De ce mintim?
 

"Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta cotidiana. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, pentru a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva sau a ne apara de cineva, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine. Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns. Mintim in mod constient si, cateodata, inconstient. Mintim candid, cu vadita seninatate si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata sau mintim pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare, dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere. Mintim falsificand sau mintim... adeverind." Constantin Cucos

Depinde...
 

[COLOR="Purple"]Daca minti ca sa nu-ti divulgi faptele bune, e una...
Daca iti acoperi cu minciuna, uraciunile, atunci e alta...[/COLOR]

[COLOR=green]De ce un om de onoare sa nu-si asume atat responsabilitatea faptelor bune cat si a celor nedemne? De ce cineva sa minta ca sa-si ascunda faptele bune daca, intr-adevar, le-a facut? O alta forma de ipocrizie? [/COLOR]
[COLOR=green]Despre faptele bune sa vorbeasca altii daca le-a sesizat, nu cred ca trebuie umbrite de minciuna, de ipocrizie...[/COLOR] :36:

Pentrucâ imediat ce vei face fapta bună va veni ispita şi atunci e mai bine să o ascunzi sau să negi că ai făcut-o!
("Făcând fapta bună aşteaptă pentru aceasta ispitire cu suferinţă").
Dacă nu ai simţit aceasta pe propria-ţi piele încearcă!

de ce mintim?
 

mi-aduc aminte de o discutie cu o colega de serviciu despre minciuna.
la un moment dat a afirmat ca nu-i place sa minta pt. ca trebuie sa tina minte pe urma toate minciunile si nu vrea sa-si incarce memoria cu asa ceva;altfel risca sa se faca de rusine.

dupa minciuna in scop "terapeutic" ,avem de-a face si cu minciuna prin omisiune.

Se intampla ca un om sa te faca sa zambesti. Poveste bine, desi minte. Se intampla sa ai diverse asteptari din cauza minciunii. Multe pot fi iertate, dar a spune cuiva ca-l iubesti mintind, mi se pare de neiertat.

Minţim din cauza păcătoşeniei ce zace in noi, din laşitate, din mândrie , din făţarnicie , sau pur şi simplu din prostie. Minciuna, neavând picioare lungi, trebuie reânoită, reinventată, colorată, dojenită, detestată , iubită, hulită, indrâgită , mascată . Despre minciună nu se poate vorbi pe faţă, pentru ca , după umila mea părere , ar fi cea mai gogonată minciună si tot minciună s-ar numi, indiferent cât de sinceri sau filozofi am vrea noi să parem. Apropo , stiţi care e prima greşeala a omului ? Minciuna ce o spune cel mai bine când e mititel , in primii ani de viaţă !

pare de neiertat dar,totusi,Sf.Ioan Scararul ne arata ca :

"Pentru a smeri chiar şi pe cei ce nu ar voi să facă lucrul acesta, Dumnezeu a rânduit ca aproapele să ne cunoască rănile chiar mai bine decât noi înşine; de aceea e de trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu şi aproapelui iar nu nouă înşine, pentru că ne-am însănătoşit."

de fapt,greseala este a noastra.

Doamne ajuta!

Uite ca minciuna in unele popoare este foarte importanta.
de ex. la arabi, daca cineva nu minte, nu este arab, este desconsiderat, desi ku-ran -ul zice ca minciun este un pacat.

Noi de ce mintitm?
Pai hai sa ne gandim, cind cum si de ce mintim.


Uneori, esti la serviciu si nu poti sa spui ce se intimpla cu adevarat in casa ta, deoarece ai pierde locul de munca. Este ne-intentionat, dar pacat.

Alteori mintim din mandrie, prostie si tot tachimul, deci este un rau pe care-l face intentionat.

Alteori mintim pentru ca sintem laudarosi, rau este pentru noi atunci.

Minciuna se leaga cu multe alte pacate, si deci e bine sa ne ferim de ea.

A minti inseamna ca a doua oara cind vrei sa spui ceva, esti prins ( si vai de rusinea ta atunci) deoarece minciuna are picioare scurte.

Exista si contra-argumente:
Din Pateric:
". Întrebat-a odată avva Agathon pe avva Alonie, zicând: cum voi putea ţine limba mea să nu grăiască minciuni? Şi i-a răspuns lui avva Alonie: de nu vei minţi, multe păcate ai să faci. Iar el a zis: cum vine aceasta? Şi i-a răspuns bătrânul: iată doi oameni, au făcut înaintea ta ucidere şi unul a fugit în chilia ta. Şi iată dregătorul îl caută pe el şi te întreabă zicând: înaintea ta s-a făcut uciderea? De nu vei minţi, dai pe om la moarte. Mai bine lasă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legături, căci El ştie toate."

Deci nu avem voie sa mintim oricand, ci numai cand putem salva viata cuiva...

De foarte multe ori mintim pentru a ne acoperi slabiciunile noastre, patimile noastre. Minciuna este prezenta acolo unde omul nu se poate smeri.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă :

Minciuna este o afirmaţie care este contrazisă de către experienţă, observaţie sau bun simţ, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parţială a faptelor şi a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor. De regulă, minciuna se consideră o acţiune intenţională de declarare a unei stari modale necomfirmabile sau imediat (ori uşor) confirmabilă, pentru a produce confuzie, a oferi false speranţe, a determina o anume acţiune sau a crea o anume stare intelectivă, socială ori afectivă care serveşte într-un fel sau altul mincinosului. Deşi minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare şi de neiertat, se pot totuşi identifica şi minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsa de informare, de înţelegere corectă şi/sau de interpretarea greşită a informaţiilor existente sau accesibile la un moment dat.

Privit dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că minciuna caracterizează personalitatea iar adevărul realitatea, în sensul că personalitatea poate produce afirmaţii confirmabile sau infirmabile cu privire la realitate, dar reflectarea realităţii în individ, care este un adevar, este o distinctă transpunere a unei cantităţii purtătoare de informaţii care se metamorfozează "realitate" cu o structură şi fenomenalitate distinctă.

Astfel, se pot identifica diferite variante ale minciunii, precum ar fi

* Minciuna individuală cotidiană, produsă spre a genera convingeri, atitudini sau emoţii predeterminate, aşteptate, în partenerii de acţiune sau de afectivitate;

* Minciuna individuală politică, orientată către schimbarea opiniei şi convingerilor unui individ sau a unei mulţimi de subiecţi, cu obţinerea posibilităţii de a manipula intenţiile şi comportamentele altora în favoarea unui singur individ;

* Minciuna colectivă practicată de un grup sau de către o comunitate cu o anume poziţie socială şi privilegii. Minciuna politică colectivă vizează păstratea statutului şi privilegiilor de catre o minoritate aflată în conflict de interese cu o majoritate defavorizată, lipsită de privilegiile grupului;

* Minciuna economică, individuală sau colectivă, ascunde intenţionat starea reală a unei economii locale, regionale, statale sau globale din diferite motive.

Minciuna socială este acea afirmaţie sau ansamblu de afirmaţii care declară sau susţin existenţa unor deosebiri de performanţă şi calitate umană între indivizi, grupuri de indivizi sau mari colectivitati umane. Aceasta minciună de tip social (care poate fi adesea orientată rasial sau cultural) caută să introducă diferenţe de valoare între oameni sub raport conceptual sau afectiv şi să motiveze orice acţiuni discriminatorii aplicate şi aplicabile celor indezirabili.

Acest tip de minciuna segregantă, construită pe baza pretinsei diferenţe de calitate dintre subiecţi, a declanşat în decursul istoriei numeroase conflicte sociale mai mici sau mai mari, a intreţinut adversitatea şi chiar ura dintre indivizi şi/sau grupuri, a înjosit calitatea de om şi a făcut mult rău societăţii, producând, prin standarde diferite de evaluare, umilire, suferinţă şi degradare umană.

Minciuna ştinţifică derivă din construcţia unei ipoteze incorecte de mecanism cauzal, indiferent dacă este conjunctural, fenomenal sau social, şi pretenţia valabilităţii acelui model (împotriva evidenţei ştiinţifice), respectiv a incapacităţii modelului de a oferi predicţii corecte sau de a explica coerent acele segmente ale realităţii, societăţii sau individului, pe care pretinde a le teoretiza, legifera şi/sau explica.

Minciuna culturală vizează împraştierea intenţională a unor afirmaţii false (care pot fi atât degradante cât şi laudative) cu privire la conţinutul sau la valoarea diferitelor produse culturale (dintre care unele pot fi opere de artă), prin propunerea şi susţinerea unui sistem de valori preferenţial, sistem care neagă valori consacrate şi recunoscute. În schimb, apreciază drept opere fundamentale, creaţii banale, partizane, uneori antisociale, fără calitate artistică, incapabile să producă satisfacţii de natură emoţională şi intelectuală superioare şi să extindă orizontul uman al individului sau colectivităţii.

Taxonomia minciunii conform Sfântului Augustin

Augustin de Hipona, cunoscut şi ca Sfântul Augustin [de Hipona], conform numelui său din latină Sanctus Augustinus, a scris o carte dedicată minciunii De Mendacio, Despre minciună. Anterior scrisese "Carte despre minciună" şi "Împotriva minciunii". Conform textului cărţii De Mendatio, care este o operă târzie a sa, Sfântul Augustin grupează minciunile în opt categorii grupate în ordinea severităţii:

1. Minciuni din texte religioase.
2. Minciuni care rănesc pe toţi şi nu servesc nimănui.
3. Minciuni care rănesc pe toţi şi servesc cuiva.
4. Minciuni spuse pentru plăcerea de a minţi.
5. Minciuni spuse pentru "a mulţumi pe alţii într-o manieră elegantă".
6. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi servesc cuiva.
7. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează viaţa cuiva.
8. Minciuni care nu rănesc pe nimeni şi salvează "puritatea" cuiva.

dupa ce m-am "documentat" astfel in privinta minciunii,parca m-am mai linistit;pentru cat timp oare imi voi tine amortita constiinta insa? pentru ca va veni timpul in care toate minciunile cu care acopar alte minciuni,in lumina Adevarului sa iasa la suprafata...iar timpul parca se comprima pe zi ce trece......

[COLOR=green]Aş mai adăuga aici, fără nici o umbră de regret, minciunile cu parfum politic, minciuni electorale, adică acele promisiuni niciodată onorate, lansate spre un electorat neinformat, needucat, credul, uşor de păcălit, şi întotdeauna dispus să dea votul cui "dă" mai mult - şpaga electorală...[/COLOR] :68:

Mahomed a dus mai departe aceasta idee, coranul spune musulmanilor sa-i minta pe nemusulmani:


3:28 drepcredinciosii sa nu-i ia pe necredinciosi drept aliati în locul necredinciosilor. cel care face aceasta nu va mai avea legatura cu allah, afara de situatia în care cautati o pavaza sa va feriti de ei.


Aceasta sta la baza principiului Al-Takiyya prin care musulmanilor li se permite sa kinta în anumite conditii, în scopul propasirii islamului.


E ca e greu sa distingi când minti cu patima si când minti pentru binele cuiva iar minciuna cu patima nu e o simpla nedreptate, ea aduce un rau foarte mare, sufletul pierde capacitatea de a mai distinge adevarul de fals, daca omul minte de multe ori.

-Frica este adeseori aceia care îi face pe oameni să mintă.Frica de penitenţă dar de penitenţa oamenilor nu de pedeapsa divină.Adeseori copii mint tocmai pentru acest motiv dar din pcate unii maturi devenind, atât se învaţă cu minciuna încât la un moment dat nu mai dosebesc adevărul de minciună.

-"Fericiţi veţi fi când vă vor ocărâ pe voi şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru Mine"
Şi iată un exemplu în acest sens;Sfânta Teodora cea nebună pentru Hristos,care s-a îmbrăcat în straie bărbăreşti şi a mers într-o mănăstire de călugări.A fost acuzată că ar fi violat o tânără din sat şi a lăsat-o însărcinată.A răbdat toată viaţa învinuirile şi la sfârşitul vieţii a primit cununa virtuţilor căci dezbrăcând-o s-a dovedit că era fata.Aşadar această sfântă a "minţit pentru Hristos" toată viaţa ei.
În astfel de cazuti (şi sunt multe în Pateric) fără minciună ar fi mai strălicit adevărul?

ne spune CLD de ce mintzim shi de unde vine shi apoi cum se nashte minciuna in noi:

din semetzie...


de pe dex online:

SEMEŢÍ//E ~i f. 1) Caracter semeţ; fală; măreţie. 2) Atitudine de superioritate nejustificată faţa de alţii; fală; măreţie; îngâmfare; înfumurare; fudulie; mândrie. [G.-D. semeţiei] /semeţ + suf. ~ie
SEMEŢÍE s. v. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neo-brăzare, neruşinare, obrăznicie, sfrun-tare, trufie, tupeu.


poi pentru ca ascultam mereu pe poornocul shi poorcocul mincinos ca sa putem unii goliciunea noastra cu aia straina, shi astfel unitzi in goliciuni sa zicem ca ne-am mantuit... poi da atunci chiar ca ne-am mintuit asha ca la Misa shi ne-am integrat in absolut, in forma de spirala in forma de ... flok, flok, flok, AICI e intzelepciunea.... cauta tu s-o indreptzi... shi astfel sa te clateshti de la starea ta singur... ca doar n-o lucra dracul de pomana...

shi apoi ne credem prieteni buni cu.................... gandul............ rau.

Asa este. Mandria sta la baza celei mai subtile forme a minciunii si anume, minciuna fata de noi insine sau minciuna din noi. E acea minciuna pe care o faureste imagintia noastra clipa de clipa, acea "minciuna existentiala" care nu ne lasa sa ne vedem si sa ne acceptam asa cum suntem de fapt.

Sunt o persoană foarte sinceră.Vreau să vă spun că, sinceritatea m-a făcut adeseori să sufăr,să fac pe unii să sufere, dar mai ales m-a ajutat să selectez oamenii pe care aş fi vrut să-i am prieteni.Vreau să spun că, atunci când am fost sinceră mulţi au cam întors spatele.Dar...decât prieteni mulţi şi prefăcuţi mai bine duşmani ca să am pe cine iubi!:11:

Minciuna exista in toata puterea ei, atunci cand exista departare de ceilalti. Ma refer la acea departare sufleteasca. Daca esti una cu celalalt, ceilalti, nu poti minti. Daca minti in astfel de cazuri - suferi. Originea minciunii eu o vad in cadere, in separare. Atat timp cat primii oameni nu cunosteau pacatul, nu se puteau minti. Erau tainic impreuna. Cu pacatul, apare si scindarea omului in cuvant. Unul spune una, celalalt altceva.

Dar nici cea fizica nu e de neglijat.

Ma gandeam ca la telefon poti spune orice: sunt imbracat in gri, desi tu esti in verde, sunt in localitatea X, desi tu esti in localitatea Y, etc dar atunci cand esti in fata cuiva nu mai poti face astfel de afirmatii.

Cand ne vom da seama ca trebuie sa le vorbim celorlalti ca si cand ii avem de fata, poate vom face pasi grabiti in a nu mai minti.

De ce mintim? Uite-asa, pentru ca suntem oameni. Si eu, la randul meu, "sint om si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain". A minti nu este un motiv de lauda, dar nici un motiv sa teoretizam ca si cand noi insine am fi undeva in afara situatiei. Aici este viclenia diavolului. Nu ne pune pe toti sa ucidem, spre exemplu, dar ne indeamna sa mintim, iar noi cadem ca mustele in aceasta plasa.

exact ca daca mai shi spunem ca oricum shi-a meritat-o victima sau ca l-a batut Dumnezeu, asha cum mi se intampla shi mie uneori, atunci iata ca l-am ucis shi noi shi ne shi mintzim ca noi am fi vrednicishi ca nu am facut noi fapta, dar moral am facut-o caci n-am plans shi n-am tzinut partea victimei ci mereu ne dam cu criminalul... de duh, de suflet shi de trup... poate pentru ca i-a dat balaURUl puterea lui... shi e mai comod sa shedem pe scaunul fiarei shi sa avem puterea shi imparatzia balaurului impreuna cu el pretz de un ceas... ca ni se pare ca nu ni se intampla nimic, caci noi nu privim decat spre placerile trupeshti, shi vazandu-ne bunastarea stam linishtitzi in timp ce sufletul ni se transforma in buruiana shi ia chipul tURMEI de rinoceri, ori hipopotami ori broashte raioase de balta... care nu zic oameni ci oacoac... asha fac toata ziua dandu-se pe lac in urmarire de insecte... ca la concertele alea hardrock shi hevymetal... alea morbide...

dar nu trebuie sa mai plangem mortul ca a plect din gLume, ca a murit ci sa-l plangem eventual ca a ajuns in iad... ca a dus o viatza pacatoasa... ca oricum demult era mort, atunci cand a intrat in Bar shi a baut prima bere sau a baut o cafea shi a fumat prima tzigara... deci mortul era printre noi, dar atunci nimeni nu-l plangea...

shi daca nu ne pocaim asha patzim shi noi... deci minciuna este aia care a devenit un mod de existentza shi s-a preschimbat in adevar... fireshte ajutata de propaganda shi de mase... minciuna masificata... mortul comun din gLumea mortzilor cu constitutziile alea ale lor, inventate, ale oamenilor de "bine", baietzii ai "buni" cu "fatza umana"... marii revolutzionar 'beratorii.

Mintim pentru ca asta invatam de mici:
De la parinti : spune-i ca nu sint acasa!
De la scoala : omul se trage din maimuta!
De la colegi: spune ca am fost cu tine!
.................................................. .
In momentul in care dorim sa ne rupem devenim "ciudati", "asociali" ne izolam sau sintem izolati de cei din jur. Nu mai avem prieteni. Nu credeti? Incercati sa-i spuneti numai adevarul celui mai bun prieten al dumneavoastra, direct fara ocolisuri, fara menajamente, adevarul asa cum este el simplu!:21:

Mintim ..ptr ca asta invatam de mici ,din vremea copilariei ,de la maturii din preajma ..invatam de mici ca a spune o minciuna te poate scoate ptr un timp din ,,necaz,,sau te face ,,mai interesant ,,..apoi crescand constatam ca si Mos Craciun este ..o minciuna ! si ca societatea chiar incurajaza minciuna..adulti fiind ,denaturam adevarul sau il inlocuim cu o minciuna...atunci cand nici nu ne asteptam avem surpriza/dezamagirea sa descoperim ca am fost mintiti de copilul ..nostru..Mintim sau nu -totul tine de educatie si constiinta .

Viata ne da foarte des acest spectacol: omul nemincinos este vanatul celui mincinos.

Mintim pentru ca ne rusine de noi

Ne e rusine de cum gandim, de cum simtim, de ceea ce facem, de ceea ce ne dorim cu adevarat.
Pentru ca cei de langa noi sa nu ne vada adevarata fata, mintim politicos. ...

de frica sa nu ni se vada chipul ascuns al pacatului shi faradelegii shi ranitzi in orgoliu prin barfa suntem capabili sa ucidem daca suntem colerici sau sa apelam la vicleshuguri daca suntem marshavi sau sa ne lamentam shi sa ne plangem de mila daca ramanem sa tzinem minte raul, urand asha printre dintzi uitand ca mai inainte de a fi fost umilitzi am greshti lui Dumnezeu.... deci pentru ca sa ne ascundem pacatul shi intzelepciunea viclean speculativa shi dulce din noi ce vine din mandrie ca sa putem poza in smeritzi dar fiind plini de smerenia trufashe ne luam dupa Dinescu shi Caramitru shi ca nishte copii cumintzi ascultam indemnul revolutzionar "fa-te ca lucrezi!"... deci de frica, de frica mintzim shi mintzim in credintza shi fericire fara cuvinte caci lasam sa ne invoim cu minciuna de a-shi pune gajicile nadejdea in noi ca o sa le ridicam noi copii Motanului Danila ce se inchina la Pisi... deci de frica mintzim shi ne desfranam sulimenizandu-ne involuntar shi inconshtient ispita de a pofti la nesfarshit aceiashi cioarba de potoarce plina de colpane shi balcoane, de sectoare shi planctoane pan la liberare.... deci dulceatza aia vine din patima shi nu din sex... din patima botochiuluishiurechea care-shi baga nasul pe unde nu-i fierbe gOala... shi astfel va merge cu toata gLoata pe calea cea larga a gLumii...

deci mintzim de frica fiindca dracul ne-a scos frica cea buna din iubirea curata shi a inchinat-o balaurelui... iar balaurele daca a vazut ca ne este frica ne-a pus sa pacatuim ca sa scapam in timp ce el se arata bland shi munceshte la diversiuni, caci shtie el bine ca pacatul savarshit te incadreaza automat candva in lejuiunea lui antichrist fie la ispahii fie la ieni-ceri mereu ale tale...

sau de ce mintzim noi dragostea mereu in mod cinic? poate ca ne place duhul neputintzei ce dandu-se intzelept se ingamfa ca shi cum ar avea putere shi primind unimea batjocurei se crede el pe sine vrednicel, shi devenind injurash se manie el in mod spectaculos pe pacatos in timp ce inghite camila tuturor faradelegilor shi pacatelor... deci din invartoshare draceasca, din nascocire pare ca mintzim... dar cine poate shti exact de ce nu vedem ceea ce nu se vede shi chiar daca nu se vede cu toate astea e mincinos in piciochiul acela naravash...

Daca mintim pentru a ne ajuta aproapele cum este interpretata minciuna ?

Mintim din prea multa smerenie, ne e frica sa ne smerim, adica sa ne aratam asa cum suntem.
Esti pacatos, arata-te pacatos; esti sfant, arata-te sfant.

Har si Pace de la Domnul!

Personal, ma aflu intr'o oarecare dilema.

1. Un parinte mi'a spus, odata: "Adevarului nu I se da slava prin minciuna."

2. Un avva din Pateric (posibil sa fie Antonie cel Mare) a mintit astfel. Un talhar, fugind alti talhari ce cautau sa'l omoare, a venit la chilia parintelui. Parintele l'a primit si l'a ascuns sun un cos. Venind talharii si intreband pe parinte despre acela, parintele a zis ca nu l'a vazut, ori ca l'a vazut trecand in nu stiu ce directie. Astfel, printr'o minciuna s'a ferit o crima. Acel talhar scapat s'a pocait si s'a facut calugar (daca nu ma insel).

Nici eu nu am inteles de ce uneori minciuna e ingaduita, dar ma gandesc ca Antonie cel Mare stia ca talharul se va mantui daca il va scapa de ceilalti talhari.. daca l-ar fi omorat, nu s-ar mai fi mantuit (doar era talhar).
Salvandu-l din bucluc, i-a salvat si sufletul... dar daca noi am fi fost in locul sfantului, nu cred ca am fi procedat bine... probabil ca intentia noastra ar fi fost alta, nu sa cautam mantuirea sufletului talharului.
Pana la urma ce folos mai este daca omul isi salveaza trupul iar sufletul si-l pierde?
Totusi nu e cineva pe aici care sa aduca lamuriri cu privire la acest subiect? E bine sau nu sa mintim pentru folosul aproapelui nostru, fie el si materialnic?

Asta e o problema pe care inca mi'o pun si eu.
Se intampla sa mint, pentru a evita o cicaleala sau o bataie la cap.

Imi vine sa trasez o granita intre "ascunderea adevarului" si "minciuna". Ascunderea adevarului avand in mintea mea un accent bun, fiind facuta cu dragoste, spre a evita o tristete, o suparare mare sau chiar o moarte (ca in cazul de mai sus). Minciuna insa este caracterizata de un accent rau, de cele mai multe ori, ea avand loc in numele mandriei, egoismului sau rusinii de a spune un anumit adevar.

Personal, am o problemă cu minciuna. De la primele cuvinte rostite îl simt pe cel care minte (că e la telefon, sau față în față) și nu ascult mai departe... Zilnic dezamăgiri de felul acesta.
Vouă nu vi se întâmplă?

...
 

si teama de sinceritate duce la minciuna. unii dintre noi simt ca devin ridicoli atunci cand sunt sinceri. de aceea se ascund dupa fraze pompoase, cuvinte mestesugite, eventual un accent de "om cult"...
ne ferim sa spunem lucrurilor pe nume, lucram in domenii mincinoase si preluam de acolo obiceiul si-l ducem si acasa... ganditi-va la cei care lucreaza cu publicul. ei sunt obligati sa minta in fiecare zi. altfel risca sa fie dati afara. mai ales cei din vanzari care au "target" lunar.
mai rau este ca acest obicei intra in sange si se transforma in mod de viata, atunci cand vezi ce bine iti merge si cat de usor rezolvi problemele mintind...
lipsa sinceritatii se vede si in viata de cuplu. atunci cand cei doi vin cu o inflatie de lipsa de modestie cand isi prezinta propria marfa iar dupa ceva timp ies la iveala adevarurile... si acelea, culmea, in urma unor excese de sinceritate, cand el isi da arama pe fata si i-o spune ca de la usa cortului sau partenera isi aduce aminte de obiceiurile proaste de cand flirtul era pentru ea ca si respiratia...
mintim din lasitate. ne e teama ca lumea sa ne judece asa cum suntem. mai ales ca nu te poti baza pe obiectivitatea judecatii. mintim cu scop. mai mult sau mai putin nobil... insa, mintim... e ca un preludiu in fata lumii. sa te cunoasca incet-incet si nu din prima, in toata "splendoarea" ta... :))

...Maniestarea simţului de proprietate a părerii că ceva din cele pe care Dumnezeu în marea sa bunătate ni le-a dat spre folosinţă şi pe care ni le însuşin considerându-le ale noastre;ne determină să minţim.
Minţim atât de des încât nu mai deosebim minciuna de adevăr.Minţim din egoism,pentru a supraveţui într-o lume falsă şi strâmbă.
Minţim uneori şi la scaunul spovedaniei îmbrăcând păcatul în haine frumoase sau dând vina pe alţii pentru cele pe care le-am făcut.
Vrem să fim pe placul lumii,vrem să fim"în rândul oamenilor"...şi câte alte motive nu avem pentru a minţi!

Prin minciuna in favoarea altuia, il aperi nu numai pe cel, care se va converti, dar si pe ucigasul, care cauta adapost de cei, care vor sa-l pedepseasca. Am gasit in Pateric o apoftegma in acest sens si concluzia era: ca sa stea drepti in fata lui Dumnezeu, cand il va judeca. Deci, pentru a lasa judecata lui Dumnezeu.

Parerea mea este, ca in rest minciuna e folosita ca iesire facila dintr-o imprejurare, in care ne este frica de urmarile faptei noastre. Acest mod de a solutiona o situatie denota lipsa de maturitate, lipsa de responsabilitate. Un credincios stie, ca mai bine sufera putin in viata aceasta, decat sa ia cu el faptele rele, care au ca urmare trimiterea noastra in iad. Cum sa minti si sa dai vina pe altul, cand mult mai simplu e sa recunosti greseala si sa suporti consecintele?
Cel putin asa vad eu lucrurile acum, la maturitate. Alta dadeam si eu vina pe altul, doar sa scap, dar era o decizie luata din frica. Dar cum acum stiu ca nu trebuie sa-mi fie frica decat de Dumnezeu, prefer sa-mi asum greseala; in fapt e f usor de facut acest lucru si constiinta nu sufera. Cu timpul te inveti sa faci numai fapte care nu au urmari negative.

2. Un avva din Pateric (posibil sa fie Antonie cel Mare) a mintit astfel. Un talhar, fugind alti talhari ce cautau sa'l omoare, a venit la chilia parintelui. Parintele l'a primit si l'a ascuns sun un cos. Venind talharii si intreband pe parinte despre acela, parintele a zis ca nu l'a vazut, ori ca l'a vazut trecand in nu stiu ce directie. Astfel, printr'o minciuna s'a ferit o crima. Acel talhar scapat s'a pocait si s'a facut calugar (daca nu ma insel).




“Să nu mărturiseşti strâmb[COLOR=purple] împotriva[/COLOR] aproapelui tău”. (adica sa nu minti )

avva din Pateric nu a marturisit stramb IMPOTRIVA talharului pe care l-a ascuns. Nu a ,,mintit ,, spre folosul lui ,din contra daca cautau sub cos, rau putea sa fie si de avva nu doar de fugar.
Asa ca i-a salvat pe toti ;pe unul de la moarte si pe ceilalti sa ucida

Exista un proverb care se potriveste acestei povestiri :
Minciuna care face bine valoreaza mai mult decat adevarul care face rau -proverb persan

N-am uitat ce ne spune Domnul ca DA sa fie Da si NU sa fie NU dar in cazul acesta ..cred ca si Iisus iarta. :6:

Iisus face chiar mai mult decat sa ne ierte, atunci cand mintim pentru a salva o viata, ne ramane chiar dator. Atunci cand nu facem uz de liberul nostru arbitru, se spune ca Il "invingem" pe Dumnezeu (expresia imi suna si mie ciudat, dar asa am citit) si cu bucurie se lasa "invins", dandu-ne in schimb cununi si viata vesnica.