Cum / cand citim un acatist?
 

Doamne ajuta!

Imi puteti spune cum citim un acatist? Cu voce tare ori in gand, stand in genunchi, asezat sau in picioare, in fata unei icoane sau a Sfintei Cruci, cu o lumanare aprinsa sau tamaie alaturi?
In aceeasi ordine de idei... cand este recomandat sa citim un acatist? Dimineata, "pe nemancate", seara sau in oricare alta parte a zilei (cand avem timp)?

Va rog sa-mi spuneti daca exista "reguli" similare pentru citirea paracliselor.
Va multumesc anticipat pentru raspunsuri, Doamne ajuta!

Îţi voi spune cum şi când citesc eu acatiste.Având în vedere că la fiecare spovedani discutăm cu părintele duhovnic şi despre problenele şi necazurile pe care le avem din cauza mulţimii păcatelor pe care le-am făcut de-a lungul vieţii, primim de obicei canon de rugăciune care trebuie făcut.La canon se dau spre citire acatiste şi rugăciuni.
Eu citesc de obicei acatistele pe care le am de făcut seara dar dacă am trei de exemplu mai fac şi dimineaţa sau în cursul zilei când am timp, important este să le fac.Este bine să ţii post dacă ţi-ai propus să ţii şi dacă ai binecuvântare de la duhovnic dar de regulă nu ţin dacă nu este post sau, în alte zile decât zilele de post din calendar.
Din câte ştiu eu acatistul Sfântului Ciprian se face cu post negru.
În seara precedentă unei sărbători care este cu cruce roşie, dar şi sfinţi care au acatist dacă nu mergi la biserică la vecernie unde se citeşte acatistul îl citeşti acasă.
Eu aşa procedez.Dacă altcineva cunoaşt mai multe ar fi şi pentru mine folositor răspunsul.

În legătură cu ambianţa în care faci aceste rugăciuni- da este bine dacă eşti acasă să stai în genunchi în faţa unei icoane şi cu candela sau lumânarea aprinsă.Dacă eşti la servicu...nu şti ce să zic.Eu aş pleca jumătate de oră dacă este posibil,aş intra în cea mai apropiată biserică unde aş citi acatistul.

Coralina, fiecare face acatistul dupa puterea sa. Unii il rostesc, le e mai usor asa. Astfel, gandul nu aluneca cu usurinta spre alte griji. Cand? Oricand e bine primit. Pentru mine nu e important sa stiu cate acatiste au facut cei de langa mine, ci sa stiu ca macar un gand au inaltat catre Dumnezeu, ca ziua nu a trecut fara ca el sa nu fi fost in legatura cu Dumnezeu. Ce acatist sa citesti? Eu as indrazni sa spun ca e bine sa-l citesti pe cel care se potriveste starii tale sufletesti.

Doamne ajuta, Carolina draga
 

[SIZE=3]Carolina draga,[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Eu cred ca nu este foarte foarte important felul in care citim un Acatist. O putem face cu voce tare sau in gand, stand in genunchi sau in picioare...(in nici un caz asezat!!!... doar daca ,Doamne fereste , suntem foarte bolnavi)... Important e sa ne îngenuncheze sufletul... iar mintea si inima sa simta pacea... si linistea si bucuria rugaciunii, sa fim cu luare aminte la ceea ce citim!!![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Desigur ca ...rugandu-ne in fata icoanei reprezentand Sfantul al carui Acatist il facem , cu candela sau lumanarea aprinsa si tamaia alaturi,... ne-am creat deja o atmosfera propice rugaciunii...alta e si trairea noastra. Altfel traiesti rugaciunea facuta la lumina blanda a candelei decat cu becul aprins... [/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3](Eu personal nu ma pot ruga cu voce tare...strigatul nostru ar trebui sa fie.. DOAR INTERIOR...Insa daca socotesti ca asa te concentrezi mai bine la rugaciune, poti sa o faci...)[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Cat despre perioada zilei in care e bine sa facem Acatistul , eu personal prefer fie dimineata devreme , fie tarziu in noapte. Carolina draga...poti sa te rogi oricand ai timp si mai ales cand simti nevoia sa faci asta!!![/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3] Parintele meu duhovnic m-a sfatuit sa citesc ACATISTELE asa:[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]LUNI: Acatistul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril[/SIZE]
[SIZE=3]MARTI: Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul (o saptamana)[/SIZE]
[SIZE=3] Acatistul Maicii noastre Parascheva(alta saptamana)[/SIZE]
[SIZE=3]MIERCURI: Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului[/SIZE]
[SIZE=3]JOI: Acatistul Sfantului Ierarh Nicolae(o saptamana)[/SIZE]
[SIZE=3] Acatistul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel(alta saptamana)[/SIZE]
[SIZE=3]VINERI: Acatistul Sfintei Cruci[/SIZE]
[SIZE=3]SAMBATA: Acatistul Buneivestiri [/SIZE]
[SIZE=3]DUMINICA: Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos[/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3]Desigur , daca se nimereste ca luni sa fie... ziua Sf.Ilie Tesviteanul, e bine sa se faca si Acatistul acestui sfant dar si Acatistul zilei.[/SIZE]
[SIZE=3] Doamne ajuta, Carolina draga...sper sa-ti fie de folos.:6:[/SIZE]

Acatistul este un alt fel de rugaciune, deci se face ca orice alta rugaciune. Sunt persoane carora nu le plac acatistele, preferand in schimb multe alte rugaciuni la sfinti. Dar cine are dragoste spre acatiste, le poate face cu toata inima. Este nevoie de adunarea mintii si de odihna, spre a putea intelege si simti cele rostite cu limba. Postul nu este obligatoriu la citirea unui acatist, insa stim ca unirea rugaciunii cu postul are mai multa putere.

Cum? Sa citim cu toata inima, incet si cu dragoste. Stand in genunchi sau in picioare. Cei bolnavi, care au ravna, pot citi pe scaun sau intinsi in pat.

Cand? Oricand avem timp, dimineata sau seara. Sa fie liniste si sa putem sa il citim fara graba. Se poate citi atat in post, cat si in afara postului.

Am vazut aici multe raspunsuri, toate bune, si bine de urmat.

Acatistul = este un imn inchinat/dedicat unui anume sfant/sfanta
Rugaciunea Acatist este specifica sfantului/sfintei respectv/e.
Acatistul este dedicat - ca invatatura noua- vietii sfantului respectiv sau unei icoane, si este descris in acatist, deci este un mod de a invata cum a atrait acel sfant si cum a a devenit sfant, pentru un exemplu in viata noastra de zi cu zi.
In general se face pentru o cerere particulara, de ex: exista Acatistul Maicii Domnului- "Sporirea mintii" pe care-l face in general cel care are exmene, sau se face de catre altcineva pentru o persoana care sufera de boli mintale, sau il facem pentru noi pentru sporirea mintii nostre catre mantuirea sufletului.

Cind se poate face? Oricind. Este indicat in post, insa nu este necesar postul. Multi citesc acatistul sfantului a carui nume il poarta, multi au cereri particulare pentru sanatate etc.

Exista acatist pentru multi sfinti, zilnic putem face un acatist pentru sfantul sarbatorit in ziua respectiva, sau altii mai dau 40 de acatiste la manastiri, pentru mijlocirea unei probleme grave.

Paraclisele sint cantari, care se recita uneori cu preot, alteori se pot recita de catre mirean. Rugaciunea este mai scurta decit acatistul, insa foarte puternica, deoarece contine parte din Sfanta Evanghelie spre deoasebire de acatist care nu are acest continut al Sfintei Evanghelii.

Mie imi place Paraclisul al 2-lea al Maicii Domnului, facut zilnic dupa Psalmi, insa un paraclis in general se citeste la mare necaz/suparare.

Indiferent pe care vrei sa -l faci, e bine sa in "starea sufleteasca a penitentei" totale, si atmosfera de rugaciune cu luminare, icoana si tamaie.

Cam asta stiu eu despre acatiste si paraclise.

Sugestia lui Anne, este buna, cred ca multi duhovnici indica modul asta de a face acatistele, insa cum am spus, se pot face acatistele sfantului/sfintei din ziua respectiva sau un acatist particular pentru 40 zile.
Depinde de tine.
Postul nu este necesar, cum am mai spus, ins daca postesti este si mai bine, deoarece toti acesti sfinti ale caror acatiste/paraclise le citim au postit la viata lor, deci din respect pentru acel sfant/a hai sa incercm si noi cu post, mai bine.

Una din cele mai puternice rugăciuni care poate fi ascultată şi în biserică dar poate fi făcută şi de unul sau mai mulţi credincioşi adunaţi în numele Domnului este Paraclisul Maicii Domnului(primul şi al doilea).Sunt mai multe variante,toate sunt bune şi de folos.
"Uşa milostivirii deschide nouă biencuvântată Născătoare de Dumnezeu,ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine,ci să ne mântuim prin tine din nevoi,că tu eşti mântuirea neamului creştinesc".
La vreme de necaz şi întristare acest paraclis este de mare ajutor.Îl fac pe la miezul nopţii şi întodeauna primesc un răspuns la problemele care mă frământă.
Îl fac şi pentru acei din familie care au o problemă de rezolvat şi Maica Domnului se milostiveşte de ei şi le trimite ajutor chiar dacă ei nu se roagă.
Obişnuiesc atunci când lucrez sau fac treabă prin casă să pun casete cu acatiste şi să le ascult sau cu căştile în ureche într-o stare de linişte şi pace în grădină printre flori seara când toţi s-au culcat sau se ocupă cu lucruri mai lumeşti.

Nu cred ca ar trebui sa ne punem problema de reguli, dar e bine sa ingenunchem, si sa citim acatistul in fata unei icoane, iar nu in baie, pe balcon, in fotoliu

Lumanarea nu e obligatorie, daca o aprinzi e bine, daca n-ai nu trebuie sa te opresti de la rugacine doar pt ca nu ai lumanare
Cat despre tonalitate, nush eu iti zic din propria experienta, uneori le citesc in gand alteori in soapta depinde de starea pe care o am, oricum imi intrerup de cel putin 2 ori acatistul pt a zice rugaciunea "Isuse Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma" asata ca sa alung gandurile desarte care ma cuprind in timpul citirii acatistului

Eu de obicei citesc zilinic acatistul Mantuitorului si al Buneivestiri nu mi-a recomandat nimeni, dar asa simnt eu si deasemenea cred ca sunt cdele mai importante acatiste

Apropo, am o meteahna daca se poate numi asa, nu sunt de acord cu acatistul Sf Cruci si nu-l pot citi nici sa ma impusti:)

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri, imi sunt de ajutor si voi tine seama de sfaturile voastre!
Danyel, iarta-mi curiozitatea, de ce spui ca "nu esti de acord cu acatistul Sfintei Cruci"? Marturisesc ca eu nu l-am citit decat o data... http://www.freesmileys.org/smileys/s...ashamed001.gif

Doamne ajuta!

Asta nu e bine Danyel, Acatistul Sfintei Cruci este frumos si inca si foarte important.

Sint unele acatiste mai greoi de citit, si parca uneori nu te trage inima, insa, cu chiu si cu vi trebuiesc citite si alea pina la urma.

Incerca sa-ti faci singur un canon, cum iti plac cele 2 acatiste mentionate de tine, sa citesti in cest post macar o singur data Acatistul Sfintei Cruci.

Ar fii tare bine!

Nush, pur si simplu nu pot, imi e greu sa inteleg cum vine "bucura-te cinstita cruce" sau "
O, intru tot cantat Lemn pe care a fost rastignit Hristos, Cuvantul cel mai Sfant decat Sfintii, primind rugaciunile noastre, de toata primejdia pe toti izbaveste-ne si de chinurile vesnice scapa pe cei ce canta lui Dumnezeu: Aliluia!"

Nu pot si nu pot, orice ar fi, chiar daca incerc sa-l citesc, ma sminteste, asa ca mai bn nu-l citesc

Părintele Nicolae D.Necula profesor de Liturgică ne dă un răspuns :
 

Credincioşii mai zeloşi citesc psalmi şi acatiste despre care ne întrabă adeseori cu să le citească. Imi zic :"Cum se citeşte Psaltirea ? Să imi daţi binecuvântare !" , iar eu le răspund : "Nu este nevoie să iei binecuvântare". Psaltirea face parte din Sfânta Scriptură, o putem citi oricând ; este şi carte de cult din care ne alegem câte catisme putem, în funcţie de evlavia pe care o avem, nefiind un număr precis de psalmi sau catisme. Unii îşi încearcă programul de rugăciune cu citirea, aproape cu regularitate , a două, trei catisme sau cu acatiste, ale unor sfinţi. Mă întreabă : " Ce acatist să citesc ?" ; " Citeste-l pe cel care este inchinat sfântului din ziua sau perioada respectivă sau pe cel care crezi că se potriveşte stării sufleteşti ! " Acatistele au şi ele un oarecare specific, spre lauda unui sfânt. Orice acatist care este inscris în cartea de rugăciuni se poate citi, nu neapărat cu preferinţe speciale, ţinând cont că rugăciunea nu ţi-o indeplineşte sfântul respectiv, ci el mijloceşte ca Hristos să ne asculte rugăciunea. Sfântul ne pregăteşte calea, iar Hristos Domnul ne ajută. Dacă noi acordăm o importanţă prea mare sfinţilor şi credem că ei ne rezolvă problemele, greşim din punct de vedere dogmatic, fiindcă sfinţii nu sunt decât rugători. Citeşte acatistele pe rând, nu cu preferinţă. Dacă ţi-ai luat un sfânt pe care îl simţi că ţi-e protector, te ajută, îi porţi numele, citeşte-i acatistul, roagă-te pentru rugăciunile lui.

Doamne ajuta!
 

Depinde ce vrei. daca alegi sa vrei sa intelegi ce scrie in Acatistul Sfintei Cruci, du/te si spune/i duhovnicului tau. Ori unui preot sau calugar. Din cate am constat (citind sau ascultand la radio, la televizor), tot ceea ce scrie in acatiste sau paraclise, se poate explica. Nimic nu este de neinteles decat atunci cand nu cunosti. Dar si asa, sa spunem ca nu stii despre ce e vorba, nu te inversuna si nu te hotari ca nu poti, ca nu intelegi, ca nu mai citesti. Pe langa post si rugaciuni e bine sa si citesti, chiar si de pe acest site crestinortodox. Sa nu citesti in graba si sa fii atent. Iti vor fi de folos si articolele acestea. Zi DOAMNE AJUTA inainte sa citesti Acatistul Sfintei Cruci.
Doamne ajută!

Daniel din câte am citit din cele scrise de el şi din mesajul pe care mi l-a trimis pe mesaj cu ceva timp în urmă, este bine pregătit duhovniceşte şi are o trăire autentică mult mai vrednică decât am crede noi. Nu se pune problema de a citi sau a ţine post la el , pentru că nu e un începător , e cu mult mai mult decât ar crede unul sau altul. Sunt fireşti astfel de nedumeriri, frământări pentru cineva ce nu digeră pe nemestecate Ortodoxia. Eu personal de la unul ca Daniel, am ce învăţa. In general să nu ne poticnim , smintindu-ne, într un cuvânt, intr o cântare, intr o rugăciune , acatist sau mai ştiu eu ce. Să citim , aşa cum Părinţii ne învaţă, cele ce ne folosesc, pe care le simţim de folos . Să nu forţăm mintea şi sufletul spre acele lucruri ce ne tulbură sau ne smintesc. Avem de unde alege !

Tocmai, ca pe mine ma sminteste, asa cum ai spus, am mai avut discutia asta pe forum, si nu am putut sa ma lamuresc, nush cum sa va zic dar e peste logica mea, eu cred ca e mai bine ca il evit deoarece numai m-asi sminti citindu-l

Exact Daniel, aşa să faci. Am postat ceva mai sus , un eventual răspuns al uni specialist în Liturgică. Citeşte ce-ţi este de folos, ce te linişteşte, ce-ţi înalţă mintea şi sufletul către Dumnezeu. Sunt atâtea şi atâtea acatiste, rugăciuni ! Nu există reţetar în aşa ceva .

Interesant!!!!
Cred ca tu nu poti sa faci aceasta rugaciune-acatist, eoarece trairea ta este foarte intensa fata de Sfanta Cruce, si probabil ca pur si simplu nu poti spune"bucurat-te cruce" cind stii ca Mantuitorul a fost rastignit pe cruce....

Crezi ca asta ar fii explicatia?

Bucura-te Cruce, insa inseamna altceva, inseamna ca de aici iti vine tie salvarea ca si mie si ca tuturor.

Poate ma insel!

Ei nush ce sa zic, nu sunt de acord cu veneratia personala a crucii, ci impersonala, cinstesc crucea, ma insemn cu ea dar o cinstire personala, o personificare a crucii trece putin peste puterile mele de intelegere si atunci avit tocmai pt a nu avea impresia ca sunt idolatru

Nu cred ca se poate vorbi despre o personificare a lemnului Crucii (in primul sens care ne vine in minte). Cred ca este mai mult o ridicare a naturii cazute. Ceea ce pana atunci era cazut, rau, blasfemie si sminteala a ajuns sa fie cinstit ca Poarta a Vietii. Din instrument al mortii, Crucea a devenit instrument al vietii.

Bucuria si cuvintele "bucura'te" par indreptate, cu sens unic, doar spre persoana umana. Gandesc insa la faptul ca si animalele si natura se pot bucura. Uitati'va la un animal (pisica, caine, miel) si vedeti cata bucurie emana acela aproape tot timpul. Parerea mea este ca si ele se pot bucura. Pomii si florile amana bucurie. Acatistul "Slava lui Dumnezeu pentru toate" arata aceasta bucurie si personificare a naturii.

Bucura'te, sfanta Cruce. Bucura'te calea vietii si omorarea mortii. Bucura'te natura ce ne'ai deschis calea spre dumnezeire, prin Acela pironit pe tine.

[COLOR=red]Crucea nu poate fi despartita de Hristos, iar Hristos nu poate fi coborat de pe Cruce, pana la sfarsitul lumii. [/COLOR]Deci nu poti cinsti crucea in sine, ca un obiect izolat de fapta savarsita pe si prin ea. Nu te teme de idolatrie. Cand in minte iti vine Crucea, ea aduce cu sine si pe Hristos.

Niciodata nu despart curcea de Hristos, altfel nu si-ar mai avea sensul, dar o cinstesc inpersonal, ca altarul de jertfa a lui Hristos, ca semn al biruintei ca purtatoare de putere a Domnului dar niciodata cum am zi nu pot sa-i spun unui lucru, fie el si curcea, "bucura-te" sau "ajuta-ma"

Poporul dupa parerea mea face unele excese in ceea ce priveste cultul si veneratia Crucii si a Sfintilor, si la sfinti s-a mai vorbit, noi le cerem mijlocirea potrivit cu invatatura ortodoxa, dar in evlavia excesiva a poporului sa ajuns ca sfntii sa fie considerati ei insisi "dumnezei" care prin a lor putere si cu a lor vointa pot interveni, ajuta, lumina etc
Citeam de curand o carte a unui teolog ortodox care spunea ca amestecarea asta a invataturilor sanatoase ale Bisericii si Sfintilor parinti cu tot felul de exagerari evlavioase ale poporului gen "vamile vazduhului" "cultul excesiv al unui anumit sfant sau a unor anumite moaste" etc. ii face pe multi sa se departeze de biserica iar pe tinerii care azi detin atata informatie si in general sunt mai invatati decat erau oamenii la tara si de aici si mai reticenti, sa creada ca biserica nu e decat o ramasita a unui misticism superficial, iar nu o reaala unire cu Hristos si un real mod de viata , de traire si de implinire spirituala

Daniel, asta af fii foarte mare dezamagire, a amesteca sfintii si crucea si puterea dumnezeiasca.

Pacat, mare pacat.

Sfintii sint mijlocitori pentru noi catre Dumnezeu. Prin sihastrie, viata aspra si suferinte ei au ajuns in locasurile ceresti. Rugandu-ne la sfinti, ei duc rugaciunea la Dumnezeu Tatal sau Fiul pentru noi.

Simbolul Crucii pentru noi, sigur cum bine stii, este simbolul biruintei asupra mortii si iadului. Iisus Hristos si Crucea sint nedespartiti.

Asta spre deosebire de musulmani, care nu au absolut nici un respect si veneratie fata de cruce.

Doamne ajuta, iti dau mare dreptate, in smerenia mea am citit cat de cat deologie, Doamne iarta-ma ca amintesc acest lucru si ma fac pricina de potignire

Dar problema ridicata de mine era ca in cultura populara, in trairea ortodoxiei se ridica adesea probleme de genu amestecarii credintei pure cu unele credinte mai putin pure si treaba asta e in dauna ortodoxiei care pe deoparte ridica semne de intrebare pt unii iar pe de alta pare poate sa i departeze pe multi de cele sfinte

Ortodoxia, nu-i atât de complicată pe cât o complică noi, cu prea multe gânduri inutile.

Tot timpul ma intrebam de ce nu exista un ghid clar si concis cu dogmele oficiale ale Bisericii Ortodoxe, cu credinta pe care o impartaseste ca sa putem face diferenta intre credinta si daca imi este scuzat , stupiditate

Cultele neo-protestante au acele asa numite declaratii de credinta din care-ti poti da repede seama ce cred ei

In ortodoxie de ce nu apare asa ceva? totul este atat de confuz chiar si pt noi cei ce mai studiem cat de cat, apoi pt cei ce nu le prea au cu studiul teologic

Am o carte "Invatatura de credinta Ortodoxa" dar nu stiu daca poate fi numita chiar un catechism ortodox,

asi vrea sa se faca o asemenea declaratie si sa se scrie clar , asta-i credinta Bisericii, ce este peste este de la diavol
Ma intristeaza ca fiecare sat si oras are o alta ortodoxie cu alte practici, cu alte bazaconii de unde trebuie sa alegi ortodoxia curata

Eu am inceput sa nici nu ma mir ca ne acuza sectarii cand vad cate abureli sunt puse la loc cu invatatura bisericii, eu mai ales pe siteul Youtube tot incerc sa explic sectarilor ca ceea ce scriu ei nu e ortodoxie, ci prosti babesti..nush am impresia ca in unele parti suntem chiar in semi coma spirituala
Pacat de atatea tineri, dintre care pe unii ii cunosc si eu, traitori ai ortodoxiei si sinceri doritori de cunoastere, membrii ASCOR-urilor din tara care cauta cu inima buna si plina de incredere alinarea sub aripa Sfintei Biserici, ca unii din noi am lasat sa se umple Biserica de mocirla

Cam prea dur, ca să nu spun exagerat, spus mocirlă. Bine, acum fiecare cum priveşte ( trăieşte ) Ortodoxia. Sincer, părerea mea personală, e bine cam în ori şi ce, a evita fixaţile, ce duc la blocaj în multe privinţe. Daniel dragă, poţi lua legătura cu Marius pe privat şi multe va avea să-ţi spună, dar asta numai cu voia lui şi în funcţie de timpul fiecăruia.

Tinerii sunt foarte sensibili in general, si la orice obraznicie din partea bisericii se pierd, chiar sapt trecuta am avut , sa-i zicem caz, cu o buna prietena, pe care o stiam credincioasa, decenta, despre care sa aud ca nu mai are incredere in biserica, a ramas dezamagita de preoti si de comportamentul oamenilor in timpul slujbei
Cu ajutorul Domnului, am invitat-o la biserica si i-am zis sa lase deoparte prejudecatile si tot Dumnezeu si-a aratat dragostea fata de ea, pt ca la slujba am avut un cor de copii care au cantat pricesne si preotul a avut o foarte miscatoare predica despre Sangele Mantuitorului, fapt ce a determinat-o sa afirme ca va reveni la biserica, dar vedem ca astfel de cazuri nu sunt rare, da asta am folosit cuvantul "mocirla" pt ca pt tineri asta este,
Bine acum, nu o sa-i putem impaca pe toti, tot timpul vor exista guri critice, si nemultumiti, dar tare asi vrea ca aceste guri critice sa nu fie din cauza unor practici sau obiceiuri nesanatoase, daca gura critica va fi pt ca ne traim credinta, treaba ei, dar sa nu fie pt ca ne schimonisim credinta

Excepţiile nu sunt şi nu vor fi reguli nici când. Uscături au fost , sunt şi vor fi, dar să nu generalizăm şi să dramatizăm , mai mult decât trebuie.

Da, Daniel, tu ai dreptate,, insa asta se intimpla cind o persoana nu este "cu totul" in ale credintei ortodoxe.

Uite cum vad eu ca se intimpla: uneori oameni pe care i-ai vazut in biserica, ii crezi cresti ca si tine, cauta ceva mai simplu, mai putina reponsabilitate, ceva superficial.

Doar in acest tip de persoana, se intimpla o schimbare.
Acesti oameni nu vor fii ok cu ortodoxia, insa chiar daca nu aflii imediat, nu vor fii ok nici in alte parti.

Multi cauta doar ceva ca si cum ar fii ca te inseli pe tine insuti, iti furi singur caciula cum se mai spune...

Tinerii de azi; ufff, ce greu subiect.
Unii sint cuminti si-si vad de ale lor, insa altii iti dau mult de furca, deoarece acum tentaii sint peste tot, o tovarasie proasta si merg anapoda, ce sa mai vorbim de biserica...

Evident ce uscaturi exista, noi insa cei ce iubim Biserica, trebuie sa fim mai activi, mai luptatori, trebuie sa aratam ca acele uscaturi nu sunt Biserica in intregime
Azi la Facultate din o vorba in alta sa deschis subiectul spovedaniei, toti absolut au zis nu au incredere in "popi" ca nu le plac "popii" desi ei sustineau ca e important sa te marturisesti, ba unul dintre baieti sustinea ca nu s-a mai marturisit tocmai pt ca preotul ia pus conditia "post negru 3 zile inainte de spovedanie" ori eu cred ca a pune tinerilor astfel de regului este o crima spirituala, l-a "ucis spiritual" tocmai pt ca baiatul nu crede ca este in stare sa stea atata timp flamand
Din astfel de cazuri, si cu "ajutorul" presei, lumea are o conceptie total gresita despre Biserica si preoti, e atat de trist si cei ce iubiti Biserica sigur simtiti acel gol in suflet cand auziti astfel de lucruri,
La ce a ajutat toata polemica asta? nu am facut-o doar de dragul constatarii si lamentarii ci pt a pune in inimile celor credinciosi o dorinta de spalare a imaginii bisericii debarasand-o de invataturi paganesti care sunt asociate de popor cu Biserica, debarasand-o de ideile preconcepute despre ea si facand din ea o institutie pe masura numelui ei,
Inteleg ca Biserica va fi vesnic criticata , da dar de vrasmasii ei nu de cei ce se declara crestini ba mai si participa la comuniunea liturgica dar arunca noroi pe fata Bisericii

Daniel, in Ortodoxie trebuie sa intri cu inima, nu cu mintea. Cui foloseste ca stie ca Dumnezeu e vesnic, e bun, etc, dar nu-L traieste? Oare cand vom intelege ca in Liturghie Hristos se rastigneste tainic pentru mine? Sincer, nu-mi doresc sa-L intalnesc pe Dumnezeu intre copertile unei carti, ci in plansul unei persoane de langa mine, in sarutul unei icoane de catre un copil, in mersul de zeci de km al pelerinilor, in postul unui om bolnav, si in cate alte locuri vii.

Daniel, nu este randul nostru sa fim judecatorii Bisericii, ai presei, ai oamenilor in general. Daca Dumnezeu le acorda tuturor libertate si ne tolereaza, oricat de pacatosi am fi, in viata aceasta, noi ca oameni - ba chiar mai mult - ca ortodocsi suntem datori sa luminam lumea nu sa ne innegrim noi de suparare.
Noi suntem cei ce trebuie sa se bucure in prigoane, in defaimari, in nedreptati, bine stiind ca dreptate nu vom gasi in lumea asta.

Ma gandeam de exemplu cata dragoste nespusa, cata mila de necrezut are Hristos care ii permitea parintelui Laurentiu de la Caldarusani sa slujeasca, la 1 metru de moastele Sfantului Grigorie Dascalu. Gandindu-ma la acest lucru am realizat brusc ca in lumea asta sfantul si pacatosul sunt impreuna. Cum se poate asa ceva? Datorita milei nesfarsite a lui Hristos.

De aceea zic ca infruntarea acestor realitati trebuie dusa cu dragostea credintei, iar nu cu sabia ei.

Revenim la subiect
 

Sa revenim la subiect:
Nu stiu daca exista reguli in acest sens. As vrea si eu sa stiu.
Ceea ce fac eu:
1. Citesc acatiste in ziua/perioada sarbatorii respective: pentru Sf.Maria in postul EI si pe 8 septembrie, Sf.Duh in perioada Rusaliilor, etc.

2. Citesc acatiste atunci cand simt ca am nevoie pentru sufletul meu ( de ex. pt. familie citesc Ac. Sf. Ioachim si Ana), citesc des Ac. Domnului nostru Iisus Hristos si pentru Fecioara Maria.

3. In biserica stiu ca se citesc in anumite zile la vecernie: de ex. vinerea se citeste mai ales pentru Sf.Maria, dar si pentru alti sfinti care se intampla sa cada in ziua aceea.
Mi-as fi dorit sa se citeasca in biserica mai mult, acatiste si rugaciuni catre Sfinti, atunci cand este sarbatoarea lor, dar Liturghia nu prevede asta si este pacat.

Cum se citesc? Nu stiu. In liniste, poate si cu post cand este cazul si se poate.

Maica Domnului este grabnica ajutatoare celor care o cinstesc adevarat. Ea nu este o simpla Sfanta Maria.

Multa vreme mi s-a parut nefiresc sa vad ca sunt persoane care citesc un acatist intr-un mijloc de transport in comun. Mi se parea firesc sa-l faca acasa sau in biserica. Mai tarziu mi-am dat seama ca pentru unii acest act nu era o lectura, ci o rugaciune, care poate fi facuta oriunde, chiar si in astfel de imprejurari.

Cunosc un om care avea ispita de a se enerva in trafic la volan. Incercand sa-si dobandeasca pacea si sa se lupte cu pacatul maniei, omul a inceput sa citeasca acatiste la stopuri (de fiecare data cand oprea masina la stop), iar in timp ce conducea, pe de o parte fiind in starea de pace specifica rugaciunii, pe de o parte gandindu-se la intelesul fragmentelor de acatist pe care le citea la stop, nu se mai enerva in trafic (pentru ca nu mai observa nedreptatile din trafic, ci avea mintea ocupata cu rugaciunea). Intr-un oras aglomerat reusea sa citeasca un acatist intreg dintr-un capat pina in celalalt al orasului. Si a facut asta pina cand a devenit un om extrem de calm, imperturbabil la volan (a scapat de obiceiul de a se enerva la volan) si s-a si imbogatit cu intelepciunea cuvintelor de folos pe care le-a aflat din acatiste (a invatat ceva duhovnicesc din asta). Iar ajutorul/binecuvantarea Lui Dumnezeu a fost mare pt acel om.

Asa ca nu ti se pare mai bine ca omul sa se roage un acatist si in mijloacele de transoprt in comun decat sa stea sa-si judece semenii care eventual il deranjeaza cu ceva? Nu e mai bine sa-si preocupe mintea cu rugaciunea decat s-o lase sa zburde la amintirile pacatelor de peste zi, daca tot are o pauza (de ex in tramvai)?

Rugaciunea ne fereste de pacat in atat de multe moduri subtile!
Cauta doctor inainte de a te imbolnavi si roaga-te inainte de a veni ispita. Roaga-te, caci rugaciunea te va feri de pacat. Sfatul asta l-am primit de la un parinte. Si are atat de multa dreptate!

Oricum sintem datori sa ne rugam oricand. Biserica recomanda crestinului rugaciunile anumitor momente ale zilei (de dimineata, de seara, la inceperea/terminarea lucrului, la mese, etc), deci toti credinciosii practicanti se roaga la anumite ore/momente ale zilei. Imagineaza-ti cum "aude" Dumnezeu rugaciunile noastre - dimineata si seara toti credinciosii "practicanti" intr-un cor, in restul timpului zilei numai rugaciunile monahilor presupun (sau cu precadere), in noaptea de Inviere ale tuturor. Dar oare monahii aia au vreun har special fata de noi mirenii? Oare nu ar trebui sa ne alaturam si noi, in masura posibilitatilor timpului nostru rugaciunilor lor pe restul parcursului timpului zilei? sau la noi e cu orar si in rest pauza (de parca am fi niste robotzei care pornesc la anumite ore)? Oare in Rai oamenii se roaga tot asa "cu orar" sau se roaga continuu (cum zice rugaciunea)? Pai daca vrem sa ajungem in Rai, presupun ca ar trebui sa ne invatam, sa ne facem un obicei, de a ne ruga mai mult, cred, nu? Eu intrebarile astea mi le-am pus la un moment dat, gandindu-ma oare cum ar fi daca si Dumnezeu ne-ar asculta (ar raspunde) rugaciunilor noastre tot asa, cu orar, numai in anumite momente ale zilei, asa cum avem noi teninta sa ne rugam "cu orar" Lui. Ar fi tare rau pt noi... Asa ca sa multumim Lui Dumnezeu pt mila si iubirea Sa pt noi si, daca il iubim, sa ne rugam cat mai mult, macar de fiecare data cand ne aducem aminte de El si in afara "orarului" minim cerut de biserica.

Asa este, nu are insemnatate locul in care citim un acatist; important e modul in care il citim.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune, legat de locul rugaciunii: "Ieremia era in noroi si se ruga lui Dumnezeu. Daniil, in groapa leilor, si imblanzea pe Dumnezeu. Moise, pe mare si Dumnezeu ii zicea: Ce strigi catre Mine? Talharul, pe cruce, si i s-a deschis cerul. Deci si tu, oriunde ai fi, roaga-te cu constiinta curata si Dumnezeu te aude".

Iar Sfantul Ioan Scararul ne marturiseste: "Aflandu-ma undeva intr-o adunare, am cunoscut un frate sarguincios suparat de ganduri rele. Acesta, neafland loc potrivit pentru rugaciune, intrand la locul trebuincios pantecelui, ca si cand a fost silit de acesta, a pornit acolo cu rugaciunea plina de putere impotriva celor ce-l razboiau. Iar dojenindu-l eu ca pentru nepotrivirea locului, a zis: Fiind urmarit de ganduri necurate, m-am rugat in loc necurat ca sa fiu curatit de ele.

Oricand , oriunde , si de cate ori putem ! Nu exista restrictie in acest sens . Este singurul " abuz " folositor noua !:1:

Frumos spus! Scurt, concis si la obiect. :1:

Daca Dumnezeu e prezent in viata noastra tot timpul si peste tot (oricand si oricunde), macar pentru faptul ca inca traim, din mila Lui, chiar daca noi nu-i constientizam/simtim prezenta din cauza pacatelor noastre, atunci sintem datori si noi sa fim prezenti in fata Lui tot timpul si oriunde ne-am afla (oricand si oriunde), prin rugaciune (vorbirea cu El). Asta ar trebui sa fie starea noastra fireasca, a lui Adam cel dinainte de cadere, cel din Rai, care vorbea cu Dumnezeu. Spre asta ar trebui sa tindem si sa ne nevoim, daca ne dorim sa ajungem din nou acolo impreuna cu Dumnezeu. Nu starea lui Adam de dupa cadere, cel ce s-a ascuns de Dumnezeu si nu i-a mai vorbit neintrebat.

Doamne Iisuse Hristoase, miliueste-ma pe mine pacatosul!
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi!
.

cu lumina aprinsa sau stinsa/?are ceva dak citesc pe intuneric doar la lumina lumanari?