Preotul prezice?
 

Buna ziua,
Sunt intr-o relatie de 9 ani..si ca in orice relatie dar aici mai mult din cauza neajunsurilor si a familiei grea ...ne mai certam. Orice cuplu se mai si cearta...dar atunci cand locuiesti cu parintii este inevitabil ca pe ei sa ii deranjeze acest lucru. Dar ne si iubim foarte mult si am depasit multe piedici, obstacole si neajunsuri impreuna.
Mama lui se duce des la o manastire iar preotii de acolo o mai cunosc. Copii ei...doi baieti..se duc la bisericile din oras mai mult. Acum un an, in primavara, un preot de la manastirea respectiva o intreaba pe mama lui: "Tu ai un baiat mai mare...Ce face...are vreo relatie...cum ii merge?". Mama lui a spus: "Da parinte, e cu o fata de 8 ani....se mai cearta, se mai impaca". Iar preotul i-a zis " Nici nu vine vara si o sa se desparta, iar el o sa fie cu alta fata". Mama lui ne-a spus acest lucru ...si sincer ne-a frapat, eram afectati dar am zis ca nu e bine sa cerem socoteala unui preot. Intre timp a venit vara...am stat 2 saptamani certati...ne-am impacat...insa in toamna am stat o luna si ceva iarasi certati. Eu aveam ideea ca el nu ma iubeste...el la fel. Inainte de sarbatori am lamurit problemele si ne-am dat seama inca o data ca ne iubim mult si am reintrat in relatie cu forte proaspete sa combatem in continuare neajunsurile si problemele (care sunt multe in familia lui mai ales). De sarbatori cand ne-am impacat am aflat ca el in decursul ultimului an m-a inselat de cateva ori cu o fata care o cunosteam si eu si familia lui...dar nimeni nu a stiut nimic. Se caia de acest lucru asa ca l-am iertat. El a justificat ca s-a refugiat in ea pt ca eu ii faceam reprosuri si nu ii aratam asa multa dragoste trupeasca. La situatia asta s-a ajuns pentru ca nu avem pic de intimitate, ai lui sunt saraci si tot timpul au mari probleme...si noi nici nu putem visa la intemeierea unei familii pentru ca trebuie sa ii sustinem pe ai lui. Ai mei sunt oameni normali, muncitori. La el lucreaza numai mama lui.
Acum preotul de la manastire s-a intalnit din nou cu mama lui si i-a zis acelasi lucru "chiar daca s-au impacat el tot n-o sa fie cu ea...fata nu e de el...am vazut-o pe-aici o data cu el in biserica". El e foarte preocupat acum pentru ca el ma iubeste si zice ca nu ar avea de ce sa se desparta de mine decat daca mi se intample mie ceva. Si pe de alta parte nu vrea sa il intrebe pe preotul respectiv de ce a zis asta pentru ca ar putea sa raspunda" Stiu eu ca asa o sa fie".
Eu nu vreau sa judec...dar de credeti ca a zis asta preotul? M-a vazut o singura data...si sigur am avut tinuta corespunzatoare pentru o manastire si zice ca nu sunt de el? Noi pana asta vara mergeam in fiecare post acolo sa ne spovedim pentru ca aveam duhovnicul acolo. Acum a murit.
Ce putem face pentru a lamuri problema? Nici unul din noi numai poate dormi de neliniste. Si chiar daca ar sti un preot ce va urma...de ce sa spuna? Care e adevarul in povestea asta?

Eu nu inteleg cum poti sa crezi ca un om care te-a inselat te iubeste. Poate el chiar a crezut tot timpul ca te iubeste, poate crede asta si acum, dar indiferent cum o numeste el, asta nu e iubire, atata timp cat si-a gasit o scuza sa te insele. Cand iubesti pe cineva si ti se ofera ocazia sa inseli pe acel cineva refuzi din principiu, refuzi pentru ca ti se pare gresit, imoral, anormal. Daca el a putut sa treaca peste toate astea si sa se duca cu alta in timp ce avea o relatie de atatia ani de zile cu tine inseamna ca nu se poate avea incredere in nimic din ce spune el.

Poate sunt eu mai obtuz, insa eu asa imi conduc viata - o relatie se incheie, oricat de dureros ar fi, in momentul in care unul din parteneri calca stramb. Toleranta zero, pentru ca odata ce se intampla, a doua oara se va intampla mult mai usor. E ca un sigiliu care se rupe si a doua oara nu mai poate fi pus la loc. Si viata mi-a demonstrat ca am dreptate, ca de multe ori am fost prost si in loc sa pun punct relatiei cand a trebuit am cedat ca si tine la argumentele partenerei. Si rau mi-a parut.

Vrei sa-l mai iei si de barbat? Daca acum te inseala, ce te faci mai incolo cu el?

duhovnicul cel bun
 

Preotul nu este oracol, nici prezicator.

Exista oameni imbunatatiti, cu mare har inaintea lui Dumnezeu, care au primit darul de a vedea inainte. Insa cine are acest mare dar are si marea intelepciune de a sti ce sa faca prin el. O vorba care tulbura, in loc sa zideasca nu stiu sigur daca este cea mai buna vorba.

Parintele Paisie Aghioritul (vol. 4) spunea: "Cand eram intrebat de o fata sau de un baiat ce sa faca, sa se casatoreasca sau sa se calugareasca, chiar daca simteam si vedeam in ce parte inclina si spre ce mod de viata trage mai mult, taceam si il lasam liber. Ii vorbeam in aceeasi masura de culmile casatoriei si ale monahismului, cat si de piedicile amandurora."

Sunt intru totul de acord cu atitudinea Parintelui Paisie Aghioritul.

Mare grija cu sfatul de la calugari. Nu intotdeauna este unul "ca in Pateric".
Sa ne straduim sa gasim un duhovnic cu dragoste mare fata de natura, om si Dumnezeu. Si pe acela sa-l ascultam, caci prin el vorbeste Dumnezeu.

Imi par mai degraba vorbele mamei, decat al preotului... Ea vede tot in casa, poate stia si de relatia baiatului cu alta. A gasit probabil aceasta modalitate de a-ti spune, ca nu trebuie sa te astepti la prea mult din partea baiatului ei; nu o relatie de durata. Cum nu a vrut sa te supere, a ales sa ii atribuie preotului propriile ei vorbe. In loc sa-i reprosezi ceva, mai bine stati jos si discutati ce e de facut. Poate ca ea nu era de acord cu faptele baiatului si a vrut doar sa te avertizeze. Ca femeie, intelegea prin ce treci. Sunt multi oameni, care au tactul de a spune pe ocolite lucruri care altfel dor. Nu ca mine acum. De aceea imi cer iertare daca cuvintele mele te-au suparat cumva.

Mama lui nu gandeste asa de profund si nu ii place sa se amestece in relatiile copiilor... mai ales cu afirmatii si vorbe asa grave. In plus el a fost o data sa vb cu preotul respectiv si l-a recunoscut desi nu mai statuse de vb cu el niciodata insa preotul era un pic ocupat si el nu mai putea sa astepte....insa preotul vroia sa stea de vorba.

Pai cununati-va! Aratatii voi lui ca greseste. SA vedem daca nu-si schimba "parerea"!

Da, ciudat. Calugarul, in loc sa ii spuna mamei lui: "Femeie, ia si ii spune lui fecioru-tu sa nu-si mai bata joc de fata aia si sa o ia de nevasta ca stau impreuna de 9 (!) ani, el ii spune ca o sa o lase oricum." Ce mai sfat si ce mai cuvinte. :(

Foarte bine ai punctat!Aceasta trebuia să fie atitudinea duhovnicului în această situaţie.Părerea mea este că mama băiatului este cea care nu doreşte această căsătorie.
Şi apoi să nu-mi fie cu supărare dar te duci la preot să-ţi spovedeşti păcatele sau te duci să discuţi despre păcatele fiului.Nu ar fi oare mai drept să le spui să meargă şi ei să se spovedească şi apoi să se cunune căci e păcat să trăiască necununaţi?!?!

Multe rele face pietismul de tipul asta care bantuie pridvoarele bisericii!
Faptul ca vorbele unui preot care se joaca de-a vederea inainte, in interpretarea unei mame care se simte frustrata, are efectul care-l are demonstreaza mai multe lucruri dintre care cel mai important, cred eu, este ca va pune in lumina lipsa de maturitate dar si nelinistile care insotesc adesea concubinajele. La care se adauga neajunsurile coabitarii prelungite si a rautatii acumulate. Desigur, cel mai bun lucru pe care-l puteti face este sa va casatoriti si sa plecati, un timp, in lume, dar nu inainte de a lamuri daca nu cumva va luptati cu confuzii sentimentale sau avarii emotionale ireparabile rezultate in urma crizelor relatiei voastre. Un raspuns sincer, din partea amandurora, la intrebarea "ce vreau sa fac cu viata mea?" n-ar strica....

zzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Cel mai usor e sa dai vina pe preot.
Ceva nu e in ordine cu o relatie de aproape un deceniu, nesoldata cu o casatorie.
Daca cei doi se despart dupa 10 ani de convietuire in comun, consider acesti ani ca fiind aruncati pe apa sambetei.

...sau cum se spune din batrani: boala lunga, moarte sigura.

Scoala nu are nici o legatura cu casatoria, in afara daca invata non-stop. Ma gandesc ca mai mult e un pretext ca sa mai amanati putin, si cel mai bine ar fi sa te gandesti bine, bine daca merita sa continui...

Parintii mei au investit bani in educatia mea la facultate...tata lucreaza din greu pt noi desi are 62 ani. Imi este rusine sa le zic ca el la 29 ani e inca la liceu si nici nu lucreaza, ca tatal lui si nici fratele nu lucreaza si ca ii intretine din munca cu ziua...mama lui. De aceea prefer sa astept pana termina liceul, se angajeaza la un servici stabil. Consider ca parintii mei nu au cereri nemaipomenite de la mine si nu vreau sa ii dezamagesc. Ei vor sa ma casatoresc cu un baiat care are un serviciu..si e normal. Mentionez ca prietenul meu s-a apucat mai tarziu de liceu pentru ca a facut sport...crezand ca va reusi in viata prin asta si ca studiile nu l-ar ajuta. Iar parintii nu l-au sfatuit niciodata sa faca si scoala. In primii 3 ani de relatie nu mi-a spus nici mie ca intrerupsese liceul ...dar cum am aflat l-am indrumat sa se apuce.

Drept sa-ti spun, continui sa ma uimesti... Deci tu in acesti 9 ani ai avut timp sa-ti faci facultate si el inca nu si-a terminat liceul?
Mai ramane sa isi gaseasca si de lucru, dar e cam greu cu criza financiara. Poti sa socotesti chiar mai multi ani de asteptare pana ce toate conditiile sunt implinite. Criza va tine destul de mult si e abia la inceput.
Vezi, din acest motiv tinerii trebuie sa inceapa cu nunta si sa le faca pe celelalte dupa aceea. Nu scoala; aceasta trebuie facuta la timul ei, adica la tinerete, inainte de cununie pe cat posibil.

Ieri parintii prietenului meu au fost la manastirea Cotmeana la acel preot clarvazator dupa cum se spune. Acesta a spus despre mine si despre el ca ne vom casatori si vom fi fericiti....contrar la ce a zis preotul de la manastirea de langa Bucuresti (care a zis ca ne vom desparti). E clad ca cel putin unul din ei minte. Eu incep sa imi pierd increderea in preoti...

Oameni buni,nu exista preoti care sa prezica,asa ca nu este nici o problema daca aveti dubii,sau daca sunteti dezamagiti,oricum acestia nu exista,sau,cel putin,nu ar trebui sa existe din punct de vedere crestinesc.Orice om de buna credinta,sau duhovnic adevarat va poate confirma aceasta.
Cei care fac astfel de lucruri,probabil sunt preoti care abuzeaza de statutul lor,cu un exces de zel,sau cu o tendinta ratacitoare de la adevarata credinta.

Si de ce mergi la preot ,vrei sa stii daca e bine sa ramai cu el ?
Cel mai bine te poate sfatui duhovnicul ,saracia nu e un motiv sa stati necununati.
Sau sa te rogi sa te indrume Dumnezeu ce cale sa iei.
Doi tineri credinciosi care stau impreuna trebuie sa se cunune.
De fapt asta e valabil pentru toti tinerii ,e la moda casatoria de proba acum.

Eu zic ca n-ai ce pierde, pentru ca incredere in preoti n-ai avut niciodata.....daca ai fi avut in ei ai fi avut si in ce spun ei si daca ai fi avut in ce spun ei ai fi fost..... maritata de mult!

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz