http://www.rostonline.org/blog/razva...-maglavit.html "... Nu sînt doctor, nu sînt vrăjitor. [...] Dumnezeu să ne ierte păcatele noastre, că sîntem răi. [...] Să vă pocăiți! [...] Nu rîdeți de bătrînii voștri, nu rîdeți de nimeni! Nu mai aruncați copii pe la gropi, pe la fîntîni, pe la grîu, pe la porumb, că e rău de noi, fraților! Ne canonește fără muncă [...] Dacă nu-i muncă [...] n-ai cu ce ține nimic. Mor vitele, mor oamenii, mor copiii. Nu-i ce mînca. Boierii au bani mulți, dar n-au ce face cu ei, dacă nu-i muncă... [...] Pare rău de lume, de vorba ce am, că nu pot spune la nimeni, că nu am voie... Lumea care e bolnavă, e de la Dumnezeu, că trăiește în răutate, în dușmănie, și e contra, nu crede... [...] Toată țara să se pocăiască! Asta este porunca lui Dumnezeu, care m-a trimis la toată Rumânia... […] Nu sînt doctor, nu sînt vrăjitor... Pentru vorba lui Moșu mă-njură lumea […] De ce nu credeți? Pentru mine e dată porunca? De voi e rău! […] Eu n-am luat bani de la nimeni, n-am luat nimic. Habar n-am de cel ce nu crede. La urmă o să vă căiți… Ce ne-a spus ciobanul Petre Lupu? Ce-am făcut de nu l-am ascultat?… Să nu vă căiți, la urmă… Cel mai mare om din țară trebuie să se pocăiască! […] Carte nu știu. Eu mi-am făcut datoria. Dumnezeu vă iartă, dacă vă pocăiți. Dacă nu, treaba voastră!…" |
[SIZE=4][SIZE=4][SIZE=2]Trambitza nr 3 (Par.proor. Arsenie Boca)[/SIZE][/SIZE][/SIZE] [SIZE=4]Cărarea Sfântului Pavel[/SIZE] [SIZE=4]Ajunși la acest loc al depănării cuvântului, e bine să mai lămurim câteva lucruri, [/SIZE][SIZE=4]dintre care cel dintâi e îndreptarea părerii greșite pe care o au unii creștini despre [/SIZE][SIZE=4]"mântuirea în dar", pe care a câștigat-o Iisus Hristos pentru noi. Din aceste cuvinte nu [/SIZE][SIZE=4]urmează că noi trebuie doar să "credem" că suntem mântuiți și cu asta am făcut totul cear [/SIZE][SIZE=4]atârna de noi. Iată cum a înțeles Sf. Pavel pe Domnul și cum i-a urmat cărarea, după [/SIZE][SIZE=4]cuvintele Sf. Maxim: "Pavel așa se lupta împotriva dracilor, care lucrează în trup [/SIZE][SIZE=4]plăcerile, alungându-i prin neputința trupului. El, Pavel, ne arată cu faptele și chipul [/SIZE][SIZE=4]biruinței împotriva vicleanului, care luptă să aducă pe credincioși la ușă, stăruind [/SIZE][SIZE=4]împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători de seamă, ca, ispitiți prin ei, să-i [/SIZE][SIZE=4]facă să calce porunca iubirii. Dar Sf. Pavel zice: "Ocărâți fiind binecuvântăm; prigoniți, [/SIZE][SIZE=4]noi răbdăm; huliți, noi mângâiem; ca o lepădătură ne-am făcut, gunoiul tuturora până [/SIZE][SIZE=4]astăzi" (1 Corinteni 4, 12-13). Dracii au pus la cale hulirea și prigonirea lui, ca să-l miște [/SIZE][SIZE=4]la ura celui ce-l ocărăște, îl urăște și-l prigonește. El avea ca scop să-l facă să calce [/SIZE][SIZE=4]porunca iubirii. Iar Apostolul, cunoscând gândurile lor, binecuvânta pe cei ce-l ocărau, [/SIZE][SIZE=4]răbda pe cei ce-l prigoneau și mângâia pe cei ce-l huleau, ca să depărteze dincolo pe [/SIZE][SIZE=4]dracii care lucrau aceasta, și să se unească cu bunul Dumnezeu. Deci, pe potrivnicii care [/SIZE][SIZE=4]lucrau aceasta, îi zădărnicea prin acest chip al luptei, biruind pururea răul prin bine, după [/SIZE][SIZE=4]asemănarea Mântuitorului. Așa a slobozit Pavel mulțime de lume de sub puterea [/SIZE][SIZE=4]viclenilor și a unit-o cu Dumnezeu, el și ceilalți Apostoli, biruind prin înfrângerile lor pe [/SIZE][SIZE=4]cei ce nădăjduiau să-i învingă. Dacă și tu, frate, vei urmări acest scop, vei putea să [/SIZE][SIZE=4]iubești pe cei ce te urăsc, iar de nu, e cu neputință." Darul mântuirii se dobândește chiar [/SIZE][SIZE=4]ca dar, cu mare luptă. [/SIZE][SIZE=4]Pilda Mântuitorului, i-a prilejuit Sf. Pavel multe și adânci meditații. Iată de data [/SIZE][SIZE=4]aceasta un om păcătos, întru totul asemenea nouă, năzuind spre țintă, fără să se fi [/SIZE][SIZE=4]povestit, "credința am păzit ... de-acum aștept cununa" - unirea desăvârșită cu Hristos. [/SIZE][SIZE=4]Deci nu mai avem motiv să spunem, scuzându-ne lenea, că Iisus a fost Dumnezeu, și așa [/SIZE][SIZE=4]a biruit puterile potrivnice și îndărătnicia firii.[/SIZE] |
[SIZE=3]"Despre dragoste[/SIZE]
[SIZE=3]Nu dori să fi stimat și iubit de oameni cu deosebire, că aceasta se cuvine numai [/SIZE][SIZE=3]lui Dumnezeu care n-are Luiși asemănare. Nu dori a avea întâiul loc în inima ta cuiva, că [/SIZE][SIZE=3]aceasta se cuvine să fie închinată numai lui Dumnezeu; nici altul să cuprindă în inima ta [/SIZE][SIZE=3]locul acesta ci Hristos să-l cuprindă în tine și-n tot omul bun. [/SIZE][SIZE=3]În vremea ispitelor să nu părăsești mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile [/SIZE][SIZE=3]gândurilor și mai ales pe cele ale deznădejdii și ale moleșelii. Căci așa fiind probat cu [/SIZE][SIZE=3]bun rost prin necazuri, vei dobândi o nădejde și mai întărită în Dumnezeu. Iar de-o vei [/SIZE][SIZE=3]părăsi, te ve afla neprobat, lipsit de bărbăție și nestatornic. [/SIZE][SIZE=3]De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu lași nici pe fratele tău [/SIZE][SIZE=3]să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci "mergi și [/SIZE][SIZE=3]te împacă cu fratele tău" și venind adu lui Hristos, cunoștință curată prin rugăciune [/SIZE][SIZE=3]stăruitoare, darul dragostei.[/SIZE] [SIZE=3]Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba ta urechii iubitorului de [/SIZE][SIZE=3]ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi [/SIZE][SIZE=3]din dragostea dumnezeiescă și să te afli străin de viața veșnică. [/SIZE][SIZE=3]Nu primi bârfa împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinstește [/SIZE][SIZE=3]pe el ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale și să te stârpească din pământul celor [/SIZE][SIZE=3]vii. [/SIZE][SIZE=3]Închide-i gura celui ce bârfește la urechile tale, ca să nu săvârșești păcat îndoit [/SIZE][SIZE=3]împreună cu acela: pe tine obișnuindu-te cu patima pierzătoare iar pe acela neoprindu-l [/SIZE][SIZE=3]de a flecări împotriva aproapelui. [/SIZE][SIZE=3]Să nu lovești vreodată pe vreunul din frați, mai ales fără pricină și fără judecată, [/SIZE][SIZE=3]ca nu cumva, nerăbdând jignirea, să plece și să nu mai scapi niciodată de mustrarea [/SIZE][SIZE=3]conștiinței, aducându-ți (aminte) pururea întristarea în vremea rugăciunii și răpindu-ți [/SIZE][SIZE=3]mintea de la dumnezeiasca îndrăznire. [/SIZE][SIZE=3]Să nu suferi bănuieli, sau măcar oameni care îți aduc sminteli împotriva altuia. [/SIZE][SIZE=3]Căci cei ce primesc smintelile în orice chip, față de cele ce se întâmplă cu voie sau fără [/SIZE][SIZE=3]de voie, nu cunosc calea păcii, care duce prin dragoste la cunoștința lui Dumnezeu pe cei [/SIZE][SIZE=3]ce o iubesc pe ea. [/SIZE][SIZE=3]Încă nu are dragoste desăvârșită cel ce se mai ia încă după părerile oamenilor. [/SIZE][SIZE=3]De pildă pe unul iubindu-l și pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; [/SIZE][SIZE=3]sau pe același odată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleași pricini. [/SIZE][SIZE=3]Oamenii se iubesc unii pe alții, fie în chip vrednic de laudă, fie în chip vrednic de [/SIZE][SIZE=3]ocară, pentru cinci pricini: sau pentru Dumnezeu, cum iubește cel virtuos pe toți, atât pe [/SIZE][SIZE=3]cel virtuos cât și pe cel ce încă nu este virtuos; sau pentru fire, cum iubesc părinții pe [/SIZE][SIZE=3]copii și invers; sau pentru slava deșartă, cum iubește cel slăvit pe cel ce-l slăvește; sau [/SIZE][SIZE=3]pentru iubirea de argint, cum iubește cineva pe cel bogat pentru a primi banii; sau pentru [/SIZE][SIZE=3]plăcere, ca cel ce-și slujește stomacul și cele de sub stomac. Dragostea cea dintâi este [/SIZE][SIZE=3]vrednică de laudă, a doua este mijlocie, celelalte sunt pătimașe. [/SIZE][SIZE=3]Dacă pe unii îi urăști, pe alții nici nu-i iubești, nici nu-i urăști, pe alții iarăși îi [/SIZE][SIZE=3]iubești dar potrivit, și în sfârșit pe alții îi iubești foarte tare, din această neegalitate [/SIZE][SIZE=3]cunoaște că ești departe de dragostea desăvârșită care cere să iubești pe tot omul la fel [/SIZE][SIZE=3]deopotrivă. [/SIZE][SIZE=3]Dragostea ne face să iubim pe Dumnezeu deasupra tuturor lucrurilor, și aceasta [/SIZE][SIZE=3]nu se poate decât numai prin lepădarea de sine și de toate. Fiecare din voi dacă se [/SIZE][SIZE=3]leapădă de tot ce are, nu poate să nu fie Mie ucenic. "Iată acum ce este bun sau ce este [/SIZE][SIZE=3]frumos, fără numai a locui frații împreună", că întru aceasta a făgăduit Domnul viața de [/SIZE][SIZE=3]veci.[/SIZE] [SIZE=3]Deșertăciunea deșertăciunilor[/SIZE] [SIZE=3]Fie de-a cunoaște toată Biblia pe de rost, precum și toate pildele înțelepților, la[/SIZE] [SIZE=3]ce-ți folosește de n-ai dragostea lui Dumnezeu și Harul Lui. Toate sunt deșertăciuni, [/SIZE][SIZE=3]afară de a iubi pe Dumnezeu și de a sluji numai Lui. [/SIZE][SIZE=3]Înțelepciunea de mai sus este să năzuiești la Împărăția Cerurilor, disprețuind [/SIZE][SIZE=3]lumea. [/SIZE][SIZE=3]Deșertăciunea este așadar, a umbla după bogățiile cele pieritoare și a nădăjdui în [/SIZE][SIZE=3]ele; deșertăciune este a nădăjdui la slavă și a te ridica la locuri de frunte; deșertăciune [/SIZE][SIZE=3]este a merge după dorințele trupului - și-a pofti acele lucruri care, într-o zi, pedeapsă [/SIZE][SIZE=3]grea îți vor aduce; deșertăciune este a dori o viață lungă - și a nu te gândi ca să trăiești [/SIZE][SIZE=3]cum se cuvine; deșertăciune este a cugeta numai la viața de acum, fără să cugeți la ceea [/SIZE][SIZE=3]ce va veni după ea; deșertăciune este a te lipi la ceea ce atât de repede trece, - și a nu te [/SIZE][SIZE=3]grăbi către bucuria, cea care sfârșit nu are. [/SIZE][SIZE=3]Fie de-aș avea toată știința lumii, dacă n-am dragoste la ce-mi folosește aceasta în [/SIZE][SIZE=3]fața lui Dumnezeu care mă va judeca după fapte."[/SIZE] |
[SIZE=4]"Iubirea e cărarea[/SIZE]
[SIZE=4]Potrivnicul L-a încercat pe Domnul prin aceste trei: prin neputința trupului, prin [/SIZE][SIZE=4]slava deșartă și prin ispitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascunse în ele [/SIZE][SIZE=4]momeala plăcerii, sau acul păcatului, însă în chip felurit. Toate la un loc alcătuiesc [/SIZE][SIZE=4]chipul dintâi al vrăjmașului, sau, după Sf. Maxim, ispita prin plăcere. Tot războiul [/SIZE][SIZE=4]potrivnicului acesta a fost: ca să-L facă pe Domnul să calce dragostea către Dumnezeu [/SIZE][SIZE=4]ca Tată. Căci știa vrăjmașul că plăcerea pământească, pentru cine umblă după ea, are [/SIZE][SIZE=4]drăceasca putere ca să desfacă pe om de dragostea lui Dumnezeu și să i-o întoarcă spre [/SIZE][SIZE=4]plăcerea a orice altceva afară de Dumnezeu. Prin urmare, dacă mai avem inima prinsă de [/SIZE][SIZE=4]ceva de pe pământ, stăpânitorul lumii acesteia încă ne mai ține legați în împărăția lui, de [/SIZE][SIZE=4]vreme ce dragostea noastră către Dumnezeu încă n-a ars și aceea.[/SIZE][SIZE=4]După ce Domnul l-a bătut pe diavolul în Pustia Carantaniei, a venit ca să-l bată și [/SIZE][SIZE=4]între oameni. Satana i-a răsculat împotriva Mântuitorului pe oamenii puternici de atunci, [/SIZE][SIZE=4]viclenii vremii, cărturarii și fariseii lumii vechi, unelte ale sale, oameni slabi dar cu [/SIZE][SIZE=4]putere mare, ca doară-doară Iisus îi va blestema sau îi va urî, și așa va greși măcar [/SIZE][SIZE=4]împotriva celei de-a doua porunci, porunca iubirii de oameni. Aceasta e, cum zice Sf. [/SIZE][SIZE=4]Maxim, ispita a doua, prin durere, care e stârnită de potrivnicul, cu menirea de a învrăjbi [/SIZE][SIZE=4]pe Iisus cu oamenii și pe oameni înreolaltă. Iată cuvintele Sf. Maxim mărturisitorul [/SIZE][SIZE=4]despre acest numit al doilea fel de ispită, pe care l-a avut Mântuitorul de învins: [/SIZE][SIZE=4]"După ce așadar, prin biruința asupra primei ispite, cea prin plăcere, a zădărnicit [/SIZE][SIZE=4]planul Puterilor, Căpeteniilor și Stăpâniilor celor rele, Domnul le-a îngăduit să-și pună în [/SIZE][SIZE=4]lucrare și al doilea atac, adică să vină și încercarea ce le mai rămăsese, ispita prin [/SIZE][SIZE=4]durere".[/SIZE][SIZE=4]Să urmărim deci uneltirile protrivnicului, să vedem metoda lui și metoda lui [/SIZE][SIZE=4]Dumnezeu, tot după cuvintele Sf. Maxim: [/SIZE][SIZE=4]"Neputând vrăjmașul să-l facă pe Domnul să calce porunca iubirii de Dumnezeu, [/SIZE][SIZE=4]prin cele ce I le-a făgăduit în pustie, s-a străduit pe urmă, după ce-a venit în lume, cu [/SIZE][SIZE=4]ajutorul nelegiuiților iudei, să-L facă să calce porunca iubirii de oameni. Satana (care [/SIZE][SIZE=4]însemnează potrivnic) îi îndemna pe cărturari și farisei la felurite meșteșuguri împotriva [/SIZE][SIZE=4]lui Iisus, ca, neputând răbda încercările, cum credea el, să fie adus să-i urască pe cei ce-I [/SIZE][SIZE=4]întindeau curse și așa să calce porunca iubirii de oameni. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, [/SIZE][SIZE=4]cunoscând gândurile potrivnicului, n-a urât pe fariseii puși la lucru de el (căci cum ar fi [/SIZE][SIZE=4]făcut-o fiind din fire bun?) ci, prin iubirea față de ei, bătea pe cel ce lucra prin ei, iar pe [/SIZE][SIZE=4]cei purtați de el, nu înceta să-i sfătuiască, să-i mustre, să-i înfricoșeze, să-i plângă, ca pe [/SIZE][SIZE=4]unii ce puteau să nu se lase conduși de el. Blestemat de ei, se purta cu îndelungă răbdare. [/SIZE][SIZE=4]Mântuitorul, e drept, i-a mustrat și i-a certat ce nimeni altul, însă nu i-a urât nici o clipă, [/SIZE][SIZE=4]de vreme ce diavolul din ei îl certa și-l umilea dându-l la iveală și arzându-l cu adevărat, [/SIZE][SIZE=4]iar pe ei îi iubea și-i învăța înainte. Pătimea cu îndurare și le arăta toate faptele iubirii, îi [/SIZE][SIZE=4]învăța căile vieții și zugrăvea prin fapte chipul viețuirii cerești; vestea învierea morților [/SIZE][SIZE=4]și făgăduia viața veșnică și Împărăția Cerurilor celor ce cred; iar necredincioșilor [/SIZE][SIZE=4](ateilor) le vestea înfricoșatele pedepse veșnice. Iar pe cel ce lucra prin ei (prin atei) îi [/SIZE][SIZE=4]bătea cu iubirea de oameni, iubindu-i și pe ei deși-i ducea acela. [/SIZE][SIZE=4]O, minunat război! În loc de ură Iisus arată iubirea și răpune pe tatăl răutății prin [/SIZE][SIZE=4]bunătate. În acest scop, răbdând atâtea rele de la ei - mai adevărat vorbind, pentru ei - Sa [/SIZE][SIZE=4]străduit până l-a moarte, în chip omenesc, pentru porunca iubirii, și dobândind biruița [/SIZE][SIZE=4]deplină împotriva diavolului, a primit cununa învierii pentru noi. Astfel Adam Cel nou a [/SIZE][SIZE=4]înnoit pe cel vechi."[/SIZE] [SIZE=4]Trăirea acestor porunci arde pe diavol așa de cumplit, încât acesta răscoală [/SIZE][SIZE=4]puterile iadului și cu ele ațâță pe oamenii lumii acesteia, care-s biruiți de el, și-i [/SIZE][SIZE=4]năpăstuiește împotriva lui Iisus și a oricărui ucenic al Lui. Iar prin lege, prin stăpânitorii [/SIZE][SIZE=4]lumii acesteia, prin slujitorii templului: arhiereii Ana și Caiafa, prin Iuda vânzătorul, [/SIZE][SIZE=4]diavolul nu-L mai putea răbda să-i facă împărăția de jaf, și-I cere nedreaptă răstignire pe [/SIZE][SIZE=4]cruce, în rând cu tâlharii. [/SIZE][SIZE=4]Când războiul nevăzut între iubire și ură a ajuns aci, Iisus bate pe diavol - tot ca [/SIZE][SIZE=4]om, să nu uităm - prin neputința și neprețul trupului, adică prin desăvârșita lepădare de [/SIZE][SIZE=4]sine, sau prin primirea de bunăvoie a morții. Plăcerea a alungat-o cu hotărâre puternică, [/SIZE][SIZE=4]durerea însă a primit-o cu dorire mare. Amin."[/SIZE] |
[SIZE=3]"Semnul crucii[/SIZE]
[SIZE=3]În calea mântuirii sau a întoarcerii noastre Acasă, se mai ridică o stavilă:vrăjmașul însuși, puterea răului în persoană, sau îngerul rău. Mândria lui nu poate răbda bătaie; acesta-i chinul păcatului său, că totuși trebuie s-o capete. Deci, dacă a fost bătut când se lupta cu noi din afară, prin gura lumii, dacă a trebuit să fugă rușinat după zeci de ani de lupte dinăuntru, din trup și din suflet, atunci sufletul și mintea, făcându-se curate, îl prind în prezența nevăzută. Atunci, nemaiavând ce face, vine în persoană să se războiască cu noi. De acum începe războiul minții omului cu mintea cea vicleană, sau războiul nevăzut. Spre războiul acesta însă să nu îndrăznească nimeni, de n-a fost chemat de Dumnezeu cu rost de a rușina puterea vrăjmașă și a mai întări neputința oamenilor spre război, căci nu e un război de glumă. Deocamdată să ne mulțumim a ști că asupra diavolului avem acestea trei: Numele Domnului și al Maicii Domnului, Sfânta Cruce (Aș întreba pe cei care nu-și fac semnul crucii: cu ce semn vă apărați voi de diavolul?) Ei însă n-au semn, că nu-i lasă să-l facă. Iar a treia armă de apărare este smerenia sufletului. Deci, chiar în ceasul tulburării tale să zici în adâncul inimii tale: "Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne izbăvește-mă de cel rău". Și întoarce-te cu inimă bună către Dumnezeu, orice gânduri rele ai avea, pălmuindu-ți mintea, căci vede Tatăl osteneala fiului și nicidecum nu-l lasă ...[/SIZE] [SIZE=3]Lupta mântuirii[/SIZE] [SIZE=3]Pe o asemenea mărită cale, nimeni nu poate merge singur, de nu va veni mai întâi în obștea Bisericii, ca să fie condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin preoți, ucenicii Săi văzuți, trimiși de El în fiecare rând de oameni. Căci au zis Părinții de demult cuvântul acesta: Cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească; pentru că oricine s-a hotărât să iasă din calea păcatelor, sau din gâlceava fărădelegilor, se va trezi că i se vor ridica împotrivă trei vrăjmași, unul după altul: lumea, trupul și diavolul. Prin lume se înțelege categoria păcatului, se înțelege turma oamenilor necredincioși, cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor. E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul. E gura satului, gura vecinului și, de multe ori, gura și faptele celor dintr-o casă cu tine. Aceștia, sau lumea, îți iartă orice ticăloșie ai face, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei cu un pas înainte și să te faci mai bun. Oamenii aceștia ai lumii, au o ciudată rușine de a fi buni. Bunătatea îi arde, și se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase. "Lumea" e veacul viclean, planul oamenilor și slava deșartă. Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână acestea trei: răbdarea, iertarea și rugăciunea. Cu arătarea răbdării suntem datori în primul rând pentru că, mai înainte de a veni la calea lui Dumnezeu, sau la ostenelile mântuirii, făceam și noi ale lumii, umblând în fărădelegi și chinuind pe alții, și astfel ne-am băgat datori la aceleași. Deci, acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci, ca pentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumnezeu. Așa trebuie să plătim acum cu durere, ceea ce am făcut odinioară cu plăcere. Multe din cele ce ni se întâmplă, ni se întâmplă spre îndrumarea noastră, sau spre stingerea păcatelor noastre trecute, sau spre îndreptarea neatenției prezente, sau spre ocolirea păcatelor viitoare. Cel ce socotește așadar că pentru una din acestea i-a venit încercarea, nu se răzvrătește când este lovit - mai ales dacă-i conștient de păcatul său - nici nu învinovățește pe acela prin care i-a venit încercarea, nu se răzvrătește când e lovit. Fie prin acela, fie prin altul, el a vrut să bea paharul judecăților dumnezeiești. Nebunul însă roagă pe Dumnezeu să-l miluiască; dar venind mila n-o primește, fiindcă n-a venit cum a vrut el, ci precum Doctorul sufletelor a socotit că e de folos. Și de aceea se face nesimțitor și se tulbură și uneori se războiește aprins cu oamenii, alteori hulește pe Dumnezeu. El se arată nemulțumit și nu vede decât bâta. Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricâte necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia. Cine vrea să biruie lumea se roagă Tatălui său în ascuns sau în gând, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricât de întunecată purtare ar avea și oricâte rele ți-ar face. Căci răbdarea răului, iertarea fraților și rugăciunea în ascuns au mare putere înaintea lui Dumnezeu, căci pentru că biruie El în ascuns omului, întorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate. Stăruind în acestea te-ai făcut pricină de mântuire și pentru fratele tău din lume. Rugăciunea nu judecă ci se smerește, aducându-ne aminte greșalele noastre, nu ale lumii. Rugăciunea adevărată cere iertarea lumii, nu osândirea ei. Noi nu știm tainele lui Dumnezeu; pe cine mântuiește din lume și pe cine osândește. Dacă pe cel ce se sălbăticește asupra ta, din pricina întunecimii sale, îl știe Dumnezeu că se va mântui, mântuirea lui o va face-o și cu ajutorul tău, prin aceea că-ți dă darul răbdării, al iertării din inimă și al rugăciunii. Dacă însă fratele acela mai are de chinuit în robie străină, sau chiar își va pierde sufletul, la purtarea ta cea dreaptă după Dumnezeu, răutatea lui va crește și se va sălbătici cu totul împotriva oamenilor și împotriva lui Dumnezeu. Cei ce biruie lumea nu sunt nicidecum o adunare de neputincioși, o turmă de inactivi, oricât s-ar părea răbdarea răului o slăbiciune a binelui, căci ei sunt ostașii Împăratului, care prin răbdarea Crucii a biruit nu numai lumea, ci și toată stăpânirea morții. Iar despre nevoința care dorește răbdarea și credința sfinților, putem spune că e singura cale îngăduită și în stare să mistuie puterea răului și să o facă fără rost și fără vlagă în lume."[/SIZE] |
[SIZE=5]FECIOARA DE LA VLADIMIRESTI[/SIZE] [SIZE=4]de Lascarov Moldoveanu[/SIZE] [SIZE=4]CUVANT INAINTE[/SIZE] [...] “Pana cand a murit mama, am dus o viata plina de zburdalnicie si nepasare copilareasca. Cand eram de sapte ani si mergeam la scoala, intr-o dimineata, dupa ce am trecut calea ferata, am vazut cum a venit de la rasarit un norisor alb si m-a invaluit cu totul, dar n-am vazut si n-am auzit nimic. Ma simteam in el ca intr-o baie, dar nu stiam ce poate fi si am strigat, speriata, pe mama mea. Apoi, norul s-a ridicat tot spre rasarit si eu am mers mai departe la scoala. Cand am ajuns in clasa, domnisoara invatatoare m-a intrebat de ce am intarziat si ce am de sunt schimbata si palida la fata. Eu i-am spus cele intamplate pe drum si tin minte ca dansa mi-a spus asa: “As vrea, Vasilico, sa traiesc, sa stiu ce va fi cu tine.” “Eram de 9 ani, cand a murit mama. Imi aduc aminte, cand tragea sa moara, eu nu intelegeam ce ar putea urma pentru mine. Stateam pe-afara, mirata si plangeam. M-a chemat la patul ei si mi-a zis: “Eu mor, Lico si n-ai sa mai ai pe nimeni, dar sa stii ca te-am predat, cand te-am nascut, MAICII DOMNULUI si roaga-te ca Ea sa-ti fie MAMA.” M-am oprit atunci din plans si ca prin sita, am privit icoana MAICII SFINTE de la capataiul ei, Care, parca, Se uita la mine cu blajinatate si ma primea sa fiu copila Ei. “Dupa moartea mamei, a inceput pentru mine, o viata plina de chinuri, un adevarat calvar. Ceilalti frati nu voiau sa-mi dea nimic, nici perna primita de la nana, nasa mea de botez. Atunci, m-am dus in iatac, in bucataria de iarna unde a zacut si a murit mama si-am plans mult la MAICA DOMNULUI, zicandu-I: “MAICA DOMNULUI, ajuta-ma, ca asa a spus mama mea !” Deodata, am auzit o voce, oftand:“Of, nu mai plange, vei fi mai fericita ca toti !” Ingropand pe mama sa,Vasilica a ingropat orice nadejde de la oameni. A inceput greul vietii... Fratii ei mai mari, au scos-o afara din toate si la toti le era sila de ea. Cu toate ca era foarte dornica de scoala si de-abia facuse doua clase primare, ea fu scoasa si adusa acasa. Cand plangea ca vrea sa se duca la scoala, fratele ei, la care statea, o batea si-i spunea sa se duca in Lume, ca nu mai vrea sa stie de ea, si Maicuta povestea mai departe: “Doua ierni am stat numai intr-o camasuta si seara ma goneau din casa si ma duceam de dormeam in ieslea vacii. Vaca aceasta era rea cu toti si-i impungea; pe mine, insa, cand ma vedea ca vin la ea, ma privea cu drag, iar cand ma asezam in paie, isi tinea botul in dreptul meu si sufla atat de tare, incat, ma incalzeam ca la o soba. Si nu manca paiele, pana dimineata, cand plecam. Atunci, se uita iar cu ochii blanzi la mine. Acolo, am dormit doua ierni si ma trimiteau sa scot apa de la fantana. Era ghetusca si eu eram in camasuta si in picioarele goale. Dar, ca si cu vaca, MAICA DOMNULUI ma ferea de frig. Mergeam pe gheata si-mi era cald la talpi. Marturisesc in fata lui Dumnezeu, ca si in iesle si pe ghetusca imi era cald. Dar, iata, tot asa marturisesc, ca nici atunci, nici acum, nu am tinut de rau pe nimeni; nici un cuvant de blestem, sau de ocara, nu au iesit din gura mea. Ma rugam MAICII DOMNULUI si Ea nu ma lasa, nu ma parasea. Ma lasau nemancata, ma puneau la munci peste puterea mea, ma bateau... Nu intelegeam rautatea lor, ci plangeam singura, gandindu-ma la mama, pe care o iubeam foarte tare.” Dupa doi ani, o femeie din sat o lua la sine si o ingriji cu dragoste. Dar copilul acestei femei, dupa cateva luni, o alunga din ograda lor, de teama, ca nu cumva sa le fie amenintata mostenirea. Copila, tot asa goala si nemancata, ramase din nou pe drumuri. Atunci, fu luata de o ruda a mamei sale, care nu avea copii si care mai crestea o alta fata, ceva mai mica decat ea si cu care Vasilica se imprieteni curand, traind ca surorile. De aici, incepu o viata ceva mai blanda pentru ea. Maicuta urma, zicand: “Cu aceasta sora de suflet a mea, mergeam deseori la Biserica si ne duceam in taina si ingrijeam de o vaduva ce statea la cimitir. Dar n-am putut sa ducem mai departe milostenia noastra, fiindca, pe langa ca eram sarace, ne temeam sa nu-i suparam pe cei ai casei, noi insine, fiind o povara pentru ei.” Dar, cu toata aceasta viata plina de asupriri si de plansete, Vasilica fu mangaiata de Bunul Dumnezeu cu niste vise si cu niste “Vedenii”, prin care voia sa-i faca unele descoperiri ceresti. Imi spunea Maicuta: “Se facea ca eram pe un camp si aud un glas: “Coboara MANTUITORUL pe Pamant !” Atunci, am ingenuncheat si m-am rugat cu mainile intinse, zicand: “Coboara DOAMNE, pe mainile mele !” Si deschizandu-se o usa, am vazut inauntru pe DOMNUL IISUS Prunc, intr-o iesle cu paie, jucandu-Se cu manutele la gura si razand la mine. Maicuta Domnului, ca la varsta de 15 ani, tinea un val in jurul capului Pruncului. De atunci, am primit o dragoste deosebita pentru pruncul Iisus.” “Si tot pe atunci, am inceput sa ma duc la adunarile “Oastei Domnului.” Biserica si “Oastea Domnului”, erau pentru mine, singura mangaiere. Dar, curand, incepu vrajmasia celor din casa, pentru mine. La icoana MAICII DOMNULUI si in cantarile “Oastei Domnului” imi varsam tot necazul strainatatii mele. O simteam pe MAICA DOMNULUI ca vie, vorbeam cu Ea ca si cu mama mea. Si, de multe ori, cand eram coplesita de necaz, izbucneam in hohote de plans si nemangaiata, strigam la Maica Domnului: “Eu numai pe Tine Te am, lasata de mama mea, de ce ma lasi ?! Eu sunt slaba si n-am pe nimeni, nu ma lasa, caci de toti sunt lasata si alungata, ajuta-ma !” Si cand ma ridicam de la icoana, eram alta, ma intaream si capatam nadejde.” [...] Intr-una din zilele de la inceputul lunii octombrie 1937, Vasilica avu inca un vis minunat. Iata, cum il descrie ea insasi: <“Am visat, ca eram pe o campie verde si vad ca vine spre mine o femeie inalta si subtire, cu rochie neagra, lunga pana la pamant, parul pe spate, atarnand pana la genunchi si cu o naframa neagra pe cap, care atarna in jos. Eu, cand am vazut-O de departe, am zis: “Este mama mea, care e moarta !” Si cand am zis aceste cuvinte, apare imprejurul ei o raza de lumina. Atunci, am zis: “Nu este mama mea ! Nu este mama mea ! “ Ea venea cu pasi rari in fata mea si-mi zice: “Vasilica, tu n-ai sa te mai duci cu fetele, unde te-ai dus pana acum ! De ce ti-ai taiat parul capului ? Nu stii, ca este podoaba lui Dumnezeu ?“ Eu am raspuns: “Nu stiu, PREA SFANTA, dar sa ma ierti, ca la noi in sat, toate fetele sunt retezate - si mi-am retezat si eu parul.” Prea Sfanta, imi zise cu voce blanda: “Tu n-ai sa fii la fel cu fetele de la voi. Vezi, cum ma port Eu ?” “Da, vad”! “Iti place tie“? Eu Ii raspund: “Da, imi place !” “Asa ai sa te porti in veci: in negru si cu parul pe spate si imbrobodita; capul tau descoperit, Soarele sa nu-l vada”. Eu am inceput sa plang si I-am zis: “PREA SFANTA, eu doar nu sunt femeie maritata, sa stau imbrobodita.” Dansa imi zice: “Asa ai sa stai, ca destul, femeile maritate, vin cu capul descoperit in fata Sf.Altar. Tu sa te rogi cu naframa neagra pe cap !” Apoi, m-am desteptat din acest vis si ma gandeam cu mare atentie la aceste cuvinte”.> |
Si povestirile MAICUTII se insirau mai departe :
<“Pe urma, cand Dumnezeu a binevoit a mi se arata in Vedenie, s-a ridicat necazul strainatatii mele. In una din “Vedenii”, mi-a poruncit sa-mi fac o chilioara in afara casei. De atunci, in singuratatea chilioarei mele, simteam mai aproape pe DUMNEZEU si pe MAICA DOMNULUI si eram prea fericita. Dar diavolului nu-i placea lucrul acesta, ca iata, intr-o zi, cand ma aflam la plivit in gradina, cineva m-a strigat pe nume. Ridicandu-ma, sa vad cine ma striga, am vazut in infatisarea unui Inger, pe cineva, care mi-a aratat un scaun cu totul de aur si mi-a zis: “Iata, Vasilico,ce ti s-a pregatit tie de Tatal Ceresc !” Eu, m-am temut atunci foarte mult si nu am vrut sa ma bucur in inima mea, ci facandu-mi semnul crucii, m-am rugat, zicand: “Doamne, nimic bun n-am facut inaintea Ta ! Sunt o pacatoasa! Primeste-ma, ca pe cel din urma din robii Tai !” La acestea, inchipuitul Inger, a disparut. A doua zi dupa Vedenia aceasta, pe cand imi faceam rugaciunea in chilie, vad ca apare Prea Sfanta Fecioara. Eu, cu frica de la Ingerul din ajun, am ridicat Imnul de slava catre Sfanta Fecioara: “Bucura-Te !...” Atunci, Prea Sfanta Fecioara, a dat raze de lumina atat de puternice, ca eu n-am putut sa privesc si am lasat capul in jos. Apoi, aud vocea Sfintei Fecioare: “Iata, iti dau voie, sa te uiti la Mine !” Eu, ridic ochii catre Prea Sfanta Fecioara. Dansa imi zice: “Ce te rogi pentru Dumitra ? (Ma rugam pentru aceasta copila de 4 ani, care fusese arsa si murise). Ci roaga-te, pentru oamenii care slujesc pacatului ! ” Eu, Ii raspund: “Prea Sfanta Fecioara, mama ei mi-a spus, ca sa ma rog.” Prea Sfanta Fecioara, aud ca-mi zice: “Scris a fost, asa sa fie ! Scris este, ca la Ziua Judecatii, Eu voi intampina pe Domnul Judecator cu fecioarele si Ingerii cu pruncii. Prunc sau fecioara, ce va fi pentru Intampinare, trebuie sa plece de pe acest Pamant in dureri si in suferinte grele.” Apoi, O intreb: “Prea Sfanta Fecioara, ce fel de Inger a fost acela de aseara ?” Prea Sfanta, imi raspunde: ”Acela, este dusmanul sufletului tau. Baga de seama, cele trei virtuti ce ti-ai ales (postul, rugaciunea, milostenia). Lupta-te cu dansele pana la sfarsit, ca il vei invinge !” Pe urma, Prea Sfanta a disparut. Atunci, am vazut eu, ca diavolul poate lua chiar chip de Inger. Viata in chiliuta, insa, nu era lipsita de ispite. Asa, intr-o zi, niste credinciosi din sat, m-au sfatuit sa ajunez un timp mai indelungat, daca vreau sa sporesc in cele duhovnicesti. Dupa cinci zile de ajunare, mi s-a aratat un Inger, care tinea in mana o bucatica de paine alba si mi-a zis: “Deschide gura, ia si mananca painea aceasta, intareste-te si nu mai ispiti pe Domnul !” Pe urma, a disparut, lasand in urma, un prea frumos miros de smirna. Am intrerupt atunci ajunarea si m-am hotarat, ca pe viitor, sa las totul in voia lui Dumnezeu. “Altadata, tot pe cand eram in chiliuta, ispitirea a fost in alt fel. Unii preoti m-au sfatuit, ca atunci cand voi avea iar vreo Vedenie, sa pipai persoana vazuta, ca sa vad, ce voi simti. Eu, copila fiind, le-am fagaduit ca voi face acest lucru. La prima Vedenie de dupa aceea, am incercat sa pipai pe Domnul. In clipa cand am intins mana sa fac lucrul acesta, am simtit un vant usor, care m-a trantit la pamant, lasandu-ma in nesimtire si nemaizicind nimic, a trebuit sa vina cineva din casa, ca sa ma ridice.” Si multa vreme dupa aceea, n-am mai avut Vedenii.> Si asa, frati crestini, cuvintele Maicutii, se insirau ca intr-o lunga si dulce povestire de credinta. O ascultam in adanca tacere si-mi simteam sufletul invaluit intr-un strai nevazut de mangaieri duhovnicesti, inima mi se induiosa mereu, oftand, cat de mari suferinte avusese aceasta copila, inca din zorii vietii ei, dar, cum din aceste grele incercari, ea se ridicase din ce in ce mai intarita si mai plina de intelegere. Imi spunea intotdeauna: “Am fost lipsita de mila oamenilor, ca sa cunosc mai bine mila lui Dumnezeu si am primit rautatea oamenilor, ca sa ma bucur mai tare, de nesfirsita bunatate a lui Dumnezeu.” Ii raspundeam: “Si ca sa vadeasca, Maicuta, lucrarile lui Dumnezeu, asa precum, Insusi Domnul Hristosa spus, cand a dat vedere orbului din nastere.” Si din nou, Maicuta tinea sa ma incredinteze, spunand cu o emotie inlacrimata: “Marturisesc cu inima sloboda, ca n-am pastrat in sufletul meu nici un fel de pornire impotriva nimanui, ci m-am rugat pentru ei - si am multumit lui Dumnezeu pentru toate.” Si-si pecetluia cuvintele simple si sincere, lasand sa-i picure din ochi lacrimile, pe mainile ei, tinute lant pe genunchi. Curand, frati crestini, Maicuta incepu sa fie daruita de Sus, cu un sir neintrerupt de “Vedenii” ceresti, din care, ca dintr-un nevazut caier duhovnicesc, s-au tors toate acele asezari materiale si sufletesti, care alcatuiesc astazi, Sfanta Manastire “ADORMIREA MAICII DOMNULUI” de la Vladimiresti, in care, de aproape zece ani de zile, vin si-si adapa sufletul intru mantuire, mii si mii de pelerini, din toate colturile tarii noastre. Si acum, frati crestini, multumind BUNULUI DUMNEZEU si MAICII DOMNULUI pentru acest scump si sfant dar pe care ni l-au facut noua, tuturor, va doresc din toata inima, sa cititi cu folos sufletesc aceasta carte, pe care si eu am scris-o, ca si prin ea, sa-mi mantuiesc sufletul. [SIZE=4]DOMNUL SA FIE SLAVIT PENTRU TOATE ![/SIZE] |
...
Bai nene Vsovi, nu mai incerca sa ne convingi de interpretarile tale, si nici nu mai rataci pe altii. Modul de gandire este exact ca al unui sectar, interpretati cum vreti voi, si mai adaugati si nu stiu ce scrieri. Numai sectarii fac asta. Tu singur demonstrezi ca esti plin de mandrie si subiectivism. Daca cineva iti spune ca gresesti, sari ca ars. Pai inainte sa faci afirmatii si acuzatii, cerceteaza bre, si cauta, nu mai lua de buna ce-ti spun altii. Mai spunea cineva ca sunt calugari inainte vazatori de la Ierusalim si de la muntele Athos, care il cinstesc pe nu stiu ce parinte, dar ce calugarii aia daca sunt de la Athos sau Ierusalim, nu pot fi pacaliti de diavol? Fii un pic echilibrat, si stai si analizeaza un pic lucrurile ca nu-ti vrea nimeni raul, sa stii. Nu fii pornit, pt ca asa, n-ai sa intelegi multe in viata, si mai ales pt suflet. Doamne ajuta!
|
Citat:
|
Citat:
|
Trambitza nr 5
[SIZE=3]În căutarea sensului suferintei[/SIZE] [SIZE=+1]Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Nasterea Maicii Domnului de la Recea (Mures) a intrat de mult în legendă. În cercurile ortodoxiei române este un adevărat mit. De-o cuviosie si de-o modestie uneori stânjenitoare si o sinceritate vecină cu inocenta, păritele Ioan, ajuns la vârsta de aproape 80 de ani, respinge aura de martir ce i se face, preferând să rămână monahul care urmează calea mîntuirii lui Iisus Hristos, si duhovnicul totdeauna bucuros să asculte si să aline suferintele celor care-l caută si-l cercetează. [/SIZE] "Binecuvântat să fie Dumnezeu care cu pronia Lui divină a transformat o râpă cu un cimitir vechi, într-o 'grădină suspendată' a Maicii Lui, oferind un lăcas sfânt si sfintitor neamului nostru crestinesc si românesc." [SIZE=+1][COLOR=#ff0000]Parintele Arhimandrit Ioan Iovan [/COLOR][/SIZE] "S-a deschis o fereastră către cer si o părticică din frumusetea nemărginită a Lui s-a răsfrânt pe pământ si a iesit ca prin minune o mănăstire ce întruchipează statornicia neamului nostru românesc întru jertfelnicie, întelepciune, curătie si generozitate." "A trăi nu înseamnă pentru noi decât a ne jertfi unor interese comune, pentru a aduce semenilor eterne si sfinte servicii". [SIZE=+1][COLOR=#ff0000]Maica Stareta Stavrofora Cristina[/COLOR][/SIZE] "Parintele Ioan de la RECEA de Laurențiu Melinte La Manastirea Recea nu se ajunge usor. Faci opt ore cu trenul de la Bucuresti la Targu Mures si apoi mai iei un tren, pret de 15 kilometri, pana ajungi in statia Vidrasau. Acolo coboara multa lume, iar in zilele de mare sarbatoare sau de post, in curtea Manastirii e potop de multime. Aproape toti vin a se spovedi si a cauta alinare de boala sau alta suferinta la parintele Ioan. Nu o data se intampla ca ei sa astepte 2-3 zile pana sa ajunga la parintele.E foarte greu sa-l descrii pe parintele Ioan Iovan. E o prezenta puternica si, in fata unui asemenea duhovnic, cuvintele bat in retragere. Chiar daca nu-l cunosti, cand parintele Ioan intra in biserica, stii. Pur si simplu, umple biserica de lumina atunci cand intra in ea. La predica, e la fel de puternic. Ca marii duhovnici, e aspru si cald in acelasi timp. Te tine la distanta si, deopotriva, te imbie sa te apropii. Oamenii vin la Recea deoarece stiu ca parintele Ioan e vazator cu duhul. Multe se marturisesc despre el. O femeie vaduva voia sa-si vanda casa si sa se mute la fiul ei. N-a apucat sa spuna nimic. In timpul rugaciunii, parintele i-a pus ca din intamplare mana pe cap si, intrerupandu-se, i-a zis: "Nu-ti vinde casa". Un student imi spunea ca, venind la parintele si ezitand sa-si descarce sufletul, acesta i-a spus in soapta, la ureche, pacatele pe care le facuse si pe care nu le marturisise nimanui niciodata. Multi ii stiu puterea, dar putini ii cunosc viata parintelui: faptul ca a fost, inainte de razboi, preotul Manastirii Vladimiresti, unde vietuia maica Veronica si calugaritele fecioare; ca a facut ani grei de inchisoare in timpul comunistilor; ca e unul din cei mai mari duhovnici pe care ii are acum neamul romanesc. Spital duhovnicesc Recea e manastire de maici, dar gratie parintelui a devenit ceea ce Sfintii Parinti numesc spital duhovnicesc. Maica Stareta, Cristina, care l-a ingrijit pe parintele Ioan cat timp acesta a fost surghiunit la Plumbuita, langa Bucuresti, este de o infinita delicatete cu toti cei ce se impartasesc, si aproape toti cei care vin la Liturghie se impartasesc, dupa ce s-au spovedit. Oamenilor care, bolnavi fiind, vin la Recea pentru ajutor, li se cere sa citeasca timp de 40 de zile "Paraclisul Maicii Domnului", sa ajuneze in sapte zile de vineri pana la orele 15, dupa care sa manance mancare de post si, tot in acea perioada, sa participe la Taina Sfantului Maslu. "E-adevarat, spune parintele Ioan, multi au venit aici si s-au vindecat de boli grele: cancer, boli de inima, dar acestea sunt minuni, nu le putem controla. Daca pe mine nu ma pot vindeca, cum pot eu vindeca pe altii?" Foarte multi credinciosi vin la Manastire pentru ca li s-au intamplat mari nedreptati (de la hotii mai mici sau mai mari). Si lor li se cere colaborarea (preotul nu poate face nimic de unul singur): sa citeasca zilnic Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina, pana la repararea nedreptatii. Inceputurile Parintele Ioan s-a nascut in 1922 (are 77 de ani, dar nimeni nu-i da mai mult de 60). Parintii lui erau preotul Gavril si presbitera Maria. Este licentiat in teologie (lucrarea de licenta "Sfanta Impartasanie - calea desavarsirii crestine" a fost publicata de curand) si a urmat trei ani cursurile Facultatii de Drept. Admis la doctorat in 1947, a studiat doi ani cu parintele Staniloae. In 1947 pleaca la Manastirea Vladimiresti, langa Tecuci. Pe 27 noiembrie 1949 este tuns in monahism, cu numele de Ioan, iar in decembrie 1949 este hirotonit ieromonah (adica preot monah) pe seama Manastirii Vladimiresti. Aici, parintele Ioan a slujit pana in 1955. Pana in 1955, Vladimirestiul a fost un "Lourdes romanesc in coasta Uniunii Sovietice", dupa expresia lui Gheorghe Apostol, unul dintre cei mai odiosi demnitari comunisti ai vremii, el insusi de loc din Vladimiresti si fost coleg de clasa cu Maica Veronica, ale carei vedenii - care au inceput in 1937 - au ajuns faimoase in intreaga Romanie. Vremurile in care a fost preot acolo au fost cu adevarat extraordinare, un adevarat miracol pe pamant romanesc. Vladimiresti In fiecare duminica, pe vremea celei mai cumplite conduceri comuniste pe care a avut-o Romania (1947-1955), veneau sa participe la Liturghie, in aer liber, si sa asculte predica parintelui Ioan, cel putin 20.000-30.000 de oameni, ceea ce a infuriat la maximum autoritatile comuniste. Nu era predica sau cateheza in care parintele Ioan sa nu aminteasca vedeniile Maicii Veronica cu privire la viitorul Romaniei; parintele le numea "Biblia neamului romanesc". Oamenii se asezau in genunchi cand predica parintele, chiar daca afara era noroi!!!, spune parintele Mihai Lungeanu, unul din cei care au facut ani grei de puscarie pentru ca au refuzat orice compromis cu comunistii. In 1953, in timpul unei predici la care asista si un imputernicit al puterii comuniste, parintele Ioan face o criza de hemoptizie. Desi venise ca sa-i gaseasca noi capete de acuzare, imputernicitul comunist este atat de impresionat incat, la o sedinta la care convocase mai multi preoti din ierarhia B.O.R., le spune: "Acesta este preot adevarat, nu voi!". Complotul Este greu de crezut, dar nu numai comunistii au dorit distrugerea Vladimirestiului, ci si Patriarhia! In august 1954, parintele Ioan este acuzat de erezie, intr-o scrisoare semnata, intre altii, de parintele Cleopa, de parintele Petroniu de la Sfantul Munte, de Mitropolitul Antonie Plamadeala (cel care a intervenit la Sfantul Sinod si a obtinut ridicarea caterisirii parintelui Ioan, dupa ce acesta din urma a iesit din puscarie) si de parintele Arsenie Papacioc. Parintele Ioan era acuzat ca face spovedanie colectiva (cum se practica, de altfel, la inceputurile crestinismului - fiecare isi spunea pacatele cu voce tare in fata celorlalti!) si ca da impartasania prea usor. S-a recurs la o inscenare. Parintele Ioan era chemat la Patriarhie "sa fie facut mare, acolo", iar aceasta "chemare" se combina perfect cu presiunile facute de Securitate ca parintele Ioan sa plece de la Vladimiresti. Maicile de la Vladimiresti, in frunte cu Maica Veronica, nu voiau sa plece: "Noi ascultam de Maica Domnului, nu de Patriarhie". Dar se uita prea usor si nu se vorbeste deloc astazi despre vedenia Maicii Veronica, care, in timpul anchetelor de la Patriarhie si a continuei prigoane a comunistilor, l-a vazut pe Domnul Iisus Hristos in usile imparatesti ale altarului, spunand: "Aici, Eu fac judecata!". In 1955, parintele Ioan se hotaraste sa-si faca publica pozitia si adreseaza un memoriu conducerii Statului Comunist si conducerii Bisericii Ortodoxe: "Daca se spune ca lupta partidului, adica a ateismului, trebuie sa fie dusa ideologic contra credintei si a lui Dumnezeu, atunci de ce se pedepsesc elevii, studentii, militarii, invatatorii si alti membri de partid pentru ca merg la Biserica? In ce consta libertatea religioasa, care sunt limitele ei? Daca este o colaborare intre Biserica si Stat, atunci de ce Statul are drepturi nelimitate si se amesteca grosolan in toate ale Bisericii, inclusiv in predici si slujbe, pretinzand sa fie scurtate sau chiar anulate in anumite zile? Unii au zis ca suntem reactionari: in sens duhovnicesc, au dreptate - vrem sa fim reactionari pana la moarte, impotriva diavolului si a ucenicilor sai. Altii ne-au spus ca suntem un Lourdes romanesc, un centru mistic in coasta Uniunii Sovietice. De fapt, manastirea este un centru duhovnicesc asezat de Dumnezeu in coasta lui Anticrist". continuarea mai jos |
continuare
Dintr-o inchisoare intr-alta
Parintele Ioan este acuzat de instigare la terorism, printr-o inscenare marsava, si condamnat la munca silnica pe viata de Tribunalul Galati. Sistemul de distrugere morala si fizica a detinutilor din penitenciarul Galati era pus la punct in cele mai mici amanunte. Nu e vorba numai de anchetele pe care cei de la Interne le conduceau zile si nopti, fara pauza si fara mila, sau de celula fara geam si fara calorifer in care isi ispasea parintele Ioan, in plina iarna, pedeapsa. Cand parintele Ioan solicita sa mearga la toaleta, i se spunea "asteapta!"; "zile intregi mi se raspundea: "Asteapta!"". La un moment dat, parintele Ioan face un TBC glandular si, din aceleasi cauze - frigul si mizeria - mainile i-au crapat pana la os. Si totusi, cu eforturi supraomenesti, reusea sa se roage de fiecare data in pozitie de rugaciune, cu fata spre crucea insemnata cu apa pe perete. Nu a lipsit o zi in care parintele Ioan sa nu oficieze Sfanta Liturghie cu ajutorul plantoanelor, care erau detinuti de drept comun, primind o sticluta de vin tonic ca medicament. Antimisul il avea cusut pe spatele maieului. Potirul era o cutie de medicamente din ebonita sfintita. La Vacaresti, unde fusese transferat de la Galati, a reusit, cu foarte mare greutate, sa-i convinga pe parintele Xaveriu, vicar romano-catolic de Iasi, si pe parintele Nicolae Opris, preot greco-catolic nerevenit, sa oficieze impreuna Sfanta Liturghie, de Pasti. Totul a decurs bine pana la epicleza - chemarea Duhului Sfant pentru transformarea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos. Atunci, parintele vicar a ezitat. Parintele Ioan l-a rugat in acel moment sa aiba in vedere ca se gaseau la o rascruce a vietii si sa treaca peste confesionalism. Atunci, parintele Xaveriu a acceptat sa cheme impreuna cu ceilalti doi preoti Sfantul Duh - epicleza. Parintele Ioan marturiseste ca a trait atunci un moment de fericire sublima, pentru ca reusisera, inchisi intre zidurile puscariei si in suferinta, sa fie "una in Hristos". Iertarea La Jilava, unde fusese transferat de la Vacaresti, parintele Ioan a trait momente de cosmar. "Aveam impresia ca ma aflu intr-un mormant". Gura de aerisire era intr-o a treia camera, iar gradul de umiditate era atat de ridicat, incat parintele nu reusea niciodata sa-si usuce prosopul sau batista. "Dar la Jilava am trait cel mai intens sentiment ca sunt preot". Intr-o zi, detinutul Ioan Iovan este dus la fieraria puscariei, pentru ca trebuia sa i se puna lanturi la picioare, urmand a fi transferat la Gherla. Parintele Ioan nu si-a ales bine lantul - in loc sa aleaga unul mai gros si mai lung, a ales unul mai scurt si mai usor, ceea ce nu-i permitea sa se miste in voie. Primul sau gest a fost, insa, de a saruta lantul, gandindu-se la Sfantul Apostol Pavel, si de a-l socoti ca o incercare pentru credinta in Dumnezeu. Cand fierarul (detinut de drept comun) a lovit cu ciocanul pentru a fixa lantul in nituri, pe picioare, metalul a muscat in carne vie, urmele vazandu-se si astazi. La jumatatea drumului dintre celula si fierarie, un gardian l-a lovit pe la spate. In acel moment, parintele s-a dezechilibrat, dar nu a cazut. Atunci a simtit minunea - prin faptul ca, desi pana atunci facea mari eforturi sa nu-si piarda echilibrul, datorita scurtimii lantului si durerii provocate de ranile de la picioare, nu a cazut! S-a intors, cum a putut, catre gardianul care il lovise si i-a spus: "Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa te ierte pe tine, fiule duhovnicesc, si sa-ti stearga toate pacatele, inclusiv acesta de acum, iar eu, nevrednicul preot duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh". Colegii de suferinta din celula l-au indemnat pe parintele Ioan sa iasa la raport. L-ar fi putut reclama pe acel gardian ca a lovit un ranit, care avea lovituri la picioare si catuse la maini. Dar parintele le-a spus ca nu poate ierta si reclama in acelasi timp. Diavolul Intr-una din zilele terorii din inchisoarea Gherla, parintele Ioan are un vis cu inchipuirea diavolului, care arata hidos, ca un tap cu ochi omenesti. Diavolul i-a pus parintelui picioarele din fata pe umeri si cu cele din spate i-a blocat bratele ca sa nu se poata inchina. Cand parintele Ioan a vrut sa-si faca cruce cu limba, a fost scuipat in fata. La un moment dat, cu un mare efort, parintele Ioan a reusit sa strige: "Maica Domnului, salveaza-ma!", si s-a trezit. Informatorul din patul de deasupra s-a trezit din somn si l-a intrebat speriat: "Ce-i, parinte?". "A fost diavolul", i-a raspuns parintele linistit. Zarca La Aiud, impreuna cu alti cativa detinuti politici, parintele Ioan a fost printre putinii care au rezistat reeducarii. Cei care acceptau reeducarea sfarseau prin a recunoaste cat de mult au gresit contra regimului comunist, pe care acum il socoteau adevarata fericire. Cei care refuzasera compromisul reeducarii s-au imbolnavit de scorbut si li s-au decalficiat oasele: primeua de mancare zeama de la masa reeducatilor. Pentru ca l-a infruntat pe comandant: "Domnule comandant, sunt convins total ca ma voi mantui in celula ca si in chilia calugareasca din libertate", parintele Ioan este transferat la Zarca, o inchisoare in inchisoare, creata special pentru exterminare. Ii dadeau trei surcele pe noapte pentru a face focul in soba, nici nu se aprindeau bine ca se si terminau. Noaptea dormea incovoiat carlig din cauza frigului. Toti stiau ca cei ajunsi la Zarca erau condamnati la exterminare. Dupa cateva luni de detentie la Zarca, se amplificase mai mult ca niciodata senzatia cumplita de sfarseala. Insa intr-una din noptile fara sfarsit, parintelui Ioan i-au aparut imagini de la hirotonie. In capul Sfintei Mese, pe un scaun, era asezat Episcopul martir Nicolae Popovici: "Dupa ce m-a privit cu blandete si m-a binecuvantat, am avut o stare de fericire puternica". A doua zi dimineata, parintele Ioan este scos din Zarca si transferat inapoi in incinta penitenciarului din care, la 1 august 1964, va fi eliberat. Epilog "Cand am iesit din inchisoare, fratele m-a sarutat, n-a putut sa ma vada o zi intreaga. Eram ca un spectru! Tortionarul meu e acum SRL-ist in Targu Mures, si-a facut o firma si a venit din nou mai aproape de mine." Nu-mi vine sa cred ca un preot care a suferit atat de mult in inchisorile comuniste poate sa glumeasca in legatura cu acest subiect: cei mai multi dintre noi prefera sa uite tot ce au suferit. Aceasta vointa de a uita are semnificatia ei: cel mai greu este sa gasesti un sens suferintei, mai ales suferintei prin care treci tu. Parintele Ioan este dovada vie a faptului ca omul poate transfigura suferinta in bucurie, atunci cand sufera in numele Celui care a suferit pentru noi toti. Parintele Ioan: luminos, sincer, direct, nu suporta nesinceritatea, minciuna si compromisul, pe caldicei nu-i are la inima. Un om cu ochii patrunzatori, care te priveste din cand in cand pe deasupra crestetului. Ceea ce ramane dupa ce te-ai intalnit cu Sfintia Sa este prezenta lui atat de luminoasa. Un om care a adus zeci de mii de oameni la Hristos. Acum e duhovnicul Manastirii Recea." |
[COLOR=#02171d]“Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dummnezeu,[/COLOR]
[COLOR=#02171d]căci Dumnezeu este iubire.” (I Ioan 4, 8 )[/COLOR] Arhimandritul Ioan Iovan de la Manastire Recea a trecut la Domnul, ieri(17 mai), cu putin timp inainte de implinirea varstei de 86 de ani. Parintele Ioan Iovan a fost un marturisitor al lui Hristos, care a purtat cu vrednicie jugul preotiei atat in vremea regimului comunist (infruntand 9 ani de temnita), cat si dupa 1990, de cand a slujit ca preot si duhovnic la manastirea cu hramul „Nasterea Maicii Domnului” de la Recea, de langa Targu-Mures. IPS Andrei, arhiepiscopul Albei Iuliei, a spus despre parintele Ioan Iovan ca “parintele a fost un marturisitor al lui Hristos. Cu orice risc si-a exprimat crezul sau, fiind un mare misionar. Misiunea lui si-a tras convingerea pe care o avea, si anume ca se poate regenera viata noastra duhovniceasca printr-o regasire a comuniunii cu Hristos in Sfanta Euharistie. A fost un misionar care l-a propovaduit pe Domnul Hristos euharistic, iar noi nadajduim ca Domnul Hristos il va face partas al ospatului credintei cel vesnic“. Slujba inmormantarii parintelui Ioan Iovan va avea loc luni, 19 mai 2008, de la orele 12.00, la Manastirea Recea. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! dintr-un interviu: "............ [COLOR=black]C.N.:[/COLOR][COLOR=black] Cum a fost mai departe? Timpul trecea si în puscării.[/COLOR] [COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Regimul greu de detentie făcea numeroase victtime. De pildă, în puscăria din Aiud difteria făcea ravagii. Medicii treceau pe lângă noi fără să ne ia în seamă, uneori aruncându-ne bajocoritori: “Ăstia-s criminali, nu merită să trăiască.”. Apoi era si cinismul fără de margini al unor gardieni, care, desi erau proveniti din sate, când veneau să-i scoată pe cei decedati exclamau rânjind: “Aici numai doi au crăpat!…”[/COLOR] [COLOR=black]Trecuse timmpul, iar în urma detensionării relatiilor politice dintre Est si Vest, în virtutea unor conventii internationale, sporise încrederea că multi dintre noi vom supravietui si vom iesi din puscărie. Regimul comunist a înteles că nu ne va putea suprima pe toti, că multi dintre detinutii politici vor reveni în colectivitătile din care făcuseră parrte, si-au inventat un perfid plan de REEDUCARE a detinutilor politici.[/COLOR] [COLOR=black]În schimbul promisiunii că vei fi eliberat mai repede, trebuia să-ti rernegi toate principiile si credintele, să accepti că esti vinovat si mai ales să te lepezi de credinta în Dumnezeu. Te puneau să lauzi toate “binefacerile” comunismului si ale ateismului. Bietii oameni, înfometeti, schigiuiti, umiliti în fel si chip, în speranta eliberării au acceptat “reeducarea”. Ce nu făcea omul pentru o farfurie de ciorbă ! Surpriza cea mai mare au constituit-o unii intelectuali reputati, care n-au rezistat presiunilor fizice si psihice si s-au prostituat. Grupul celor care se împotriveau acestor manevre era tot mai restrâns. Eram toti schilavi si slabi, tinuti mai mult la izolator, hrăniundu-ne cu resturile de mâncare de la reeducati, care declarau solemn că niciodată nu vor uneli împotriva regimului comunist.[/COLOR] [COLOR=black]Pentru a nu rămâne neatinsi de programul lor de reeducare, celor de la izolator ne-au băgat în celule microfoane pentru a-i auzi pe cei de la reeducare cum se autoflagelează. Se întreceau într-un spectacol macabru, renegându-i si pe propriii părinti. Căci comunistii îsi propuseseră să distrugă în oameni până ce si cele mai slabe pâlpâiri de demmnitate, să-i compromită grav si să-i dezonoreze încât să iasă din puscărie cu un acut sentiment de culpabilitate.[/COLOR] [COLOR=black]C.N.: [/COLOR][COLOR=black]Asa se poate explica tăcerea multora dintre ei după ce au iesit din puscărie?[/COLOR] [COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] E si aceasta una dintre explicatii.[/COLOR] [COLOR=black]C.N.:[/COLOR][COLOR=black] Am înteles că s-au făcut presiuni asupra Dumneavoastră să acceptati reeducarea până cu putin timp înainte de a fi eliberat.[/COLOR] [COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Dumnezeu m-a ajutat să nu accept asemenea fapte de umilintă si am supravietuit, măcar că în urma unei altercatii verbale cu comandantul închisorii de la Aiud, colonelul Crăciun, care a sperat până în ultima clipă să mă determine să fac o concesie cât de mică propunerilor lor, m-a bruscat exclamând că constructia socialismului nu stă într-un popă reactionar si am fost dus la zarcă, unde cei mai multi detinuti politici si-au pierdut viata.[/COLOR] [COLOR=black]C.N.: [/COLOR][COLOR=black]Ati iesi din închisore în 1964. De atunci ati trăit în liniste si pace?[/COLOR] [COLOR=black]P.I.:[/COLOR][COLOR=black] Securitatea m-a urmărit permanent. Am fost arestat si condamnat din nou în trei rânduri: în 1966, în 1968 si-n 1970. Ultima oară au găsit asupra mea drept corp delict patrafirul…[/COLOR] [COLOR=black]După treisprezece ani de puscărie, de hărtuire de către securitate, uneori mergând pe străzile Bucurestiului si aminindu-mi de actiunile lor bestiale, mă întrebam dacă Securitea nu-mi poate cunoaste si gândurile.[/COLOR] [COLOR=black]Ura lor era fără margini. Eu mi-am propus să-i iert si să-i iubesc, să mă rog pentru toti tortionarii din puscării si nefericitii lor informatori. Si cred că am reusit."[/COLOR] |
Trambitza nr 6:
[SIZE=3]"Când Verginica împlinise patru ani, tatăl ei a murit, iar viața acestei familii a ajuns mult prea anevoioasă. Mama și cu cele două copile își lăsaseră nădejdea în ajutorul de la Dumnezeu și mergeau în toate sărbătorile la sfânta biserică, singura lor mângâiere. [/SIZE] [SIZE=3]Se făcuse Verginica de nouă ani. Sora ei cea mare, Maria, făcea treburile în casa lor săracă, iar Verginica s-a gândit să meargă în sat să se roage pe la porți ca să strângă vite să le pască și să câștige câte un pic de hrană. Mama lor, Andreiana, zăcea în pat, bolnavă de pelagră. Câțiva oameni mai miloși au dat acestei copile să le pască vitele, iar seara, după ce ea primea puțină hrană pentru plata muncii ei, se întorcea spre casă și ducea hrană mamei și surorii sale. [/SIZE] [SIZE=3]Verginica avea numai o rochiță și umbla atentă când alerga după vite, să nu se agațe prin spini și să-și rupă îmbrăcămintea. În zilele de lucru își îmbrăca rochița pe dos, iar seara, înainte de fiecare sărbătoare, și-o spăla și se îmbrăca a doua zi cu ea pe față ca să meargă la biserică. [/SIZE] [SIZE=3]Păștea zi de zi vitele și plângea mereu. Copiii cei mai înstăriți din sat o luau mereu în bătaie de joc și o înjoseau ca pe o copilă săracă și prostuță, aruncând după ea cu pietre și luând-o în râs. Toată ziua ea aștepta cu sufletul plin de milă și de dor să se apropie seara și să meargă acasă cu cele căpătate de la stăpânii vitelor ca să ducă hrană mamei sale. În poienița în care ea mergea cu vitele era un măr pădureț, dar din fructele lui, fiind acre, nimeni nu lua să mănânce. Verginica mânca mere din pom, iar seara ducea și acasă, dar mama și sora ei nu le puteau mânca de acre ce erau. Ea se mira cu durere și nu înțelegea de ce pentru ea merele aveau gustul dulce. Era fericită că avea merele ca hrană, căci din hrana ce o căpăta de la oameni nu se îndura să mănânce, ca să aibă să ducă acasă. [/SIZE] [SIZE=3]Toată ziua se ruga plângând și zicea: [/SIZE] [SIZE=3]— Maica Domnului, care ești în cer, fă-o și pe mămica mea sănătoasă, că noi suntem mici și fără tată; nu lăsa să rămânem și fără mămica![/SIZE] [SIZE=3]Într-una din zile, printre crenguțele copacilor, Verginica a văzut o lumină mare și albă, și pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus în brațe, și și-a zis: „Uite, este Maica Domnului cu Domnul nostru Iisus Hristos în brațe, așa cum este în icoana noastră de acasă!“. [/SIZE] [SIZE=3]Apoi ea a auzit: [/SIZE] [SIZE=3]— Verginico, eu sunt Măicuța Domnului, și sunt și măicuța ta. Nu mai plânge, căci Fiul meu, Iisus Hristos, o va însănătoși pe mama ta ca să vă poată îngriji. [/SIZE] [SIZE=3]Verginica plângea acum și mai tare de bucuria care-i cuprinsese nădejdea însănătoșirii mamei. Când a mers seara acasă, a povestit mamei sale, care și-a dat seama că Verginica a avut o vedenie cerească. A doua zi ea a plecat iarăși cu vitele la păscut, și spre seară a văzut din nou lumina cerească și o rază de la cer până la pământ, pe care s-a coborât până la o palmă de pământ un sfânt cu barbă, înconjurat de raze și cu o cruce strălucitoare în mâna dreaptă, și a strigat-o pe nume: [/SIZE] [SIZE=3]— Verginico, Eu sunt Fiul Maicii lui Dumnezeu, și am venit s-o fac bine pe mama ta. Nu mai plânge. Eu voi veni de acum mereu în calea ta și nu te voi mai părăsi niciodată, dar iată, îți cer și Eu ceva pentru vindecarea mamei tale. Dă-Mi să am de la tine părul tău. [/SIZE] [SIZE=3]Ea, știind că e păcat mare să-și taie părul, căci așa o învățase mama ei, I-a răspuns Domnului: [/SIZE] [SIZE=3]— Doamne, mi-a spus mămica mea că e mare păcat la cer să-mi tai părul. Cere-mi altceva. Poate pot să-Ți dau.[/SIZE] [SIZE=3]— Dă-Mi o mânuță, s-o am de la tine.[/SIZE] [SIZE=3]— Doamne, dacă rămân numai cu o mânuță, nu mai pot singură să mă pieptăn, să mă îmbrac, să mă spăl, să lucrez. Cere-mi altceva. [/SIZE] [SIZE=3]— Să-Mi dai atunci un picior, să-l am de la tine.[/SIZE] [SIZE=3]— O, Doamne, mai cere-mi. Poate va fi altceva să-ți pot da, că nu pot alerga după vite numai cu un picior, nu mai pot să mă ajut, și fac altora durere să mă poarte. Mai cere-mi, nu pleca! Vreau s-o faci bine pe mămica mea.[/SIZE] [SIZE=3]— O, ce să-ți mai cer? Iată, îți cer un ochi, să-Mi fie Mie spre slujire prin tine, să Mă uit cu ochiul Meu prin ochiul tău, că Eu vreau să-Mi fii Mie cort pe pământ.[/SIZE] [SIZE=3]Verginica s-a mai alinat, că nu i s-a părut așa de greu cu un singur ochi, și, punând mâna pe ochiul stâng ca să vadă cum vede cu un ochi, s-a hotărât și, bucuroasă, s-a întors cu privirea să-I spună Domnului să-i ia un ochi pentru vindecarea mamei sale. Dar când ea s-a uitat spre locul unde apăruse lumina, Domnul Își luase drumul în sus, spre cer, iar ea a strigat cu amar:[/SIZE] [SIZE=3]— Doamne, iată, Îți dau un ochi. Întoarce-Te să-l iei! [/SIZE] [SIZE=3]Atunci Domnul a rostit din nori: [/SIZE] [SIZE=3]— Fii cuminte, Verginico! Eu voi veni de acum mereu la tine. Când vei împlini paisprezece ani, atunci voi lua ochiul tău. Mergi acasă acum, căci mama ta s-a ridicat din pat. Eu voi fi mereu de acum cu tine. [/SIZE] [SIZE=3]Verginica, de bucurie, n-a mai stat cu vitele, și s-a dus cu ele spre casele de unde le lua dimineața. Și, pe când ea mergea spre casă cu cele căpătate pentru hrană, a văzut-o pe mama ei pe drum venindu-i înainte și a strigat: [/SIZE] [SIZE=3]— Mămico, te-ai făcut sănătoasă? [/SIZE] [SIZE=3]— M-am făcut, că iată, un tânăr sfânt, cu o cruce luminoasă în mână, mi s-a arătat lângă pat și mi-a spus să mă ridic și să fiu vindecată pentru plânsul tău. M-a ridicat, și eu am venit înaintea ta. "[/SIZE] [SIZE=3][/SIZE] [SIZE=3]continuarea mai jos[/SIZE] |
[SIZE=3]"Prin puterea lui Dumnezeu, Verginica avea darul postirii îndelungi, mai ales că în casa lor era sărăcie de cele pentru hrană. Dumnezeu o pregătea pentru ceea ce avea să poată mai târziu purta, căci avea să poarte darul marii trâmbițări apocaliptice prin care se anunța misiunea poporului român pentru lucrarea de redresare spirituală a făpturii lui Dumnezeu. Astfel, la vârsta de treizeci și doi de ani, în primăvara anului 1955, înainte de începutul postului patimilor Domnului, Verginica a primit cuvânt ceresc să înceapă post de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, timp în care să primească anafură și agheasmă. Dar ea a răspuns: [/SIZE]
[SIZE=3]— Doamne, nu voi putea atât de mult. [/SIZE] [SIZE=3]— Vei putea, Verginico. Duhul Sfânt te va umbri ca să așez apoi peste tine mare dar dumnezeiesc, o lucrare cerească așa cum n-a mai fost pe pământ și despre care scrie în cartea cea coborâtă din cer, fiindcă Eu voiesc să-Mi pregătesc calea celei de a doua arătări și să-Mi luminez un popor și să-l deosebesc și să-l curățesc de toată întinarea trupului și a duhului, ca să lucreze sfințenie pe pământ, întru frica lui Dumnezeu. [/SIZE] [SIZE=3]Verginica avea duhul plin de umilință față de cele ce veneau de la cer, și, în simplitatea ei, își închipuise că îi va da Domnul un dar peste marea lor sărăcie, și a zis: [/SIZE] [SIZE=3]— Doamne, Doamne, ajută-mă cu tot cerul sfânt, ajută-mă să Te ascult și să împlinesc vremea postului. [/SIZE] [SIZE=3]În această vreme a avut lângă ea pe o soră creștină cu numele Elena Gurău, din satul Valea Lungă, Dâmbovița, care, deși era căsătorită, trăia în feciorie cu soțul ei, pentru că și ea avea darul proorociei, după măsura împărțită ei de la Domnul. Această creștină fecioară a stat toată vremea postului lângă Verginica și stătea de vorbă cu toți creștinii care veneau la ea. Verginica a dus cu mare slăbiciune trupească această vreme de post, că uneori cei ce erau pe lângă ea, și mama ei, Andreiana, mai aveau prea puțină speranță pentru ea că va ajunge vie până la împlinirea postului, dar nimeni nu a avut îndrăzneala să calce porunca Domnului și să-i dea să mănânce. Toată nădejdea lor era în cuvântul lui Dumnezeu, care a adus această veste de pregătire pentru Verginica. [/SIZE] [SIZE=3]Trecuse vremea postului mare și se apropiaseră zorii dimineții sâmbetei de dinaintea Învierii Domnului. Verginica se înseninase la față în ziua aceea și începuse să stea de vorbă cu creștinii, iar când clopotele bisericii au început să sune vestind Învierea Domnului, Verginica s-a ridicat și a vorbit celor de lângă ea, spunându-le că au venit din cer sfinții trei ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan, îmbrăcați în haine albe de arhierei, și toți trei și-au atins crucile de creștetul ei, iar ea s-a ridicat și a primit de la ei sfintele Taine. Cei trei sfinți ierarhi au fost văzuți în același timp și de sora Elena, cea care a vegheat peste postul lui Verginica. O înseninare cerească s-a așezat peste ființa Verginicăi, adormind într-un somn liniștit și plin de pace. Deodată, cei ce erau în jurul ei au auzit glasul ei de care Se folosea Domnul Iisus Hristos. Și Domnul a grăit: [/SIZE] [SIZE=3]— Pace vouă! Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat! Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor și să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, și am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, așa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu; aceasta este o trâmbiță din care Eu trâmbițez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin. [/SIZE] [SIZE=3]Din clipa aceea Verginica s-a arătat vas purtător de cuvânt dumnezeiesc, cuvânt care a curs prin gura ei ca un izvor viu, până ce Domnul a ridicat-o întru cele cerești. Ea nu simțea nimic în vremea vorbirii Domnului, iar când se trezea, îi întreba pe cei din jur dacă a vorbit Domnul și ce a vorbit. [/SIZE] [SIZE=3]Așa a început în ziua de Paști a anului 1955 lucrarea de profeție a Duhului Sfânt prin fecioara Verginica, și mulțime mare de creștini stăteau și ascultau cuvintele Domnului, mulți din ei îndreptându-se apoi spre biserică și spre împlinirile poruncilor dumnezeiești. Era trimisă de Domnul peste tot pe unde avea cerul să lucreze și să-și culeagă din spini și din mărăcini oile turmei, care aveau să se ridice spre mântuire și să bea din râul care izvora din tronul lui Dumnezeu Cuvântul. [/SIZE] [SIZE=3]Și dacă s-au ridicat și vânzători și trădători, a început apoi prigoana peste turma Domnului."[/SIZE] am citit shi eu din cantecul dorului... de sus... caci trambitza e mica, dar Cuvantul lui Dumnezeu, e mare: [COLOR=#810081]http://www.crestinortodox.ro/pagini/profile.php?user=vsovi[/COLOR] poi nu despre mine e vorba ci despre Dumnezeu... cu cei smerit smeritzi... |
Trambița nr.6 a Domnului era shi este sf.Verginica shi nu eu, apoi a mai proorocit de la Domnul Maria sora ei, iar acum proorocesc Nicușor shi Mihaela sau numai Mihaela, eu nu shtiu, dar asha sper pentruca asha am aflat de pe Forum de la Maria Margareta (o colega shi sora draga ce imi face zile fripte pe alt topic, la secte, la neghine) shi astfel cred ca Mihaela este Trambitza Apocaliptica nr.7... care trambitzeaza in zilele acestea.
|
PS: cand am scris mai sus neghine,
m-am referit mai mult la mine, poate shi la tine, mai creshtine, ce tzi-ai tras pe fatza, la moda tzol de eretic, de fariseu, de gLume, de pui de zsmeu... asha e spine? acum precis te simtzi nasol? dar daca ai sa te priveshti mai clar in oglinda Crucii care-o portzi la bine ai sa-tzi dai seama ca eshti gol, shi dat cu Bvar, uns cu mushtar, taman ca un rasol, murdar, facut din poame shi copane dulci, de dame fine, bronzate, pline, de-tencurci, tagaduind ushuratatea ta, mereu, asta la bine, ca la greu, fiind ispitit cu vicleshug shi ban, eshti fie iepurash fie un rezponsabil szmeu. Daca nu crezi, creshtine, cu ce-s devina eu? [Explicatzie despre ce fel de iepuraj e vorba: Iepurash coconash ai fujuit de pe imash shi te-ai dus colo-n sus intr-un pisc tu te-ai cam pus un dulau caine rau te-a gonit din drumul tau shi tzi-a dat de săpat balta buna de scapat, shi te-ai dus colo sus intr-un beici mi te-ai ascuns, shi cand iarash te-a latrat, ai fujuit speriat in ăL(Ăl) codru-n turnecat... (poate ca inoaptat era mai bine zis, sau durnesol...) PS la PS: nu e vorba de orishicare dulce iepurash, ci de un mare shjmecher ce se crede cel mai injurash, shi vrand ca el sa shada in pantec de balene, itzi daruieshte nu sfat ci sfadă... din gLumile viclene] |
mai sus, trebuie sa rectific, e vorba de gLumilele viclene... shi fraiere doar inaintea juoqqqulului slavei de la oameni ori de la draci... dar shi insuhi eshti om asha ca nu te flata ca zici ca ai nume... shi ca eshti smerit shi ca crezi... mai creshtine... deci vezi, vorbesc mai mult cu mine, uneori shi cu Dumnezeu, dar cu El e mai greu fiindca e sfant Tare... bun shi iubitor de oameni shi shtie mereu ca vreau sa-l fentez flatandu-l nitzel in mod mishel shi fara sa shtiu ce fac, fireshte... iar apoi iarashi ma reintorc la papanashi shi shnitzel shi copane din pui shi puicutze... cu fitze... shi fara scufitze... ca lupul are haine din piei de oi dar inlauntrul lui e un lup shi mai mare shi mai bun shi mai bland, shi ala, nu la patriarh ma refer, e tot imbracat in piei de oi, ci la noi, la creshtinii de gios, cu suflet gaunios... un lup ce din blandetze eretica ma indeamna sa pacatuiesc in mod firesc decum atzipesc pe strada... ca zice el ca nu se pune pacatele shi oqadele doar fiindca-s creshtin, pentru ca sunt creshtin, de aia... shi atunci ma intreb eu... sa nu fie oare drept Dumnezeu? sa nu fie judecata Lui preadreapta atunci cand o va face prin Cuvantul Sau? deci ma mir de mine cat de credul pot fi cand imi face cineva cu oqqqulul insinuand shi ranjind subtil ca voi beneficia de pile multe ca un copil al unui mare om de frunte... deci e najol de mine dar shi de tine cu toate gLumilele mele interpretari shi poezii ca am impresia ca shi eu voi fi trimis cu tzapii pe pustii... caci acolo, in Noul Ierusalim, pacatul cu sigurantza ca nu va intra... sau credetzi ca daca ii va pune cineva pile pacatului va intra? shi pila aia daca ar exista, cum poate ea sa arate? cum poate sa fie ea? shi din ce? caci daca dragoste nu e... nu ca e interesata pila shi pare asha de blanda shi buna shi ajutatoare shi pare a fi zisa de un prooroc foarte mare? de marele prooroc, cobea shi iar-noaroc ce din juoben pudrandu-te pe la nas cu polen te inghionteshte cu cate un levier jegxy ca sa uitzi de anii petrecutzi cu pepsi in burtzi de balene ori in ashternut de matase impreuna cu moju-l-ene pe la 6... deci e deznadejde mare atunci cand e prea multa visare pe lac in spate ca un sac la diferite lenebede cu gatul lung shi capul plecat... de la atata carne, carne, carne... shi doar suntem in post... deci iar am scris prea mult ca shi cum ash shtii ceva pe de rost... dar va marturisesc ca nu retzin shi nu shtiu nici in ce zi suntem deshi sunt inca viu shi nici ce a fost ieri la liturghie... shi nici ce azi ar fi trebuit sa fac... fiindca sunt cam buimac... asha cum e un dezradacinat copac ce nu aduce rod decat ciulinii baraganului shi ingantecul tzagarnului... deci e cumplit sa fii smintit... sunt... nu sunt... aceasta cine poate shtii? shi cui ii foloseshte ca sa shtie bine daca nimic nu poate ca sa schimbe-n mine...
dar atzi vazut, a aratat la televizor, eu asha am auzit, cum fulgerul s-a unit cu un baiat, un tanar din oradea? de 19 ani era shi ieshise pe langa Crishul Alb sau Repede ca nu mai shtiu care curge pe acolo, sa se plimbe, ca ieri a fost, deci urma bacul, shi vorbea la telefon cu cineva cand sf Ilie l-a luat cu el... in tragedie ar spune unii... dar am impresia ca a fost shi este prea bine pentru el... deci fulgerul s-a unit cu un fecior caci fulgerul pe cine iubeshte cu acela se uneshte... shi astfel i-a dat aripi de nor. dar e drept ca shi pe unii ii trazneshte pe care-i gaseshte la munci de sarbatori... dar in general fulgerele ne iubeshte caci acolo unde nu mai e la cine, acolo e soare shi visare... dar unde exista plecare, acolo exista shi sfanta fulgerare... deci cine a greshit? |
a venit la voi Dumnezeu cu sfintzii shi ingerii shi voi nu shtitzi... shi nu va bucuratzi...
poi nu ai cum sa te bucuri dacă ai pete de păcură pe hăinutza shi cămăshuță... mai degraba ai sa zici ca e secta, ca e minicuna... ca sa incerci shi tu sa pui lumina sub obroc adica sa pui credintza sub obroc, de frică, asha cum au incercat invatzatorii de lege shi fariseii shi saducheii pe vremuri caci ei shtiau ce ar fi trebuit sa faca, dar invatzau pe altzii shi ei nimic nu faceau din ce cereau altora, nu se atingeau nici cu degetul sa faca ceva din ce spuneau... shi ar fi vrut ca sa faca altzii... ca apoi sa aiba ei slava de la oameni... ca le placea sa se faca slugi la Pisi... shi au shi recunoscut zicand cu putere ca Cezarul este regele nostru, noi nu avem alt rege decat pe Cezarul... deci e clar de ce e atata necredintza pe lume, atata bezna in suflete, inlauntrul cel tainic al sufletului din inima sufletului unde trebuia sa locuiasca Dumnezeu cu omul shi nu omul cu omul sau pacatul cu omul... deci e clar de ce e in om atata nepocaintza, sentintze, lene... atata somn, somn shi noapte, adormire... e clar... oamenii sunt cu capul bagat in păcură shi dorm... shi nu-shi dau seama ca e pericol mare de incendiu... unul din ala care nu se vede dar care doare... shi doare pe Hristos... iar tzie nu-tzi pasa, shi asha uituc cum eshti, ca ai uitat sa ascultzi, te mai shi mandreshti punandu-tzi nadejdea in autobarfa eroica plina de incredere in sine ca sa te multzumeshti cu starea ta, ca iata cat de rebel shi neascultator ai devenit... chiar te bucuri ca eshti surd shi impietrit? sa te bucuri oare ca ai ajuns un bolovan baban? un bulgare de szmoala cu capul in păcură? ...poi daca Cineva arunca o scanteie? ce ai sa te faci creshtine? de ce nu crezi? shi de ce pe totzi ceilaltzi ii crezi shi-i urmezi? |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 00:48:23. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.