Patimi si virtuti in viata cotidiana
 

Spune Vladica Antonie Marturisitorul in “Calea rugaciunii launtrice” :

“Cu cat este mai mare viteza cu care lumea inconjuratoare se departeaza de Dumnezeu,cu cat paganismul si desfraul nimicesc mai multe suflete,cu atat este mai mare dorinta unor robi ai lui Dumnezeu de-a merge pe calea desavarsirii.”

Primul lucru care-mi aduce aminte de copilarie este rugaciunea catre ingerul pazitor pe care o invata copiii – inger,ingerasul meu.Mi-a ramas intiparit in minte un vis pe care l-am avut demult,copil fiind : era o zi minunata,insorita,o zi in care doream sa ma joc si nu aveam cu cine;atunci,ca raspuns la gandul meu,apare un copil blond,frumos,cu chip linistit si placut,care ma roaga sa ne jucam.Bucuroasa,cuprind mana lui intinsa spre mine si atunci vad aripile mari si albe de la spatele lui.Instinctiv,incerc sa retrag mana,dar el,cu voce calda imi spune sa nu ma tem.L-am ascultat si prinsa fiind de mana lui,simt cum incep sa plutesc deasupra casei,a locului de joaca,a parcurilor din imprejurimi.Atunci toata starea de teama care ma incerca la inceput,a disparut,m-am lasat in voia bucuriei pe care o simteam;nu stiu cum s-a intamplat si cand,dar am vazut ca primisem si eu o pereche de aripi albe,mari si frumoase.Stiam atunci ca este ingerasul meu pe care-l chemam in fiece seara inainte de culcare.M-a luat de mana si am plecat impreuna sa ne jucam,asa cum il rugasem.

Tot de perioada lipsita de griji a copilariei se leaga si amintirea poruncilor crestine : sa ma inchin Domnului,sa-mi ascult parintii,sa nu fur,sa nu mint.Cam atat continea decalogul copilariei mele;restul poruncilor nu eram in stare atunci sa le cuprind cu mintea.Dar eram fericita.

Mai tarziu,cand linistea si bucuria copilariei a fost inlocuita de grijile cotidiene,am cautat sa respect in continuare legile vietii crestine.Cu cat aflam mai mult,cu atat imi dadeam seama ca de voie sau fara de voie,calcam multe din poruncile crestine.
Multa vreme nu mi-am facut probleme cu prima porunca crestina;nu aveam alti dumnezei si nu ma inchinam nimanui altcuiva.Dar porunca am incalcat-o inconstient.Atunci cand am pus pe primul plan dezvoltarea carierei,grijile pentru cei dragi,pentru ziua de maine.
Desi nu ma inchinam propriu-zis,am facut un scop,un tel in viata,cu alte cuvinte un idol.
Asadar,nu-L iubeam pe Dumnezeu,pentru ca daca L-as fi iubit nu as fi calcat prima porunca care de fapt,le cuprinde in ea pe toate celelalte.

Drumul catre desavarsirea spirituala si apropierea de Dumnezeu este lung si anevoios.
Dar nu imposibil.Uneori sunt tentata sa judec si sa spun ca sunt fericiti aceia care s-au retras departe de lume ,in rugaciune.Insa pentru ei ispitele sunt altfel,lupta cu patimile se duce pe un alt plan.
Pentru mine,omul obisnuit si framantat de grijile cotidiene,incerc sa ocolesc un pacat si cad intr-altul,de cele mai multe ori fara intentie.

Sfantul Ioan Scararul ne indruma sa urcam toate cele 30 de trepte ale scarii ce duc catre desavarsirea spirituala.
Luptam cu patimile si castigam virtutile.Fiecare virtute castigata omoara o patima;fiece virtute castigata atrage dupa sine altele asa cum fiece patima atrage dupa ea alte patimi.

"Veniti sa ne urcam in muntele Domnului,in casa Dumnezeului nostru,care ne face picioarele noastre ca ale cerbului si ne pune intru lucruri inalte ca sa biruim intru calea Lui" (Isaia 2,3).

spune Sf.Ioan Scararul si mai adauga:

"Sa ne sarguim pana ce vom ajunge toti la impreunarea credintei si a cunostintei lui Dumnezeu,la starea de barbat desavarsit,la masura varstei deplinatatii lui Hristos" (Efeseni 4,13),care a fost botezat in cel de-al treizecilea an al vietii sale vazute si care a urcat pe cea de-a treizecea treapta a scarii celei duhovnicesti,caci DUMNEZEU ESTE IUBIRE.Lui se cuvine cantare,stapanire,putere,Lui care este,a fost si va fi pricina tuturor bunatatilor in veci de veci."

despre lepadarea si despartirea de viata desarta
 

"Cand spun sa ne lepadam de sine,spunea Staretul (Paisie Aghioritul),inteleg sa ne lepadam de patimile noastre,sa ne dezbracam de omul nostru cel vechi...Daca ne vom lepada de sine si va pleca chiriasul cel rau,adica omul cel vechi,atunci va locui in locul gol al inimii omul cel nou al Noului Testament".

racirea dragostei
 

Cea mai mare patima si boala a lumii de azi este racirea dragostei.

Dumnezeu este iubire, deci in lumina si dragostea Lui nu putem intra decat iubind. "Dupa aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste intre voi." (Ioan 13, 35) Ce raspuns vom da neiubirii noastre, cand avem atata nor de suflelte iubitoare drept model?!

Sfanta Liturghie nu inceteaza sa strige in pustia inimii noastre: "Sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim!" Si auzim mereu, dar nu intelegem. Macar in acea clipa de am avea dragoste, insa chiar si atunci ne dam coate, ca sa fim mai in fata, "sa ne vada Dumnezeu mai bine".

Suntem crestini pe cat iubim !

Si acum mai spun "Inger ingerasul meu", a fost prima rugaciune pe care am invatat-o...

Despre patimi şi virtuţi - Sfântul Grigorie Palama
 

Patimi din viata cotidiana:
Patima serviciului . Non stop acolo ne e gandul .
Patima comoditatii .Automobil,etc .Comoditatea devine scop al vietii.
Patima tv =>Fuga de sine
Patima stiintei =>Mandria increderii in ratiunea ta
Patima calculatorului =>Iluzia faptelor care e de fapt absenta faptelor
Din aceste patimi noi ,vin sa sporeasca patimile vechi,traditionale: rautatea,minciuna ,desfraul ,egoismul,mandria,deznadejdea,racirea dragostei
Tot din acestea vine si caderea increderii in Dumnezeu ,si increderea prea mare in lume.

Virtuti de azi:
Una singura,cresterea dorului de Dumnezeu,in urma aratarii fetei acetstea hidoase a lumii
As cita diin evanghelia lui Marcu,un adaus care nu este in evanghelia lui Matei
"Cine se rusineaza de Mine,in acest veac murdar..."
Intradevar,vazand agresiunea acestei lumi ,devenim si noi mult mai curajosi si mai radicali in a Il cauta pe Domnul,

Şi totuşi, iată o patimă bună ( cred eu ) , o spun alţii. . .
 

Ajung la 7 acasa .Cand sa mai citesc?

Ehe, frate , tot asa spunem si Duminica : " daca Duminica nu ma odihnesc , atunci cand ?":37: . . ., si mai sarim o Sfanta Liturghie !

Patimi (de ieri si de azi)
Slava desarta
Egoismul
Extremismele, de orice fel
Pacatele trupesti
Judecarea aproapelui, clevetirea si vorbirea in desert - posibilitati nebanuite, deschise de tehnologie
Lipsa de mila pentru aproapele
Fatarnicia, tradarea
Ambitia
Atomizarea societatii - de asemenea cu ajutor de la tehnologie (a nu se intelege vreo impotrivire in ceea ce priveste progresul tehnic, ci doar folosirea cu masura)
Superficialitatea - inclusiv a trairii vietii personale, a cunoasterii personale - si irosirea timpului, a clipei
...
Si, in general, toate cele sufletesti, care - fiind 'mai subtiri' - sunt mai greu de vazut.


Virtuti
Discernamantul
Bunatatea
Rabdarea
Curatia
Statul in comuniune
...
In general, a-L vedea pe Hristos in fiecare din cei din jur.

@Cristiboss - unii au patima judecatului si criticatului (cam ca tine asa). Ce propui sa faca omul? E obosit. Ar fi o solutie sa propunem program de lucru mai lejer, ca sa putem dormi si in timpul saptamanii suficient si sa avem timp mai mult si atunci vor veni oamenii si la Liturghie duminica cu noaptea-n cap, si o sa citeasca si o sa faca multe. Vorbesc f.serios.
Am auzit pe multi spunand: "numai duminica mai apuc sa dorm mai mult", sau
"numai duminica ajung sa mai fiu cu familia si sa mancam impreuna si nici atunci...?)" Stiu, la manastire este altfel...

Revenind la subiect:
As vrea sa intreb despre virtuti. Aproape ca nu se vorbeste despre rele. Se mai pun? Mai conteaza undeva?
Mai este mangiat crestinul pentru virtuti si fapte bune, sa stie ca face bine? Sau se pun numai pacatele cu pedeapsa lor.
La spovedanie, nu se pun, ar echilibra pacatele.
Si daca s-ar pune am putea si sa mergem sa ne spovedim stiind ca am facut ceva bun si meritam.
Parca numai cearta mereu, pedeapsa si critica ne descurajeaza. Eu asa simt.

Apai tu "sofia" , toate le vezi cu josul in sus , gasesti justificare la toate ineptiile si rartacirile tale , toata lumea o duce bine si tu oduci rau , postirea nu-i vezi rostul , Sfanta impartasanie o vezi ca un simplu spectacol , relatile trupesti te obsedeaza intruna , toata lumea e pe dos , esti o neanteleasa si te autovictimizezi intruna ! Vorba lui Zaharia , pana la urma cine esti , caci din pagina ta reiese ca esti o ( barat ).:103:

Iata de ce nu vorbim de virtuti...pt ca toti ne simtim murdari.
Ce virtute sa am eu,pacatosul?Ca si bruma de bine care incerc sa o fac,pe altu il poate ranii...De aia subliniem mai mult patimile,pentru ca au facut sa scada virtutea .
Virtutea e buna,dar e atat de departe...
Eu sunt mult prea pacatos ca sa imi gasesc virtuti,

Slava Desarta pe toate le naruie , le face de nimic , chiar si atunci cand te consideri mai pacatos decat in realitate , ducand la falsa smerenie , si la dobandirea vicleniei , minciunii si trufiei . "vaicareala" nu prin scris si declaratii se face , cin prin lacrimi sincere , in rugaciune si mai ales tacere !:68:

Culme e ca iti dau dreptate !
De aia mi-a placut raspunsul imparatului David cand Dumnezeu a trimis pe profet la el sa ii reproseze ca a furat nevasta aproapelui.Si in loc sa se manie,David a spus doar atat:"pacatuitam Domnului"
Ai dreptate,ai surprins bine vaicareala si viclenia mea.De asta iti si multumesc.

Nu ai pentru ce , Iustine , ,eu doar am tras " semnalul " si atat , fiecare are libertatea de a alege , ce si cum . . .:58:

...
 

Patima serviciului, asa cum spunea cineva mai sus.
Necredinta in toate: ce voi face fara servici, ce voi manca, unde voi sta, si altele.
Luxul, asa cum spunea cineva mai sus, servici cat mai bine platit, cu munca cat mai putina, masina buna, casa frumoasa, si toate conditiile la zi si la moda.
Mandria in toate
Increderea in propriile puteri, care vine din mandrie
Trufia
Slava desarta
Viclenia
Fatarnicia
Patima tv: mai ales fotbalul.
Mancarea fara sat.
Lenea
Trandavia
Nu mai zic de judecarea aproapelui, osandirea lui, clevetirea.
Invidia
Nemilostivirea
Multa vorbire, vorbirea desarta
Injuraturile, vorbirea urata
Mania
Ura
Neiertarea aproapelui
Razvratirea
Egoismul
Extremismele asa cum spunea cineva mai sus, care vine din lipsa dreptei socoteli.

Cam astea sunt patimile care ma stapanesc.

Esti de-al nostru !:22:

andrei25
De ce nu vorbesti nici tu de virtuti?

...
 

Iustin, omul care-si arata virtutile, ingroapa bine in inima sa patimile. Cel care-si arata patimile, ingroapa bine in inima sa virtutile. Cand am sa am virtuti, am sa vorbesc de ele. Pana atunci vorbesc de ce ma stapaneste. Doamne ajuta!

:) de al nostru

Consens general . . .:25:

Cel mai mult in viata cotidiana mi-ar trebui virtutea:
Iertarii-care inseamna sa ierti din toata inima pe cel ce iti aduce atingere
Infranarii-mai ales a limbii
Netinerea raului -mai ales in suflet
Barbatia -in intelesul duhovnicesc
Dragostea -ca corolar al tuturor virtutilor

Da, dar : rabdarea si cumpatarea , sunt vitale pentru dobandirea celorlalte ! Nu ? Putem fara RABDARE si CUMPATARE ?:18:

..
 

Pentru mine cea mai grea virtute de dobandit mi se pare a fi dreapta socoteala.

Priveliştea nedretăţilor lumii acesteia nu trebuie să ne descurajeze
 

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea despre dreapta socoteală : "Când auzi zicându-se că biserica aceea < a apus > , că alta este în < derivă > că una este pradă relelor fără leac, că aceasta are pastor nevrednic, cealaltă drept conducător un om îndoelnic, mâhniţi-vă. . . Căci nu se pot suferi asemenea lucruri fără îndurare. Mâhniţi-vă, dar puneţi întristării liman, în împrejurările când noi înşine ne aflăm în greşeală. . ."
Se cade nouă, celor ce râvnim liniştea , să deosebim şi să despărţim cu luare aminte şi cu înţelepciune virtuţile şi păcatele, şi să aflăm pe care virtute trebuie să o cultivăm când sunt de faţă părinţii şi fraţii şi pe care s-o lucrăm când suntem singuri. Trebuie să mai ştim care este virtutea primă , care a doua, a treia , şi care patimă este sufletească sau trupească, şi care virtute ne răpeşte mândria, mintea, din care se iveşte lăcomia pântecului. Asta ne îndeamnă Sfinţii Părinţi . <<Suntem datori să curăţim gândurile, precum şi orice înălţare ce ar creşte împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu >> ( Isaia Pustnicul ) . Iată ce ne îndeamnă Părintele Arsenie Boca : "Căci simpla gândire la bine şi chiar simpla voinţă de a face binele, fără trecerea deasă - şi aceea o vreme regulată - la facerea binelui, nu numai că e departe de a realiza această armńie, unitate şi siguranţă, ci , dimpotrivă , trezeşte opoziţia tendinţelor contrare. Un om de teorie se ştie că e un om slab, măcinat de contradicţii interne, mereu sporite prin reflexiunea care nu trece la fapte. De abia fapta aruncă o decizie în cumpăna acestor balansuri şi care, mai ales prin repetare, aduce definitiv câştig la cauza tendinţelor bune. Nu degeaba virtutea înseamnă etimologic bărbăţie. Ea a adus o soluţie bărbătească a vieţii". Toată fapta bună trebuie s-o conducă dreapta credinţă în Iisus Hristos şi dreapta socoteală sau cumpăna dreaptă , cum o numeşte Părintele Cleopa. Dumnezeiasca Scriptură zice : "Nu te abate nici la dreapta nici la stânga. Calea de mijloc este calea împărătească". << O credinţă fără dreapta socoteală se numeşte fanatică>> , tot Părintele Cleopa ne-o spune. De aceea am făcut şi eu la rându-mi ceva mai sus la cumpătare. Fără ea credinţa o ia într-o parte, se răstoarnă , cum bine accentua Părintele Cleopa într o învăţătură de a lui. Fără dreapta socoteală , cumpătare, echilibru şi alte asemenea, navigăm în derivă fără a avea o ţintă anume , şi rău este !

cristiboss56 sa iti fac un compliment
ai inceput cu "Sfântul Ioan Gură de Aur spunea ,si apoi ghilimele
Si am citit si am tot citit,pina ce la un moment dat apare Arsenie Boca
Hopa ,zic,ce cauta parintele Arsenie Boca in anii 1000 .Nu observasem cand ai inchis citatul sfantului Ioan ,asa ca am crezut ca spusele tale sunt ale lui.
:))
Nu vb de continutul mesajului ca ma cam depaseste

Nu te subestima, il citesti odata , de doua ori , si-ti garantez ca vei patrunde intelesul . Sincer te admir pentru perseverenta ta in a lamuri anumite aspecte si a le deslusi mai ales cu sufletul si apoi cu mintea .:1:

toti avem virtutii
 

Vad ca au raspuns mai multi barbati.dumnezeu ne-a inzestrat pe toti cu virtutii dar trebuie sa le stim valorifica .nu trebuie sa ne subestimam ca si acesta este un pacat.fiecare rugaciune spusa din tot sufletul chiar daca suntem obositi face mai mult decat vorbe multe spuse in vant.cum s-a spus fara serviciu nu putem sata ,afara nu putem locui,dar trebuie sa avem din fiecare cate ceva,ca sa putem valorifica acel talant care l-am primit in dar .bunul dumnezeu sa ne ajute sa ne putem duce credinta la bun sfarsit ,si daca vedem pe cineva suferind s-au in lipsuri sa-i ajutam si sa nu uitam ca si aceste fapte ne duc spre mantuirea sufletelor .amin

E pacat sa te uiti la meciuri de fotbal? :22:
Cred ca e o exagerare totusi...Sunt atatea lucruri difuzate la tv care sunt mult mult mult mai nocive decat fotbalul...

Probabil că Andrei a vrut să scoată în evidenţă mai mult pierderea timpului cu "microbul"acesta , risipirea timpului în general !

La patimi as putea sa insir si eu destule, chiar prea multe; dar la virtuti a trebuit sa dau cautare si am dat peste acest frumos cuvant al Pr. Calistrat de la manastirea Vladiceni:
" virtutile teologice sunt: Credinta, Nadejdea si Dragostea.
Iar virtutile cu care ne nastem duhovniceste in Hristos prin stari de inalta traire interioara sunt: barbatia, dreptatea, cumpatarea, intelepciunea".
http://www.bzi.ro/Despre-adevarata-b...-I_A86713.html

...
 

Stiu ca pare pentru unii mai ciudat, dar am citit undeva ca originea sportului este una draceasca, de la imperiul roman cand se faceau tot felul de jocuri sportive in arenele lor in cinstea zeilor, care erau de fapt draci.

Atunci erau jocuri decazute, in care erau omorati si oameni.
Daca jocurile si sporturile ar fi considerate dracesti, nu ar mai da sf. Pavel exemple din sporturile din vremea lui pentru lupta ascetica (luptatorii care alergau, se ungeau cu ulei etc).

Sunt exagerări ! Poate luptele cu glaiatori şi alte "sporturi" sângeroase , pot intra în discuţie, dar să nu generalizăm . Imperiul Roman şi nu numai a adus şi lucruri bune pentru acea perioadă , mai ales în construirea aşezămintelor, introducerea canalizării, a unu nou concept în proiectarea şi construcţia localităţilor. Sportul, mişcarea în natură şi cele asemănătoare lor, îndepărtează pe mulţi tineri de patima malahiei, beţiei , fumatului , etc.

..
 

Dar jocurile olimpice un erau cu omarat oameni, dar erau tot in cinstea dracilor. si asa au luat nastere toate sporturile din ziua de azi.

Erau ( pentru că aşa era "moda" ) , dar nu mai sunt ! Mai toate erau închinate idolilor în acea perioadă, dar nu ce "închini"e de condamnat , ci faptul în sine şi pe cei ce s-au încrezut în ei .

Şi acum să fim rezonabili , ţi se pare alpinismul , patinajul , înotul, tenisul , atletismul în general , şahul , etc, ca find drăceşti ? ? ? Sincer nu cred, adică sunt convins că n-au treabă cu diavolul !