Pelerinaj zona Vaslui
 

=MANASTIRE FLORESTI -1-=VASLUI

Ansamblul Manastirii Floresti ( biserica Sf. Ilie, turnul-clopotnita, palatul egumenesc si zidul de incinta) este unul dintre cele mai importante realizari ale arhitecturii ecleziastice din eparhia Husilor, construit in sec. XVI-XIX, in stil romantic.
Biserica Sfantul Ilie - vedere de ansamblu

Manastirea s-a numit la inceput Simila, apoi Florentina pana la mijlocul secolului al XVII-lea, cand a luat numele de Floresti de la satul din apropiere.

Biserica a fost construita la sfarsitul secolului al XVI-lea (c.1590) de vornicul Carstea Ghenovici si recladita intre anii 1686-1694 de vornicul Gavrilita Costachi, stranepotul ctitorului si urmasii sai.

Afectata de seismele din anii 1738 si 1802, biserica a fost inchinata la manastirea Esfigmen de la muntele Athos in anul 1806, de catre Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei.

Biserica actuala a fost recladita din temelii de egumenul Nil, intre anii 1852-1859, pana deasupra ferestrelor.

Lucrarile au fost intrerupte din cauza secularizarii averilor manastiresti din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza si au fost finalizate de statul roman, intre anii 1879-1883, prin stradania episcopului Iosif Gheorghian, dupa un proiect intocmit de arhitectul Burelli.

In anul 1883, biserica Sfantul Ilie a fost declarata biserica parohiala, functionand sub acest regim pana in anul 1991.

Admirabil proportionata, biserica prezinta un plan triconc, soclu de piatra, zidarie de caramida, intarita cu contraforti puternici, strapunsa de o serie de deschideri in arc frant, ce-i dau o silueta zvelta.

Fatadele sunt decorate cu elemente neogotice: ancadramente de piatra traforata la ferestre, elementele sculptate inglobate in contraforti, dantelarie de piatra sculptata in arc frant deasupra intrarii, rozasa de piatra traforata pe fatada de apus, friza decorativa sub cornisa, rozete, arcuri in ogiva, etc.

Fatada principala este flancata de doua turnuri octogonale alipite ansamblului, solutie intalnita la o serie de constructii religioase dar si laice ale epocii.

=manastire floresti -2-=vaslui
 

Turnul-clopotnita, amplasat in partea de sud a incintei, este construit de catre egumenul Nil intre anii 1852-1858 si terminat in 1901 de catre episcopul Iosif Gheorghian.

Prezinta un plan patrulater cu fundatie din blocuri de piatra si zidarie de caramida. Este prevazut cu o bolta, cu deschidere in arc in plin cintru, prin care se face intrarea in curtea manastirii. Fatadele sunt bogat ornamentate cu rozase, friza arcaturi, consolete, elemente florale, insemne chiriarhale si caramida aparenta .

Palatul egumenesc, aflat in partea de vest a bisericii, a fost construit in sec. al XVI-lea , refacut din temelii de egumenul Nil intre anii 1852-1858 (ingloband si pivnitele) si terminat in 1880, cu destinatia de spital (1880-1992).
Detaliu Turnul-clopotnita

Este realizat in stil neoclasic, cu elemente preluate din repertoriul stilului romantic: friza arcaturi, consolete, casetoane. In plan, prezinta un hol central, cu o scara monumentala, strajuita de sase stalpi laterali, care face legatura intre parter si etaj.
Zidul de incinta - detaliu

Zidul de incinta ilustreaza tehnica de constructie a sistemului de aparare a ansamblurilor monastice, fiind construit in anul 1800 de catre egumenul Ioasaf, din pietre de rau, legate cu mortar de var. Este intrerupt in trei puncte: la sud, unde se afla clopotnita, la est spre gradina si la nord spre drumul satului. Din loc in loc prezinta pilastri. Actualmente este in mare parte surpat.

Ansamblul se afla in curs de consolidare restaurare, cu finantare de la Ministerul Culturii si Cultelor.

Surse: I. Antonovici - "Manastirea Floresti din plasa Simila, judetul Tutova", Bucuresti, 1916 ; M. Cristoiu Margineanu - "Arhitectura romantica in Romania", Bucuresti, 1979

=episcopia husi=
 

Ansamblul arhitectural al episcopiei Husilor(sec.XV-XX) este constituit din biserica Sf-tii Apostoli Petru si Pavel, turnul-clopotnita, palatul episcopal, chiliile si zidul de incinta.

Biserica Sf-tii Apostoli Petru si Pavel a fost construita de Stefan cel Mare in anul 1495, in cadrul curtii domnesti, functionand de-a lungul timpului ca manastire si catedrala episcopala (incepand de la sfarsitul secolului al XVII-lea).
Biserica Sf-tii Apostoli Petru si Pavel

Monument valoros la origine, dar reconstruit in sec. XVIII-XIX, mai pastreaza astazi doar urmele temeliilor si pisania din vremea marelui voievod.

Biserica a fost avariata de cutremurul din 1692, incendiata si jefuita in 1711 de tatari si recladita in 1753-1756 de episcopul Inochentie, cu ajutorul domnitorului Matei Ghica.

Daramat de cutremurul din 1802, lacasul a suferit numeroase transformari de la ferestre in sus; in 1863 zona cornisei, in 1945 turlele, adaugiri in 1896 (proscomidia), in 1910 (vesmantaria) si in 1945 (pridvorul cel mare).

Biserica a fost pictata de Gh. Tattarascu, in 1890-1891, repictata in 1945 (D. Hormung, I. Wass si N. Pana) si in 1996.

Pisania, scrisa cu majuscule in limba slavona, se afla astazi incastrata deasupra usii de la intrare:

" Binecredinciosul si de Hristos iubitorul, Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inceput si a zidit aceasta biserica in numele sfintilor slavitilor si intru-tot-laudatilor mai-marilor apostoli Petru si Pavel, care este in Husi pe Draslavat si s-a savarsit in anul 7003 (1495), iar a Domniei- sale al 38-lea curgator, luna noiembrie 30 ."
Pisania din vremea lui Stefan cel Mare

Cu prilejul redeschiderii episcopiei din anul 1996, biserica a fost reparata prin stradania P.S. Ioachim, Episcop al Husilor.

=episcopia husi -2-=
 

Turnul-clopotnita situat la intrarea in incinta, pe latura de est, zidit in 1938 de episcopul Nifon Criveanul, din caramida si beton armat, prezinta un plan rectangular, patru nivele, accesul facandu-se printr-o bolta cu dechidere in arc in plin cintru.

Palatul episcopal, construit de episcopul Iacov Stamati, in 1782-1792, pe ruinele palatului domnesc (sec.XV-XVII), ingloband si pivnitele din sec. XV, ars in 1813, a fost recladit in 1849 de episcopul Sofronie Miclescu.

In prezent, in cladire functioneaza Muzeul episcopal de arta religioasa si carte veche.

Zidul inconjurator si chiliile ridicate in anul 1849, prin stradania episcopului Sofronie Miclescu, au fost refacute in 1934 de episcopul Nichifon Criveanul.

=manastire fastaci -1-= vaslui
 

Ansamblul Manastirii Fastaci, sec.XVII-XIX: Biserica Sf. Nicolae, turnul-clopotnita, casa egumeneasca si zidul de incinta.
Biserica Sfantul Nicolae - ansamblu

Manastirea Fastaci, intemeiata de familia Palade in secolul al XVII-lea, a fost recladita de domnitorul Mihai Racovita Cehan in secolul al XVIII-lea, de la care se mai pastreaza numai biserica - monument deosebit de important pentru evolutia arhitecturii din Moldova, atesta o puternica influenta venita din Tara Romaneasca in domeniul plasticii arhitecturale.

Biserica zidita in 1721, in stil baroc monumental, este de plan triconc, cu pronaos supralargit si pridvor initial deschis cu arcade trilobate sustinute de coloane de caramida, turle octogonale pe naos si pronaos.

Impresioneaza prin plastica decorativa a fatadelor, impartite in doua registre si ornamentate cu panouri, arcaturi in acolada si medalioane adancite in zidarie.

Deasupra intrarii in pridvor, pe o placa de marmura, se afla efigia Moldovei si Pisania in limba slavona: " Mihai Racovita voievod prin mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, anul 1721", iar la intrarea in pronaos, dreapta, portretul votiv al ctitorului.

Ca structura interna si forma de plan, cat si ca plastica arhitectonica si decorativa, lacasul se numara printre putinele edificii realizate in Moldova in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, alaturi de bisericile Precista si Prorocul Samoil din Focsani.

Secularizata in anul 1862, a functionat ca biserica de mir pana in anul 1992, cand s-a redeschis manastirea.

In urma cutremurului din 1990, monumentul a suferit grave avarii, fisuri la bolti, pereti si turle, necesitand lucrari de consolidare restaurare.
Biserica Sf. Nicolae - detaliu fatada de sud

=manastire fastaci -2-=vaslui
 

La intrarea in incinta, pe latura de sud, se afla un impunator turn clopotnita construit de egumenul Iosif Gandul in anul 1808, in stil neoclasic, din piatra si caramida.

Prezinta un plan patrulater, cu trei nivele, intrare si ferestre cu deschidere in arc in plin cintru, bogat ornamentat la exterior cu pilastri in bosaje de tencuiala si colonete angajate.

In prezent se mai pastreaza doua clopote de bronz, turnate in secolul al XVIII-lea.

Se afla in curs de consolidare - restaurare dar momentan lucrarile sunt sistate din lipsa de fonduri.

Casa egumeneasca, construita in anul 1834, de egumenul Iosif Gandul, ingloband si pivnita, a suferit in timp numeroase transformari.

Prezinta un plan ordonat de un ax central, cu incaperi dispuse simetric, intrare marcata de un rezalit, cu deschidere in arc in plin cintru, surmontata de un fronton neoclasic sprijin pe patru stalpi adosati, scara de piatra.

Zidul de incinta, executat din piatra bruta cu mortar de var, a fost ridicat de egumenii Iosif Gandul (1834) si Chiril Strichide (1851). Astazi este surpat in cea mai mare parte.

Casa egumeneasca

Surse : Grigore Ionescu - "Arhitectura pe teritoriul Romaniei de-a lungul veacurilor", Bucuresti, 1982 ; V. Dragut - "Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca", Bucuresti, 1976

Biserica Domneasca Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul -VASLUI(PART 1)
 

Biserica domneasca Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul din Vaslui este ctitoria domnitorului Stefan cel Mare, datand din anul 1490, ca paraclis al curtii domnesti. Dupa cum rezulta din inscriptia votiva, aflata pe peretele de apus, biserica a fost zidita in mai putin de cinci luni de zile (27 aprilie-20 septembrie).
Biserica domneasca Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul-Vaslui

De-a lungul vremii, biserica domneasca Sf. Ioan a avut de suferit, mai ales in urma marelui cutremur din 1802, cand turla de pe naos s-a crapat, daramandu-se complet in 1818.

A fost refacuta in anul 1820 de Maria Cantacuzino, sotia marelui logofat Costachi Ghica, proprietarul targului Vaslui in prima jumatate a sec. al XIX-lea.

Monument de arhitectura religioasa medievala romaneasca de exceptie, Biserica domneasca Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul din Vaslui este realizata in stilul arhitectonic moldovenesc din vremea lui Stefan cel Mare.

Se observa elemente ca soclul profilat, contraforturile de piatra cioplita de dimensiuni mari, pereti restaurati cu piatra aparenta alternand cu caramida, precum si doua siruri de ocnite.
Contraforturi de piatra cioplita Ocnite

Pe absida si altar sunt arcaturi mari, pornind de la soclu pana sub cornisa. Intre ocnita si cornisa de piatra profilata sunt discuri smaltuite cu ornamente in relief (discul solar, stema dezvoltata a Moldovei, animale fantastice, zeita Melusina tinand in maini doua cozi de peste-simboluri care apar in toate bisericile ctitorite de Stefan cel Mare-).

Biserica Domneasca Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul -VASLUI(PART 2)
 

nfatisarea de astazi a asezamantului este datorata restaurarilor din anii 1914-1928, executate prin grija Comisiunii Monumentelor Istorice de la acea vreme. Fatadele bisericii Sf. Ioan Botezatorul din Vaslui au fost restaurate pe baza elementelor de ornamentatie exterioara gasite cand a fost inlaturata tencuiala din anul 1820, dandu-se la iveala existenta caramizilor, a discurilor si butonilor cu smalt.
Inscriptia ctitoriceasca (pisania)-1490

Usa de intrare, aflata pe zidul de apus, prezinta un arc frant cu toruri si cavete iesind de pe mici baze ornate. Aceasta usa s-a putut reconstitui de catre restauratori datorita faptului ca fragmente de piatra cioplita provenind de la usa principala din vremea lui Stefan cel Mare au fost gasite in zidul pridvorului adaugat la 1820 si dezafectat de lucrarile de restaurare din 1914-1928.

Astfel, scrupulozitatea profesionala si probitatea stiintifica au permis atat pastrarea aproape intacta a planului initial al bisericii, cat si efectuarea acestei importante opere de restaurare "si dupa elementele gasite".

Acoperisul simplu, in doua ape, apropie, ca aspect general exterior, acest splendid monument istoric, de biserica Sf. Ioan din Piatra Neamt.
Arcaturi mari, pornind de la soclu si pana sub cornisa Ferestre mari, cu deschidere in arc frant

Ferestrele mari, cate doua pe fiecare latura a pronaosului, au arc frant. Ferestrele mici, asemanandu-se cu cele de la ctitoriile stefaniene de la Sf. Ilie si Voronet, au un arc frant, ogival, partea superioara a golului fiind dreptunghiulara cu ciubucuri rotunjite si in cruce, de tipul gotic, bastard, atribuit pietrarilor moldoveni.

Biserica Domneasca Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul -VASLUI(PART 3)
 

Initial pardoselele bisericii Sf. Ioan trebuie sa fi fost din piatra, dar, precizeaza G. Bals, "nu este exclus sa fi fost de dale de pamant ars si smaltuit", asa cum s-a gasit in alte biserici ctitorii stefaneniene.

La 1890 biserica avea dusumele.
Ferestre mici, dreptunghiulare, incadrate de ciubucuri rotunjite si in cruce, de tip gotic, bastard, atribuit pietrarilor moldoveni.

In ceea ce priveste materialele folosite de constructorii din acea vreme, cercetatorii au ajuns la concluzia ca piatra bruta a fost primul material utilizat, ulterior folosindu-se si piatra de talie, adica o piatra "cenusie, tare si negeliva", dupa cum afirma G. Bals.

Caramida, de variate dimensiuni, bine arsa, de calitate superioara, a reprezentat, alaturi de piatra, elementul constructiv primordial.

Ca liant, a fost folosit mortarul din var alb, in amestec cu caramida pisata, rar pietricele, lipsind nisipul.

Pe baza acestor materiale, mesterii constructori, zidari, calfe de pietrari, pietrari cioplitori au executat o zidarie foarte ingrijita, ca instrumente folosind dalta, ciocanul simplu si cel cu zimti, precum si clestele.

La fel, varul era stins cu multa ingrijire, iar rosturile la zidarie si la caramizile aparente sunt relativ subtiri. Tuful calcaros, usor, este folosit cu precadere la construirea boltilor si pandantivelor. In pandantivi se incastrau oale de rezonanta, ca elemente absolut necesare amplificarii sonore in naos, in ambele abside laterale existand stranele de cantareti bisericesti.

Tencuielile interioare au fost executate din var alb, amestecat cu mortarul necesar zidariei, caramida pisata si uneori pietricele. Pentru straturile destinate zugravitului, varul alb se amesteca cu calti.

La acoperisuri, sarpanta sustinatoare a invelitorilor era din lemn. Pentru aerisirea podului, deasupra boltilor existau rasuflatori. Invelisurile erau din sita sau tigla.

Usa de la intrare prezinta un arc frant.

Biserica a fost reparata intre anii 1889-1890 si pictata in ulei in anul 1894 de catre George Ioanid, elev al pictorului Gheorghe Tattarascu.

In urma cutremurului din 1940 pictura a fost reparata de zugravul Sebastian Constantinescu.

Surse: I. Olaru, A. Andronic, M. A. Zup - "BISERICA DOMNEASCA SF. IOAN BOTEZATORUL DIN VASLUI, INALTATA DE STEFAN CEL MARE IN 1490-IMPORTANT MONUMENT DE ARTA MEDIEVALA RELIGIOASA ROMANEASCA", in Anuarul Muzeului Judetean "Stefan cel Mare" Vaslui, XII-XIV, 1990-1992

Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" sat Cetăţuia, com. Puieşti-VASLUI(PART 1)
 

La 5,3 km nord-vest de centrul de comună, pe DC 95 (din DJ 243), se află satul Cetăţuia. Situat la obârşia Strâmbei, pe Tutova, afluent al Bârladului, în vechime satul se numea Strâmba.
Ansamblu - vedere S-V

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1431, aprilie 30, când Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, dăruia popii Iuga, protopop de Bârlad, două sate pe Tutova, printre care şi satul Strâmba, "unde era Bălan".

În urma reîmpărţirii administrativ-teritoriale din anul 1968, satul a primit denumirea de Cetăţuia, după numele dealului care străjuieşte localitatea în partea de vest.

La capătul satului, sub poalele dealului, într-un ocol al Strâmbei, se află biserica de lemn cu hramul "Sfântul Nicolae", biserica fostului schit Strâmba, metoh al mănăstirii Neamţului (sec. XVI-XIX).

"Codrii cei mari" de aici au constituit loc de refugiu pentru călugări în vremuri de răstrişte, potrivit informaţiilor din aşa numita "Cronică a lui Andronic", aflată în manuscris în colecţiile Academiei Române.

Construită din lemn de pe loc, biserica din satul Cetăţuia este una dintre cele mai vechi monumente de arhitectură populară de lemn din zonă care îşi păstrează structura şi aspectul iniţial, considerată biserică , datorită deschiderilor foarte mici, acoperite cu obloane de lemn.
Ansamblu - vedere S-E Ansamblu - vedere N-E

Elementele constructive şi decorative ale monumentului îndreptăţesc datarea sa în secolele XVI-XVII. Anul 1670, inscripţionat pe catapeteasmă, reprezintă, cu certitudine, data terminării schitului de lemn de deasupra văii Strâmbei: "Anul Domnului 1670 iunie ziua 20"

Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" sat Cetăţuia, com. Puieşti-VASLUI(PART 2)
 

Biserica a fost refăcută de obşte în secolul al XVIII-lea, cu elemente de la cea veche, conform unui document din anul 1717, din timpul domniei lui Mihail Racoviţa: "Deci, acel mitoh de la Lipovat s-au fost rasăpit si acum facându-se de iznoava, iara acolo, la Lipovaţ".

Faţadele sunt decorate cu două brâie "în frânghie", o friză de ocniţe şi "dinţi de ferăstrău" sub cornişă.

Ferestrele mici dispuse pe decroş (probabil de la primul lăcaş), la care s-au adăugat cele patru ferestre mari, dintre care două pe absidele laterale, au ancadramentele cu profile simple ca şi cornişa.

Streaşina prelungită, înfundată cu bârne dispuse în trepte se sprijină pe console cioplite.

Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite. Portalul este decorat cu rozete.

Ca sistem de boltire, pridvorul, pronaosul şi absidele laterale sunt tăvănite. Acoperirea cu grinzi a pronaosului poartă urmele bolţii iniţiale, semicilindrică.
Perete lateral decorat cu două brâie < în frânghie > Bârne de stejar încheiate în cheotoare dreaptă

În naos, bolta octogonală din fâşii curbe, cu muchiile marcate de nervuri " în frânghie", este aşezată pe grinzi, dispuse în trepte, sprijinite pe console, asemănătoare celor exterioare.

Biserica de lemn "Sfântul Nicolae" sat Cetăţuia, com. Puieşti-VASLUI(PART 3)
 

Altarul este acoperit cu o semicalotă, racordată la est, cu conturul pereţilor, prin intermediul a trei fâşii curbe.

Ceea ce dă originalitatea acestei construcţii sunt "pilaştrii ce marchează atât absidele laterale, cât şi altarul şi care sunt identici cu stâlpii pridvorului şi ai peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos".

Catapeteasma realizată în trei registre, despărţite prin chenare cu motive florale şi antropomorfe, datează din prima jumătate a secolului al XVII - lea , potrivit cercetărilor Ioanei Cristache-Panait, luând în considerare factura picturii şi grafica legendelor.

Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" din Lipovăţ, martor peste timp, unică în eparhia Huşilor prin planimetrie, sistemul de boltire, decor aflat la interferenţa dintre arta populară şi cea cultă, armonia volumelor şi unitatea decorului, necesită intervenţii de consolidare şi punere în valoare.
Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite Perete lateral - detaliu

Bibliografie : - Ioana Cristache-Panait, Titu Elian, "Biserici de lemn din Moldova",în B.M.I, nr.2/1972 ; - Doina Rotaru, Const. Aghion, "Contribuţii privind arhitectura populară în lemn din judeţul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridioonalis", Anuarul Muzeului judeţean Vaslui, nr. VII - VIII, Vaslui, 1985 - 1986. - Dorinel Ichim, "Biserici de lemn din eparhia Huşilor", Huşi, 2001. - I. Antonovici, "Documente bârladene", vol III, Bărlad, 1915

Biserica de lemn Sfântul Gheorghe LIPOVAT-VASLUI(PART 1)
 

La 19 km SV de municipiul Vaslui, pe DJ 245 A, se află satul Lipovăţ, aşezat pe coastele dealurilor Făgădău, Suceveni şi Lipovăţ.
Biserica de lemn Sfântul Gheorghe, Lipovăţ

Localitatea este atestată pentru prima dată într-un document din 24 februarie 1437 al lui Iliaş şi Ştefan voievozi, când Şteful Jumătate, pentru credincioasă slujbă, primea mai multe sate, printre care şi "Lipovăţ, din jos de Vaslui", pe Bârlad.

La 15 octombrie 1491, Ştefan cel Mare a inclus Lipovăţul în ocolul târgului Vaslui, alături de alte sate şi selişti cumpărate de el cu 1.490 de zloţi tătărăşti (monede de aur genoveze).

În pomelnicul ctitoricesc, refăcut după cel vechi în 1883, sunt înscrişi ca primi ctitori Ştefan cel Mare şi soţia sa, Maria. Pomelnicul trecea al doilea ctitor pe Vasile Lupu mare vornic, care a refăcut lăcaşul din Lipovăţ la 1626.

Biserica de lemn "Sfântul Gheorghe", biserica fostei mănăstiri Lipovăţul sau Zograful (Zugraful, Zugravi), zidită de Vasile Lupu, mare vornic al Ţării de sus, pe Lipovăţ, a fost închinată la mănăstirea Zugraf de la muntele Athos.

Acest fapt apare evidentiat in hrisovul domnitorului Moisă Movilă din 5 August 1631:
Fereastră mare, cu ancadramente cu profile simple Pereţi portanţi, din bârne de stejar încheiate în cheotoare dreaptă

"...am dat domnia mea , am întărit şi am miluit sfânta mănăstire de lângă târgul Vasluiului, unde iaste hramul a sfântului slăvitului marelui mucenic şi purtător de biruinţă a lui Hristos Gheorghie, care acea sfântă mănăstire o au zidit al nostru cinstit şi credincios boieri Lupul vel vornic al ţării de sus şi au dat şi au închinat la sfântul munte Athos, să fie metoh la sfânta şi mare biserică şi mănăstire ce se numeşte Zograful, unde iaste hram iaraşi sfântul şi marele mucenic a lui Hristos Gheorghe, din avere ce a avut mănăstirea cea veche, unde a fost hramul adormirei prea sfintei de Dumnezeu născătoare, care după ce s-au stricat au făcut altă mănăstire precum scrie mai sus şi iau pus hram Sfântul Gheorghe, de la Barnovski Vodă" (apr. - 25 iunie 1633 n.n.)...".

Biserica de lemn Sfântul Gheorghe LIPOVAT-VASLUI(PART 2)
 

Biserica a fost refăcută de obşte în secolul al XVIII-lea, cu elemente de la cea veche, conform unui document din anul 1717, din timpul domniei lui Mihail Racoviţa: "Deci, acel mitoh de la Lipovat s-au fost rasăpit si acum facându-se de iznoava, iara acolo, la Lipovaţ".

Faţadele sunt decorate cu două brâie "în frânghie", o friză de ocniţe şi "dinţi de ferăstrău" sub cornişă.

Ferestrele mici dispuse pe decroş (probabil de la primul lăcaş), la care s-au adăugat cele patru ferestre mari, dintre care două pe absidele laterale, au ancadramentele cu profile simple ca şi cornişa.

Streaşina prelungită, înfundată cu bârne dispuse în trepte se sprijină pe console cioplite.

Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite. Portalul este decorat cu rozete.

Ca sistem de boltire, pridvorul, pronaosul şi absidele laterale sunt tăvănite. Acoperirea cu grinzi a pronaosului poartă urmele bolţii iniţiale, semicilindrică.
Perete lateral decorat cu două brâie < în frânghie > Bârne de stejar încheiate în cheotoare dreaptă

În naos, bolta octogonală din fâşii curbe, cu muchiile marcate de nervuri " în frânghie", este aşezată pe grinzi, dispuse în trepte, sprijinite pe console, asemănătoare celor exterioare.

Biserica de lemn Sfântul Gheorghe LIPOVAT-VASLUI(PART 3)
 

Altarul este acoperit cu o semicalotă, racordată la est, cu conturul pereţilor, prin intermediul a trei fâşii curbe.

Ceea ce dă originalitatea acestei construcţii sunt "pilaştrii ce marchează atât absidele laterale, cât şi altarul şi care sunt identici cu stâlpii pridvorului şi ai peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos".

Catapeteasma realizată în trei registre, despărţite prin chenare cu motive florale şi antropomorfe, datează din prima jumătate a secolului al XVII - lea , potrivit cercetărilor Ioanei Cristache-Panait, luând în considerare factura picturii şi grafica legendelor.

Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" din Lipovăţ, martor peste timp, unică în eparhia Huşilor prin planimetrie, sistemul de boltire, decor aflat la interferenţa dintre arta populară şi cea cultă, armonia volumelor şi unitatea decorului, necesită intervenţii de consolidare şi punere în valoare.
Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite Perete lateral - detaliu

Bibliografie : - Ioana Cristache-Panait, Titu Elian, "Biserici de lemn din Moldova",în B.M.I, nr.2/1972 ; - Doina Rotaru, Const. Aghion, "Contribuţii privind arhitectura populară în lemn din judeţul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridioonalis", Anuarul Muzeului judeţean Vaslui, nr. VII - VIII, Vaslui, 1985 - 1986. - Dorinel Ichim, "Biserici de lemn din eparhia Huşilor", Huşi, 2001. - I. Antonovici, "Documente bârladene", vol III, Bărlad, 1915

Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" sat Mănăstirea, com. Deleşti-VASLUI(Pg1)
 

Localitatea Mănăstirea se află pe valea Racovei, pe pârâul Hârsova, la NV de şoseaua Vaslui - Bacău (DN 2 F), la cca. 7 km pe DC 106 B.

Numele satului se leagă de Schitul Hârsova (Mănăstirea Hârsova, Hârsoviţa, Schitul lui Găluşcă), întemeiat de şetrarul Ştefan Caracaş, zis Găluşcă, în secolul al XVIII - lea, conform pomelnicului - triptic pictat de Grigorie Zugrav în anul 1756 şi un act de danie din anul 1759.
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, Mănăstirea

Biserica schitului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este pomenită uneori şi cu hramul "Sfântul Nicolae". La 23 august 1759, Ursu şi Tanase Chiratcu dăruiau ocina lor "mânăstirii ci să găteşte cu hramul Adormirii Precistii ci iaste făcută de Ştefan Găluşcă".

Pe o Evanghelie tipărită la Bucureşti în anul 1750, însuşi ctitorul consemna la 31 decembrie 1767: "am dat-o la sfântul schit al nostru Hărşoviţa undi să cinsteşti hramul Adormirea pre sfintei născătoare de Dumnezeu".

Înzestrat prin diata din 1783, cu "toate părţile ce avea în moşia de pe Hărsova", după moartea ctitorului (a. 1792), metoh al Mănăstirii Floreşti din ţinutul Tutovii, schitul "acel de la Hărsova în numele sintei Adormiri, care se numeşte a lui Găluşcă", a fost închinat la Mănăstirea Esfigmen de la Muntele Athos.

În urma secularizării averilor mănăstireşti din anul 1864, schitul a fost desfiinţat, iar biserica a devenit de enorie, funcţie pe care o îndeplineşte şi astăzi.
Fereastră de formă rectangulară, ornamentată cu motive vegetale Pereţi portanţi realizaţi din bârne de stejar, cioplite pe muchie, încheiate < în cheotoare dreaptă > la colţuri

Potrivit tradiţiei, biserica schitului a fost construită în mijlocul pădurii, cu lemn de stejar de pe loc.

Biserica actuală, cu hramul "A.M.D.", ctitoria şetrarului Ştefan Caracaş, prezintă un plan de navă dreptunghiulară cu absida altarului pentagonală decroşată, intrare vest, pridvor iniţial deschis, sprijinit pe stâlpi legaţi în partea superioară în acoladă, temelie de piatră de râu, tălpoaie de lemn (astăzi, soclu ciment).

Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" sat Mănăstirea, com. Deleşti-VASLUI(Pg2)
 

Pereţii portanţi sunt realizaţi din bârne de stejar, cioplite pe muchie, încheiate "în pană" la altar şi "în cheotoare dreaptă" la colţuri. Acoperişul este în patru ape, cu coamă lungă şi învelitoare de tablă (1913), iniţial şindrilă.
Detaliu pridvor (iniţial deschis), sprijinit pe stâlpi legaţi în partea superioară în acoladă

Sistemul de boltire este realizat unitar, cu câte o boltă octogonală pe pronaos, naos şi altar, cu nervuri crestate. Baza bolţilor este decorată cu "zimţi de ferestrău", iar cheile de boltă cu "vrej", rozete şi "bulbi".

Faţadele sunt ornamentate cu un brâu median cu aspect geoometric şi o friză de ocniţe sub cornişă. Căpriorii sunt crestaţi cu motivul "cap de cal", iar grinzile cu "dinţi de lup".

Portalul şi ancadramentele ferestrelor de formă rectangulară, sunt bogat ornamentate cu motive vegetale (vrej, lalea).

Monumentul - valoros exemplar de arhitectură populară, unic prin realizare tehnică, de la structură până la sistemul de închidere, armonia volumelor, decoraţia ce ţine de arta medievală românească de zid şi raritatea planului -, singura biserică de acest gen din eparhia Huşilor, aşteaptă atenţia cuvenită de punere valoare, prin amenajarea căilor de acces.
Friză de ocniţe sub cornişă, căpriori crestaţi cu motivul < cap de cal >, grinzile cu motivul < dinţi de lup > Faţade ornamentate cu un brâu median cu aspect geoometric

Surse: Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în Acta Moldaviae Meridionalis, Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001; Mircea Ciubotaru - "Comuna Vulturesti. I. Studiu de istorie sociala. Onomastica", Iasi, 2003.

Felicitări Cristi pentru iniţiativa luată de a prezenta o serie de mănăstiri şi biserici vechi din jud.Vaslui.
Pentru acei care doresc să viziteze mănăstirea Floreşti aş dori să adaug că se află în comuna Poeneşti circa 28 km de Bârlad.În drum spre aceasta puteţi să vă abateţi din drum şi pe la măn.Alexandru Vlahiţă care are în construcţie o biserică identică cu aceea de la Petru Vodă,măn.de călugări,fii duhovniceşi ai părintelui Iustin Pârvu unde veţi fi copleşiti de ospialitatea călugărilor şi de frumuseţea slujbelor.
La măn Floreşti măn. de maici se află o minunată icoană a Micii Donmului foarte veche.Mănăstirea este închinată Atosului şi se află moaşte ale sfintei Muceniţe Chiriachi ocrotitoarea eparhiei Huşilor.Vieţuitoarel de aici au drept duhovnic pe părintele Iezechel.Este un loc încărcat de istorie într-un cadru natural de excepţie.

Biserica de lemn Sfantul Nicolae Stioborani-VASLUI(PART 1)
 

Satul Steoborani a fost întemeiat în secolul al XV - lea de Stibor cel Batrân, "boier din tara de jos, bastinas în tinutul Vasluiului". La km 20 al soselei Vaslui - Iasi (DN 24), un drum de tara spre dreapta (DC 15, cca. 6-7 km), cu peisaj continuu de dealuri si vai, duce în satul Steoborani, asezat pe coasta dealului cu acelasi nume, la capatul vaii Burghina.
Biserica de lemn Sfantul Nicolae, Steoborani

La intrarea în sat, o incinta înconjoara locul cimitirului fostului schit Steoboranii, pomenit documentar în secolele XVIII - XIX. Aici a fost si biserica de lemn, construita în mijlocul unei paduri, în anul 1726, de clucerul Grigoras Mardare, potrivit pisaniei scrisa în limba romana, cu caractere chirilice, pe portalul bogat ornamentat cu chenare "în franghie", linii frânte, rozete si deschidere în acolada: "Aceasta sfânta biserica au facut Grigoras Mardare, clucerul, în zilele luminatului domn Mihai Racovita voievod, cu agiutoriul lui Dumnezeu si în veacul mariei sale în leat 7234 (1726) iulie".

În urma cutremurului din anul 1940 si a alunecarii terenului, biserica a fost mutata pe locul actual, donat de enoriasii Costache Darie si sotia sa, Tasia, "recostituita întocmai" de mesterul Gheorghe Bodaie, din Iasi, între anii 1941-1943, dupa proiectul arhitectului conductor V. Moisescu.

Pe latura de sud a fost adaugat un pridvor deschis (azi închis cu geamuri), care respecta decoratia bisericii, lucrat de mesterul local, Iorgu Mardare, descendent al familiei ctitorului.
Brâu median < in frânghie >, friza de ocnite sub cornisa, ancadrament fereastra Pereti portanti din bârne de stejar, incheiate in cheutoare dreapta

Lacasul are plan triconc cu pronaos absidat si absida altarului poligonala decrosata (cu cinci laturi), intrare sud, temelie si soclu de piatra, pereti portanti din bârne de stejar, încheiate în cheutoare dreapta, pardoseli de lemn, acoperis în patru ape, coama lunga, învelitoare de tabla, initial sindrila (ante 1904).

Biserica de lemn Sfantul Nicolae Stioborani-VASLUI(PART 2)
 

Fatadele sunt decorate cu un brâu, deasupra soclului, cu "dinti de ferastrau", altul median "în frânghie" si o friza de ocnite sub cornisa. Ferestrele rectangulare, cu deschideri în acolada, ornamentate cu motive geometrice, solare si fitomorfe, sporesc farmecul fatadelor.
Brâu cu dinti de ferastrau situat deasupra soclului

Interiorul lacasului se remarca prin peretele despartitor dintre naos si pronaos, format din patru stâlpi, din care doi adosati, bogat ornamentati, cu motivul "coarne de berbec" si fruntarul cu o deschidere în acolada.

Maiestria mesterului lemnar se impune si prin dibacia executarii boltilor (hexagonala pe pronaos, octogonala pe naos, semicalote - altar si abside), precum si prin adaptarea materialului la planul dorit, realizat din fâsii curbe cu nervuri "în frânghie", ce se unesc într-o cheie de bolta în forma de rozeta, decorata cu elemente geometrice.

Racordarea între bolti si pereti se face prin intermediul unor grinzi cu fete oblice, realizate în trepte ca si înfundatura stresinii, sprijinita pe console cioplite sub forma de "cap de cal".

Biserica "Sf. Nicolae" din Steoborani, în ansamblu sau, monument de arhitectura populara unic prin realizarea sistemului de boltire, a stâlpilor despartitori dintre naos si pronaos ce tin de asa numitul "baroc moldovenesc", a adaptarii planului si decoratia fatadelor aflate la confluenta dintre arta populara si cea culta, "constituie un valoros exemplar al arhitecturii populare în lemn din tinuturile de mijloc ale Moldovei".
Sreasina, sprijinita pe console in forma de < cap de cal > Bolta octogonala de pe naos cu cheie de bolta si nervuri

Surse: Ioana Cristache-Panait, Titu Elian - "Biserici de lemn din Moldova", în B.M.I, nr. 2/1972; Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridionalis", Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001.

Biserica de lemn Sfântul Nicolae Pârveşti
 

atul Pârveşti se găseşte pe valea Bârladului, la obârşia Albiei, pe DC 31 A, la 6 km sud - vest de centrul de comună (DJ 245 L, din DN 24).

Sub denumirea actuală, localitatea Pârveşti este atestată documentar târziu, în anul 1666, o dată cu întemeierea schitului cu acelaşi nume, de către Apostol Talpeş, vornic de poartă şi nepoţii săi, Ioan şi Simion Popescu, postelnici de Bilahoi.
Biserica de lemn Sfântul Nicolae, Pârveşti

Biserica schitului cu hramul "Sfântul Nicolae" a fost refăcută între anii 1816 - 1820 de monahul Nicodim Popescu, urmaşul ctitorilor, împreună cu serdarul Gheorghe Gociu şi Ioan Nedelcu. La acea vreme, schitul era deservit de 80 de călugări. Pe lângă biserica a funcţionat şi o şcoală.

În anul 1864, schitul a fost secularizat, iar biserica a devenit biserică de mir, până în anul 1993, când a fost redeschisă mănăstirea de maici.

Biserica actuală, ctitoria monahului Nicodim Popescu din secolul al XIX - lea, construită din lemnul provenit din codrii Pârveştilor, impresionează atât prin tehnica de construcţie, armonia volumelor, sistemul de boltire şi decor, cât şi prin aşezarea în cadrul natural.

Planul este triconc, cu trei turle octogonale, absida altarului cu şapte laturi, iar absidele laterale cu cinci laturi, intrare vest, pridvor iniţial deschis, sprijinit pe stâlpi încastraţi în fruntar.

Pereţii portanţi duraţi din bârne de stejar cioplite cu barda, încheiate în cheotoare dreaptă, se sprijină pe tălpoaie de lemn (astăzi acoperite cu ciment) şi temelie de piatră de râu.
Sistemul de boltire - detaliu Cornisa - detaliu

Aceştia sunt protejaţi de un acoperiş în patru ape şi învelitoare de şindrilă. Faţadele sunt decorate cu denticuli sub cornişă.

Biserica de lemn Sfântul Nicolae Pârveşti-VASLUI -2-
 

La interior, se remarcă prin măreţia sistemului de boltire, cu trei turle octogonale pe pronaos, naos şi altar, îmbinate armonios de semicalote pe nervuri pe absidele laterale. Pridvorul este tăvănit. Lăcaşul necesită intervenţii de consolidare.

Clopotniţa detaşată, situată în partea de vest a bisericii este construită în acelaşi stil cu biserica, unică în eparhia Huşilor prin sistemul de îmbinare a bârnelor, structură şi decor.

Are plan pătrat cu două niveluri, intrare est, temelie de piatră de râu, tălpoaie de lemn, pereţi portanţi din bârne de stejar, încheiate în cheotoare dreaptă, acoperiş în patru ape cu streaşină dublă, învelitoare de şindrilă, ferestre rectangulare cu deschidere în arc teşit şi scară interioară de lemn.

Înregul complex, deosebit de monumental prin felul artistic al construcţiei şi ca ambianţă naturală care întregeşte ansamblul, ilustrează evoluţia arhitecturii ecleziastice aflate la interferenţa dintre arta populară şi cea de cult. Mănăstirea dispune de spaţii de masă şi cazare.
Ferestră - detaliu Clopotnita detaşată, construită în acelaşi stil cu biserica

Surse: I. Antonovici - "Documente ale foastelor schituri: Orgoeştii, Bogdăniţa, Pârveştii, Cârţibaşii, şi Mânzaţii din jud. Tutova, Huşi, 1929"; Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridionalis", Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001.

cum se poate ajunge la man. Hadambu, din Bucuresti?
 

adorcrysti, imi poti 'furniza', te rog (trim. mesaj privat, daca se poate, sau raspunde aici pe forum, cum iti este mai la indemana si mai convenabil) cateva detalii despre cum se poate ajunge la man. Hadambu, plecand din Bucuresti? (...presupunand ca esti din Bucuresti)... intreb, fiindca am vazut ca tu ai postat niste referiri la man. Hadambu etc.