Sfantul Grigorie Palama- teologul harului dumnezeiesc
 

Maine praznuim un Sfant care ne-a descoperita calea prin care ajungem la autentica relatie cu Dumnezeu- rugaciunea inimii- sa ne rugam si noi dimpreuna cu acesta Sfant ca "Dumnezeu sa ne lumineze intunericul"

Stihuri de la Vecernia de Sâmbăta Seara
 

Sfântul Grigorie Palama : "fiu al Dumnezeieştii şi neânseratei lumini ; trâmbiţă a teologiei ; stâlpul Bisericii cel nemişcat ; steaua cea luminoasă care luminează fâptura ; apărătorul adevăratei evlavii ; vestitorul Dumnezeieştih lumini ; cunoscătorul tainei celei cereşti a Treimii "

"Respingerea din parte teologiei catolice si protestante a invataturii lui Palama despre energiile necreate si indumnezeitoare ale Sf. Treimi desemneaza in spatiul eclesiastic vest-european imposibilitatea indumnezeirii omului si a impartasirii lui reale de viata divina. Astfel, in realitate, se neaga in continuare invatatura crestina primara privitoare la urcusul omului in Dumnezeu, indumnezeirea lui, care constituie nucleul teologiei si spiritualitatii Revelatiei si Sfintilor Parinti.

Crestinismul occidental saraceste spiritual in acest fel, fiind in pericol de a se transforma intr-un simplu sistem umanist si moralist. Dupa cum marturiseste cu sinceritate teologul catolic contemporan Jurgen Kuhlmann, din nefericire teologii ortodocsi au avut dreptate. Nu exista in cuprinsul teologiei vestice intelesul indumnezeirii in adevaratul sens al cuvantului, asa cum poate fi gasit el la Sf. Parinti si la Sf. Grigorie Palama.

De aceea, adreseaza teologiei occidentale urmatoarea afirmatie, cu care si inchei: "De acum incolo teologia noastra va trebui sa nu mai respinga evidenta pe care o da Sf. Grigorie Palama Treimii iconomice cu energiile ei dumnezeiesti. Pentru aceea, teologia are datoria sa pastreze vie credinta Bisericii in indumnezeirea reala a omului. Intr-o lume secularizata, ideea unei Treimi absolut transcendente, cu totul in afara lumii, care nu vine in reala si nemijlocita legatura cu omul, nu provoaca nici neplacere, dar nici nu conduce la mantuire".

Prof. Univ. Dr. Gheorghios Martzelos

Sfantul Grigorie Palama face o despartire a apelor, fara a inlatura rolul teoretic si practic al ratiunii in cunoasterea realitatilor naturale, considera ca la Dumnezeu se ajunge prin credinta si practicarea virtutilor, intrucat Dumnezeu este o persoana, si la El nu avem acces doar prin ratiune. Fiind Persoana, accesul este conditionat de credinta, de virtuti, de nadejde, de iubire, de un intreg set de premise si de un dispozitiv duhovnicesc si practic. Ratiunea opereaza cu obiecte, ea transforma tot ceea ce cunoaste prin reprezentari si obiectiveaza tot ceea ce cunoaste, pe cand credinta personalizeaza totul. Cele doua tendinte s-au confruntat in secolul IV, arianismul care era la fel de speculativ si de rationalist si Capadocienii, adeptii personalismului teologic trinitar si ecleziologic. Parintele Ioan Ica jr.

Ma alatur si eu voua, tuturor care ati scris despre acest mare sfant, cu repectul de rigore pentru El si pentru voi care v-ati ostenit aici.Sf Grigorie de \Palama sa ne ajute si sa ne ocroteasca pe noi toti!

Pacatele noastre sunt considerate boli, iar calea spre mantuire presupune pocainta si vindecare prin unirea cu Dumnezeu si prin salasluirea harului Sau in noi. Daca harul ar fi creat, asa cum sustin catolicii, atunci am avea de-a face cu o religie morala in care pacatele sunt considerate incalcari ale legii, ceea ce face ca in indreptare sa predomine pedeapsa si se minimalizeaza iubirea. Dimpotriva, in ortodoxie, harul este trait ca fiind necreat, iar invatatura despre mantuirea ca vindecare accentueaza foarte mult iubirea.

Mi-a placut foarte mult rugaciunea sfantului Grigorie Palama:"Dumnezeule lumineaza-mi intunericul". Este clar ca nu-L putem vedea pe Dumnezeu lucrand in viata noastra din pricina intunericului patimilor noastre.

Era acuzat in special de faptul ca „a creat tulburari in Biserica”, acuzatie primita de catre foarte multi dintre Sfinti de la confratii si superiorii lor bisericesti, pentru ca sfintenia si curajul sunt de fiecare data incomode, produc intotdeauna “scandal” si ii “tulbura” pe toti fariseii si caldiceii aciuati in culcusuri calde in Biserica, care nu suporta sa auda glasul Adevarului, glas care sa-i scoata din “cumintenia” pacatelor lor... Asa “au patit” si Sfintii Atanasie cel Mare, Maxim Marturisitorul, Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul, Teodor Studitul, Ioan Damaschinul, Simeon Noul Teolog, Nectarie de Eghina si inca multi, multi altii, iar mai aproape de noi Sfinti recenti precum Ioan Maximovici, Iustin Popovici sau… parintele nostru Gheorghe Calciu. Aceasta, desigur, pentru a se adeveri inca odata ca orice aparator autentic al dreptei credinte isi primejduieste in orice vreme viata sa, expunandu-se calomniilor si persecutiilor de tot felul, inclusiv celor ale fratilor, ale “casnicilor” sai…(…)”

Polemica întâmpinata de invatatura Sfântului Grigorie, ca sa nu se faca cunoscuta sau sa fie rastalmacita si rau famata, nu s-a intamplat cu nici un alt sfant al Bisericii noastre. Au trecut exact 640 de ani de la adormirea sa si nu au incetat clevetirile impotriva sfantului. Si aceasta se intampla deoarece invatatura Sfântului Grigorie Palama constituie chintesenta Ortodoxiei si in consecinta devine tinta tuturor potrivnicilor sai.

Cartea "Viata si nevointele Sfantului Grigorie Palama" o gasiti aici:

http://www.scribd.com/doc/7362798/Vi...rigorie-Palama

Toti membrii familiei Sfantului Grigorie Palama au fost canonizati (tatal, mama, cei doi frati si cele doua surori). Fiecare dintre acestia a imbracat haina monahala pana la sfarsitul vietii sale. Tatal Sfantului Grigorie Palama, un apropiat al imparatului bizantin Andronic al II-lea Paleologul, era numit adesea de catre acesta "sfantul", pentru viata sa crestina autentica.

http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1...rie-palama.jpg

Cat de actuala este teologia Sfantului Grigorie Palama. Sunt oameni care vorbesc astazi despre energii pozitive sau negative, dar nu sunt interesati de subiectul acestor energii. Sfantul Grigorie ne-a vorbit despre har ca energie necreata, dar ca manifestare personala a iubirii lui Dumnezeu. Cred ca este un raspuns si pentru vremurile noastre cand omul cauta divinitatea prin diferite cai si cade intr-o forma impersoanala, uitand ca pe Dumnezeu il intalnim prin rugaciune si ni se descopera in lumina.

Sfântul Grigorie Palama - din Omilia a 17-a
 

La Evanghelia Duminicii celei noi, despre taina Sâmbetei şi a Duminicii

În această omilie, Sf Grigorie explică de ce a binecuvântat şi a sfinţit Dumnezeu, ca fiind cea mai aleasă, tocmai ziua a şaptea, în care nu a săvârşit nimic, ci s-a odihnit.

Selectez din omilie o parte din răspuns, cu scuzele de rigoare pentru trunchierea mesajului:

Dumnezeu "a binecuvântat ziua a şaptea, în care s-a oprit din lucrarea celor ce încap sub simţuri, întrucât acea zi era, prin zăbavă şi răgaz, ca o înălţare de la cele de jos şi de puţin preţ, către cele ce erau mai bune şi mai presus de lume.
...
El ne învaţă a căuta să intrăm, în măsura în care este cu putinţă, în acea odihnă, care este vederea duhovnicească a minţii noastre şi înălţare spre Dumnezeu.
...
Lucrarea cea fără de început a lui Dumnezeu înseamnă întoarcerea în Sine, căci El se mişcă, fără de început, întru contemplarea de Sine.
...
Dacă vei îndepărta mintea ta de la orice cugetare - chiar dacă este ea bună - şi dacă te vei întoarce în întregime spre tine însuţi, printr-o rugăciunea stăruitoare şi necurmată, cu adevărat vei intra atunci şi tu în odihna dumnezeiască şi vei dobândi binecuvântarea celei de-a şaptea zile, contemplându-te tu pe tine însuţi şi prin tine înălţându-te spre vederea lui Dumnezeu; căci scopul rugăciunii - zice Scriptura - este răpirea către Domnul."

Despre buna randuiala a postului - Sfantul Grigorie Palama
 

Dar noi, fratilor, in vremea postului si a rugaciunii, sa scoatem din sufletul nostru – rogu-va – ceea ce avem impotriva cuiva, fie ca in adevar si pe drept avem, fie ca doar socotim ca avem, si sa fim cu totii oameni evlaviosi, sa gandim mai mult unii despre altii sub indemnul dragostei si al faptelor celor bune, graindu-ne de bine, cumpanind in noi in sine si cugetand la cele bune inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, pentru ca sa postim noi cu postul cel aducator de laude si fara de prihana.

Iar cererile noastre catre Dumnezeu, cele din vremea postului, sa fie bine primite, si sa-L numim pe El “Tata dupa har, in chip cuvenit, invrednicindu-ne astfel a-l grai cu indrazneala: “Tata, iarta-ne noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”.