|
Cum postim?
[COLOR=black]"Am auzit despre postire multe lucruri spuse fara cumpanire. Cu osebire rostite de oameni grabnici in a ajusta modelul bisericii dupa cel al propriei neputinte. Majoritatea afirma ca vremea in care Postul Mare era tinut dupa randuiala a trecut. Noi suntem moderni si de aceea trebuie sa procedam altfel. Fie tinand doar Saptamana Patimilor fie, in cel mai rau caz, doar Vinerea Mare.[/COLOR] [COLOR=black]De partea opusa sunt de obicei calugarii care, asemenea parintelui Serafim Rose, ne invata ca in aceste vremuri dulcege nu de mai putin post avem nevoie, ci de mai mult.[/COLOR] [COLOR=black]Rezultatul? Oamenii se indreapta spre manastiri cand au probleme de viata si de moarte. Sa fi inteles ei mai aspru lectia pe care ne-o ofera Duminicile Triodului, care ne pregatesc pentru postire si care se sfarsesc prin Infricosatoarea Judecata? Sau credinciosii se indreapta natural catre cei care oferind jertfa, primesc har?" (Cristian Curte)[/COLOR] |
ar trebui sa posteshti la absolut toate cate sunt in lume, la toate, toate... shi cat mai mult... sa te impotriveshti pana la sange rautatzii, mandriei, pacatelor, imbuibarii, cu tot felul de duhuri rele, scrieir otravite, barfe shi autobarfe, delasari shi leneviri interioare... nepasari... deci mult shi la toate
dar ai sa constatzi ca postind defapt itzi faci shi mai mult rau... caci nu shtii sa posteshti, sa te nevoieshti asha ca pentru Domnul... din ascultare, din smerenie... din dragoste... ci mereu doar din lacomia mandriei... ca sa posteshti pentru tine, doar pentru egoismul din tine... cum itzi dai seama? simplu... daca atunci cand cineva itzi va oferi o bucata de carne sau de paine sau ceva neingaduit ori ingaduit.... atunci instantaneu din tine vor ieshii roadele lacomiei patimashe de a te mandri prin acel post, caci in acel moment semetzindu-te shi inaltzandu-te pe sine il vei certa pe aproape, vei cadea in indoiala brusca, in multa shi grea nemultzumire de aproape shi chiar de Dumnezeu... deci defapt doar din mandrie posteshte omul... caci daca ar posti din ascultare sau dragoste sau smerenie, atunci nicintr-un caz dupa post sau in timpul postului nu ai face parada shi nu ai ajunge mai mandru shi mai trufash ca shi mainainte... falindu-te shi inchipuindu-tzi ca cineshtie ce mare nevointza ai facut shi prin asta ai primit un privilegiu asha ca o inchipuire de sine ca ai putea sa fi mai mare ca aproapele nesocotindu-l, luandu-l peste picior, crezandu-te mai mare shi mai drept ca shi el... netzinand cont ca nu ai facut altceva prin post decat sa te mai lepezi de multzimea de naravuri shi spurcaciuni pe care le manifestai pana atunci fara nici o jena, deci nefacand decat ceea ce erai complet dator sa faci... adica sa ajungi la firea cea dreapta shi curata shi credincioasa... deci degeaba posteshti daca posteshti prost... caci omul ce posteshte pentru slava de la oameni, va posti la bucate shi se va umple de trufie care se va lipi de el fara sa-shi dea seama... shi aia este trufia, ca un mic tiran care primeshte foarte dulce shi cu mare fericire shi entuziasm toate slujirile shi lingushelile egoismului sau din partea dracilor shi are impresia ca totzi ar trebui sa faca dupa voile sale cele "intzelepte" shi pline de "responsabilitate" shi rezolvare... intru dragostea cea fatzarnica shi splendida. deci primul lucru este sa nu fim sadici! sa nu fim criminali de duh pentru trup, sa nu fim robitzi de slava oamenilor ci sa postim cu convingerea ca Dumnezeu vede in ascuns, deci nu de forma, shi inaintea oamenilor ci cu credintza neprefacuta. Shi nu se posteshte asha din superstitzie ci cu ceea ce crezi ca ai vrea sa te nevoieshti, la patima in care eshti... la rautatea pe care o manifeshti mereu shi careia eshti rob... de exemplu, constatzi ca mintzi prea mult, ori ca injuri, ori ca pofteshti ale altora, ori ca barfeshti ori autobarfeshti shi judeci, ori ca eshti prea lacom, ori prea bun cu pacatele, ori ca eshti neputincios ca sa savarsheshti pacate, ori cu privirile shi ochii cei dulci pentru ca itzi spui mereu: -ce fain ar fi daca ar fi parca fiindca parca deja e parca... shi ai shi savarshit pacatul pustiirii la loc sfant... caci omul, adica noi nu suntem conshtientzi de faptul ca : ceea ce pofteshti cu pofta, ceea ce cu dor doreshti, ceea ce cu vrere vrei, cu jint jinduieshti, defapt aia shi eshti... caci daca pofteshti carnatz eshti carnatz, pofteshti capra vecinului eshti capra vecinului, pofteshti femeia vecinului chiar eshti femeia vecinului, caci ceea ce cu dor doreshti, ce cu pofta pofteshti aia eshti... vrei o pulpa de porc, aia shi eshti, doreshti un calculator, aia eshti, jinduieshti dupa multzi bani, aia eshti, o punga ori un seif cu bani itzi doreshti femei, deja eshti un bar cu bordel.... iar daca ai shi savarshit pacatul de a intra in ispita, deci l-ai savarshit, atunci ai inceput sa devi rob pacatului, sluga a lui... iar a trai in ispita faptuind dar ca shi cum n-ai faptui, aia tot pacat este... caci daca ochiul tau a poftit, s-a uitat la o femei ca s-o pofteasca a shi savarshit pacatul in inima lui... deci iata cat de greu este un post... dar nu trebuie sa deznadajduim sau sa tragediem ca sa devenim sadici... ori apatici shi din prea mult sa facem prea putzin sau deloc caci cadem inainte de incercare copleshitzi de incercarea care o sa vie ci sa nadajduim in Domnul care vazand in ascuns ne mangaie shi ne pazeshte caci ce nu mai poate omul poate Domnul... deci asha neputintza trebuie sa avem, shi asha post ca sa ne impotrivim pe viatza shi pe moarte pacatelor crezand cu credincioshie ca atunci cand omul nu mai poate shi este greu atunci va putea Domnul... prin rugaciunile dreptzilor... ale sfintzilor... postul nu este spre mandrie, ci postind umului ii este mai ushor sa se pazeasca de duhurile rele, de aia se posteshte, caci este mai ushor ca sa ieshi din patimi shi dureri, din ushurintza... caci plin fiind de carne in tine, "lupii" in haine de oi vor avea mai multa hrana shi te vor pacali mai rapid... dar ne mai spune parintel Papacioc un lucru, ca el nu este pentru un post prea aspru ci pentru o traire, o clipa, o simtzire la Dumnezeu... iar sf Ioan Gura de aur, spune undeva ca Imparatzia Cerurilor este asemenea unui bazar, unde dand lucruri mici putem sa primim shi cumpara lucruri mari shi ieftine... deci dand de la tine carnea, lenea, minciuna, lacomia de a pofti ce nu-i a tau, ori de a invidia ori a jindui dupa intietatzi shi functzii inalte... care sunt lucruri mici shi urate, vei lua de sus lucruri mari, ca tacerea, smerenia, compasiunea, vorba smerita... mangaierea unui aproape... shi altele... dand un leu, o paine unui sarac shi spunand o rugaciune pentru el, vei capata darul milosteniei, al duhului umilit shi al inimii infrante... shi pe acelea cu sigurantza Dumnezeu nu le va urgisi... deci vei scapa de tot necazul shi de toata moartea mortzilor gLumii shi veacului acesta... caci lupta nu este cu sangele shi cu carnea ci cu duhurile rautatzii shi cu stapanirile veacului acesta ce il leaga pe om cu lantzurile pacatelor... pentru aia postim, caci omul din pricina mancarii shi neascultarii shi desfranarii a pierdut Raiul, shi tot din pricina asta nu va mai reushi ca sa reintre in Viatza. dar postul la cele mici este la fel de important ca shi cel la cele medii shi la cele mari... dar fiecare posteshte la ce se inhama el, la ce crede el ca-i va fi de folos shi la ce crede el ca gresheshte la Cer shi la Dumnezeu, dar sigur ca shi tipicul shi randuiala Bisericeasca e bine de urmat... Dar postul inseamna NIMIC... deci nimic... nici mancare, nici apa, nici rautate, nici ura, nici pofta, nici invidie, nici aer frumos shi sanatos, nici fum de tzigara shi benzina, nici vorbe ci nimic... nimic... (ca asha am auzit la unii care spuneam ca defapt noi ne facem ca postind pentru ca in post nu facem altceva decat schimbam dieta, shi avea dreptate) dar sigur ca fiecare simte cand a depashit masura shi cand a ametzit shi atunci nu trebuie sa se incapatzaneze ci sa se grijeasca ca altfel moare ca prostul pentru grozavie shi mandrie shi nu-i este de folos... Dar aripile calucarului sunt rugaciunea shi milostenia alaturi de post, cum spunea Arhimandritul Sofronie, shi ne mai spune Domnul sa shi veghem, caci nu shtim ceasul in care vine Domnul ca un fur shi in ceea ce vei fi aflat in acelea vei fi judecat, deci sa luam aminte la noi inshine iar cand mancam sa o facem cu crecetare de sine... deci iata ce simplu shi totodata greu este de a asculta de Dumnezeu... dar tot degeaba caci sf Pavel ne spune foarte frumos: "daca dragoste nu ai, nimic nu eshti shi la nimic nu-tzi foloseshte" deci e clar ca posteshti doar ca sa te mandreshti shi ca sa mergi pe calea trufashe a pierzarii... fara ca sa-tzi dai seama... caci legea shi proorocii este legea Dragostei de Dumnezeu shi de aproape iar legea cea Noua este ceva shi mai frumos shi mai mult, legea Harului, a Darului... de a ajunge sa traieshti intru Dumnezeu... ala-i scopul postului, pentru ca trecand prin golgota shi purtandu-tzi crucea sa te desavarsheshti ca sa ajungi viu intru Dumnezeu .... caci ne spune sf Casian Romanul: asha cum savarshirea pacatelor din patimi te duce in iad, tot asha savarshirea shi lucruarea virtutzilor te duce in Imparatzia Cerurilor... iar calea este Dreapta Socotintza shi Cumpatarea, ca din doua rele sa reusheshti sa-l faci pe cel mai mic, prin care n-ai facut rau aproapelui shi nu te-ai mandrit... ca daca s-ar fi putut pe niciunul sa nu-l fi facut ci doar binele ce vine de sus de la Duhul... |
[COLOR=black]vsovi scrie:[/COLOR] [COLOR=black] Citat:
|
Citat:
1.Sa nu vorbesti pe nimeni de rau 2.Sa nu ai pe nimeni dusman 3.Sa nu injuri |
domnule dar sa nu creada cineva ca io shi fac ce shtiu asha de pe la altzii din ce am mai citit ori auzit... bine ar fi... dar sa nu ma ia drept povatzuitor ca eu habar n-am ce scriu shi eu abea de tziu ochii deschishi ca pare ca ma lupt cu
tipicul atzipicul de toata ziua shi toata noaptea... asha ca la ibriciul scarbiciul socoticiul de la Bătăticul dricul vricul shticul shtigului... shi la bătăticul shticul shtigului nu prea shtiu cum se posteshte... poate asha cum spune parintele Arsenie Boca, trambitta nr 3 "nici abuzul, nici refuzul" "fereshteti capul de frig shi de prostie" unde frig este frica+strig=frig pentru ca pro shtiie aia chiar shtie toata lumea ce este... dar cum sa-l fereshti? shi care e ala capul tau? "bobul lui se preschimba in cenushe iar el se crede grau nedreptatzit" deci eu mai sus mi-am dat cu parerea de pe pozitziile celui care nu face dar se afla in treaba shi spune el cam ce a auzit ca ar cam trebui... ca sa fie shi cum s-ar posti daca s-ar posti pe acolo pe unde se posteshte... ca se shtie ca in tzara asta nu se mai posteshte ci numai se vorbeshte... mult shi dezlanat asha ca shi mine.... shi mereu se intreaba dar eu, eu, ce ar trebui sa postesc? la ce? poi da de unde sa shtiu eu? poi la marele pacat la ala sa posteshti caci cel mai mare pacat este pacatul cel mai apropiat... ne spunea sf Antonie cel Mare parca... iar parintele Cleopa ne spunea: rabdare, rabdare, rabdare, rabdare shi iarashi rabdare, rabdare... shi zicea ca asha erau unii ca nishte ceasuri cu deshteptator care sunau asha: moarte, moarte moarte, moarte... imediat, imediat, imediat, imediat... cum adica imediat... poi simplu, ca daca unuia dintre aceshtia mici ai Mei, o cirtutza, o iotutza, le-ai greshit, gata, deja ai murit shi trebuie s-o iei de la capat.... el spunea sarmanul ca el e Moshul Puregaiul... dar noi? poi eu am impresia ca sunt Tanarul Putregaiul shi asta pentru ca atunci cand am fost mic am vrut ca sa fiu mare, cand trebuia foarte simplu sa raspund la nenea curios: -puishor, tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare? -mic; asha trebuia sa raspund... |
Ieri ma uitam la o emisiune despre calatorii in toata lumea,printre care si in niste orase foarte sarace din India si Camerun,si ma gandeam,asa in mintea mea,oare acestor oameni le cere cineva sa mai si posteasca,Dumnezeu sau vre-un duhovnic cu har?
Pai,cum sa le ceara cineva sa posteasca,cand ei nu au ce pune pe masa!!! Deci,banuiesc,ca aceasta categorie de oameni,nevoiasi si saraci pana la extrema,sunt absolviti de atatea legi crestinesti,care bag de seama ca sunt mai degraba adaptate modernismului si bunei stari,decat horopsitilor care nu fac decat sa supravietuiasca la limita putintei. Si atunci,ce devine postul?Pentru cine este postul? De aceia eu mizez pe judecata dreapta si conforma cu fiecare situatie in parte,judecata adaptata la toti factorii care determina o situatie sau alta.Suntem oameni diferiti,traimi lucruri si stari diferite,vorbim diferit si ne slefuim personalitatea dupa principii diferite,nu trebuie sa tipam sus si tare ca aceasta este calea,si nici sa dam cu barda in situatii exlusive.Nu trebuie sa ne agatam de doctrine pe care doar le-am citit pe undeva,trebuie sa fim smeriti,trebuie sa adoptam infranarea in masura in care propria situatie o cere,si mai presus de toate,TREBUIE SA FIM OAMENI! |
Cand spui ca postesti nu trebuie sa te referi doar la mancare, postul nu se rezuma doar la asta. Nu trebuie sa barfesti, sa judeci, sa vorbesti vrute si nevrute doar de dragul de a vorbi, nu trebuie sa te mandresti, deasemeni nu este permisa invidia, cearta, etc. Asta este adevaratul post la care se mai adauga si mancarea specifica lui. Daca am tine toate astea zi de zi in afara de mancare am posti mereu, dar nu stiu cati dintre noi o fac. Eram odata la duhovnicul meu si o doamna care era bolnava a spus ca nu poate tine postul. El i-a dat voie sa manance orice, mai putin oua. A oprit-o doar de la un singur aliment pt. a o face sa simta si sa stie ca este oprita de la ceva.
|
"Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție."
|
Citat:
|
Un foarte frumos cuvant al Sfantului Grigorie Palama:
http://www.crestinortodox.ro/Cuvinte...-28-21927.html [SIZE=2]1. Placuta este ochilor nostri privelistea marii linistite, rasfrangand pe intinderea ei netulburata lumina scaparatoare a razelor soarelui in plina stralucire. Dar si mai desfatator este sa privesti si sa graiesti despre Biserica cea strans unita dupa vointa lui Dumnezeu, izbavita de tulburari si luminata, in chip tainic, de lumina cea dumnezeiasca, desfacandu-si aripile catre stralucirea de dincolo si intinzandu-si in sus mainile, ochii, simtirea, precum si intreaga ei cugetare. Dupa ce harul Duhului Sfant mi-a harazit astazi aceasta vedere placuta si a ingaduit ca voi toti sa petreceti impreuna noaptea si ziua in templul lui Dumnezeu, nelipsindu-va voua ravna venirii voastre la El, haideti acum sa ajutam, dand putere pomului tainic, rasadit la cumpana apelor Duhului Sfant, si ca si voi prin rugaciunile voastre de dimineata, tot asa si noi, in masura in care ne ingaduie timpul, sa adaugam invataturii de dimineata pe cea de seara, aratand mai lamurit iscusintele prin care vrajmasul mantuirii noastre face ca nu numai postul, dar si rugaciunea noastra sa ramana in tot chipul fara de nici un folos.[/SIZE] [SIZE=2]2. Exista, fratilor, si alta saturare si betie rea si vicleana, care nu vine nici din mancaruri, nici din bauturi, nici din desfatarea pricinuita de acestea, ci din mania catre aproapele nostru si din ura fata de el, si din tinerea de minte a greselilor sale, si din toate rautatile ce se isca astfel. Despre acestea si Moise in cantarea sa spune: "Vinul lor este venin de scorpion si otrava pierzatoare de aspida" [Deuteronomul 32, 33]. Pentru cestea si proorocul Isaia zice: "Vai de cei ce se imbata fara de vin" [vezi Isaia 20, 1]; si iarasi acelasi prooroc vesteste: "Sa nu postiti cu lupte" [vezi Isaia 58, 3]. Dar si catre cei ce postesc in felul acesta, el spune, ca din partea Domnului: "Sa-si plece capul ca o trestie si sa se culce pe sac si in ce nusa, oare acesta se cheama post, zi placuta Domnului?" [Isaia 58, 5] si "Cand ridicati mainile voastre catre Mine, Eu imi intorc ochii aiurea" [Isaia 1, 15].[/SIZE] [SIZE=2]3. Asadar, aceasta betie a urii, pricina de capatai a indepartarii oamenilor de Dumnezeu, diavolul ca uta sa o insufle tuturor celor ce se roaga si postesc, apoi trezeste amintirea mahnirilor si plangerilor noastre, ne pune in miscare gandurile spre aducerea aminte a raului si ascute limba noastra pentru vorbe haine si de ocara, pregatindu-ne pe noi sa fim astfel precum David il descrie pe cel ce se roaga in necuviinta: "Faradelege toata ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascutit a facut viclesug" [Psalmi 51, 1]; si el se roaga catre Dumnezeu ca sa fie izbavit de acestea, spunand: "Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste; ascutit-au limba lor ca a sarpelui; venin de aspida sub buzele lor" [Psalmi 139, 1-3]. [/SIZE] [SIZE=2]4. Dar noi, fratilor, in vremea postului si a rugaciunii, sa scoatem din sufletul nostru - rogu-va - ceea ce avem impotriva cuiva, fie ca in adevar si pe drept avem, fie ca doar socotim ca avem, si sa fim cu totii oameni evlaviosi, sa gandim mai mult unii despre altii sub indemnul dragostei si al faptelor ce lor bune, graindu-ne de bine, cumpanind in noi in sine si cugetand la cele bune inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, pentru ca sa postim noi cu postul cel aducator de laude si fara de prihana. Iar cererile noastre catre Dumnezeu, cele din vremea postului, sa fie bine primite, si sa-L numim pe El "Tata dupa har, in chip cuvenit, invrednicindu-ne astfel a-l grai cu indrazneala: "Tata, iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".[/SIZE] [SIZE=2]5. Dar iarasi cugetarea din vremea rugaciunii savarsite de noi si a postului devine fara de nici un folos prin lucratura celui ce unelteste impotriva sufletelor noastre; caci o astfel de cugetare semetita avand acel fariseu, desi postea si se ruga, S-a intors gol. Dar noi, stiind ca este necurat si neprimit la Domnul tot cel ce are inima semeata, si stiind prea bine ca noi suntem datori lui Dumnezeu cu multe si cu mari d aruri si ca dam inapoi prea putin din ceea ce datoram, sa le facem uitate pe cele daruite mai inainte, ca si cum ar fi o nimica toata, si indreptam du'ne cu mintea spre cele viitoare, sa postim, sa ne rugam cu inima zdrobita si cu smerenie sa ne invi-nuim pe noi insine, ca sa fie postul nostru curat, iar noi cu vrednicie sa stam in biserica lui Dumnezeu.[/SIZE] [SIZE=2]6. Exista si un alt chip de viclenie a celui rau, ca re face ca osteneala noastra pentru post si rugaciune sa fie fara de castig pentru noi, indemnandu-ne sa savarsim si postul, si rugaciunea manati de slava desarta si de fatarnicie. De aceea si Domnul vesteste iarasi in Evanghelie, spunand: "Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie" [Matei 6, 6]. [/SIZE] [SIZE=2]7. Aceste cuvinte nu le spune Domnul ca pe o porunca de a fi indepartate adunarile si rugaciunile si cantarile de psalmi, caci atunci nu ar fi spus proorocul alcatuitor al Psalmilor. "In mijlocul adunarii Te voi lauda" [Psalmi 21, 24] si "Lauda-Te-voi intre popoare, Doamne, canta-voi Tie intre neamuri" [Psalmi 56, 12] si "Rugaciunile mele le voi face inaintea ce lor ce se tem de El" [Psalmi 21, 29]; si inca ne-a mai grait noua: "In adunari binecuvantati pe Dumnezeu" [Psalmi 67, 27] si "Veniti sa ne inchinam si sa cadem inaintea Lui si sa plangem inaintea Domnului, Celui ce ne-a facut pe noi" [Psalmi 94, 6]. Dar si catre altii mai sus asezati - despre care nu este timpul si locul sa vorbim acum - Isi indreapta Domnul indemnul la rugaciunea cea facuta cand suntem singuri in casele noastre si in asternuturile noastre, care intareste rugaciunea catre Dumnezeu savarsita in biserici, asa cum rugaciunea cea launtrica, facuta cu mintea, o intareste pe cea savarsita cu buzele. Fi indca acela ce ar voi sa se roage numai atunci cand se afla in biserica lui Dumnezeu, neingrijindu-se de-loc de rugaciune acasa, sau pe drumuri, sau in piete, acela nu se roaga cu adevarat nici cand sta dina-intea altarului lui Dumnezeu.[/SIZE] [SIZE=2]8. Acestea le arata si acela care, dupa ce spune: "Gata este inima mea, Dumnezeule!", adauga: "Canta-voi si voi lauda slava "Ta" [Psalmi 56, 10], iar in alta parte: "De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine..." [Psalmi 62, 7]. Dar ne invata si El: "Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau. Ca re vede in ascuns, iti va rasplati tie" [Matei 6, 16-18].[/SIZE] [SIZE=2]9. O, cat de mare si neasemuita este iubirea Ta de oameni! Prin aceste cuvinte insusi Domnul ne-a aratat indoiala si tagada care vor starui asupra Judecatii de apoi, pentru ca noi sa capatam de aici o mai [/SIZE][SIZE=2]buna judecata si o soarta mai fericita. Caci Domnul ii va agrai atunci pe cei ce traiesc dupa slava desarta si nu dupa porunca Lui, spunand, potrivit celor de mai sus: "Ati luat plata in viata voastra", precum a zis [/SIZE][SIZE=2]si Avraam catre acel bogat care ardea in focul tuitor: "Ai primit cele bune ale tale in viata ta" [Luca 16, 25]. Iar celor ce cauta spre El, in vremea in care se ostenesc pentru virtute, spune ca le va rasplati sub ochii tuturor, adica le va da in schimb, la aratarea Sa, aceasta cuprinzatoare binecuvantare si mostenire si desfatare neamestecata si vesnica. Cel Care vrea ca toti sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului vadeste acum - precum spuneam - hotararea cea neprihanita si neschimbatoare, aratand aici ca nu sunt fii ai lui Dumnezeu decat aceia care dispretuiesc slava omeneasca.[/SIZE] [SIZE=2][/SIZE] |
[SIZE=2]10. Caci de aceea aduce El in fata cuvantul Sau hotarat asupra acestor soiuri de oameni, spunand: "Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va da inapoi tie pe fata", pentru ca sa-i arate El si sa-i faca pe cei ce dispretuiesc omeneasca slava desarta copii infiati si impreuna mostenitori ai Sai; iar pe aceia ce nu sunt astfel sa-i lepede din vrednicia de fii al Lui, daca nu se pocaiesc. Cuvintele acestea le-a grait Domnul pentru ca nu cumva cei ce se roaga si postesc sa ca ute la parerile oamenilor, de la care nu este nici un folos, fiindca altminteri, chiar indurand noi ostenea la postului si a rugaciunii, ramanem lipsiti si straini de rasplata. El spune sa ne ungem capul si sa ne spalam fata, adica sa nu ne folosim de paloarea cea nefireasca, nici sa nu avem capul murdar si cu totul uscat, ca si cum am parea ca suferim aceasta din pricina postului incrancenat si din dispret fata de trup, vanand astfel laude din partea oamenilor. Caci acestea le faceau fariseii, dorind ei a fi vazuti de oa-meni, si de aceea, pe buna dreptate, au fost socotiti despartiti de Biserica lui Hristos, iar Domnul ne opreste intru totul sa ne asemanam lor.[/SIZE]
[SIZE=2]11. Daca se va numi cugetul [ratiunea], prin asemanare [analogie], cap al sufletului, ca unul ce este conducator, iar inchipuirea [imaginatia] chip al sufletului, in care se afla jiltul cel statornic al puterilor [energiilor] izvorate din simturi, este bine ca noi, atunci cand postim, sa ne ungem capul cu untde lemn, adica sa facem sa fie cugetul nostru milostiv, iar fata noastra, adica inchipuirea, sa o spalam de gandurile cele rusinoase si necurate, de manie si de toata rautatea. Pentru ca un astfel de post, implinit ca atare, nu numai patimile cele rele, ci dimpreuna cu acestea si pe duhurile cele necurate, care sunt incepatoare si pricinuitoare ale unor astfel de patimi, le surghiuneste si le rusineaza, asezandu-i pe cei ce postesc la rand cu ingerii cei buni, intorcandu-i catre acei ingeri si oranduind ca acestia sa fie pazitori ai acelora, degraba ajutatori si impreuna lu cratori.[/SIZE] [SIZE=2]12. In felul acesta, pe vremuri, alaturi de cei trei tineri din Babilon, impodobiti cu infranarea si cu postul, a fost vazut in mijlocul focului mistuitor si un al patrulea, care era cu ei, pazindu-i si purtandu-le de grija ca sa ramana teferi, de parca in chip minunat i-ar fi scaldat in roua [Daniel 3, 25]. Tot astfel, dinaintea lui Daniel, care postea de multe zile, s-a infatisat un inger care ii dadea sfaturi intelepte si ii prevestea lui cele viitoare. Si in acelasi chip, altada' ta, un inger a adus de la o mare departare pe un prooroc [Avacum] care a strabatut vazduhul si care a purtat hrana [lui Daniel], prin rugaciune si post as-tupandu-se gura leilor [Daniel /Bel si balaurul, 33]. Asemenea si noua, care ne ostenim si ne straduim in post trupesc si duhovnicesc si in rugaciuni, cu ajutorul si impreuna lucrarea ingerilor celor buni, vapaia de foc a poftei trupesti ne va fi stinsa de tot, iar mania ne va fi imblanzita precum cea a leilor, facandu-ne noi partasi la hrana cea prooroceasca. Prin nadejdea bunurilor viitoare, prin credinta si prin clarvederea cea duhovniceasca, ne vom invrednici noi sa calcam in picioare serpii si scorpiile, si toata puterea vrajmasului.[/SIZE] [SIZE=2]13. Iar postul care nu este implinit in acest fel si nu se savarseste in acest chip se inrudeste si se insoteste mai degraba cu ingerii cei rai, caci a lor este pustiirea insotita de manie, de ura si de trufie, ca si de impotrivirea fata de Dumnezeu, pe cand noi, ca unii ce suntem robi si slujitori ai binelui, stam impotriva acestor ingeri rai, cum si spune Apostolul: "Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri" [Efeseni 6, 12]. Asadar, pe scurt, impotrivirea noastra fata de ei se implineste prin post, dar noi cerem pentru paza noastra si platosa intelepciunii, si coiful milostivirii celei mantuitoare, si scutul credintei, pre-cum si sabia cea prea indestulatoare a Duhului Sfant, adica cuvantul cel mantuitor dat noua de Dumnezeu, ca sa ne fie spre aparare. In felul acesta ne vom intrece in lupta cea buna, vom pazi credinta cea temeinica, vom stinge toate sagetile de foc ale celui rau, vom dobandi cununa Lui cea vesnica si cereasca, infatisandu-ne ca biruitori in toate, bucu-randu-ne de-a pururi impreuna cu ingerii din ceruri, intru Hristos, Domnul nostru.[/SIZE] [SIZE=2]14. Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, dimpreuna cu "Tatal Sau cel fara de inceput si cu Duhul Sau cel Preasfant si de viata facator, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin[/SIZE] |
cum postim?
poi asha ne straduim ca sa po-shtim asha ca sa nu mai shtim cum postim cand postim, caci este scris, "sa nu shtie stanga ta ce face dreapta"... iar po vine de la pom, post, potol, porn, porc, potop, pocaintza, popor, port, pogoramanttt, porumb, pomishor,...,apoi. :44::57::69:...... :68: |
vsovi...scuza-ma,dar uneori am impresia ca esti dus pe campii!!!,ori esti prea inteligent,ori creierul ti-a captat extrem de multa informatie astfel incat nu mai stii ce sa faci cu ea,si-i dai drumul...pe campii,bine-nteles!
...uneori nu inteleg nimic din ceea ce spui.sau,nici nu intentionez sa inteleg. |
Citat:
dar la care dintre cele 3 postari te referi?, shi apoi ce era asha greu de intzeles? nu-s inteligent, caci vine de la inteligibil, adica un fel de agent ce se face ushor de intzeles, pe cand daca dumneata n-ai priceput ce am zis... e clar ca ushor de intzeles nu m-am facut deci nu-s inteligent ci poate doar m- inte-resat... dar poate ca dumneata eshti marcata mereu de vorba aia parinteasca... ca sa nu-tzi pierzi mintzile, poi nu asha suna ea in realitate ca mintzile sunt demult pierdute ci sa tzi le strangi din imprashtierile ei din princina grijilor shi maracinilor.... deci nu-tzi fa griji ca mai sunt unii ca mine pe gLume care-s dushi cu pluta ca sa prinda barcutza Domnului... n-ai ce sa le faci asha ca nu-tzi fa griji, ca ei nu vor rezolvare shi solutzie... deci stai linishtita ca-s gata REZOLVAT... asha ca eu la rezolvare postesc fiindca am facut facultate din aia la shtiintzele exacte, ca am calarit pe = asha ca pe cal, pana mi s-a incurcat gLimba shi nu mai shtiu ce zic shi ce fac... dar atunci mintea, mintea mea... nu-tzi fa griji pentru ea... ca se ingrijeshte Domnul de mintea mea... bineintzeles daca postesc frumos shi curat shi noaptea nu dorm prin alt pat... deci draga ory, ce ar fi trebuit sa pricepi? sau ce ma intrebi dumneata de fapt? ca iata eu ma fac iarashi ca nu pricep... |
Fructele de mare sau racii sunt produse de post?
V-as ruga daca se poate sa imi raspundeti si mie la intrebare, deoarece in ultimele zile am auzit pareri pro si contra si m-am gandit ca pe acest forum voi obtine informatii mai avizate in domeniu. Multumesc anticipat.
|
De fapt, noi crestinii, postim in continuu de 2000 de ani incoace si vom posti, in continuare, pana la venirea Domnului. Acesta este MARELE POST, adica dorul de Dumnezeu. Posturile rinduite de Sfanta Biserica este bine sa fie tinute, pentru ca sunt spre curatirea sufletului, in primul rand dar ele nu vor putea fi tinute cu adevarat dacat daca ne invredniceste Dumnezeu, pe baza dorintei noastre sincere de a posti. Daca ne dorim din toata inima sa postim, Dumnezeu de ajuta si gaseste placere in postul nostru, iar noi simtim postul ca pe o bucurie a sufletului. Daca nu, vom simti postul ca pe un chin, ca pe o corvoada. In aceasta ultima situatie mai bine nu postim, pentru ca postul nu trebuie sa fie un chin ci o bucurie. Pentru ca postul nostru sa fie bine placut lui Dumnezeu, este bine sa ne rugam mai intai ca Dumnezeu sa ne invredniceasca sa postim.
|
poi ne spunea Parintele Papacioc: rabdare, rabdarica, rabdaroi, shi am completat eu ca sa ma aflu in treaba de la parintele Cleopa cu moarte, moarte, moarte, moarte ... imediat, imediat, imediat, imediat... cum spunea ca asha sunau unii dimineatza ca shi ceasul deshteptator, ca
moartea nu e cand pleci pe lumea cealalta ci "oridecate ori..." shi ce a ieshit: ca asha ceva se posteshte pe undeva: rabdarE, rabdariCA, rabdarOI ca altfel te preschimbi in moroi shi urmeaza moarte, moarte, moarte... imediat; moarte = carne de frate ranindu-i conshtiintza ca pe Dumnezeu l-ai shi lepadat cu prima ocazie shi primul prilej in care n-ai rabdat shi n-ai ascultat ci te-ai sculat shi rasculat... asha mandru semetz cam ca un barbat dar defapt erai beat... shi o cirtutza ori o iotutza din aia micutza, scumpa shi dragutza... din pacate le-ai calcat, pe toate le-ai uitat... shi le-ai shi calcat caci seama nici nu tzi-ai dat... shi de judecata ai impresia ca ai scapat... deci rabdare, rabdarica, rabdaroi ca sa nu te preschimbi in moroi. (acuma ai priceput stimata ory draga?) dar eu postesc daca reushesc la tot felul de shtiintze shi cartzi gLumeshti, pline de ||=||=||... sau m-ash lepada, asha scoate din mine invatzaturile astea rele... shi mincinoase... deci se incepe cu duhul rau al cartzilor rele, apoi la patimi shi pacate dar shi la trup... shi asha se posteshte, nu shtiu, ma gandesc, banui ca asha o fi, ca sa dobandim dragostea cea nefatzarnica, nepatimashe shi netrufashe... ci aia care se bucura de Adevar shi nu cauta ale sale... caci "daca Dragoste nu ai, nimic nu eshti shi la nimic nu-tzi foloseshte" ne spune sf Ap Pavel... unde D vine de la Dumnezeu care ne-a invatzat credintza credincioasa shi neprefacuta shi nu tzinuta inaintea oamenilor ori pentru slava de la oameni... ci aia care ishi da viatza dindragoste pentru fratzii shi copiii shi prietenii Sai... noi vorbim de prietenie, asha simtzim ca am fi prieteni cuiva... dar defapt suntem doar nishte talhari... prieteni de mancare, mandrie, curvie... deci postul este ca sa nu mai judeci niciodata ci sa-tzi faci singur procesul tau ca sa intri in Viatza... asta ca sa nu ajungi sa fi shi tu jegxy... asha ca toata gLumea... shi sa trurlii in gura mare: "Aici este intzelepciunea"... credintza se marturiseshte prin viatza pe care o duci... shi nu trebuie sa zici la nimeni ci fitzi siguri ca toate sunt scrise la cronici shi in catastifele Lui Dumnezeu... deci Shtie Domnul ce ai facut, asha ca nu trebuie sa te lauzi... nici ca fariseul nici ca falsul vamesh... ci sa iei aminte la pacatosul format din cei doi fii risipitori... caci ziua-i scurta... shi maine nu shtii daca mai te trezeshti dimineatza, daca itzi mai daruieshte Dumnezeu inca o zi fie spre binecuvantare fie spre judecata shi pedeapsa, dar pentru ambele sa multzumim lui Dumnezeu. cred ca am scris prea mult shi iar m-am intins ca un aparat digestiv pe 15m lungime... shi 1+5=6 |
Citat:
|
Citat:
Acolo se explica faptul ca fructele de mare sint create de Dumnezeu pentru hrana altor pesti, iar pentru umani sint acceptate doar cele care au solzi si oase. Deci nimic fara solzi si fara oase, nu este acceptat de biblia ortodoxa. |
vsovi..nu incetezi niciodata sa ma uimesti cu postarile tale..si n-o spun in nume de rau...eu stiu cum ar trebui sa postesc dar nu reusesc niciodata pe deplin...gura mai vorbeste fara sa gandesc,oo hooooo cleveteala asta, ce-a facut cutare,cum era imbracata mamaia de la biserica,ce pomeni avea sambata nu stiu care femeie...e de ajuns numai sa gandesc ca asa as manca ceva si gata pacatul..e de ajuns numai sa ne gandim o clipa uite astia mananca vinerea mici in piata nu ca mine mare postitor, inclusiv la spovedanie ne da diavolul tarcoale da ce-i spune aia parintelui,of cat mai spovedeste,eu cand mai ajung..si tot asa...trebuie sa punem frau mintii si apoi si trupului,ne e foame lasa ca trece mai facem un acatist,o catisma si o mai ducem un timp..ne chioraie broastele in burta...mai mergem la o manastire,la o slujba..dar bineinteles eu dupa cum se vede tot la a judeca pe altii am ajuns,nici la dat sfaturi nu ma pricep,dupa cum se vede..
|
Citat:
|
Citat:
VSOVI...esti sharmant,dar dc scrii asa mai mult inteleg ca nu toti te pot urmari sau din nerabdare sau din lipsa de prea mult timp.Sigur ca toate acestea ,adica postul shi rugaciunea asociate cu MILOSTENIA. |
SA INCERCAM SA TINEM POSTUL PASTELUI DUPA CUM SCRIE IN CALENDARUL ORTODOOX!...ca scrie acolo cum trebuie in prima saptamina ..in restul saptaminilor si ultima saptamina.Dc m reusi asa cum scrie bine ar fi ..ia cititi cu atentie ..cum scrie in calendar.
|
In mod normal,postul Pastelui se tine astfel;Primele trei zile de post,post negru,de luni pana miercuri dupa amiaza nu se bea si nu se mananca absolut nimic,apoi se i-a aghiazma mare.Apoi,de luni pana vineri(inclusiv)se posteste fata ulei,iar sambata si duminica se mananca,cu ulei.La Buna Vestire se mananca peste,si la Duminica Floriilor.Se dezleaga la ulei in zilele de sarbatoare din timpul postului.
Deci,in mare parte se tine post fara ulei.Acesta este adevaratul post al Pastelui,este mai drastic fiindca el reprezinta amintirea Postului de 40 de zile tinut de Mantuitorul in pustie. Cu toate ca grecii,considera uleiul restrictionat in post,doar uleiul de masline,adica "untul de lemn"... |
Postirea omului modern
Postim la tv, postim la serviciu, comandam soia la restaurant. In magazine gasim un raion "de post". A posti este ceva in trend. Cum ar trebui sa postim?
Rostul postului este sa ne curatim firea, sa devenim gata de a primi Trupul si Sangele Domnului, de a lua astfel hrana cea dumnezeiasca sub acoperamantul slab al trupului si al sufletului nostru. Doar postul singur nu are rost. Doar rugaciunea nu are efect. Trebuie impletite toate cu spovedania, cu pocainta, cu smerenia si cu toate faptele bune. "E nevoie de rugaciune, de spovedanie, de postirea de la tot gandul sau cuvantul rau, viclean, clevetitor, pentru ca acestea ne departeaza de Dumnezeu. Orice suferinta, de orice natura, provocam aproapelui nostru, in aceeasi masura ranim pe Hristos. «Pentru ca ati facut unuia din acestia prea mici ai Mei, Mie Mi-ati facut» Matei 25, 40. Darurile noastre fata de aproapele trebuie sa fie proportionale cu posibilitatile noastre. Sa nu daruim putin cand avem mult, chiar daca ceea ce avem nu e decat un suflet plin de iubire. Daca Dumnezeu a fost darnic cu noi, sa fim si noi darnici cu ceilalti", spune parintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfintii Pantelimon si Haralambie" din Iasi. Dupa 40 de zile de postire si dupa fiecare miercuri si vineri de peste an cand postim, viata noastra se va schimba. CARNE DE POST. Carnaciorii, cascavalul si laptele de soia au devenit o alternativa de post pentru produsele de frupt. Omul modern a inventat gratarul de post. Singurul care nu a putut fi inlocuit e oul. Insa postul inseamna infranare si asceza. Pe de alta parte, nu e nimic rau in a consuma soia, pentru ca e usor de pregatit si nu pentru ca iti e dor de gustul de snitel. "Chiar numai intentia de a posti nu este trecuta cu vederea de Dumnezeu. In general, postim cu ceea ce avem ca mancare de post. Chiar de post fiind, mancare trebuie sa fie gustoasa. Insa cantitatea, nu calitatea, da masura postirii cuiva. Nici chiar in zilele de frupt crestinul atent la viata sa duhovniceasca nu mananca pana la satietate deplina. Un mare ierarh contemporan spunea candva ca prefera sa posteasca cu 50 g de salam decat cu 1 kg de fasole", spune parintele Ovidiu Ciobotaru, paroh la Biserica "Sfintii Panelimon si Haralambie" din Iasi. EXEMPLU. Cum postim insa de mancare atunci cand suntem in societate - la serviciu sau la o cina de afaceri? "Un proverb romanesc glasuieste astfel: «Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti». Daca prietenii tai sunt in marea lor majoritate complet necredinciosi, nu ei, ci tu ai o problema. Nu trebuie neaparat sa le vorbesti tu despre Hristos, ci daca Hristos traieste in tine le va vorbi El, in chip nevazut, si unii din ei se vor schimba si pana la urma vor veni la biserica, vor posti, se vor spovedi, se vor ruga, intr-un cuvant vor fi ca tine. Dar pentru asta nu trebuie ascuns Hristos in camara cu maturi a sufletului. Ci trebuie marturisit Hristos, fara teatralitate sau mandrie. In oras, la restaurant, fiecare poate comanda orice, deci si produse de post. Daca mergi in casa cuiva care nu posteste si te invita la masa, daca chiar nu poti refuza, e bine sa gusti cate putin din bucatele de frupt, dupa care continui sa postesti", adauga parintele Ovidiu. EXERSÅRI. Sfantul Vasile cel Mare amintea ca Adam a fost scos din Paradis pentru ca nu a postit si ca trebuie sa postim pentru a ne intoarce in paradisul ceresc. Parintele Teofil Paraian spunea intr-o conferinta recenta ca nu momentul caderii din Rai face necesar postul, ci dorinta de mantuire. "Caci postul este un mod paradisiac de vietuire la care este chemat omul." Un parinte athonit remarca faptul ca nu este necesar sa renuntam doar la produsele de frupt, ci la tot ceea ce ne place. Asadar, ne plac dulciurile - renuntam la ele pe perioada postului sau consumam mai putine. Iubim cafeaua, o inlocuim cu ceai. "Daruieste haina care iti place mai mult sau jucaria preferata celui care nu are", zicea la randul sau parintele Porfirie. Astfel, postul fizic devine post sufletesc, caci exersam in a ierta mai usor raul pe care ni l-au facut altii, nu mai intoarcem o vorba urata sau ne abtinem de la barfire. Devenim astfel noi insine un dar catre Dumnezeu. |
Porunca postului a fost data in Rai: "Nu mancati din pomul cunostintei binelui si raului" (Fac. 2, 17), a poruncit Dumnezeu lui Adam si Evei.
Acest pom avea un dublu simbol: al dependentei fata de Dumnezeu si al avertizarii ca in ziua in care vor manca, vor amesteca binele cu raul si vor muri cu trupul. Daca Adam si Eva ar fi postit, n-am mai fi avut nevoie de postul de acum. Ne-am imbolnavit prin neascultare si trebuie sa ne vindecam prin ascultarea de Dumnezeu si prin post (infranare). |
Foarte folositor cuvantul parintelui Sofian Boghiu despre post:
Nu va temeti de post. Postul nu e lasat sa omoare omul, ci sa potoleasca patimile din noi. Daca esti bolnav si postesti, de cele mai multe ori te vindeci prin post. Si dimpotriva, daca mananci prea bine, poti fi oricat de sanatos, indata te distrugi. Si apoi sa nu uitati ca postul nu inseamna numai post de mancare, ci sa te abtii de la tot ceea ce simti ca nu-ti este de folos: de la o placere vinovata, de la un roman nepotrivit. http://www.crestinortodox.ro/post/po...mul-68545.html |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 04:58:00. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.