cum sa ii facem pe cei dragi noua sa devina crestini adevarati?
 

Doamne Ajuta!!!

Cred ca multi dintre voi v-ati confruntat cu aceasta problema si as vrea sa imi dati si mie niste sfaturi.
Persoanele pe care le iubim si ne sunt apropiate poate nu au avut parte de educatie religioasa si prin urmare ei nu stiu ca degeaba esti bun si faci lucruri bune daca nu esti pe ''cale".
Ce arme ar trebui noi sa folosim sa ii determinam pe acestia sa se intoarca pe calea cea dreapta?
Poate daca ii luam dintr-o data se vor speria si se vor indeparta si mai mult!
Stiu ca este un subiect delicat si nu stiu cum sa-l abordez cu oamenii din jurul meu.
Va rog sa-mi dati niste sugestii !

Cu aceeasi problema ma confrunt si eu, insa cerand sfatul unui parinte mi s-a spus ca trebuie sa avem rabdare si sa ne rugam pentru cei care nu sunt "pe cale".De asemene exemplul personal ii poate determina mai intai din curiozitate sa "experimenteze viata cu Hristos"iar mai apoi sustinuti de rugaciunile celor dragi se vor angaja singuri pe aceasta cale.

Multumesc mult de raspuns, Catalina, sper sa fie asa , tare mult mi-as dori sa pot sa ii aduc pe cei ce-i iubesc pe calea cea dreapta.
Cred ca e nevoie de multa rabdare !!!
Sa ne dea Dumnezeu multa intelepciune !

Sau poate pur si simplu nu-i intereseaza si vor sa fie lasati in pace. Voua cum v-ar place sa va bata mormonii la usa toata ziua?

scrabble, daca noi mancam o paine proaspata, dorim sa-i dam si celui ce se hraneste cu paine mucegaita, din aceasta paine.

cazul cu mormonii e irelevant - nu numai ca au in maini, atunci cand bate la usa, franturi din paine mucegaita, dar au si mainile murdare. Sincer, nu ma pot hrani din astfel de maini si nici cu o astfel de hrana. Nu mai spun ca dincolo de usa, la mine "miroase" neincetat a paine proaspata.

Revenind la subiectul propus - cum sa-i atragem si pe altii la iubirea dumnezeiasca, trebuie spus ca nu vom putea face acest lucru decat daca avem in noi aceasta iubire. De o vom avea, vom gasi de fiecare data raspuns bun la fiecare problema a semenilor. De nu o vom avea, e semn ca suntem prea saraci ca sa-i facem pe altii bogati. Asa ca numai curatiti fiind, putem spera ca vom putea curata pe altii.

De multe ori suntem doar cu numele crestini, de aceea nu-i miscam si pe altii. Un om mort duhovniceste nu mai poate chema semenul sau la viata.

Eu inteleg ca daca voi mancati ceva bun, vreti sa dati si celui de langa voi, dar daca cel de langa nu doreste sa primeasca? Pe deasupra, daca painea pe care o mananca el i se pare mai buna? In cazurile astea n-o sa faceti altceva decat sa-l suparati.

Cea mai buna si cea mai non-invaziva metoda e cea a exemplului personal, cum bine a mai zis cineva mai sus. In momentul in care te duci la om si-i spui mai pe fata sau mai voalat ca credinta lui este, in opinia ta, una gresita, omul intra in instinctiv in defensiva. Chiar daca nu spui nimic un timp legat de credinta si o faci dupa aceea, omul se poate intreba: "toata treaba asta numai ca sa-mi spui ca am o credinta gresita si ca a ta este cea corecta, cea adevarata?".

Cine vrea sa devina crestin, devine. Cine nu, nu. Modele sunt destule, informatii despre ortodoxie sunt peste tot. Daca cei dragi voua nu vor sa fie ca voi, acest lucru nu se intampla pentru ca sunt lipsiti de informare, ci pentru ca nu vor.

Si sa va spun si de ce e atat de deranjant cand te duci si povestesti cuiva despre adevarata religie, oricare ar fi aia: pentru ca automat acuzi omul ca ceva fundamental la fiinta lui este in neregula - e ca si cum i-ai spune ca are un defect fizic. Nimanui nu-i place chestia asta.

mort duhovniceste
 

Asadar, in contextul de mai sus, oare ce inseamna a fi mort duhovniceste, crestin doar cu numele, pentru cineva care are nevoie de "expunere" la dogmatica ortodoxa....si mai exact cum identifici tu un ortodox mort duhovniceste? ce face el de fapt? sau ce nu face?

Costel, deci ce anume trebuie sa faca acea persoana ca sa "impresioneze" placut audienta atee si sa o convinga, de exemplu, sa nu mai manince mezeluri in post?

scrabble, un crestin ortodox nu poate sa nu ia atitudine fata de nepasarea aproapelui in materie de credinta. Atunci cand propria viata este o permanenta bucurie a comuniunii cu Hristos, tocmai aceasta bucurie si bogatie a vietii vrei s-o impartasesti si celorlalti. Acesta este de fapt motivul pentru care Apostolii au pornit la propovaduirea Evangheliei si nu dobandirea de adepti, ca un scop in sine. Dar a propovadui si marturisi Adevarul in fata oamenilor nu este la indemana oricui, ci numai acelora care si atunci cand tac, vorbesc faptele lor.

Repet, cum poti sa-i vorbesti cuiva despre ce crezi tu ca e "bine", daca acela nu vrea sa te asculte? Pe deasupra omul se simte jignit si e normal sa reactioneze defensiv, uneori chiar agresiv.

Cand iehovistii bat la usi sunt luati la suturi si flegme (am vazut cu ochii mei). Ei cred ca indeplinesc aceeasi datorie sfanta, de a-si duce credinta mai departe. Si totusi nu fac altceva decat sa jigneasca credinta altora, spunandu-le ca e cea gresita.

Cu ce difera un ortodox care-mi spune mie ca am o credinta gresita?

precizari
 

Mai precis cum imparatasesti aceasta bucurie a ta? exemplifica... cum o faci fara a da in exaltare religioasa si perceputa la modul fanatic de cei in afara?

Ce fel de fapte vorbesc, cum pot vorbi ele oare cin vin in partea unor oameni pe car de fapt nu-i cunoastem, nu umblam cu ei asa cum o faceau apostolii...iar in timpurile astea cumplite de rumegare si RE_rumegare a vorbelor, vremea credintei oarbe in vorbe... a trecut.

Cum ii apropii ca sa te vada ce faci?...cind toata lumea nu mai are timp de ...umblat...deoarece fara sa te vada cum savirsesti "minunile" nu te mai crede nimeni...asa cum si in trecut fara minuni nu se "ajungea" prea departe...

Andrei, postul nu sta doar in infranarea de la anumite mancaruri. Daca poti face si acest lucru, e o bucurie mai mare, pentru ca in masura in care te daruiesti si daruiesti, in aceasta masura salasluieste Dumnezeu in tine. Pe scurt, dai mult de la tine, primesti mult.

Mort duhovniceste este cel ce nu mai iubeste. Vorbeste de iubire, mai bine zis trambiteaza, dar nu cunoaste iubirea.

Noi ne uitam la Hristos si nu ne vindecam. Si asta se intampla pentru putina noastra credinta. Dar e posibil. A nu se uita ca iudeii privind la sarpele de arama din pustie s-au vindecat.

cu asta ma confrunt si eu...nu stiu daca s-a mai spus(pt.ca nu am citit chiar toate raspunsurile) dar..ii poti invata spunandu-le sa citeasca biblia..sau povestindu-le minuni care s-au intamplat de-a lungul istorie datorita credintei in Iisus...

am uitat sa mentionez ca nici eu nu eram prea credincioasa cand eram mica, dar ducandu-ma frecvent la biserica si citind mai mult mi-am dat seama de mai multe...poate ca si anumite persoane au jucat un rol important in asta (de ex., mama mea).

Atunci cand vorbesti cuiva despre credinta ortodoxa nu o faci in niciun caz in nume personal ci o faci in numele Bisericii. Altfel spus credinta ta si prin urmare marturia, se intemeiaza pe invatatura Domnului Hristos, a Sfintilor Apostoli, a martirilor si mucenicilor, a ierarhilor si cuviosilor pastrata pana astazi in Biserica noastra. In marturisirea credintei exista o neitrerupta legatura cu trecutul, marturisirea mea nu este decat o innoire si o prelungire a marturisirii inaintasilor. Marturia noastra nu este in niciun caz dovada unei simple adeziuni doar la o doctrina, la o simpla ideologie, ci trebuie sa fie dovada unui "alt fel de a vietui" in lume, deoarece oameni fiind suntem chemati sa vietuim "dumnezeieste". Iata la ce ne cheama invatatura ortodoxa.

In Molitfelnic am intalnit intrebuintata intr-o rugaciune expresia "urechile inimilor lor". Nu-mi ramane sa cred decat ca cei care raman nepasatori la aceasta inalta chemare a Bisericii o fac pentru ca au astupate urechile inimilor lor. Despre acestia si psalmistul spune: "Urechi au si nu vor auzi, ca nu este duh in gura lor". Cine are urechi de auzit sa auda!

Iata ce am citit despre rugaciunea pentru aproapele:
Daca voiesti sa indrepti pe cineva de neajunsurile sale, nu te gandi ca il vei indrepta numai cu mijloacele tale: noi singuri mai mult stricam cu propriile noastre patimi, de pilda cu trufia si intaratarea care ia nastere din aceasta. Mai bine arunca spre Domnul grija ta (Psalmul 54, 25) si roaga-te din toata inima Lui, Celui ce cearca inimile si rarunchii nostri (Psalmul 7, 10), ca El insusi sa lumineze mintea si inima omului; daca va vedea ca rugaciunea ta sufla dragoste si vine din toata inima, negresit va implini dorirea inimii tale si degrab vei spune, vazand schimbarea din cel pentru care te rogi: Aceasta e schimbarea dreptei Celui Preainalt (Psalmul 76, 11).
De vezi in aproapele neajunsuri si patimi, roaga-te pentru el; roaga-te pentru fiecare, chiar si pentru vrajmasul tau. De vei vedea vreun frate ca este mandru si ingamfat, ca se poarta trufas cu tine ori cu altii, roaga-te pentru el ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea si sa incalzeasca inima lui cu focul harului Sau. Zi: "Doamne, invata-l pe robul Tau cel cazut in trufie sataniceasca blandetea si smerenia si departeaza de la inima lui intunecarea si povara mandriei satanicesti!" De vei vedea pe cineva ca e rautacios, roaga-te: "Doamne, fa-l bun pe acest rob al Tau cu harul Tau!"
Asa sau in chip asemanator roaga-te pentru toti cati pacatuiesc si nu cuteza sa dispretuiesti pe nimeni pentru pacatul sau ori sa te razbuni impotriva lui, caci prin aceasta nu faci decat sa maresti ranile pacatosilor, ci indrepteaza-i prin sfaturi, amenintari si certari care sa slujeasca drept mijloc spre curmare raului sau pastrarea lui intre hotarele masurii
Sfantul Ioan de Kronstadt

Cezara, daca oamenii aceia iti sunt dragi cu adevarat, atunci lasa-i in pace. Poarta-te tu crestineste, fara sa evidentiezi lucrul acesta fata de ei. Eu ma straduiesc de vreo 50 de ani sa fiu un bun crestin si nu prea mi-a iesit. Daca ei vor dori in mod absolut liber sa vina la Dumnezeu, iti vor pune intrebari. Atunci sa le raspunzi asa cum te indeamna inima, nu mintea. Dupa aceea sa te rogi la Dumnezeu sa te ierte pentru ingamfarea ta de a te face invatatoare intru cele ale credintei. Sper ca m-ai inteles corect.

Sa ne rugam pentru dragii nostri dragi...
 

[SIZE=3]Eu spun doar atat: EXEMPLUL PERSONAL...si VORBESTE CU DUMNEZEU mai mult despre cei dragi si mai putin cu cei dragi, despre Dumnezeu...[/SIZE]:25:

Din viata mea personala: multa rugaciune si mult post, cu cerere de intoarcere pe Calea Domnului!

[COLOR=green]Tu crezi că "educatie religioasa" te face credincios ori "mai credincios?" Te înşeli... Credinţa o ai sau... nu... Poţi fi "tobă" de teorie... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Spui că-i iubeşti pe cei din jur. Dacă-i aşa, atunci lasă-i în pace, acceptă-i şi iubeşte-i aşa cum sunt. Cu siguranţă că nu-i vei mai iubi dacă ei se vor lăsa schimbaţi, ceea ce nu cred... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Ce urât sună: "Ce arme ar trebui noi sa folosim..."! Care "voi?" Şi spui că-i iubeşti pe cei din jur? Ce te crezi să vorbeşti aşa? Regret că nu le pot arăta celor pe care spui că-i iubeşti, cum gândeşti... "Arme"... Cuvântul e metaforic, dar ce încărcătură puternic negativă cuprinde!... Prefer 7 duşmani decât pe cineva care să mă "iubească" ca tine... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Să-ţi fie ruşine de aşa iubire pe care o porţi celor din jur... Nu ai dreptul să te bagi în viaţa nimănui... Nu ai dreptul să dispui de nimeni, nici chiar de cei naivi, nepregătiţi, neinformaţi, după bunul tău plac. [/COLOR]
[COLOR=green]Lasă oamenii să meargă singuri spre credinţă...[/COLOR]

Ma aflu intr-o situatie similara celei care-a indemnat-o pe Cezara sa deschida acest topic; sotul meu nu este botezat. Din 6 copii cati sunt la parinti, el e cel mai mic si singurul nebotezat (din cauza faptului ca socrul meu s-a suparat f. tare pe biserica reformata din care facea parte chiar inainte de a se naste sotul meu). Marturisesc ca pana de curand nu am vazut in aceasta situatie o problema; sotul meu este un om bun, iubitor, rabdator si uneori da dovada de mai multa smerenie decat ma invrednicesc eu sa am... Insa din perspectiva Bisericii casatoria noastra este una civila si nimic mai mult... :(
Sunt perfect de-acord cu ceea ce a spus Patinina, exemplul personal, rugaciunea si postul sunt "uneltele" de care trebuie sa ne folosim in incercarea de-a-i aduce pe cei dragi pe calea Domnului Iisus Hristos.

Doamne ajuta si post binecuvantat tuturor!

Rugăciune,răbdare multă şi într-o zi se va întâmpla ceva minunat la care nici nu gândeşti asăzi!

Da, Dorina draga, uitasem un "ingredient" esential... rabdarea!
Doamne ajuta!

Cei departe de religia ortodoxa trebuie ajutati! Este de datoria noastra de oameni. Folositi parul din lemn de nuc, pentru a ajuta semenii, prins la capat cu o bila de otel.

:53:Bine ai revenit, Andrei!! :6::103::69:

da, foarte bun sfat de urmat. sper ca te-am inteles corect :1:

Le vorbești celor care vor să audă -valabil pt creștinii ortodocși pe cînd sectarii o a dau cu cuvîntul citate din biblie -chiar de sînt înjurați - pe cînd e neînțelept -mărgăritarele sfinte nu se dau în gura porcilor

Sint sigur ca ai inteles Mirela. Postarile tale anterioare ma asigura de acest lucru.

???!!!??? :18::18::18:???!!!???

Creatorul, atund cand a facut pe om, a luat alcatuirea din cele patru elemente: uscat, umed, cald si rece. In consecinta, este nevoie ca in fiecare clipa omul sa sufere, in functie de sehimbarea iecarui element. Adica sa se usuce, sa se umezeasea, sa se incalzeasea sau sa se raceasca. Iar cand prisosesc atributele vreunui element, trupul se imbolnaveste si sufera. Impreuna cu el sufera si sufletu!. Dupa aceea, mintea nu mai poate sa distinga si sa redea misccarile sale, intrucat boleste impreuna cu trupul. Se usuca trupul dat la caldura soarelui, se usuca si mintea. Se umezeste si se inmoaie trupul daca este udat, se inmoaie de asemenea si mintea. Se raceste trupul daca sufla vantul, se intuneca si mintea si dantuiesc victorioase nalucirile.
In toate aceste rataciri, desi harul exista, el nu lucreaza, deoarece madularele prin care lucreaza bolesc. Vrajmasul nostru, diavolul, stie bine cum trebuie sa ne lupte in fiecare ratacire de-a noastra. Din uscat, te impietreste pentru ca sa nu asculti si sa te impotrivesti cu cuvantul. Din rece, cunoaste cum sa-ti raceasea zelul ca sa devii rece fata de cele dumnezeiesti. Din cald sa te infierbanti, sa te manii si sa te tulburi, ca sa nu mai poti distinge ce este adevarat, intrucat prisoseste sangele, asa cum am spus, si cu caldura pune in miscare pofta si mania. Iar din umed iti naste somnolenta, relaxare, moleseala a intregului trup. In toate acestea, deci patimeste trupul, dar patimeste impreuna eu el si sufletul - desi acesta netrupeste, desigur.
Asemenea si haru! Cand se apropie de om, nu preschimba firea omului, ci atributele naturale si privilegiile cele bune cu care este inzestrata firea - atat cat pot cuprinde vasele fiecaruia -, suplineste si adauga sau, dimpotriva, micsoreaza si inlatura. si asa cum crearea preceda suflarea de viata, la fel trebuie si fapta sa preceada eontemplatia. Numim "fapta" tot ceea ce se savarseste prin trup si "contemplatie" (theoria) toate cate lucreaza gandirea cu mintea. Este imposibil sa ajungi la contemplatie fara fapta. Straduieste-te, asadar, acum sa savarsesti ceea ce cere fapta, §i cele mai inalte vor veni de la sine. Iata, ai invatat ca esti pamant, sarac si gol. Acum cere de la Cel ce poate sa rezideasca firea sa te imbogateasca. Si fie ca iti daruieste putin, fie ca iti daruieste mult, fii recunoscator binefacatorului tau. Si nu ravni la cele straine ca la ale tale. Cu suferinta si cu lacrimi vei primi harul. Si iarasi cu lacrimi de bucurie si cu multumiri, cu frica de Dumnezeu, vei reusi sa-l pastrezi. Cu caldura si zel este atras, in timp ce cu raceala si nepurtare de grija se pierde. Hristos nu-ti cere nimic mai mult pentru ca sa-ti dea darurile Sale cele sfinte, decat sa recunosti ca tot ceea ce este bun este al Lui. si sa-l compatimesti pe cel ce nu are. Sa nu-l judeci pentru faptul ca nu are: ca este pacatos, vic1ean, guraliv, hot, desfranat, pervers sau mincinos. Daca dobandesti aceasta cunostintsa n-ai sa mai judei niciodata pe nimeni, chiar daca ai sa-l vezi
ca pacatuieste de moarte, deoarece ai sa spui imediat:
"Hristoase, nu are harul Tau, de aceea pacatuieste. Daca plei si de la mine, si eu voi savarsi fapte si mai rele. Daca nu cad, nu cad pentru ca ma tii Tu. Atata vede fratele, atata face. Este orb. Cum vrei sa vada fara ochi? Este sarac. Cum sa-i ceri sa fie bogat? Da-i Tu bogatie ca sa aiba, da-i ochi ca sa vada".
Daca vei cauta dreptate pentru orice lucru cu care te-ar nedreptati semenul tau sau te-ar necinsti, te-ar injura, te-ar lovi, te-ar alunga sau chiar viata ar urmari sa ti-o ia, tot tu esti nedrept daca il vei considera vinovat si-l vei acuza cu patima. Deoarece ceri de la acesta ceea ce nu i-a dat Dumnezeu. Daca vei intelege bine tot ceea ce ti-am spus eu, toti ceilalti vor fi neraspunzatori pentru orice gregeala, in timp ce tu vei fi pentru toate raspunzator.
Trei dusmani lupta impotriva neamului omenesc: demonii, firea proprie a fiecaruia si obisnuinta. In afara acestora, alt razboi nu mai exista.
Daca-i dai la 0 parte pe demoni, care chinuie intreaga omenire, atunci suntem toti buni. Iata cui trebuie sa-i reprosezi nedreptatea. Pe acestia sa-i urasti, sa-i judeci si sa-i ai drept dusmani.
Alt dusman, am spus, este firea noastra, care, din momentul in care omul ajunge sa inteleaga lumea, se impotriveste legii duhului si cauta tot ceea ce este spre pierzania sufletului. Iata deci un alt dusman, care este vrednic de ura pe viata. Si pe acesta trebuie sa-l judeci si sa-l condamni.
Mai avem inca un dusman: obisnuinta. Obisnuindu-ne sa savarsim tot felul de rautati, aceasta devine pentru noi o a doua fire si are drept lege pacatul. Si aceasta cere aceeasi lupta pentru ca sa primim izbavire dumnezeiasca. Iata si al treilea dusman, care este vrednic de ura desavarsita. Daca vrei ca aproapele tau sa fie mereu bun, asa cum iti place, da-i la 0 parte pe toti acesti trei dusmani cu harul pe care il ai. Aceasta este dreptatea, daca vrei neaparat sa o afli: sa te rogi la Dumnezeu sa-l izbaveasca de acesti trei dusmani. Atunci veti fi in pace unul cu altul. Daca vei cauta altcumva sa afli dreptatea, vei fi intotdeauna nedrept si, prin urmare, harul va fi nevoit
sa pIece si sa nu vina la tine pana nu va afla odihna sufletul tau. Deoarece atata har este indreptatit omul sa aiba, cat suporta cu placere ispitele, cat poarta fara sa murmure sarcina aproapelui sau.
(“Marturii din Viata Monahala” – Geron Iosif)

Asta este este o buna lectie de urmat, OvidiuO, multumesc de postare.
:53:

Vad ca si tu folosesti "arme"....expresia 'SA-TI FIE RUSINE" ..sunt sigura ca e in plus...

[COLOR=green]Dacă poţi, atacă ideile, nu persoana şi... renunţă la analiza pe text. Se pare că nu te prinde...[/COLOR] :21:

[quote=silverstar;124808]

[COLOR=green]Dacă poţi, atacă ideile, nu persoana şi... renunţă la analiza pe text. Se pare că nu te prinde...[/COLOR] :21:

[/QUOe

Esti cinic ...nu fac analize la persoana...sa-ti fie rusine...:)asta ca sa vorbesc pe limba ta...

Cum adica sa atacam ideea, si nu autorul ei? Pai cine a scos-o pe gura, decat un ratacit de calea cea dreapta, si placuta Domnului? Trebuie sa discutam calm cu acestia, si sa ii indreptam, ca ne sar in cap. Doamne ajuta!

Cum? Uite asa: persoana, care azi face greseli, maine merge se spovedeste si se curateste de pacate. Iar noi, legandu-ne de persoana, ramanem cu pacatul de a o fi judecat. Deci persoana se mantuieste, iar noi cu judecata ajungem in iad. Asta pe scurt.
Dar faptele gresite ale unei persoane nu trebuie sa le aceptam sau sa le sustinem, caci ne facem partasi la ele. Pe acestea trebuie sa le combatem; dar totul cu dragoste, ca cel in cauza sa nu deznadajduiasca. Totul trebuie sa fie un ajutor de a -si vedea si intelege propriile greseli.

...
 

din pacate, atunci cand ne apucam sa-i "convingem" pe apropiati de trairile noastre, nu suntem tocmai copti pentru a face acest lucru... si de aceea esuam lamentabil... si apoi riscam sa cadem in penibil si sa fim luati peste picior sau categorisiti drept habotnici. incepem sa ne simtim izolati in gandire. incepem sa constientizam ca anormalul devine normal pe zi ce trece. si, in incercarea de a striga si celorlalti acest lucru, nu facem decat sa ne atragem priviri pline de suspiciune sau chiar sa fim luati la misto. suntem, ca niste copii, atat de bucurosi ca descoperim o alta lume si ne grabim sa propovaduim celor de langa noi aceasta. insa, din pacate, ei nu o pot primi prin cuvinte. si in nici un caz prin cuvintele noastre de caldicei in credinta... pentru ca ortodoxia se traieste.

aici trebuie doar sa le maturam cararea catre biserica sau catre un parinte duhovnicesc care sa le poata sadi in inima o samanta care sa rodeasca in timp... trebuie sa fim delicati si foarte, foarte diplomati. sa nu intram in polemici si sa nu raspundem la provocari. trebuie sa-i privim cu ingaduinta si chiar cu mila. indiferent de reactiile lor. si sa multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce am castigat prin lupta noastra duhovniceasca. sa nu ne grabim sa aruncam cu margaritare ce vor fi calcate in picioare... prin exemplul personal incercati sa aratati ca aveti o viata deosebita. si atunci ii veti atrage chiar si prin samanta curiozitatii. si multa rugaciune pentru luminarea lor. post si rugaciune. si daca sunteti intrebati de ce faceti toate acestea nu incercati sa dati explicatii savante. ci pur si simplu marturisiti ca acest mod de viata va aduce echilibrul si ca va simtiti extraordinar, fara sa fiti constransi de cineva sau ceva. si daca spun ca duhovnicii sunt aspri, raspundeti-le ca tot ce aud ei sunt bancuri sau experiente esuate ale unora.

din pacate, nu toti putem fi duhovnici... nu toti avem puterea de a sadi samanta... putem doar sa fim exemplu si sa folosim "arma" noastra, rugaciunea.
tacerea e de aur... o vorba mare. decat sa stricam ceva prin multa vorbire mai bine tacem...
cum poti sa-i spui unui necredincios ca trairile noastre sunt mult mai intense, fie ele in suferinta, fie ele in bucurie... abia atunci simti ca traiesti cu adevarat. atunci simti ca esti viu. si atunci simti tot mai mult ca nu esti singur in lupta cu ispitele (incercarile vietii)...

aceasta este umila mea parere si, cu voia voastra, v-o impartasesc.
Doamne ajuta!

Prin rugaciune.Cea mai mare greseala este sa il indopi cu rugaciuni si cu multe reguli si informatii bisericesti.Se poate incepe doar de la o simpla rugaciune,o simpla melodie crestina,o simpla analizare a lucrurilor.

Asa cum crestineste e normal sa urasti pacatul, iar nu pacatosul. Pe asta tot niste rataciti au scos-o?

multumesc...

Cum sa ii facem pe cei dragi noua sa devina crestini adevarati?
 

Eu cred ca exista un singur raspuns valabil: prin exemplul propriu.

Sfantul Serafim de Sarov a zis cam asa: o data ce ai dobandit Duhul Sfant, mii de oameni din jurul tau vor ajunge sa cunoasca Adevarul prin lucrarea directa a lui Dumnezeu care este in tine. Si nu cred ca se referea numaidecat la savarsirea de minuni, ci la trairea unei vieti placute Domnului.

Deci nu trebuie decat sa cautam sa fim buni crestini si numai asa ii vom convinge pe altii sa ne urmeze pilda. Argumentele logice si teologice, polemicile si discutiile lungi sunt vorbe-n vant daca nu sunt insuflate de la Dumnezeu.