Lenea ne indeparteaza de Dumnezeu ( din invataturile Sf. Parinti )
 

Unul dintre cele şapte păcate capitale ( alături de mândrie, iubire de arginţi, desfrânare, invidie şi mânie ) este şi lenea sau trândăvia. Sfinţii Părinţi ne arată că acest păcat se manifestă prin nepăsarea faţă de împlinirea datoririlor creştine şi nu in ultimul rând a obligaţiilor sociale. Pilda talanţilor, rostită de Mântuitorul Hristos ucenicilor, ne învaţă că inmulţirea talanţilor este una din responsabilităţile noastre, a fiecăruia în parte. Fiecare se cuvine să isi dezvolte darurile primite, şi nu să-şi ingroape talanţii, asemenea slugii din pilda menţionată. Această slugă, despre care Evanghelia spune că a fost leneşă, a fost pedepsită , fiind alungată in " întunericul cel mai din afară". Acolo unde este "plângerea şi scrâşnirea dinţilor. " Prin lene, " se incalcă şi porunca lui Dumnezeu dată după căderea protopărinţilor Adam şi Eva , prin care El a rânduit ca omul să se hrănească în urma muncii pe care o prestează : < In sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat ; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce . " Sfânta Scriptură are cuvinte foarte aspre pentru păcatul lenei sau trândăviei, arătând că cei leneşi vor fi aruncaţi in întunericul cel veşnic ( Matei 25, 26, 30 ) . Sf. Ap. Pavel spune : " Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce ". Şi tot el ne îndeamnă : "Nu fiţi leneşi, ci următori ai celor ce prin credinţă şi indelungă răbdare moştenesc făgăduinţele . "

Lenea este urmată de slăbirea puterilor sufleteşti şi trupeşti, lipsa de cele necesare vieţii şi uitarea de Dumnezeu.
Sfinţii Părinţi ne arată ca remediu, ca vindecare a aceste patimi : rugăciunea, cugetarea la poruncile lui Dumnezeu şi muca, ocuparea minţii cu cele de folos.

Parintii au vorbit mult despre lene si au condamnat-o in nenumarate randuri. Ei au aratat ca, dintre cele opt capetenii ale rautatii, duhul trandavirii este cel mai greu.

E bine de stiut ca "impotriva fiecarie patimi slujeste drept doctorie virtutea potrivnica ei (de pilda, impotriva lacomiei pantecelui - infranarea, impotriva trufiei - smerenia etc.), dar impotriva trandavirii nu exista o asemenea virtute speciala.

Sfintii Parinti au numit-o "moarte atotpierzatoare", intrucat cere puteri multe pentru a se tamadui si atrage dupa sine toate pacatele si mii de rele, mergand la mireni pana la lepadarea insasi ideii de mantuire personala, iar la monahi pana la dezbracarea mantiei si intoarcerea in lume."

Lenea il face pe om sa nu-si vada de rosturile lui . Sfantul Ioan Casian , ne vorbeste in scrierile sale despre trandavie si lene ca pacat si ca patima foarte grava . In cartea Iov se spune ca omul e creat pentru munca , precum este creata pasarea pentru zbor . In Pateric se spune ca Sfantul Antonie cel Mare , fiind in pustie , a ajuns odata intr-un fel de moleseala , intr-un fel de plictiseala si a zis : " Doamne , ce sa fac sa ma mantuiesc, ca nu ma lasa gandurile ?" Si atunci a venit un inger in infatisearea de calugar si a stat langa Sfantul Antonie cel Mare si si-a ridicat mainile la rugaciune , apoi s-a asezat si a impletit o funie , dupa aceia iar s-a asezat la rugaciune , si iar a impletit o funie. " Fa asa si te vei mantui " . Deci impleteste rugaciunea cu munca si atunci inaintezi in cele bune . Munca in conceptia crestina nu-i numai mijloc de productie , mijloc de existenta , ci este si mijloc de mantuire .

Lenea ar trebui sa fi disparut , dar ...
 

Chiar ma intrebam odata , la cat de scurt e timpul nostru liber , lenea ar trebui sa numai existe deloc ! Groznic s-a scurtat timpul . . . !

Eu cred ca lenea este semnul unei boli.

Pai , pai , pai , toate pacatele sunt semne de boala , iar boala autentica e PATIMA !

Iata un om sanatos!

Nici pe departe ! ! ! ! ! ! ! ! ! Iau "tratament " si mai mult de atat , si preventiv !:9:

Rea e lenea asta...Trebuie luptat permanent împotriva ei...Permanent! Dar mai rea este mândria. Ea este mama tuturor păcatelor!

Mult mai rău , dăm mult prea mult Cezarului acestei lumi, iar Domnului din ce în ce mai puţin !

Lenevindu-ne, nepazind poruncile lui Dumnezeu, dam putere diavolilor asupra noastra.
Avva Ilie spunea ca "un batran a ramas intr-o capiste si au venit dracii, zicandu-i lui : du-te din locul nostru ! Iar batranul a zis : voi nu aveti loc. Si au inceput dracii sa-i risipeasca cu totul smicelele lui de finic. Iar batranul sta adunandu-le pe ele. Mai pe urma dracul apucandu-l de mana, il tragea afara.

Dar ajungand batranul la usa, cu cealalta mana tinea usa strigand : Iisuse, ajuta-mi ! Si indata a fugit dracul. Si batranul a inceput a plange. Iar Domnul a zis lui : de ce plangi ? Si a raspuns batranul : fiindca dracii indraznesc sa apuce pe om si sa-l necajeasca.

Si i-a zis lui : tu te-ai lenevit; caci cand M-ai cautat, ai vazut cum M-am aratat tie !

Acestea le zic, caci este trebuinta de multa osteneala si de nu se va osteni cineva, nu poate sa aiba pe Dumnezeu cu sine, caci El pentru noi S-a rastignit."

Chiar aseara citeam ca diavolul lucreaza cel mai bine asupra mintii noastre atunci cand suntem in lenevie , in trandavie , indemnul lui find amanarea , amanarea in pocainta , amanarea in rugaciune , amanarea in a merge la biserica , amanarea . . ., amanarea si iar amanarea !

Ne pacaleste usor duhul rautatii cu amanarea continua a lucrului bun. Pare foarte bine intentionat, nu ne opreste de la savarsirea binelui - fereasca Domnul! - dar nu ACUM, nu ASTAZI, ci maine, mai tarziu.
Dar timpul mantuirii, al intalnirii cu Hristos, e timpul prezent.

Sfantul Apostol Pavel - Epistola catre romani
 

of of
 

chiar asa patesc mereu.Timpul asta e asa de scurt cum sa fac sa le impac pe toate?

Tocmai amanarea asta , delasarea , ne duc in aceasta criza de timp ! Diavolul pe o parte ne indeamna la amanare , iar constinta noastra ne trage semnalul de alarma ca nu procedam corect , si se aprinde in noi o lupta pentru a "recupera " din cele amanate . Normal ca pe ultima suta de metrii ni se par toate povara , iar timul potrivnic noua . Dreapta socoteala - echilibrul in toate -discernamantul , sunt salvarea noastra de la harababura asta creata de LENEVIE - TRANDAVIE-AMANARE-DELASARE-UITARE , etc .

adica
 

Dreapta socoteala e un fel de organizare,nu?

Echilibru , discernamant , cumpatare . . . si mult mai mult , precum : Dreapta credinta ( ORTODOXA )in Iisus Hristos -dreapta socoteala sau cumpana dreapta . Sa nu uitam ce spune Sfanta Scriptura :" Nu te abate nici la dreapta nici la stanga . Calea de mijloc este cale imparateasca " . Parintele Cleopa accentua : Credinta care nu are echilibru , fara dreapta socoteala se numeste fanatica . O ia intr-o parte si mai incolo se rastoarna ! .

Si stii ce este si mai ciudat? Ca mereu gasim o justificare amanarii.Ceea ce ne face sa NU ne simtim vinovati!

cumpatare
 

Cam un fel de cumpatare atunci ar fi.Sa impletim una cu alta adica rugaciunea si mersul la Biserica cu celalte indatoriri dara fara sa exageram intr-o parte ca atunci se strica echilibrul vietii.Dumnezeu stie cand nu te duci la Biserica ca ti-ai gasit pretext sau chiar nu ai putut si eu inteleg ca nici sa mergi la Biserica ca fanaticii in timp ca maica-ta bolnava are ceva nevoi urgente.Dumnezeu poate intelege orice daca esti sincer si nu lenevesti.

Aşa este, sunt foarte leneş şi trândav deci sunt înţelept căci toată ziua reuşesc să nu fac altceva decât să-mi închipui că lucrez şi că am lucrat... deci îmi pare că am strâns toată marea cu sarea în ştergar.

E ca şi când ai sta de parcă ai lucra, şi totul e atât de rodninic... de parcă ai lucra şi nu ai sta deşi e clar că e dejabba... şi mă simt atât de inteligent că văd că las după mine atât de multe viclenii ce or să aducă roade... aşa îmi pare că...

...Nu ştiu, să fi ajuns deja un sfânt? :4:
Aşa am impresia...
...că parcă prea mulţumit sunt de mine... însumi...
...că... nu fac nimic... rău. Şi e rău asta?

Şi să mai împletesc şi sfori? Păi nu sunt destule? Şi cine oare să aibă nevoie de sforile mele? Şi cu sforile ce se trage cu ele? Nu e mai simplu să tragi ispisisikaa de codiţa pierdută ?.. căci a ascultat sărăcuţul ursuleţ de sfatul vhulpii argintii şi a pescuit ca prostul iarna cu codiţa în lac? Şi a îngheţat lacul...

Bine că a venit primăvara.

Nu stiu ce sa zic , dar parca trantorii sfarsesc tragic in familia de albine , acum bine , asa sunt ei lasati de Dumnezeu , pe cand la noi e complet alta problema . . . ! Ei , trantorii cat sunt buni de ceva , sunt acceptati , apoi PAC , si gata !:106:

Ştii ce am observat, că defapt lenea, trântoreala, este târâtă de lăcomuţu-ţuţu la o râvnă foarte serioasă... munceşte ia parcă ceva, lucrează, crează, se străduie, adică face, face ia ceva lenea, îşi stârneşte omul lenea de parcă ar fi inima, şi cu lenea asta stârnită şi speriată de bombe, apoi se trufeşte crezând că are roade, că are merite, ale Duhului, căci prin târâciunea asta care ascultă de trebe, trebe, şi crede credulul-bulul ceea ce-i trebe gLumii, un fel de morală a gLumii, şi aşa se sminteşte omul şi se simte ceva sfinţişor că dă lecţii şi se lăfăie înfoiat... defapt nu face decât să-şi mintă conştiinţa care îi repetă mereu:

-Mă, tu nu faci nimic util şi stai tolănit şi bine mersi pe spinarea altora,

Deci am impresia că şarpele ăsta târâcios care se semeţeşte şi pare atât de râvnitor nu e altceva decât semeţia lacomă a lenei care se crede şi înţeleaptă căci toată ziua îşi bea ia cărţile ei... cărţile ştiinţifice al slavei gLumii... se închipuie sărmana lene un comerciant strălucit, un mare om de ştiinţă care descoperă, un inventator care a găsit soluţia la orice, un rezolvator foarte competent de probleme, un meseriaş mare meşter care improvizează totul şi drege totul, un cântăreţ care n-ar nevoie de învăţătură că el ştie orice după ureche, deci e vorba de mândria omului care-şi face de cap în fel şi chip...

Căci, ştii ce cred?

Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea... şi după ce a reuşit să facă ceva total inutil şi care te înrobeşte pe termen lung atunci apare mândria şi uite aşa din lene în mândrie şi din mândrie în lene o duce omul mereu visându-se originia binelui şi se vede împrăştiind de jur-împrejur bunătatea sa... defapt e şarpele versatil care primind putere de la duhul rău, de la îngerul căzut care-o slujeşte, a dorit să scape de femeie şi îşi face de cap în fel şi chip, şi apoi când a văzut pe vremuri că a scăpat de ea, de femeia care a îndrăţnit şi s-a hotărât şi s-a învoit, el, omul, ca să-şi acopere faptele, căci femeia a înţeles cine era vinovatul, a mâncat şi el din ce i-a dat femeia... având pregătită scuza.

...Deci că nu era cinstit sărmanul s-a văzut în momentul când s-a dezvinovăţit plin de semeţia ''ascultării'' căci a aruncat anatema pe ea, ea mi-a dat, deci nu-s eu vinovat... şi uite aşa după 7500 de ani, din lene în lene şi din mândrie în mîndrie, omul sa amăgeşte stârnindu-şi inima prin rugăciuni îndelungi şi postiri îndelungi şi smoliri de faţă ca să fie văzut de alţi oameni... şi se închipuie el săramnul prin stârnelile astea, prin tânjelile astea, prin tinderile astea, prin târelile astea că face parte din cinul monahal sau din cinul îngeresc sau e un frate mare sfâtuitor şi că va fi bine după cum a lăsat el tot felul de viclenii în urma lui căci crede sărmanul, exact ca proorocul mincinos, că vicleniile astea înţelepte ale lui vor aduce roade în alţii şi musai ele vor fi ivite din rodul stăruinţelor sale după viclenie... viclenia ce iese din lene şi se dă apoi atât de vrednică şi sfinţişoară că dacă nu o crezi să vezi cum ia ea la rost pe oricine plină de pretenţii că doar ea a făcut, ea a dres, ea s-a rugat, din pricina ei este binele... deci până şi Domnului îi cere socoteală căci e îndrăzneţ şi trufaş şi semeţ omul iei.

Defapt omul prin tactica asta de care nu-şi dă seama, căci nu ia în seamă patimile şi dulceţurile, omul rău şi necredincios nu face altceva decât să fugă ca să se ascundă, şi să-şi acopere păcatele şi faptele rele prin nişte trebuinţe copleşitoare... arătându-se deznădăjduit de problemele copleşitoare în ceea ce priveşte banul, mâncarea, păcatul şi femeile... nu scoate pe guriţă speriat decât catastrofă, criză, dezastru, şi toate celelalte gunoaie prin care se arată mândru de sine însuşi şi de talentele şi capacităţile sale de a tot rumega el pe probleme... probleme deşarte, căci omul nu cere decât iadul... prin rugăciunile sale... fiind fatalmente împietrit în orice proiect... fiindcă şi-a făcut din mîncare o bucurie şi din primăvara de dimineaţă, că cică are timp... toată ziua... păi nu face altceva decât s-o piardă mereu la po-poker şi la ru-lruletă rusească.

Vai şi amare de noi cu lene cu tot... că asta târăşte toată inima la înălţarea de sine. Şi aşa te smereşi de te înalţi prin respingerea celor nevinovaţi şi smeriţi. Ţi-e scârbă şi eşti dispăreţuitor şi deasupritor... căci mintea trupească a buruienii face toate jocurile.

Nu ţi-am zis? Deci fiascooooo......r

e bine
 

Mai sa stii ca nu inteleg eu chiar tot da ideea de baza cred ca da si ai dreptate.Da de ce scrii asa cum nu prea inteleg multi?

Fiindcă multora de frica massmediei şi pentru ca să profite au mereu minteresul ăsta al lui trebe ce vrea gLumea... dici dacă ai inima vicleană şi strâmbă, nu ai cum să te rogi cu folos, căci pentru poftele tale şi de frica de a nu muri de foame, stai şi exploatezi pe alţii prin proorociile mincinoase pe care le ridici la rang de slujire... defapt îţi furi căciula încercând să-i păcăleşti pe alţii că aia e evlavie şi supunere... nu e, nu e ascultare ci e frica de a ţi se lua covorul roşu de sub picioare... atâta tot.

Lucru care e foarte trist, din moment ce BOR a intrat complet sub satana şi a început războiul în Libia iar în Japonia, cutremurul încă scoate fum radioactiv...

Ce i-aţi făcut Domnului... ce i-am făcut... Doamne iartă-ne.

Dar este scris că mulţi nu se vor pocăi nici după toate urgiile astea mari şi grele.

Să luăm aminte la Sfânta Scriptură !
 

"Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura ? Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat. Căci PAŞTILE nostru Hristos S-a jertfit pentru noi . De aceea să prăznuim nu aluatul vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului , ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului ."

Lot si fiicele sale scapa din Sodoma si Gomora pentru ca au ascultat de Dumnezeu si nu s-au oprit din mers, nu s-au uitat inapoi. Acest episod imi este foarte graitor pentru lenesi, pentru cei care nu muncesc, nu merg, nu sunt pe drum. Lenesul este in cazul de fata omul care sta pe loc sau se uita in spatele sau. Iar daca face acest lucru, cred eu ca nu este departe de soarta sotiei lui Lot.

Păi , da , mai bine contemplăm, filozofăm, ne văicărim , decât să îndreptăm , să ne nevoim , să ne străduim , să ne forţăm , să ne dorim . . ., căci lenea e cucoană mare , se iubeşte pe sine, se trufeşte, se indreptăţeşte , se măreşte , şi -ntr un final ies două lucruri "bune", adică doi iepuri d'odată :LENEA şi SLAVA DEŞARTĂ ! Mai bine de atât , chiar că nu se poate. . . !

Adică lenea asta face plusuri şi minusuri elementare de toată coma, un fel de sinteză care scuză mijlocaele... e pragmatismul bucuriei de răul altuia, neluând în seamă că tu eşti şi groapa şi cel ce cade în ea chiar dacă te vezi un fel de pisc... iar pe fundul ispisticlei sunt tot felul reziduri. Şi vin şi muştele şi viespii ca să sugă şi ele, deci va fi bătaie mare pe reziduri.

Sinteza corectă nu e 666, 66, 6, adică eee, ee, e că asta e tot pă loc pă loc pă loc până calci pă busuioc, ci sinteza de care ar trebui să fie vorba se face astfel 70, 10, 7, şi 9, 3, 1 şi 50, 50, 100, şi 14, 7 şi 20, 10, 5, deci nu e totuna cum faci calculelele... trebuie să fii foarte atent la trompă... adică tre' să ai mare grijă cine îţi face contabilitatea.

Salut, Ovy !
 

Contabilitatea e ţinută la zi de Cel mai bun contabil , ce nu poate fi înşelat , minţit sau mituit ! Toate bune la Cluj Napoca !

[quote=vsovivi;348693
Nu există nimic pe lume mai muncitor şi mai râvnitor şi mai responsabil şi mai serios vorbitor decât lenea...
[/QUOTE]

Ba da: rugina si ura...

Şi mai şi : PIZMA -ZAVISTIA ! Cel mai mare păcat ce-l separă pe om de Dumnezeu ! ! !

Ispispita vicleniei răutății meseției... e defapt semeția asta distractivă a deznădejdii... pentru bucuria vicleniei de a te bucura de răul altuia: înfrângerea celui înfrânt și căzut, batjocorirea celui mic și smerit, spurcarea slujitorului cel umilit, chinuirea prizonierului cel înfometat și așa mai departe.

...Și nu face omul altceva decât fură de la Dumnezeu și afirmă că sunt muncite de el cu mari eforturi și probleme grele și e mândru că și le-a apărat „luptându-se” cu „hoții” și acum mai este și nedreptățit taman ca o victimă vrednică... nedreptățit la plată tocmai de stăpânul care nu-i ia în seamă lăudoreșenia cea plină de demnitate a socotelilor. Adică e un hoț ce se mituiește și se fățărnicește ironizând și șantajând ca să se umple de minciunile mâririi de sine. E foarte viclean omul. El se laudă cu viclenia și mîndria căci asta i-a insuflat, asta i-a sugerat, asta l-a păcălit gLumea că-i trebe...

Credulitatea nu este credință și credința nu e credulitate căci credulitatea este a omului păcălit ce se păcălește la nesfârșit cu poftele răutății și vicleniei, iar credința este seninătate curată.

Tot răul se trage de la gemenii cei nevăzuți care sunt identici cu omul doar că sunt plini de viclenia răutății, de plan, plescăială, plută, plăcere, plictis, plombe, plumbi, plimbaruri, plin, adică de ceea ce-i place omului... asemănarea cu „lumina” gLumii.

Și are multă ambiție ca să se ție de credulitatea asta până în pânzele albe sau negre... deci e vorba de ambiția de a înfrânge el pe cei înfrânți... pentru lucrurile furate... de la stăpân, ca să se dea el stăpân deasupritor... dar nu rău ci din ăla bun de tot, așa de bun, exact ca un zgârci viclean ce nu știe altceva decât a socoti.

Adică omul se dă în acelaşi timp victimă vreeednică înfrântă, dar iată că nu-i convine lui ceva, e deci şi nemulţumit şi are şi pretenţii ca să te şantajeze, deci e şi neputincios dar şi deţine toată puterea ca să se aprindă de revoltă şi răzbunare iute căci emanându-se brusc la soluţii, din lene ucide fără cruţare că cică tu nu asculţi sau nu respecţi legea, deci vrea cu oricechip sinistru ca să te excludă şi să te pârască la oricine, că tu eşti cauza neplăcerilor lui. Deci se dezvinovăţeşte omul exact după metoda şarpelui, se dă el şi victimă neputincioasă dar iată că te şantajează şi-ţi impune teroarea lui.

Deci cum poate fi cineva concomitent şi victimă înfrântă dar şi nemulţumit revoltat plin de pretenţii, fără ca să se creadă vrednic luându-şi masca făţărniciei? Şi iată că omul e foarte viclean, la modul cel mai pervers, pentru pofta de amante desfrânate, pofofoftochiulhul, căci e plin de idei născocite pentru o cât mai plăcută meseţie... pardon, semeţie a mulţumirii de sine... ca să dea el lecţii... că cică e musai ca să plinim convenienţele gLumii, morala aia cu care se distrează gLumea, împuind capul copiilor că cică: trebe să fii mândru, trebe să poţi, trebe să te desincurci, trebe să fii şjmecher, trebe să ai experienţe, trebe să ai bani, avere, trebe să fii înţelept ca gLumea.

Adică te pune să îmbini munca cu desfrânarea şi... gata. Apoi clipele şi zilele zboară la nesfârşit disperându-te şi îngrijorându-te înfiorător dacă ieşi din ritm.

Deci e clar că vrei să scapi de ea... fiindcă te-ai îndrăgostit iar de alt harem... care vrea să te mulţumească de sine altfel de cum ai fost mulţumit până acuma, spre noi şi impunătoare culmi de cilivilisaţieee... tot mai sus... sus pus... de către cineva.

Păi , dragă colega , aici ce spui dumneata e vorba de vrednicie , nu de lenevie ! Adevărat că-i vrednicia spre plăceri drăceşti îmbietoare, poftitoare , dar nu-i lenevie ! De preferat în astfel de situaţii a alege "lenevia", dar tot nu-i bine până la urmă ! Hărpăreţul, curvarul , hoţul , sunt de -o vrednicie ieşită din comun , dar e vrednicia pornită spre păcat ! Dracul nu stă o secundă. . . lucrează, lucrează, lucrează de zor ! ! !

Mie îmi pare că-s mofturile pleniei, ca dacă nu ai fiii cunoscut mulţumirea de sine, atunci pentru ce să nu-ţi convină ca să bagi mereu de vină, să găseşti mereu câte un superstiţ al perfecţiunilor făţărniciei luate drept modeleu de urmat... e leneia care se erijează la a da lecţii de pe funcţii... despre cum trebuie să arate planul ăla ce apare cât ai clipi ca să-şi facă omul orbit de cap în fel şi chip. Şi apoi cât se mai flatează cu lăudăroşelenia... e ca un fel de viclenie auto flatantă... numa-l vezi că face o speculă şi gata... e sus, şi e şi mai mulţumit... de sine, bunânţeles.

Bine ar fi să fie mofturi, dar nu-s ! Lenevia nu are orizont , fie el şi spre stânga, lenevia e starea de hibernare nejustificat de lungă, e o stare venită de la rumegătoare, dobitoace fără minte ! Lenevia nu are planuri, ea este şi atât, nimic mai mult , e un fel de pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă ! Ai auzit de Nătăfleaţă ?

Atentie mare! Sa nu cadem in extreme. Si lenea este buna cu masura.
Si munca trebuie tot cu masura. Si sa muncesti bana dai in branci si (deja in cateva cazuri s-a ajuns la epuizare si moarte) nu este nici sanatos si te indeparteaza de la Dumnezeu.
Ajungi sa nu mai ai timp, putere, rabdare si etc. sa te rogi, sa mergi la biserica, sa tii post, sai timp pentru Dumnezeu.

Totul trebuie si e bun si util, cu masura. Pacat devine totul atunci cand se depaseste masura. Si credinta fara masura devine pacat!!! Sa-i lasam lui Dumnezeu ce este al lui si sa ramanem totusi oameni

Lenea exprima o stare negativa.Nu are cum sa fie buna cu nici o masura.

Tu poate vrei sa spui de relaxare, de odihna,care sunt bune dar care n-au nimic comun nici cu lenea si nici cu ce exprima ea.