Colegă penticostală
 

Am o colegă de care îmi place. Nu am reuşit să vorbesc prea mult cu ea. Dar azi întrebând-o pe o altă colegă (colegă cu care mai discut uneori) despre fata asta, mi-a spus că colega care îmi este simpatică este penticostală. La prima vedere nu ai zice că e. Se îmbracă normal, se mai fardează puţin... singura chestie la ea e că e timidă (se vede şi după chipul ei asta).
Aşa că am ajuns să fiu curios în a aflua ce spun penticostalii în legătură cu relaţiile de iubire sau de căsătorie. Deşi un forum creştin-ortodox, aş fi curios să aflu şi părerea unui penticostal, nu numai al unor ortodocşi.

Dragul meu, iti voi raspunde eu, desi sunt ortodoxa. Ei cred asa despre relatiile dintre doua persoane care sunt de culte religioase diferite:"sa nu te pui la jug nepotrivit", adica sa nu umbli cu astfel de persoane. Si eu am avut colegi protestanti, dar nu prea socializam ,deoarece ei aveau grupul lor, unde nu erai bineprimit. Oricum, sunt curioasa de ce va urma. Tine-ne la curent.

Eu zic ca tu esti cel timid. Initiaza o discutie cu ea, e mai eficient decat sa intrebi pe forumuri despre ce-am crede noi ca e in capul ei :1:

Nu aş vrea s-o întreb pe ea din prima despre asta, deoarece s-ar putea să intre la bănuieli. Cu băieţii nu am văzut-o să vorbească, dar mai vorbeşte cu colegele (cel puţin 2 din colegele cu care vorbeşte, nu sunt religioase, dar nici protestante).
Am deschis topicul deoarece vreau să ştiu cum să o abordez - cultul ei contează în modul de a o aborda!

"- Buna ziua, sora [numele ei]. Vrei sa comentam Cantarea Cantarilor impreuna?"

Nu e lege, dar de obicei penticostalii nu se casatoresc cu oameni "nemantuiti" care nu sunt "copiii Domnului"

Asta incercam si eu sa ii explic, Danyel.

Scuză-mă, nu am înţeles ce vrei să zici!

Daca ai gand curat, e suficient si o fraza simpla, daca doresti sa porti o discutie; toate se vor aranja, in voia lui Dumnezeu, daca esti sincer.

Chiar dacă nu o să ajung la o relaţie sau la a mă căsători cu ea, am ajuns să-mi pun o întrebare: în caz că o persoană care aparţine cultului ortodox şi una care aparţin cultului penticostal se căsătores - e posibil să facă doar cununia civilă, din moment ce niciuna dintre cele două biserici nu va accepta să le facă cununia religioasă - poate cei penticostali speră că persoana ortodoxă va trece la ritul lor, dar persoana ortodoxă nu trece la cultul penticostal, există consecinţe pentru persoana de rit penticostal, şi dacă da, care sunt acestea?

Dumnezeu stie e bine sa ceri sfat de la un preot ca se poate sa o salvezi pe acea fata (din iad) si sa o aduci la credinta drept maritoare.
Dar asta numai Duhul Sfant stie si Dansul o sa iti raspunda prin preot.

De aceea mergi fratia ta la un preot si cere sfat.

Acea persoana va fi data afara din cultul penticostal

De ce? Este de ajuns pacatul curviei ca sa fii dat afara din cultul penticostal?

Ciudată chestie, că eu am auzit de un caz în care un ortodox şi o penticostală s-au căsătorit, iar el s-a converitit la cultul penicostal deabea după vreo 20 de ani.
Familia ei riscă vreo sancţiune?

Dragul meu, e de ajuns sa fie vazuta cu umbla cu un "ratacit, un om de lume". Nu va avea timp sa ajunga sa curveasca. Crede-ma, stiu un caz real.

Penticostalelor le stă în fire să fie timide? Toate sunt forţate să poarte fuste lungi sau se pot îmbrăca modern (colega mea se îmbracă modern).

Depinde de comunitatea din care face parte. Nu cred ca este o regula generala.

S-ar putea sa accepte faptul ca un ortodox nu se converteste (momentan) la ei atat timp cat si ea ramane acolo, in ideea ca-l vor convinge in timp sa treaca la ei.

Sfanta Scriptura spune ca atunci cand un credincios (autentic) este deja casatorit cu o necredincioasa sau cineva de alta credinta, casatoria este in regula. Adica cel credincios s-a convertit DUPA casatorie.

Nu este la fel si daca cel credincios se casatoreste cu cineva de alta credinta, pentru ca deja vorbim de o alegere constienta, si e una gresita!

" Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?" (2Cor 6:14)

O astfel de relatie nu este in regula si nu are binecuvantarea lui Dumnezeu, din punct de vedere crestin este practic similara cu concubinajul.

Dar probabil ca asta te intereseaza mai putin, tie pur si simplu iti place de ea si probabil in timp ai lua in considerare si varianta cu schimbarea confesiunii tale, nu-i asa?

Nu am de gând să-mi schimb cultul.
Dacă printr-o minune vom ajunge pe viitor să ne căsătorim, nu cred că ne vom putea căsători religios... ci decât civil. Fiecare va rămâne la cultul lui. Problema nu va fi că noi nu ne vom căsători religios, ci în ce cult vor fi botezaţi copii noştrii. Eu voi dori să fie botezaţi în cultul ortodox, ea va dori să fie botezaţi în cultul penticostal. Eu, mai liberal de felul meu am să le las libertatea de alege, dar penticostalii vor sări în sus dacă chiar şi unul dintre ei va dori să fie botezat conform cultului ortodox!

Tocmai, modul tau de gandire "liberal" ma face sa cred ca este posibil sa-ti schimbi confesiunea.
Fie si peste 20 de ani.

Un credincios care chiar isi traieste credinta si nu doar face parte formal dintr-un "cult" n-ar incheia o casatorie fara binecuvantarea lui Dumnezeu care se da prin slujba cununiei.
Dar tu probabil o consideri doar un ritual formal, de ochii lumii care poate foarte bine lipsi.

Probabil ca te consideri suficient de puternic sa iesi la capat cu o relatie in care Dumnezeu nu este prezent decat formal dar crede-ma ca nu este asa.
La un moment dat o sa-ti para rau si nu se stie daca o sa mai ai si ocazia de a indrepta ceva.
Si cele mai mari pedepse care vin in locurile unde n-a fost dreapta socoteala vin prin copii pentru ca ei mostenesc nechibzuinta si consecintele pacatelor parintilor.

In ceea ce ii priveste pe neoprotestanti, intr-adevar, dau dovada de mai mult zel decat ortodocsii nostri atunci cand trebuie sa traga spuza pe turta lor..

Azi am concluzionat: nu am nicio şansă. Debea mă salută (şi asta o face doar uneori), aşa că dacă nici măcar nu mă salută, ce şanse să am.
Dacă se poate, rog un moderator să facă acest topic dispărut.

Wow Elom, penticostalii sunt cei mai numeroşi dintre sectele neoprotestante din România. Sunt multe forumuri "crestine" de-ale lor in care abia asteaptă să te lămurească "biblic" despre credinţa lor.

Până eu nu sunt de acord cu un lucru, e cam greu să mă convingi că acel lucru e bun!

Cel mai bine cred ca ar fi sa te reorientezi dupa o fata care sa te salute, si sa te respecte pentru aparteenta ta religioasa

Ei(protestantii) nu prea "isi fac de lucru" cu cei de alta apartenenta religioasa fata de a lor. Cel mai bine e sa o lasi balta

Am spus incorect că nu mă salută. Nici măcar nu-mi răspunde la salut. Ieri am salutat-o pe ea şi pe o altă colegă (cele 2 sunt bune prietene, deşi cealaltă colegă nu este penticostală), şi doar cealaltă colegă mi-a răspuns... :26:

Vezi? Ce ti-am spus?!?Crede-ma, si eu am avut colegi de alta apartenenta religioasa, si pana nu m-am ratoit la ei in cateva dimineti, pur si simplu nu imi raspundeam la salut. Oricum, a raspunde la salutul cuiva, sau a saluta pe cineva , tine in primul rand de politete, si apoi de credinta. Zic eu. ai putea sa ii atragi atentia asupra faptului ca o saluti. Nu e mare lucru sa iti raspunda la salut, nu? Tine-ne la curent.

Eu cred ca e mai bine asa.
Nu o lua ca pe o rautate.
Insa daca ea nu-ti va fi piatra de poticnire, sigur va fi altcineva sau altceva.
Incearca sa-ti cunosti mai bine credinta, si mai ales sa o traiesti.

Politetea vine prin educatie, nu poate fi impusa.
Daca te saluta pentru ca "ai gura mare" nu inseamna neaparat ca te vor respecta.
Tot ce poti sa spui ca i-ai invatat e sa faca un gest de ipocrizie.
Adica tu crezi ca te saluta din respect dar o fac in sila, doar ca sa nu te mai iei de ei.
Respectul si frica (amestecata cu dispret) sunt lucruri diferite.

Am şi un coleg adventist (dacă e să vorbim de colegi cu o altă confesiune decât cea ortodoxă) cu care mă salut şi stau de vorbă!

Ce să facem? Ei (cazul penticostalilor) sunt "mântuiţi", l-au "primit pe domnul Isus în inima lor ca Mântuitor personal" cum spun ei, pe când noi ortodocşii suntem idolatri şi nemântuiţi.:42:

Da, si eu cu colegele ma intelegeam destul de bine. Am avut o prietena buna penticostala. Dar nu vorbeam niciodata despre lucruri religioase. Colegii nu salutau. Dar dupa ce i-am "mustruluit" putin, aducand vorba despre educatia primita si alte chestii care "merg la inima" , salutau, si chiar mai stateam de vorba. Cu unul din ei chiar am ajuns sa ne intelegem foarte bine. Daca se renunta la prejudecati, se poate comunica.

Pur si simplu nu m-a interesat daca ma saluta din respect sau sa scape de gura mea. Eu ii salutam pe toti dimineata, si mi se parea firesc sa imi raspunda la salut. Sau sa imi spuna" nu ne mai saluta ,ca oricum nu iti vom raspunde, asa ca nu-ti mai raci gura de pomana".

Cred ca in loc de ratzoiala este mai bun dialogul.
Adica sa intrebi frumos daca nu te saluta pentru ca nu au fost educati in acest sens si daca nu au fost educati sa le tii o mica lectii despre relatiile umane, prietenie, amabilitate, etc. sau au o problema cu tine care este, ce ii deranjeaza, etc.

Nu te grabi sa judeci, mai ales in felul asta.
Adica chiar daca sustin ei asa ceva si gandesc gresit, chestia cu salutatul e un alt capitol, alta poveste, n-ai de unde sti de ce se comportau asa.

A, cum sa iti explic, ei asta chiar cred si de aceea nu socializeaza cu cei de alta credinta decat ei. Acest lucru e demostrat si sustinut chiar de ei.

Când afirmaţi că nu socializează cu alte persoane decât cele din cultul lor vă referiţi numai la penticostali sau şi la alte culte neoprotestante.

Din cate stiu, neoprotestantii se pot casatori intre ei, dar de obicei penticostalii se casatoresc numai cu penticostali, asa ca nici nu isi pun problema sa caute sot/sotie care sa nu fie din acelasi cult. asa am observat la cei pe care ii cunosc.
in ce priveste socializarea (fara alte scopuri) nu cred ca fac vreo diferenta intre penticostali sau cei de alta credinta.

Va spun cazul meu .... nepotii sotului meu nu ma saluta ,trebuie sa ii salut eu ,ei fiind adventisti,si la un moment dat am inceput sa nu ii mai salut ,sa nu ii mai bag in seama ,si i-am spus sotului meu : ce primesc ,aia dau ! e adevarat,ca ei doar intre ei se inteleg bine ,dc esti diferit de ei ,deja esti diavol! am trait pe pielea mea ,asa ca oricat ar incerca cineva sa ma convinga de contrariu,nu ar reusi ! Fiind "familie ",sau asa considerandu-i eu, a fost mai dureros pt mine sa accept ca ei nu ma inghit datorita faptului ca eu sunt ortodoxa ,dar acum sincer ,nu ma mai doare nici in ....Eu sunt ceea ce sunt ,dc nu vor sa comunice cu mine ,e strict treaba lor ,dar am observat ca de cand ii tratez cu raceala ,nu le convine,erau obisnuiti eu sa ma port frumos si ei sa se poarte urat ,acum s.a schimbat treaba ! nu are sens sa ne consuma energia pt ei ,altele sunt mai importante !

Din toate postarile dvs. se vede ca problema este la dvs. nu la cei din jur (indiferent de religia lor). Atitudinea dvs. refractara si ostila creeaza problemele de care va plangeti.

In apartamentul in care locuiesc am convetuit foarte bine si in armonie, 4 persoane de 3 religii diferite: 2 adventisti (eu si sotia), o ortodoxa (soacra) si un evanghelic lutheran (german). Regula dragostei si respectului a acoperit aceste diferente. Acum am ramas doar 3 persoane: 2 adventisti si o ortodoxa. Convetuim in continuare in armonie si voie buna.

Adventistii nu-i considera diavoli pe cei de alte religii ci, dimpotriva, sunt constienti ca Dumnezeu are credinciosi sinceri si in alte confesiuni (se poate vedea si din doctrinele adventiste- nu este o parere personala). Rautatea cu care-i priviti (sau poate ii si tratati) pe cei din jurul dvs. va creeaza probleme.

In plus, ca sa primiti ajutor de la Dumnezeu, ar trebui sa nu-I nesocotiti poruncile. Am inteles ca traiti in curvie, ceea ce nu este deloc bine. Dintr-o discutie pe care ati purtat-o cu ceva timp in urma cu un alt forumist, am inteles ca vreti sa paziti cele 10 Porunci, dar nu asa cum le-a scris Dumnezeu ci asa cum figureaza ele intr-o teorie a dvs. ("am eu o teorie" - sunt cuvintele dvs.).

Rezolvati-va problemele dvs. in relatia cu Dumnezeu si restul le va rezolva Insusi Bunul Dumnezeu.

Am niste intrebari referitoare la vietuirea in "armonie":
1.soacra Dvs. avea icoane sau candele in casa?
2. De Boboteaza, preotul venea sa va sfinteasca apartamentul? Intra in toate camerele?
3. Putea soacra Dvs. sa se simta in largul ei, sa isi faca un colt de rugaciune?