Crucea - semnul puterii lui Hristos
 

[SIZE=3]Sfântul Efrem Sirul scrie "Insemneaza-te cu semnul crucii. Acopera-te cu el ca un scut. Nu înceta, crestine, a purta aceasta arma în tot locul si în toata vremea. Nimic sa nu faci fara cruce. Inarmeaza-ti toate membrele tale cu acest semn si de nimic nu te vei înfricosa".[/SIZE]

Crucea - semnul puterii lui Hristos

Adevarata viata a crestinului sta in "a-si lua crucea sa in toate zilele" pentru a urma lui Hristos, sau chiar de "a urca pe Crucea lui Iisus", de-a fi rastignit impreuna cu El, pentru a putea invia impreuna cu El. Astfel, toata viata crestinului, toate gesturile si gandurile sale trebuie marcate de semnul Crucii. Urcand pe Cruce, imbracand Crucea, crestinul ajunge mort pentru lume si viu pentru Dumnezeu. Viata sa nu mai poate fi ranita de nici un pa­cat. Dupa a imbracat crucea mortificarii poftelor trupesti, a realizat doar dimensiunea orizontala a Crucii lui Hristos. Aceasta trebuie completata cu dimensiu­nea ei verticala: rastignirea mintii in rugaciune, urcusul spre Dumnezeu in contemplatie si lupta impotriva oricarui gand strain, care nu poate avea limita.Sfantul Chril al Ierusalimului ne invata: "Din coasta lui Adam a intrat stricaciunea in lume, iar din coasta lui Hristos a izvorat viata in lume. In paradis a rasarit moartea, iar pe cruce a fost desfiintata si s-a deschis raiul. Ia ca temelie nezdruncinata Crucea si cladeste pe ea toate celelalte puncte de credinta.”Mantuitorul spune: "Cine va cauta sa-si scape viata sa o va pierde; iar cine o va pierde, o va dobandi" (Luca XVII, 39). In aceste cuvinte, nu se vorbeste de distrugerea chipului divin din noi, nu este vorba aici de pierdere, caci "Fiul Omului n-a venit sa piarda, ci sa mantuiasca" (Luca IX, 55). Este vorba de lepadare si de pierde a iubirii patimase de sine: a raului, a ceea ce a devenit stricacios in noi, "pentru ca ceea ce e muritor sa fie inghitit de viata" (II Cor. V, 4). E vorba de rastignirea unei lumi si firi vechi pentru a obtine in schimb, cum spune Mantuitorul, "o dovada", un "castig", mai multa "viata, un plus de existenta. "A muri este castig" zice Sfantul Pavel (Filip. 1, 21). "Grauntele de grau daca moare, multa roada aduce" (Ioan XII, 24). [COLOR=#4386ce]Crucea[/COLOR] aduce o noua viata: Invierea. De aceea [COLOR=#4386ce]Biserica[/COLOR] o preamareste: "Bucura-te cruce vistierul vietii; bucura-te cruce vasul luminii; bucura-te cruce usa tainelor...!". In timpul rastignirii, Domnul era supus ultimei ispitiri: "Daca esti Fiul lui Dumnezeu coboara-Te de pe cruce" (Matei XXVII, 42-43). Insa, El pentru cruce a venit! Si, a invia e cu mult mai mult decat a se cobori de pe cruce. A cobori, ar exprima intoarcerea la un trecut depasit. Prin cruce nu ne impartasim de o viata cazuta in pacat, ci de viata dumnezeiasca.De aceea crestinul se insemneaza cu [COLOR=#4386ce]semnul crucii[/COLOR], ca si cu o pecete a lui Hristos. Pecetluirea cu acest semn in Biserica incepe inca din pruncie. La a opta zi dupa nastere, preotul binecuvinteaza pruncul, in chipul crucii, rostind asupra lui: "Sa se insemneze Doamne lumina fetii Tale peste robul Tau acesta.., si sa se insemneze crucea Unuia-Nascut Fiului Tau in inima si in cugetul lui. La Botez si indeosebi la ungerea cu Sfantul Mir se insemneaza toate simturile si incheieturile, rostindu-se: "Pecetea darului Sfantului Duh"; a Sfantului Duh care pecetluieste in noi viata, crucea si invierea lui Hristos. De-a lungul intregii vieti, crestinul dreptmaritor se insemneaza cu acest semn dumnezeiesc: cand incepe rugaciunea, in timpul ei, si cand o termina; la iesirea din casa, la plecarea in calatorie, ca si la intoarcere; la inceputul ca si la sfarsitul lucrului; inainte de culcare, pentru a ne incredinta grijii lui Dumnezeu, si la trezirea din somn, spre a ne agonisi binecuvantarea Lui, in toata ziua; cand ne asezam si ne ridicam de la masa; in vreme de mahnire, primejdie sau ganduri rele… Si in atatea imprejurari asa cum faceau cei dintai crestini, dupa cum ne da marturie scriitorul bisericesc Tertulian ( 160-240) care spune: "Inainte si in timpul treburilor, intrind si iesind, imbracandu-ne, inainte de somn, in toate lucrarile noastre, la fiecare pas si la fiecare fapta, noi ne insemnam cu semnul sfintei cruci" (P.L. II, col. 99).In chipul crucii preotul binecuvinteaza credinciosii; cu aceasta incepe savarsirea [COLOR=#4386ce]Sfintelor Taine[/COLOR], sfinteste darurile aduse la altar, ca si apa, zidirea toata. Si tot crucea sta pe altar, ea insasi fiind altar precum si deasupra Sfintelor locasuri, cele mai multe fiind zidite in forma ei. Crucea se zugraveste pe sfintele vase, pe odajdii, pe cartile de cult; se vede ridicata la unele raspintai de drumuri; se aseaza la capataiul celor adormiti intru nadejdea invierii si a vietii de veci. Cuprinde astfel intreg orizontul vietii noastre, este semnul prin definitie al crestinului drept-credincios si aceasta pentru ca esential e semnul iubirii.Fragmente din lemnul Sfintei Cruci se pastreaza in Biserica [COLOR=#4386ce]Sfantului Mormant[/COLOR] din Ierusalim, la Roma, Venetia, Constantinopol, in Franta (Saint Sernin de Toulouse; Capela "La Vraie-Croix" din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul "Sf. Cruce" din Liege), Spania (Santo Toribio de Liebana) etc. La Manastirea Xiropotamou (Muntele Athos), se afla cel mai mare fragment din Sfanta Cruce. Acesta a fost adus in anul 1992, pentru cateva saptamani si in tara noastra, spre inchinare.

Ce frumos a spud candva un parinte:" Crucea uneste cerul cu pamantul si ne imbratiseaza pe toti."

Sfanta cruce!
 

http://www.credinta-ortodoxa.ro/loca...eon0-aee8d.png .


Sfânta Cruce





Sfânta Cruce izvorăşte râuri de iubire,
Sfânta Cruce binecuvintează întreaga zidire;
.
Sfânta Cruce împodobeşte casa sufletului,
Sfânta Cruce sfinţeşte roada pământului;
.
Sfânta Cruce e izvorul minunilor din care sorbim,
Sfânta Cruce e puntea între efemer şi sublim;
.
Sfânta Cruce ne izbăveşte de jugul păcatului greu,
Sfânta Cruce e scutul şi tăria neamului meu;
.
Sfânta Cruce e Lumina oraşului în care locuim,
Sfânta Cruce e acoperământul ţării unde odrăslim;
.
Sfânta Cruce ne luminează viaţa mereu,
Sfânta Cruce ni-i călăuza sfântă către Dumnezeu.

Cand am fost sa vorbesc cu duhovnicul i-am spus ca visasem intr-o noapte ca a venit Sf Spiridon şi mi-a luat crucea pe care o purtam la gat, in mana si mi-a spus ca nu e cruce ortodoxa...m-am inspaimantat de acest vis..cand i-am aratat duhovnicului crucea pe care o purtam, era de argint, mi-o adusese sotul meu din Sf Munte...mi-a spus ca e cruce de malta , cu toate bratele egale, si ca o poarta si masonii...i-am spus daca el imi spune sa o schimb eu o schimb...mi-a spus ca ar fi bine sa o schimb si sa-mi iau una de lemn....am facut intocmai cum a spus duhovnicul dar ma gandeam de ce a spus de lemn, ca ar fi putut sa-mi spuna simplu sa-mi iau alta...Duminica, am inteles de ce..cand l-am auzit la predica spunand ca Mantuitorul a sfintit crucea de lemn pe care era rastignit, nu de aur ,nu de argint sau alte metale..ptr ca si lemnul fusese viu...

Asa este. Dar eu port la gat 3cruci pentru ca sunt sfintite in locuri diferite:3:O cruciulita de argint si doua de lemn, le port mereu.......:)

Invatatura crestina despre sfanta cruce si cinstirea ei
 

Adevarul este ca ne-am intoxicat de atatea "metale pretioase". Observ des la oamenii din jurul meu nu una, ci multe astfel de "podoabe". Ce sunt ele? Desertaciuni. Obiecte ale mandriei noastre. Cred ca o cruciulita de lemn este cea mai benefica: simpla, sugestiva si sfanta.

Doamne-ajuta!

...
 

Am niste muzica psaltica foarte frumoasa despre Sfanta Cruce, cine vrea, sa-mi spuna.

"Crucii Tale ne inchinam Hristoase, si Sfanta Invierea Ta, o laudam si o marim!"
"Mare este puterea Crucii Tale Doamne, ca s-a infipt in loc, si lucreaza in lume. Si a aratat din pescari, apostoli, si din pagani, mucenici, ca sa se roage pentru sufletele noastre"

Doamne ajuta!

...
 

sper sa nu te dezamagesc dar... crucile nu se sfintesc. ele sunt sfinte de la sine prin forma si prin insemnatatea lor... ele sunt doar binecuvantate de vreun duhovnic cel mult...
iarta-ma, dar asa am primit eu raspuns de la duhovnic cand m-am dus sa-i cer sa sfinteasca o cruce pentru finul meu...
Doamne ajuta!

Crucile se sfintesc. Ele nu au putere prin ele insele. Puterea lor izvoraste din Hristos care se intipareste tainic in ele prin sfintire.

http://www.romfest.org/rost/oct2004/images/cruce.jpg


Domnul Iisus a sfintit crucea
si i-a dat putere dintr-un simplu lemn ,a facut un scut;de atunci
Crucea este si va fi un simbol al iubirii si-al jertfei totale.

Sa nu uitam ca intreaga putere a Sfintei Cruci izvoraste din Persoana Mantuitorului Iisus Hristos. Daca Hristos va fi despartit de Cruce- atunci Crucea devine un obiect cu puterii prin sine.

:):)stai linistit............ Dar eu stiu ca duhovnicul primeste harul sa devina preot si cu harul acesta poate sa sfinteasca si cruciulite. iconite...........:)

Eu vreau:)

muzica psaltica
 

Si eu vreau!:6:

Crucea - semnul puterii lui Hristos
 

CRUCEA este semnul de recunostere al crestinilor, simbol al iubirii lui Dumnezeu si al iertarii pacatelor, mijloc de intarire in nevoi, arma asupra diavolului, cale spre desavarsire, chezasie a mantuirii, mangaiere in necazuri si suparari.
Cinstirea si insemnarea cu semnul crucii sunt dovezi ale vietuirii noastre dupa invatatura Mantuitorului si a Bisericii.

http://www.infocrestin.ro/nou-film-t...-metraj-2.html

ERAM COPIL

"Eram copil, trecea zapada,
Eu cu tristete-o petreceam,
Mi se parea ca iarna trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram crescut, treceau cocorii,
Priveam la ei pana-i pierdeam,
Mi se parea ca vara trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram gandind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se parea ca apa trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Priveam ades cum zboara norii,
Si frunzele zburand priveam,
Mi se parea ca ele zboara,
Mi se parea, dar eu zburam.

Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam,
Mi se parea ca vremea trece,
MI se parea, dar eu treaceam.

Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala, si-i plangeam,
Mi se parea ca-s ei pierdutii,
Mi se parea, dar eu eram.

Azi vad cu-amar, Isus, tot harul
Ce l-am pierdut cand n-ascultam,
Mi se parea ca-l am de-apururi,
Mi se parea, dar nu-l mai am."

Semnificatia Crucii in viata crestina
 

Un articol folositor, scris de marele Parinte Dumitru Staniloae.

"Crucea este, in primul rand, o staruire in rezistenta fata de rau, o staruire in postul de aparare a fiintei noastre de valurile agresive ale ispitelor inferioare, care vor sa o cucereasca, sa o copleseasca, sa o slabeasca; in acest sens si postul e o cruce, iar purtarea crucii inseamna si ea a sta la post, a pazi postul de aparare a propriei fiinte.Toata viata trebuie sa stam la acest post de aparare, sau sa ne purtam crucea, pentru ca in toata viata are loc o navala a pornirilor inferioare din noi asupra partii conducatoare si raspunzatoare a fiintei noastre, pentru a o tari spre rau, pentru a o ineca in valurile patimilor si neputintei, ca sa nu aiba cine se impotrivi in noi raului."
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...na-140266.html

http://www.youtube.com/watch?v=E7aPTl5nxoI

Troparul "Mantuieste, Doamne".

Poate multi dintre voi stiu, dar eu tot scriu: astazi parintele ne-a atras atentia ca Sfanta Cruce (ca icoanele, de altfel) se cinsteste prin inchinare, prin sarutarea ei si prin metanii - proskynesis, nu asa, sarutam in fuga si gata.

Eu am inteles foarte recent ca inchinarea corecta la icoane (si la Sfanta Cruce) se face astfel: mai intai doua inchinaciuni pana la pamant, apoi sarutat icoana, apoi inca o inchinaciune pana la pamant. Asa am vazut ca procedeaza preotii nostri cand saruta Evanghelia asezata in mijlocul bisericii, la Utrenie, si apoi o duc in altar. Si asa este scris si in Pravila bisericeasca:

Metaniile se fac acasa la rugaciunea de dimineata si de seara, cand cineva este canonisit de duhovnic la spovedanie si in Biserica. Cand ne inchinam la sfintele icoane, mai intai facem doua metanii, sarutam icoana apoi mai facem inca o metanie. - http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nie-81994.html

E foarte bine Ana Maria ca ai scris cum se face inchinarea corecta la icoane, si la Sf. Cruce, caci am vazut ca multi ortodocsi care merg la biserica nu cunosc aceasta. Macar pe viitor e bine de stiut, poate unii mai citesc si pe aici.

Mâine noapte se împlinește un an de când Dumnezeu prin oameni plăcuți Lui a făcut posibil să sărut Sfânta Cruce ce se află în Camera Tezaurului de la Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. O experiență duhovnicească imposibil de zugrăvit în cuvinte.

"Crucea este simbol al mantuirii, prin patimirea de bunavoie a omului dinafara pentru cel launtric, totul din dragoste pentru Hristos, Cel ce iubeste.

Crucea e nebunie pentru cei ce pier si putere a lui Dumnezeu pentru cei ce se mantuiesc (I Cor. 1:18). Zis-a Domnul: si cela ce nu va lua crucea sa si sa vie dupre Mine, nu este Mie vrednic” (Mat. 10:38). Crucile noastre sunt mici si usoare fata de Crucea Lui, deoarece fiecare dintre noi poarta crucea pentru pacatele sale, pe cand El a luat o Cruce neasemuit de grea pentru pacatele lumii intregi. De asta si spune: crucea sa, nu: crucea Mea". (Sfantul Nicolae Velimirovici)

Sursa :
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p1956.htm
Sfânta Cruce este simbolul făptuirii şi al participării libere a creştinului la Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru aceasta, cinstita şi slăvita Cruce a fost aşezată în centrul Postului Mare, iar idiomelele Vecerniei şi Utreniei din întreaga săptămână sunt centrate pe tema Crucii, pe purtarea ei în toate zilele, pe urmarea lui Hristos şi bucuria de a învia împreună cu El. Această răstignire duhovnicească la care suntem chemaţi în Postul Mare priveşte două părţi esenţiale, precizează ieromonahul Makarios Simonopetritul, şi anume mortificarea poftelor trupeşti - dimensiunea orizontală a Crucii lui Hristos şi răstignirea minţii în rugăciune, urcuşul spre Dumnezeu în contemplaţie şi lupta împotriva oricărui gând pătimaş - dimensiunea verticală a Crucii lui Hristos. Însă cântările Triodului accentuează doar dimensiunea orizontală a Crucii lui Hristos, ca nu cumva cineva să se dedice celui de-al doilea aspect al răstignirii duhovniceşti înainte de a-l fi încheiat pe cel dintâi şi astfel să stârnească mânia lui Dumnezeu: „Doamne, Cel ce Ţi-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învredniceşte-ne pe noi să ne închinăm ei, întru umilinţa inimii, luminându-ne bine cu postirile şi cu rugăciunile, cu înfrânarea şi cu facerea de bine...“ (prima stihiră de la Vecernia zilei de luni din săptămâna a patra a Postului Mare); „Să smerim patimile cele trupeşti, cu ferirea de mâncăruri şi cu urârea plăcerilor, şi lemnul Crucii cu credinţă să-l sărutăm...“ (a doua stihiră de la Vecernia zilei de marţi din a patra săptămână a Postului Mare); „Pentru că sunt strâns cu legăturile răutăţilor mele cele nemăsurate şi nu vreau să cunosc din voia mea cărările Tale cele mântuitoare, Hristoase, întoarce-mă cu Crucea Ta dezlegând împietrirea mea...“ (stihira a doua de la Utrenia zilei de marţi din a patra săptămână a Postului Mare).

Prin mărginirea şi împlinirea dimensiunii orizontale a Crucii lui Hristos, creştinul participă autentic la Pătimirile Mântuitorului, chiar dacă este o participare parţială.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p1956.htm

O sarbatoare de 1660 de ani, Aratarea Sfintei Cruci, 7 mai 351
 

În fiecare an, la 7 mai, Biserica pomeneşte Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim. Sfântul Ierarh Chiril, Patriarhul Ierusalimului, descrie evenimentul din anul 351 într-o epistolă adresată împăratului Constanţiu.
Către Constantie, preabinecredinciosul împărat, despre semnul luminos al Crucii, arătat pe cer, care a fost văzut în Ierusalim în luna mai, ziua a şaptea", scria în salutare "Chiril, episcopul Ierusalimului", despre cele petrecute în anul 351. În timpul stăpânirii lui Constanţiu (337-361), fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi al Faustei, o cruce a apărut pe cer, la Ierusalim, luminând timp de şapte zile. Patriarhul Chiril vesteşte împăratului, asigurându-l: "Scrisoarea aceasta, care nu are în ea măgulire, îţi face cunoscută vederea dumnezeiască ce s-a arătat pe cer; nu cuprinde cuvinte căutate ale artei oratorice, ci îţi dă mărturie despre adevărul cuvintelor dinainte rostite de Sfintele Evanghelii, la împlinirea acestor cuvinte".

Întrucât Constanţiu era împărat favorabil arienilor, ierarhul ierusalimitean încearcă, prin relatarea acestei minuni, să-l atragă spre dreapta-credinţă: "Aducem cu grabă la cunoştinţa credincioşiei tale minunea dumnezeiască a lucrurilor cereşti, ce s-a petrecut în Ierusalim în timpul iubitoarei tale de Dumnezeu domnii. Nu facem aceasta cu dorinţa ca acum pentru întâia oară să vii de la necunoştinţă la cunoştinţa de Dumnezeu - căci tu ai atâta cunoştinţă de Dumnezeu, încât poţi, prin faptele şi gândurile tale credincioase, să înveţi şi pe alţii - ci cu gândul de a te întări în cele ce ştiai. ş...ţ Odată ce ai înţeles, prin minunea săvârşită în timpul domniei tale, că domnia ta este cu adevărat iubită de Dumnezeu".

"Minunea nu s-a mai săvârşit pe pământ, ci în cer"

Pentru început, Sfântul Chiril aminteşte aflarea Cinstitului Lemn al Sfintei Cruci de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, tatăl şi bunica lui Constanţiu: "Pe timpul domniei preaiubitorului de Dumnezeu şi de fericită pomenire Constantin, tatăl tău, a fost găsit în Ierusalim mântuitorul lemn al crucii. Harul cel dumnezeiesc a făcut să fie găsită cinstita cruce în Sfintele Locuri neştiute de nimeni, de cel care căuta în chip bun cucernicia". La mai puţin de jumătate de veac, "minunea nu s-a mai săvârşit pe pământ, ci în cer: s-a arătat în Ierusalim semnul de biruinţă împotriva morţii, al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, adică fericita Cruce, strălucind cu o lumină orbitoare".
Continuare:
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...1-b1-p1999.htm

Protosinghel Nicodim Mandita (1889 – 1975) – NU PUNETI SEMNUL CRUCII PE UNDE NIMERITI: covoare, dusumele, asternuturi, canapele …

Intregul articol :

http://saccsiv.wordpress.com/2013/09...turi-canapele/