CEALALTA INTAMPLARE VAZUTA CU OCHII MEI A FOST SI MAI DE VREME:ERA CHIAR IN TIMPUL BOMBARDAMENTELOR ASUPRA SARBILOR, DIN 1999.A FOST ADUSA ATUNCI LA MORMANTUL PARINTELUI ALTA INDRACITA SI IMEDIAT ASTA A INCEPUT SA ZBIERE CU GALAS BARBATESC SI NEOMENESC:
"Am vrut sa va dau bombe si la romani, dar nu ma lasa Arsenie!".CA PARINTELE TOT ASA SE RUGASE SI CAND TRAIA,IN 1986, CAND ERA SA INTRE RUSII IN TARA, ATATA SE RUGASE IN ALTAR, LA DRAGANESCU, ca a gasit parintele Bunescu podeaua altarului uda DE LACRIMI, SI I-A ZIS ATUNCI PARINTELEARSENIE:
M-AM RUGAT PENTRU NEAMUL ROMANESC SA NU NE LASE LA ASTIA"!
DOAMNE AJUTA!

ANUL CU VENIREA RUSILOR 1968
IERTARE!



MARTURIILE NU-MI APARTIN

MA BUCUR CAT VOI TRAI CA L-AM CUNOSCUT PE PARINTELE ARSENIE BOCA, REUSIND PRIN ACEASTA SA-MI MENTIN CREDINTASI SA MI-O INTARESC.EREAM BOLNAVA SI SLABITA DIN CAUZA AVORTURILOR FACUTE SUB AMENINTARILE SOACREI, SI AM FOST PENTRU UN SFAT LA MAICA TEOCTISTA, CARE ZACEA LA PAT, IN VOILA {RABADA MULATA DURERE , FIIND BOLNAVA CU COLOANA VERTEBRALA SI AUZIND UN SUNET INSUPORTABIL IN CAP}.EA M-A INDRUMATA SA MERG LA PARINTELE ARSENIE, LA DRAGANESCU.CAND AM AJUNS LA DRAGANESCU, PARINTELE EREA IN CURTEA BISERICII CU MAI MULTI CRESTINI. LE STIA PACATELE LA FIECARE SI-I INDRUMA CUM SA O IA PE CALEA CEA BUNA, SA SE LASE DE PACATE.CAND MI-A VENIT RANDUL, STIIND DE CE SUNT ACOLO MI-A ZIS : "UNDE-S CEILALTI?".
I-AM SPUS :"PARINTE, SUNT PIERDUTA"SI, CU LACRIMI IN OCHI L-AM RUGAT SA-MI AJUTE SA-MI CRESC COPIII IN STAREA IN CARE MA AFLAM.
MI-A SPUS CA NU SUNT PIERDUTA , CA TREBUIE DOAR SA-MI DUC CRUCEA, DANDU-MI PORUNCA SA FIU CAT MAI DES SUB PATRAFIR
A DOUA OARA CAND AM MERS LA DRAGANESCU AVEAM 32 DE ANI.MI-A ZIS SA MAI FAC UN COPIL:"CU GREU O SA MAI AI UN COPIL".ASA A FOST. DUPA CE AM RAMAS INSARCINATA, AM MERS IAR LA PARINTELE SI MI-A ZIS SA FIU SUB SUPRAVEGHEREA MEDICILOR.LA NASTERE, INSA N-AM AVUT NICI UN MEDIC.SURORILE SE AGITAU, IAR EU MI-AM VAZUT MOARTEA CU OCHII. AM NASCUT GREU PRIN DECLANSARE DE SARCINA, O FETITA ,CARE,DIN CAUZA SURORILOR CARE AU TRAS DE EA, NU PUTEA MISCA MANUTA DREAPTA. AM FOST CU EA LA DOCTORI LA BUCURESTI, IAR ACESTIA MI-AU SPUS CA MANUTA NU SE MAI POATE REFACESI CA VA RAMANE CU EA ASA NEMISCATA {NEMISCATA SI MAI SCURTA}.ATUNCI , O SORA A MEA, NELA, A MERS LA PARINTELE ARSENIE SI MI-A ADUS MIR DE LA SF. MASLU.AM UNS FETITA MEREU CU MIR SI M-AM RUGAT CU LACRIMI LA DUMNEZEU SI -MINUNE-INTR-O BUNA ZI FETITA SI-A MISCAT MANUTA.AM FOST CU EA LA CONTROL LA DOCTORII DIN BUCURESTI, CARE AU RAMAS UIMITI ZICAND:"NUMAI PRINTR-O MINUNE DUMNEZEIASCA S-A PUTUT VINDECA". II MULTUMESC LUI DUMNEZEU, MAICUTEI SFINTE SI PARINTELUI ARSENIE, CARE M-AU AJUTATA SI MA AJUTA.

DE MULTE ORI AM FOST LA PARINTELE ARSENIE CU RURORILE MELE SI DE CATE ORI MERGEAM VENEAM DE ACOLO CU O LINISTE SUFLETEASCA SI CU O PUTERE PE CARE NU LE POT DESCRIE .NE INCARCAM CU O PUTERE CARE NE AJUTA SA NE DUCEM CRUCEA.
UN CUMNAT , OVIDIU, A FOST INCHIS PENTRU TRECERE FRAUDULOASA A GRANITEI PE VREMEA LUI CEAUSESCU.AM FOST CU SORA MEA LA PARINTELE ARSENIE CA SA-I SPUNEM. PARINTELE NE-A ZIS:"SA-I PARA BINE CA N-A FOST IMPUSCAT".APOI S-A INTORS CATRE LUME SI A ZIS :"MAI, SA STITI CA MULTI VOR PLECA DIN TARA, DAR PUTINI SA VOR INTOARCE.VA VENII VREMEA CAND AR DORII SA SE INTOARCA SI N-OR MAI PUTEA, CACI ROMANIA VA FI INCONJURATA DE FLACARI".PARINTELE NU PREA EREA DE ACORD SA-TI PARASESTI TARA.

SPUNEA PARINTELE ARSENIE SA NE SPOVEDIM SI IMPARTASIM MAI DES, CA VA SOSI TIMPUL CAND SE VA LUA SFANTA LITURGIE LA CER SI NU SE VA MAI SAVARSI PE PAMANT.APOI A FOST ARESTAT SI DUS LA CANAL. CAND S-A INTORS DE LA CANAL L-AM VIZITAT LA M-REA PRISLOP. EREA FOARTE SLABIT TUNS, BARBERIT.MI-A ATRAS ATENTIA CA SUNT SECURISTI CARE-L URMARESC.CAND L-AM VIZITAT LA DRAGANESCU EREA TOT URMARIT DE SECURISTI,SI ADESEA EREA BATUT.PARINTELE MERGEA INTR-UN SAT DISTRUS SI SE RUGA LA UN ALTAR A CARIU BISERICA A FOST DARMATA DE CEAUSESCU.A FOST URMARIT DE PATRU SECURISTI CARE L-AU PRINS SI L-AU BATUT RAU DE TOT.DUPA ACEASTA NE-A ZIS.:"NU VA NECAJITI DE MINE, CA EU ASTFEL MA HRANESC CU MANA CEREASACA...MAI, SA RABDATI SI VOI PRIGONIRILE LUI ANTIHRIST, CA NUMAI PRIN DURERE O SIMTI, RESTUL SUPORTI CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU".
SEPTIMIA MANIS, 80 ANI, CODLEA

"Parintele era de felul sau tacut", isi aminteste taranul Ion Lupul, de 76 de ani, din Voivodeni-Fagaras. Cat timp a stat la M-rea Sambata, pe care a renovat-o din temelii il vedeam aproape in fiecare zi. Niciodata nu i-am pomenit zambind sau vorbind mai mult decat trebuie. Era aspru si cu sine, si cu ceilalati, ascunzand de privirea oamenilor si postul si rugaiunea. DA, parintele era vazator cu duhul, Cand m-am dus prima oara la dansul, a trebuit sa astept vreo doua zile pana sa-mi vina randula la spovedanie. Imi lasasem treburile neterminate acasa si stateam ca pe ghimpi. Parintele m-a observat si mi-a zis:<<Du-te sa-ti vezi de joagar si apoi intoarcete>>. In clipa aceea, am amutit. Intr-adevar, imi citise gandul-mintea mea era la joagar si nu la spovedanie. Cateva luni mai tarziu, cand deja incepuse razboiul, la usa chiliei se aduna puzderie de femei. Voiau sa intrebe despre soarta barbatilor plecati pe front si ereau atat de multe, incat parintele nu mai avea timp sa le asculte pe fiecare in parte. Se uita in multime si, aratand cu degetul, zicea:,, Tu, pune-ti o cruce dupa casa...Tu pregateste pachet, ca sotul tau e ranit, dar traieste>>. CAteva zile mai tarziu, tarziu femeile se intorceau la chilie, spunand: <<Ai avut dreptate parinte E ranit dar traieste>>. Asa era parintele. Nici nu deschidea gura, ca el iti si spunea pentru ce ai venit. Imi amintesc de un soldat care vroia binecuvantarea lui inainte de a pleca pe front. Cum l-a vazut parintele s-a schimbat la fata si i-a zis: <<Acuma vii?
REgimentul tau a plecat asta-noapte si esti dat dezertor>>. Asa a si fost. N-a mai apucat sa ajunga la unitate, ca o patrula militara la arestat."

va rog din cei ce cititi aici si mai stiti intimplari cu parintele Arsenie mai scrie ti sau recomanda ti carti despre el

Din puctul meu de vedere cea mai interesanta carte despre parintele este "Marturii din Tara Fagarasului"...s-au scris mai multe carti despre parintele dar si cari scrise de parintele s-au editat,iar dintre acestea cea mai renumita este "Cararea Imparatiei"

Despre parintele:
1) P&Atilde;RINTELE ARSENIE BOCA, MARE ÎNDRUM&Atilde;TOR DE SUFLETE DIN SEC. XX
O sintez&atilde; a gîndirii P&atilde;rintelui Arsenie în 800 de capete;
2)Margaritare duhovnicesti - Din invataturile Parintelui Arsenie Boca
3)Noi marturii despre parintele Arsenie Boca
4)Parintele Arsenie Boca - Scurta biografie (mapa)
5)Talantii imparatiei - Din invataturile Parintelui Arsenie Boca


Carti scrise de pr.Arsenie Boca :
1)Despre indumnezeirea omului prin Har (vol.I)
2)Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina. Indrumator duhovnicesc
3)Tinerii, familia si copiii nascuti in lanturi
4)Rostul incercarilor
5)Pravila alba. Sfaturi pentru cei casatoriti
6)Fericirea de a cunoaste calea
7)Biserica de la Draganescu, "Capela Sixtina" a ortodoxiei romanesti
8)Cuvinte vii

Si inca mai sunt...macar sa le gasesti pe astea si sa le citesti :)...spor!!!

ANUL CU VENIREA RUSILOR 1968
IERTARE!



MARTURIILE NU-MI APARTIN[/quote]

Atunci cu rusii a fost ce a fost...sa vedem ce ne facem acum? cind ne paste ...adio gaini, adio tuica, adio brinza, adio traditii, adio sarbatori romanesti si in curind adio duhovnici( nu este de la mine, alti Parinti au spus acest lucru).

Banuiesc ca daca mai traia Parintele Arsenie, acum s-ar fi rugat pe dos, sa vina rusii...

Pai da asta se raporteaza in ritm cu imrejurarea

AAA si inca ceva cine nu a mai plans de mult si este sceptic in privinta ortodoxie sa dea o fuga pana la mormantul Parintelui Arsenie Boca si va vedea ce i se va intampla.

Era in vara lui 1989 cand parintele Arsenie l-a rugat pe-un tamplar, un vecin de-al meu de-aici din sat, sa-i faca cruce de lemn. Si i-a zis parintele omului ca sa-i scrie pe cruce anul nasterii, da’ mai ales - anul mortii. Asa i-a zis, sa scrie acolo, pe cruce: ???1989”. Insa parintele Arsenie parea inca sanatos si-n puteri si-atunci vecinul meu s-a mirat si i-a zis intristat: ???Cum, parinte, nu vreti sa stati si-n ‘90 cu noi?”. ???Nici un ceas din ‘90!”, i-a raspuns parintele scurt si taios, cum ii era felul. Si asa a si fost, ca n-au mai trecut decat cateva luni, si in noiembrie 1989 a murit. Isi stiuse moartea de dinainte, asa cum le spusese la atatia amar de oameni ce avea sa li se intample in viitor. Asa a murit, ca un Sfant Domnisor. ???Eu ma duc, dar de acolo, de unde oi fi, am sa va ajut mai mult ca pana acum”, a zis.

Cat despre celelalte fapte ale parintelui, savarsite aici, la Sambata, sunt prea multe ca sa le incapa o minte de om. De altfel, le stie tot satul. Pe masura ce timpul trece, in loc ca ele sa se stearga din amintire, se intetesc. Nu stiu, zau, pare ca cineva ar vrea dinadins sa-l tina pe parintele Arsenie aici, printre noi... Au mai fost si alti oameni de seama aicea, prin Fagaras, dar de nimeni nu se vorbeste ca de Arsenie Boca, nimeni nu ne-a intrat in suflet ca el. Nu stiu, e un dor, un fel de asteptare, de parca ar urma sa se intoarca de undeva. A murit si nu prea. Moartea n-a avut putere cu el. Vorbim de parca ne-ar astepta, si acum, in biserica.” Bunaoara”, spune crasnicul, parintele Dometie, ce a murit acuma, in 1995, a fost unul din ucenicii cei mai apropiati sufletului parintelui Arsenie, ca el l-a calugarit. Parintele Dometie era din Voila si-l chema Danila, erau 12 frati acasa la mama lor. Si odata, cand trecea el pe aici, pe langa Breaza de Fagaras, ajunge la o rascruce si cineva ii spune: Nu-i asa!”. Se uita in stanga, se uita in dreapta, nimic! Da sa plece, N-ai plecat bine!”, ii spune vocea, da sa plece iar, vocea la fel: N-ai plecat bine!”. Si ajunge acasa tulburat foarte. Ce-i ma, Danila?”, ii zice maica-sa de cum il vede. Duminica, de cum s-o crapat de ziua, parintele era pe drumul manastirii, spre duhovnicul sau, parintele Arsenie. ???Ce-i ma, Danila?”, ii zice si parintele si fara sa mai astepte raspunsul, dupa cum ii era obiceiul, caci le stia pe toate dinainte, ii spune: Tu o sa mai treci pe acolo si o sa-ti mai iasa in cale, da’ spune-le ca a zis parintele Arsenie ca ???asa-i”!”. Si Danila a facut intocmai si duhurile rele au amutit pe loc. Si-atunci, vedeti dvs., cat de mare a fost parintele Arsenie, daca duhurile necurate numai la auzul numelui sau s-or cutremurat si-or disparut. Ba vorbea si cu pasarile si cu animalele, cum vorbim noi acuma. Un mos din sat mi-a povestit o-ntamplare de necrezut. Cam inainte de cel de al doilea razboi, cand parintele era staret la Sambata”, s-a dus si el sa il vada si sa se planga de un necaz. Dar erau mii de oameni acolo si n-a apucat sa ajunga si sa vorbeasca, asa ca a ramas peste noapte in manastire, gazduit de calugari. Dar cum nu avea somn, a iesit sa se dezmorteasca. Si ce sa vezi: pe o luna mare si plina, care lumina ca la amiazi, in mijlocul unui lan plin de flori, parintele Arsenie Boca vorbea cu o dihanie mare de urs. Vorbea cu el si il mangaia. Vazandu-l e mos, parintele, care era imbracat cu o sutana lunga si alba, i-a spus: Vezi! Fiarele astea m-asculta, numa’ voi nu ma ascultati

Interviu cu Parintele Ghelasie Tepes despre Parintele Arsenie Boca
Cum era Parintele Arsenie ca om?
Era un om foarte bine facut.Eu l-am cunoscut fara barba, umbla intr-un fel de capot. Nu umbla in calugar: avea o cipilica pe cap si eu ma gandeam asa, pana sa-l cunoasc: care sa fie Parintele Arsenie?
Asadar, harul nu-i statea nici, in rasa nici in barba?
Eu am vazut in dansul numai harul Lui Dumnzeu. Si, in plus, am aflat dupa aceea ca Parintele Arsenie Boca spunea: eu am calugari albi in lume",.Este vorba aici de curatia suflteasca pe care pot s-o aiba si oamenii din lume nu numai calugarii.Chiar Parintele spunea :"Mai, nu toti cei din manastire se mantuiesc, asa cum nici toti din lume se prapadesc".
Cum indruma oamenii?
Vorbind cu noi desprecalugarie si manastire[noi ne planegeam de ispitele care nu ne dadeau pace], la un moment dat Parintele a zis celorlaltidin preajma:
"Iesiti afara ca-mi faceti greutati cu securitatea.Sa ramana aici numai cei doi rasofori".Dar o femeie intra tot timpul peste noi.Atunci Parintele s-a intors si i-a zis:"Tu sa nu mai intri aici!".aceea nimic ,intra din nou."Tu, te iau la bataie, mi-a facut mult necaz".Dupa nici doua minute femeia iar a intrat peste noi.Atunci Parintele a luat o matura si ia dat una direct pe spinare

Stiti orice om se putea sminti rau vazand un calugar ca face asa ceva. Dupa nici un minut femeia iar a dat buzna.Parintele s-a intors catre noi si ne-a zis:"Vedeti asa trebuie sa fie si calugarul ,mai copii!".Atat ne-a spus, iar noi am inteles.am apucat doar sa-i mai spunem cu emotie:"Parinte avem si noi duhovnici acolo.Dar intariti-ne in credinta!".El ne-a luat pe dupa cap, ne-a binecuvantat si ne-a zis:" Sa stiti ca am sa va intaresc credinta!".

Continuarea interviului cu Parintele Staret Ghlesie Tepes de la M-rea Sf.Dimitrie de langa Sighisoara consemnat de Razavan Bucuroiu

Cum l-ati cunoscut pe Parintele Arsenie Boca?

Incepand din febroarie 1982 am intrat ca frate incepator la M-rea Brancoveanu-Sambata de Sus.I-am auzit si eu pe calugari vorbind despre un parinte, fost staret, care a aflat har de la Dumnezeu.Tot timpul auzeam de Parintele Arsenie Boca.Incepusem sa am o ravna, un dor sa ma ducs a-l cunosc.Atunci,Parintele staret Veniamin Tohaneanu m-a trimis.Mai ales cand vedea ca nu prididea cu indrumarile pentru noi fratii tineri."Duceti-va la parintele arsenie si dansulva va indruma!" .
Dar unde era Parintele Arsenie?
Parintele era la Draganescu, langa Bucuresti, unde picata o biserica.Noi eram doi rasofori:eu si parintele Modest.
Ce varsta aveati?
19 ani .Eram tanar si plin de ispite, dar si de dorinta de a afla cat mai multe.
Ajungand noi la biserica unde picta Parintele Arsenie, am vazut lume multa;ce mai, gemea biserica!SA fi fost vreo 300 de oameni.Noi nu-l vedeam numai ii auzeam glasul.Am intrat frumos, ne-am inchinat, am zis in gand rugaciunile ce le stiam, si incat incet, ne-am apropiat de dansul;am ajuns ca la vreo 2 metri.
Tinea predica?
Nu. nu era nici macar slujba, fiind peste saptamana, mai precis luni, .Erau adunati acolo oamnei suferinzi, toti cu necazuri.Fiind aproape de parintele, numai ce auzim ca striga mai tare:"Mai calugarasilor haideti la mine!".Ne-am uitat jur-imprejur , ne-am ridicat si pe varfuri sa vedem ce calugari sunt cei pe care ii striga parintele.Nu putea fi vorba despre noi doi, caci eram imbracati civil.
De ce?
Parintii din manastire ne-au indemnat sa mergem civil, caci parintele era tare prigonit de Securitate, si nu-i mai trebuiau alte necazuri.Asadar, nu ne-am miscat din loc.Parintele a mai vorbit inca 10 minute, si a zis a doua oara:"Mai calugarasilor haideti la mine!".Vazand ca nimic nu se intampla, ne-a strigat pe nume:"Gherasim si Modest, voua va zic!".Cand am auzit asta, au inceput sa-mi tremure picioarele.In starea asta ne-am prezentat in fata parintelui.Eram foarte timizi, dar mai ales cand ne-a strigat pe nume si eu nu l-am vazut niciodata, am incremenit.Desigur ma stiam si pacatos in fata lui Dumnezeu si acestui om sfant, dar parintele s-a uitat asa la mine si mi-a zis:"Mai, de ce tremuri?".Eu am tacut dansul a continuat:"Nu-ti fie frica de mine.Uite, eu cunosc oamenii dupa chip, pentru ca am 3 facultati:medicina, teologia si artele plastice.Toate 3 licentele sunt strans legate una de cealalta".In timpul asta eu, ma gandeam exact asa[stiti, mintea omului nu sta o clipa]:"Pot sa fie toate scolile din lume, daca nu-i darul lui Dumnzeu, tot degeaba". Atunci parintele imi pune usor mana pe cap, ma mangaie si-mi spune:"Asa-i mai, si darul lui Dumnezeu..."
De necerezut...
Spuneti dvs, domnule Bucuroiu, cine stie gandul omului? Numai Dumnezeu si la cine vrea Dumnezeu sa i se descopere aceasta.
Dar diavolii nu stiu gandul omului?
Zice clar in Pateric ca diavolii nu stiu gandul omului!
Continuati povestirea cu parintele.
Da asa, m-a luat pe mine prima data. Zice: "Mai, tu pentru ce nu te-ai dus la scoala?".
Stia ca nu ati mers la scoala?
I-am spus eu chiar la inceput ca am 12 clase; or,pe vremea lui Ceausescu, credeam eu ca era bine.Dar parintele mi-a spus ca-i putin."Vine vremea - eu n-o mai apuc - cand nici cu doua sau 3 facultati nu mai ai unde sa te angajezi.Asadar, du-te la scoala!".In timpul asta eu m-am gandit exactasa:" Cat e de usor sa zici din gura si ce greu sa faci!Poate m-ar duce mintea sa fac o scoala, dar cine sa ma poarte?".Aveam o mama vaduva si inca 7 frati, era imposibil de conceput asa ceva.Dar parintele imi pune iarasi mana pe cap:"Da chiar, cine sa te poarte? Sa fii cuminte si sa asculti de parintele staret si cand te trimite la scoala sa nu te indoiesti! E darul lui Dumnezeu deasupra ta..."
Au trecut de atunci, domnule Bucuroiu, 8 aniAm si uitat ce a zis parintele, cand vine la mine parintele staret Veniamin si-mi zice:"Gherasime, Gherasime, sa te pregatesti, ca vreau sa te dau la facultate!".Mai erau doua saptamani pana la examen.Ce sa inveti mai intai? Am luat si eu caietele dupa care a invatat un candidat care a intrat si va spun sincer: am invatat o lectie la romana, una la istorie, una la dogmatica.
Parinte, staret, sa nu-mi spuneti...
...Chiar subiectele alea au cazut!Putereaparintelui si ajutorul Domnului, caci mi-am adus aminte de ce mi-a zis parintele Arsenie:"Cand te-o da la scoala sa nu te indoiesti!".Si am mers cu toata taria. Eram in ascultare...

Foarte interesant. Sunt foarte preocupat de acea putere dumnezeiasca ce se revarsa peste oamenii ce traiesc in duhul sfant, este o aptitudine numai a celor sporiti in urcusul duhovnicesc. CU adevarat minuni care ar trebui sa ne stimuleze si mai mult in credinta noastra infima...

Asta seara plec la Prislop :)
Toate cele bune un Paste fercicit cu bucurie intru Domnul va doresc!!

Cand a ajuns inaintea parintelui Arsenie, Lucia Chima a inmarmurit, cuprinsa de mutenie. Isi aminteste si acum, de parca s-ar fi intamplat ieri. Tanara, pe atunci, femeie, venise la parinte sa-i marturiseasca dorinta de a avea un copil, desi medicii ii spusesera sa isi ia gandul de la asa ceva, fiindca suferea de o boala. Abia se casatorise si tinea foarte mult sa devina mama. Inainte de-a apuca sa deschida gura, parintele Arsenie a intrebat-o: <<De ce te-ai dus la doi doctori?>>. "Desi fusesem martora la scenele petrecute inaintea mea cu alti crestini, parca tot nu-mi venea sa cred!", spune Lucia Chima. "Facusem exact asa cum spunea." Parintele a continuat bland: <<Tine-te de un singur doctor, primul, asta e mai bun, si nu mai lua atatea medicamente. Mergi doar la bai termale. Tu ai avut o raceala la sapte ani, dar o sa treaca totul. De-abia te-ai cununat, asa ca fii increzatoare. Peste patru sau cinci ani ai sa nasti o fetita blonda, de toata frumusetea, care iti va aduce multe bucurii in viata. Acum, da-mi plicul din geanta. Numai banii astia ii primesc pe ziua de azi, pentru pomelnicul pe care mi l-ai adus de la consateanca ta, fiindca sunt trimisi cu mare credinta si nefericire>>. "In acea clipa am inceput sa plang. Tremuram din tot trupul. Intr-adevar, aveam la mine un plic cu o hartie de 100 de lei si un pomelnic, de la Nastuca Musina, o fata foarte amarata de la noi din sat. Era handicapata, vorbea gangav, se cocosase si parea imbatranita inainte de vreme, de aceea noi ii si spuneam <<Tuca Babii>>. Traia de pe o zi pe alta, mai mult din mila celorlalti. Cand a auzit ca plec in pelerinaj sa-l intalnesc pe parintele Arsenie Boca, mi-a dat ultimii bani pe care ii mai avea in casa si mi-a dictat un pomelnic cu toti mortii ei dragi, pe care si-i mai amintea. Eu am insistat sa-si pastreze banii, spunandu-i ca ii voi plati eu pomelnicul, insa ea nu a vrut in ruptul capului. Dupa ce am ajuns la parintele Arsenie si m-am asezat la rand in biserica, am observat ca el ii mustra pe cei ce incercau sa il plateasca, fie si sub forma de danii. Le spunea: <<Dati la saraci, nu mie!>>. Atunci m-am simtit rusinata si am ascuns plicul in geanta. Ma hotarasem sa il rog pe parintele sa primeasca pomelnicul fara sa mai pomenesc ceva de bani. Cand am auzit ca-mi cere plicul, am inghetat... Imi dadeam seama ca el stia, pur si simplu, totul! Dar parintele a adaugat: <<Astia sunt banii vaduvei sarace din Scriptura! Suta asta de lei este mai pretioasa decat un munte de aur. Asa se dovedeste credinta! Du-te si spune-i ca pe lumea asta este cea mai amarata fiinta, fiindca o mai asteapta si alte nenorociri, dar pe lumea cealalta ii promit ca va fi desfatata de fericire. Acolo se va intalni cu mine, dupa cum tanjeste astazi!>>".
Lucia Chima s-a intors la Sinca Noua coplesita de aceasta prima intalnire cu parintele Arsenie Boca. "Parca eram fermecata. Timpul trecea, dar eu nu ma puteam desface de amintirea lui." Peste trei ani, avea sa faca un nou pelerinaj, reintalnindu-se cu marele duhovnic. Semnele prorocirilor sale se implinisera. "Tuca Babii" fusese omorata de un hot, intr-o noapte, iar Lucia Chima nascuse o fetita blonda, frumoasa ca un inger. "Am plans in fata parintelui cand l-am revazut, caci el imi cunoscuse indoiala! Abia la a doua intalnire am simtit ca ma primise cu adevarat in turma fiilor sai duhovnicesti. Chiar si astazi circula vorba printre oameni ca parintele tinea minte absolut toate numele crestinilor carora le-a dat binecuvantarea. La Judecata de Apoi ii va lua sub aripa sa ocrotitoare pe toti aceia care au crezut cu adevarat in puterea lui..."

"Stateam cuminte si asteptam sa-mi vina randul. Parintele tuna si fulgera la crestini, iar eu ma faceam tot mai mica, pe masura ce ma apropiam de el. Cu epitrahilul tras peste un halat, cu o caciula pe cap si cu pantofii incaltati in galosi, parintele Arsenie catehiza, predica, mustra si binecuvanta, dezvaluind pacatele fiecaruia, dupa masura. Am fost martora unor scene care m-au infricosat... Un barbat de vreo 50 de ani se arsese pe fata cu azot si era desfigurat. Dar nu pentru asta venise la parintele, ci doar pentru a-i inmana un modest pomelnic. Duhovnicul l-a strapuns cu privirea, dupa care l-am auzit spunand: <<De ce crezi tu, crestine, ca te-ai ars chiar pe fata, ca sa fii respingator pentru toata lumea?>> Barbatul amutise. <<Sa-ti spun eu de ce... Ti-ai batut joc de o fata in tinerete, dar nu ai luat-o de nevasta. A ramas singura, pana la varsta asta, si este si stearpa, pe deasupra, fiindca a avortat, ca sa evite rusinea unui copil fara tata, iar de atunci, n-a mai putut ramane insarcinata. Ai pacatuit si tu, dar ai impins-o si pe ea spre pacat! Acum, platesti cu suferinta asta...>>. Omul isi plecase ochii in pamant si plangea infundat, cu pomelnicul uitat intr-o mana.

O femeie trecuta de 60 de ani, din Sambata de Jos, se plangea ca fiul ei s-a apucat de baut si o bate cu lantul de cate ori se imbata. Parintele a ascultat-o, privind tinta in ochii sai, apoi l-am auzit cum ridica vocea: <<Pe tine te bat de fapt cele 22 de avorturi pe care le-ai facut! Stii ce inseamna asta? Auzi acum: asta inseamna tot atatea suflete care s-au dus pe lumea cealalta, fara a fi fost botezate, si nu vor putea intra in Imparatia Cerurilor niciodata, din cauza ta! In schimb, tu ai strans bani si ti-ai facut ditamai cavoul, de parca dupa moarte vei ramane acolo>>.

O alta femeie, din Gura-Hont, venise pentru o slujba de pomenire, fiindca ii murise baiatul in armata, cu numai doua saptamani in urma. Parintele a dojenit-o parca mai bland: <<Aminteste-ti pacatele tineretii tale si sa-I multumesti lui Dumnezeu ca ti-au mai ramas inca patru copii in viata, alaturi de tine, cu care te vei ajuta la batranete. Nimic nu se petrece la intamplare, cum crede omul. Raul se abate asupra noastra dupa masura faptelor savarsite. Ce ramane neplatit pe lumea asta, platim pe lumea cealalta...>>. Apoi s-a adresat tuturor celorlalti, care asteptau in biserica, ridicand vocea: <<Rugati-va la Dumnezeu sa va pedepseasca in aceasta viata pentru faptele nespovedite de voi sau nedezlegate de duhovnicii vostri, caci in viata de apoi amarnice sunt pedepsele Celui de Sus!>>. Parca ne-a trecut un fior pe sira spinarii si s-a auzit, asa ca un murmur, printre oamenii ce se aflau in biserica... Ne infricosaseram toti. Atunci am inteles mai bine ca niciodata, de ce i se spunea parintelui <<Biciul lui Dumnezeu>>, cum imi povestise mama in copilarie."

Altadata, imi povestea mama, o familie de crestini din Tohan s-a dus la Sambata pentru un maslu. Cu aceeasi ocazie, taranii s-au plans ca li se furasera caii de curand. Dupa ce i-a ascultat, parintele a raspuns scurt: <<Duceti-va pana in Poiana Marului la alde Ilie Tamadau, sa va luati caii inapoi, dar sa-mi promiteti ca nu va luati la harta! Sa-l iertati pentru fapta rea, ca sa va ierte si voua Cel de Sus alte pacate...>>".

A consemnat Lucia Chima

O fata din Fagaras a plecat spre Dragenescu la parintele Arsenie Boca desi nu stia daca va ajunge sa vorbeasca cu dumnealui.Era sfarsit de toamna si era tare frig. Cum statea ea pe peron, in gara la Fagaras, a dat peste o tiganca necajita care nu avea ciorapi in picioare. Fata, care avea in picioare doua pereche de ciorapi, s-a dus la toaleta si-a dat jos o pereche.I-a adunat frumos si i-a dat tigancii sa se incalte cu ei, ca sa nu-i mai fie frig.Cand a ajuns la Draganescu, Parintele i-a iesit in cale si i-a zis:"Hai tu fata, ca de cand te astept, ca stiu de fapta ta cea buna pe care ai facut-o pe peronul garii, cu femeia aia necajita la care i-ai dat ciorapii tai, sa se incalte cu ei".

Odata, s-a dus la Parintele o femeie care si-a facut operatie la nas ca sa fie mai frumoasa. Parintele i-a zis:"Tu, femeie, de ce te-ai schimonosit asa?".Femeia zice:"Cum Parinte?"."De ce ti-ai facut operatie la nas? Crezi ca daca Dumnezeu ar fi vrut sa fii cum esti acum, nu te-ar fi putut face asa de la inceput? Du-te de aici, ca nu vreau sa stau de vorba cu tine".

Parintele a facut Sfanta Liturghie intr-o Dumnica, la Siliste. La sfarsit a miruit. a trecut prin fata lui o doamna cu fetita in brate. Parintele Arsenie ii zice: "N-ai rabdat pana nu te-ai culcat cu barbatu-tau azi noapte. Du-te, du-te".Si a miruit numai fetita

Cand Parintele lucra la chilia din munte, avea 12 oameni care il ajutau. Unul dintre ei mi-a spus ca o data, cand urcau pe poteca, un urs le-a aparut in fata chiar pe poteca. N-au mai indraznit, nici sa urce, nici sa coboare, desi aveau si securi la ei, si l-au asteptat pe Parintele Arsenie, care ramasese putin in urma.Cand a ajuns Parintele Arsenie le-a zis: " Ce faceti mai fricosilor?", apoi s-a dus la urs cu mainile goale, si spre uimirea lor, l-a luat de o ureche si i-a zis:" Du-te ma pe aici la vale. Tu nu vezi ca la astia le e frica de tine?". Si ursul a plecat la vale!
[Biblioteca Matei, Savastreni]

:):D:D:D:D:D:rolleyes:

-poi da, singurul lucru care imi place la parintele Arsenie, din care mai Laurentziule iar am impresia ca vrei sa o punem noi de o secta, era ca nu se sfia sa vorbeasca cinstit si primise destule prin puterea smereniei sale.
-in rest sunt destule chestiuni care nu sunt in conformitate cu realitatzile si care se purtate mai departe de anumitzi pezevenchi, ma refer la o serie de teorii, care puse pe seama Parintelui Arseni Boca ne pot duce pe unii in eroare. Acuma nu c-ar fi o problema, ca in eroarea au trait oamenii mii de ani si n-au patzit nimic, dar pentru unii ca mine mai conteaza si asta...
-si apoi e chiar nasol ca cineva sa te cunoasca chiar mai bine decat tine, si oricum doar Dumnezeu stie inima omului, iar parintele stia doar cate ceva din ea, dar si necuratzii o stiu uneori asha ca nimic interesant in aceasta privintza, in schimb puterea de a fi credincios si de itzi ajuta oamenii datzi pentru a le mai indulci suferintza care-i ashteapta eventual fara a-i fenta sau a-ti bate joc de ei, apropiindu-i de o viatza respectabila este o stradanie demna de luat in seama.
In schimb Laurentziule, eu te sfatuiesc sa nu te duci la el la mormant ca nu-ti foloseshte, asha mi se pare, fara sa fiu neaparat convins de aceasta, de cat te cunosc de pe forum. Mai bine te duci la parintele Pimen sa-l intrebi daca te sfatuieshte sa te duci la parintele Arsenie... Si ma iarta pe mine daca te-am descumpanit.

dar si necuratzii o stiu uneori...hm
Am impresia ca esti pe langa subiect ...necuratzii nu stiu gandul omului...asa cum stia Parintele Arsenie Boca
Ca fapatele noastre le cunosc si sfintii si dracii este adevarat numai ca este o diferenta, dracii stiu doar faptele noastre pe care le noteaza caci fiecare de la botez pe langa ingerul cel bun avem si cate un inger rau [drac] dar gandul omului il stie numai Dumnezeu si cei la cre El vrea sa le descopere.
Tocmai am scris mai sus interviul cu parintele Ghelasie Tepes
Si poate iti voi da si niste exemple in care le spune si gandul oamenilor:)

:(:(:(:(OFFF vreau si eu sa ajung.Sa ma ajute bunul Dumnezeu..

Odata, m-am dus la Draganescu sa vorbesc cu Parintele. In biserica n-am vazut nici un om cu barba, imbracat in haine calugaresti - asa cum imi inchipuiam ca trebuie sa arate Parintele Arsenie .Acolo era doar un om imbracat in halat alb si cu boneta pe cap. Vazand ca nu pot lua legatura cu dumnealui, m-am hotarat sa plec. Atunci, numai ce vad ca omul acela in halat alb vine catre mine si ma intreaba: "Ce cauti?".Eu m-am intors catre dansul si i-am raspuns ca il caut pe Pictorul Arsenie.
"Ce ai cu Pictorul Arsenie?" - ma intreaba dumnealui. "Am si eu ceva" - i-am raspuns.Omul zice: " Vino mai aproape".Si iar ma intreaba ce am cu pictorul Arsenie si eu ii spun ca am si eu ceva.Apoi dau sa plec. Omul acela imi zice cu vorba blanda: Hai, ma, sa-ti spun eu ce ai cu pictorul Arsenie".si incepe sa-mi spuna de ce il caut pe Parintele. Vazand ca imi spune gandurile, ca-mi spune de ce am venit la dansul, mi-am dat seama ca omul acela in halat alb nu poate fi decat Arsenie Boca. I-am zis:"Dumneata esti pictorul si Parintele Arsenie".Si dumnealui imi zice :"Pe ce te bazezi cand spui ca eu sunt?"Si eu ii zic:"Mi-ati spus gandurile mele si de ce am venit, ori altcineva nu putea sa mi le spuna decat Parintele Arsenie". Si i-am zis: "Parinte inca un om ca dumneavoastra nu mai este in Romania".Atunci, dumnealui imi zice: "Du-te, ma!" si ma mangaie pe fata cu mainile.

DAca te rogi Dumnezeu te ajuta:)

Biblioteca Matei ,Savastreni

Laurentziu, hai sa-ti zic ce gandesti tu acuma...:)

-te scarpini in cap, ai impresia ca vine ploaia si nu-ti dai seama ca desi ai fost la parintele nu tzi-ai dat niciacuma seama cu ce anume te-a ajutat...Am dreptate?

O femeie i-a spus: "Parinte cand o fi la judecata, sa ne treci cu gramada".Parintele a zis zambind: "N-ai spus rau, mai".. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii il cunosteau, altii nu-l cunosteau dar Parintele spunea:"Oamenii de la voi sunt cam rai, dar totusi, fac milostenie multa si asta ii ajuta".
[Olimipia Fuciu, Ucea de sus]

„Cate stiu de parintele le-am aflat exact asa cum vi le spun dvs., mai mult de la ucenicii lui, ca eu eram prea tanar sa le apuc. Dar m-am intrebat in tot timpul: de unde a avut parintele Arsenie harul, forta asta dumnezeiasca sa faca atatea minuni? Si iata ce mi-au spus ucenicii. Prin 1937-1938, mitropolitul Balan al Ardealului l-a sfatuit pe tanarul Zianu Boca, fiu de tarani din Muntii Apuseni, care pe-atunci era student de frunte la Cernauti, la Teologie, sa se faca calugar. Si l-a calugarit mitropolitul la Manastirea „Sambata” si tot el i-a dat numele de Arsenie. Si dupa scurt timp, in 1939, mitropolitul l-a trimis pe calugarul de doar 29 de ani, monahul cu ochi de foc, precum ingerii, la Muntele Athos, sa se induhovniceasca. Si parintele Arsenie s-a dus la manastirea romaneasca „Prodromu”, care-i veche manastire domneasca, foarte veche si nespus de frumoasa. Staret era pe atunci un parinte cu forta mare, Antipa Dinescu il chema. Ei, si acolo, pe muntele Athos, s-a petrecut cu parintele o minune: o iluminare puternica ce i-a schimbat toata viata. Din umilinta si din smerenie, parintele n-a vorbit foarte deslusit niciodata despre ce i s-a intamplat atunci, in 1939, la Sfantul Munte. Decat o data, si chiar si-atunci, putin. Tot ucenicii lui povestesc ca mergand el acolo, pe munte, prima data s-a dus intr-o padure deasa, sa se roage. Si s-a rugat mult la Iisus Hristos Mantuitorul nostru sa-i trimita un duhovnic, un povatuitor bun, sa-l indrume pe calea cea grea si fara de prihana a calugariei, spre mantuire. Insa Iisus nu l-a ascultat. Si atunci parintele Arsenie a inceput sa se roage mai cu osardie, singur, acolo, in padure, la Maica Domnului. Si dupa un timp, dupa cum a povestit chiar parintele, insasi Maica Fecioara i s-a aratat coborand dintre nouri, si venind la el, l-a luat de mana si l-a urcat pe un munte asa de inalt, ca nici nu puteai sa privesti in jos. Si acolo, pe creasta muntelui aceluia ametitor, l-a lasat Maica Domnului pe mana unui Sfant. Era Sfantul Serafim din Sarov, ce vietuise pe pamant cu vreo doua-trei veacuri in urma. Dupa care Sfanta Fecioara s-a topit in vazduh tot asa lin cum se intrupase. Si vreme de 40 de zile, parintele a primit pe acel munte invatatura de la Sfantul Serafim, urcand in fiecare zi, fara teama, creasta dintre abisuri. Si in tot acest rastimp de 40 de zile, parintele a postit incontinuu post negru, ca-l intarea Maica Domnului. Si dupa un an de zile, cand s-a intors la Manastirea „Sambata”, era cu totul alt om: capatase darul acela al sau faimos, al proorociei, si puterea lui cea mare, ca daca se uita la tine, te cutremurai si te umileai pe loc. Si-ti stia pe data toate gandurile si numele, fara sa te cunoasca, si faptele toate, pacatoase sau bune, ca nu puteai sa le-ascunzi. Asa s-a schimbat viata parintelui Arsenie, si mai apoi, vietile noastre, pe langa a sa.”

"Parintele era de felul sau tacut", isi aminteste taranul Ion Lupu, de 76 de ani, din Voivodeni - Fagaras. Cat timp a stat la Manastirea Sambata, pe care a renovat-o din temelii, il vedeam aproape in fiecare zi. Niciodata nu l-am pomenit zambind sau vorbind mai mult decat trebuie. Era aspru si cu sine, si cu ceilalti, ascunzand de privirea oamenilor si postul, si rugaciunea. Da, parintele era vazator cu duhul. Cand m-am dus prima oara la dansul, a trebuit sa astept vreo doua zile pana sa-mi vina randul la spovedanie. Imi lasasem treburile neterminate acasa si stateam ca pe ghimpi. Parintele m-a observat si mi-a zis: <<Du-te sa-ti vezi de joagar si apoi intoarce-te>>. In clipa aceea, am amutit. Intr-adevar, imi citise gandul - mintea mea era la joagar si nu la spovedanie. Cateva luni mai tarziu, cand deja incepuse razboiul, la usa chiliei se aduna puzderie de femei. Voiau sa intrebe despre soarta barbatilor plecati pe front si erau atat de multe, incat parintele nu mai avea timp sa le asculte pe fiecare in parte. Se uita in multime si, aratand cu degetul, zicea: <<Tu, pune-ti o cruce dupa casa... Tu, pregateste pachet, ca sotul tau e ranit, dar traieste>>. Cateva zile mai tarziu, femeile se intorceau la chilie, spunand: <<Ai avut dreptate, parinte. E ranit, dar traieste>>. Asa era parintele. Nici nu deschidea gura, ca el iti si spunea pentru ce ai venit. Imi amintesc de un soldat care voia binecuvantarea lui inainte de a pleca pe front. Cum l-a vazut, parintele s-a schimbat la fata si i-a zis: <<Acuma vii? Regimentul tau a plecat asta-noapte si esti dat dezertor>>. Asa a si fost. N-a mai apucat sa ajunga la unitate, ca o patrula militara l-a arestat."

Era parintele cu adevarat clarvazator, cum spun toti cei care l-au cunoscut? Ion Lupu din Voivodeni e absolut convins ca asa stateau lucrurile. Prin post si rugaciune, parintele stia toate cate aveau sa se intample. Isi cunostea chiar si incercarile prin care urma sa treaca. "Inainte de a fi arestat, l-am vazut intr-o dimineata cu o mare tulburare pe chip. Ca niciodata, simtea nevoia sa vorbeasca despre sine si atunci mi-a zis: <<Asta-noapte, mi-am vazut in vis camasa de botez. Am doua pete rosii pe camasa. Am doua pacate, pe care trebuie sa le platesc in curand>>. N-am inteles nimic din vorbele parintelui. Abia dupa ce l-au dus la Securitatea din Brasov, am priceput de ce cu o zi inainte de arestare m-a oprit, spunandu-mi: <<Sa nu mai vii la Sambata sa ma cauti. Daca ai vreo trebuinta, sa strigi de acolo, ca eu te aud>>. Parintele isi cunostea viata si de aceea nu-si pierdea niciodata calmul si seninatatea. Inchis la Cetatuie, la Brasov, securistii au vrut sa-i tunda in batjocura barba lui mare si neagra, dar - ca un facut - nimeni nu indraznea sa-l atinga, speriati parca de privirea si de forta lui. Doar un tigan, pe nume Luca, plecat chiar din satul meu, s-a oferit voluntar. Pazise porcii in Voivodeni si acum ajunsese sublocotenent la Securitate. El l-a tuns, dar parintele l-a avertizat: <<Ma, in curand ai sa te barberesti si tu>>. Intr-adevar, nu a trecut nici o luna de zile si Luca a revenit in sat sa pazeasca porcii, fiind dat afara din armata, ca apoi sa moara intr-un accident."

Toata lumea care l-a cunoscut marturiseste ca se intorcea de la parintele cu o mare usurare in suflet. Stramtorat de multime, parintele Arsenie privea peste capetele tuturor, facand semn cu mana si spunand: "Vino tu, amarato, ca ai ramas vaduva cu 8 copii", si femeia se pornea pe plans ca asa era. Dintr-o privire ii separa pe cei veniti din curiozitate, de oamenii cu probleme grele. Nimeni insa nu pleca neintarit cu un sfat sau cu o vorba de imbarbatare. Chiar si cand, arar, certa pe cineva, o facea duhovniceste, spre mantuirea sufletului. Un batran i se plangea, de pilda, ca sotia ii este paralizata si fara putere, cerandu-i parintelui sa o vindece, dar el l-a oprit, vorbind ca sa auda toata lumea: "Mosule, crucea cine vrei sa o poarte in locul tau?".

Intarit intru credinta si cu rabdare de sfant, parintele Arsenie Boca si-a dus la randul lui crucea suferintei, trecand prin iadul anchetelor si al detentiei, traind apoi cu demnitate umilinta exilului in lume, pictand 15 ani Biserica din Draganescu, precum spunea Nichifor Crainic, mentorul sau: "Din zugrav de suflete, iata-te zugrav de biserici. Fii fericit ca mangai cu penelul pe cei desavarsiti".

Despre sederea sa la Draganescu se stie parca si mai putin. Urmarit mereu, sacaitor, de Securitate, parintele evita sa vorbeasca fagarasenilor veniti special sa-l vada de la sute de kilometri, incercand in felul sau sa-i protejeze. Era imbracat simplu, ca orice mirean, avand mereu o bundita in spate, din cauza racelii din biserica, unde isi desavarsea opera - imnul pictural inchinat lui Hristos, liturghia imaginii si a trairii estetice. Satenii din Draganescu aproape ca nu-l luau in seama. "Ii spuneam Pictorul", isi aminteste Gheorghe Marinescu, astazi cel mai batran om din sat. "Venise la parintele Bunescu sa picteze biserica si era foarte retras. Abia acum imi dau seama de ce intorcea spatele multimii, facand cu degetul la gura - semn ca e urmarit si ca nu poate sa vorbeasca. Am stat mai mult timp in preajma parintelui, parandu-mi-se un om ca oricare altul. N-am avut ochi sa vad, desi avea mare putere: imblanzea animalele doar cu o privire si nu puteai sa-i ascunzi nimic. Iti stia cugetul si gandul cel mai ascuns. Imi amintesc cum i-a spus unui taran din Fagaras, care isi lasase traista cu mancare in curtea bisericii: <<De ce te ingrijesti de nimicuri? Traista ta e pazita>>. Si intr-adevar, plecand de la el, omul si-a gasit bagajul cu doi caini mari alaturi, stand ca niste paznici. Mi-e greu sa va raspund la intrebari. Se spune despre el ca era vizionar si proroc. Eu stiu doar ca aici, la Bunesti, cat s-a trudit sa picteze biserica, era foarte cumpatat si la mancare, si la vorba; ca muncea fara mila, facandu-si singur mortarul si canonindu-se pe schele, pana noaptea tarziu, incat parintele Bunescu, privind picturile, zicea toropit de emotie: <<Parinte, ai pus o intreaga dogmatica pe perete. Tu nu pictezi, ci predici fierbinte pe ziduri>>. Vorbele acestea le inteleg abia acum.

In sinea lui, trebuie sa fi suferit mult. Ii parea rau ca nu mai poate sluji in biserica, iar cand isi amintea de Prislop, ofta cu amaraciune, acolo avand - din cate am inteles - un loc anume in care dorea sa fie inmormantat. Stia sa rabde, insa. Chiar daca in ultimii ani slabise si era bolnav si de plamani si de ficat, nu l-am auzit niciodata cainandu-se. Ii parea rau ca nu le putea vorbi oamenilor asa cum dorea, dar tot el, imi amintesc, a zis odata: <<Niciodata nu-i poti multumi pe toti. La Sambata, stateam si 36 de ore in spovedanie. Nimeni nu mi-a zis: Du-te, parinte, sa te odihnesti>>.

Asa era Pictorul nostru - neluat in seama de bucuresteni, dar iubit ca un sfant de fagaraseni. A stat cu noi, dar n-am stiut sa-l pretuim. Cand apareau pe drum fagarasenii, cu traistele grele si umflate, satenii din Bunescu ziceau cu invidie si rautate: <<Ia uite cum ii cara numai bunatati>>. Daca oamenii ar fi stiut ca in straiti nu era decat o paine mare, ardeleneasca, de 4-5 kilograme, s-ar fi rusinat cu totii."

*

Ce pot sa spun e ca parintele avea forta. Cand am intrat prima oara in biserica, m-am asezat dupa cuviinta in dreapta, iar sotia mea in stanga, la oarece distanta. Dupa slujba, s-a apropiat, aratand cu degetul spre mine si apoi spre sotia mea. Din toata multimea aceea, ne-a ales doar pe noi, incat si acum ma intreb de unde stia ca suntem sot si sotie. Apoi, ne-a luat deoparte si ne-a vorbit. Pe mine m-a certat ca nu am credinta prea multa, iar sotiei mele, careia ii scapa degetul si fusese la 5 doctori de pomana, i-a spus: "Ma, tu esti bolnava, dar nu de doctori te faci bine. Daca vrei sa te vindeci, nu mai fa lucrul pe care l-ai facut, iar raze nici atat". A avut dreptate parintele. Si in momentul de fata, sotia mea isi foloseste mana fara probleme. Asa era parintele - vorbea putin si cu miez. Predica insa dumnezeieste. Nu te mai saturai ascultandu-l. Apoi a disparut, anchetat la Brasov si dus doi ani la Canal, pentru ca spovedise sase partizani din munti. Niciodata parintele nu a pomenit macar in treacat despre asta. Doar tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: "Ba popa!". Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: "Parinte, iarta-ma"... "De Dumnezeu sa fii iertat", i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit.

multumim laurentiu:):D