Mi-e frica ca ma duc in iad
 

Salutare... am deschis acest topic cu speranta ca voi primi niste sfaturi... eu de cand ma stiu am incercat sa fiu un om bun, sa ii ajut pe altii ori cu o vorba buna ori cu o fapta buna, am incercat sa ii iubesc.. dar nu stiu ce se intampla ca patesc numai rau, parca totul e impotriva mea, nici in casa nu mi-e bine, nici in societate nu-mi gasesc locul. Am inceput sa am din ce in ce mai des crize de furie si de multe ori ma intreb de ce pe unii Dumnezeu i-a facut blanzi si intelegatori iar altii n-au putere sa faca fata incercarilor.. pentru mine e clar ca viata e o incercare, un test pe care il treci, ori il pici... mi-e tare frica ca eu nu fac parte din alesii lui Dumnezeu si de aceea primesc tot felul de piedici... acum putin timp am visat ca fugea lucifer dupa mine si ma punea sa zic ca el e tatal meu si eu ii ziceam ca nu, Iisus Hristos e tatal meu si tot ma alerga, parca nu mai puteam sa scap de el.. asta nu a fost singurul vis ciudat, am avut zeci de vise cu demoni care fugeau dupa mine dar din cate tin minte nu m-au prins niciodata, uneori le faceam cruce si dispareau. Eu incerc sa am credinta puternica si sa lupt cu ispitele dar tot timpul esuez si cad prada nervilor... nu stiu cum sa fiu mai cumpatata si sa nu mai imi ies asa din fire.. sunt sigura ca Dumnezeu ma iubeste asa cu bune si cu rele dar mi-e frica ca nu am sa ajung niciodata la inaltimea asteptarilor Sale.. macar sa fiu ca talharul de pe cruce :( Pacate am destule insa cel mai mare pacat al meu e mania.. cum sa ma indrept? invatati-ma :(

După toate ce le-ai scris , 50% eşti vindecat ! Citeşte cam tot ce se poate de pe aici şi nu în ultimul rând citeşte din Sfinţii Părinţi. Mai toţi au capitole întregi despre mândrie şi nu numai. Nu căuta răspunsuri miraculoase , reţete unice . Un duhovnic bun, face cât 1000 de răspunsuri date aici. Doamne ajută !+

Multumesc pentru cuvintele incurajatoare! Dumnezeu sa te binecuvanteze! Am sa mai citesc, dar din pacate nu reusesc sa pun in practica ceea ce imi propun.. duc o lupta continua cu mine insumi, m-am saturat sa dau gres si sa il supar pe Dumnezeu. Offf, cine ne mai da si noua din blandete?

Pai cel mai usor e sa iti gasesti un duhovnic.
Eu nu stiu sa iti recomand dar poate te ajuta careva de pe aci de pe forum.

Noi toti suparam pe Dumnezeu, treaba este cum si in ce fel? Cu voia? Fara voie?

Si mie, personal, imi este teama uneori ca nu fac destul, ca gresesc mult si incerc sa ma indrept, insa cum zici sint multe incercari,iar dup cite stiu eu, cu multa rugaciune, cu un sfat bun de la duhovnic, cu spovedanie, totul se indreapta.

Curaj, citeste din carti duhovnicesti, dr mai ales vietile sfintilor parinti, ele find pentru noi un exemplu de urmat in viata de tote zilele, ce au facut dansii la incercari si acolo vei afla multe raspunsui la intrebarile tale.

Uite ici citeva link-uri:
carti:
http://schituldarvari.ro/index.php?page=md_prodromita
http://www.scribd.com/doc/3064730/pr...i-RASCUMPARARE

aici sint vietile sfintilor pe luni:
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/vsian.html

alte informatii:
http://www.ortodoxmedia.com/inregist...postim_sanatos


Sper sa-ti ajute.
Totusi ai nevoie de multa rugaciune si post pentru combate incercarile.:53:

Multumesc din suflet pentru linkuri si pentru sfaturi! La ultima parte m-ai facut sa imi dau seama unde am gresit... cred ca de asta sunt asa de vulnerabila la rele, ca nu prea ma rog si nu tin post! Sunt tare lenesa si delasatoare, de asta face diavolul ce vrea din mine!
App, ati observat ca cu cat incercam sa ne indreptam mai mult, cu atat primim mai multe ispite? Diavolul nu ne lasa sa avansam, trebuie sa fim tari caci cu cat crestem in credinta cu atat ispitele sunt mai puternice!
Doamne ajuta! :53:

Trebuie post si rugaciune, incercarile tale poate nici mcar nu sint incercari, daca tu nu te rogi si nu postesti.

Ceea ce ti se intimpla este cu totul altceva, ceea ce ai descris tu inprimul tau mesaj postat aici, este diferit de ultimul...

Incerca sa schimbi ceva - de ex cum am mai spus deja: posetste si roaga-te. Asta va schimba mult situatia.

Draga doarunom,legatura cu Dumnezeu este ceva ce tine exclusiv de latura spirituala a omului,iar eu din ce observ,lupta ta cu asa zisele ispite se poarta mai mult la nivel rational.
A incerca sa iubesti...sugereaza un efort in acest sens ori dragostea fata de tot ce semnifica creatia lui Dumnezeu trebuie sa fie ceva dezinvolt,natural,nimic fortat.
Sufletul nu cunoaste ranchiuna,furie,trufie,astea pornind din ego,care se pare ca iti da mult de furca.
Tu spui ca ai credinta puternica,dar iubire ai?Fata de tine in primul rand ca si creatie divina ("Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!"-ceea ce inseamna ca inainte de orice pe noi insine trebuie sa stim sa ne iubim) si apoi catre orice semnifica lucrararea lui Dumnezeu?

[COLOR=green]Nu-ti fă probleme. Deja esdti in iad dar nu realizezi![/COLOR] :63:

Sfantul Siluan Athonitul a auzit de la Hristos cuvintele: "Tine mintea in iad si nu deznadajdui."

Sa ne vedem vrednici de iad, datorita neiubirii noastre, insa sa nu incetam a nadajdui in dragostea si mila lui Dumnezeu fata de noi. Asa ca, cui ii este frica de iad, sa nu fuga de el, ci sa se vada vrednic de iad, spre a nu avea partasie cu el.

Sfantul Ioan Carpathiul (daca nu ma insel) spunea: "Saracia imbratiseaza pe cel care se teme de ea." Tot asa, este si cu iadul: iadul imbratiseaza pe cel care ajunge sa se gandeasca numai la el, pierzand din vedere dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu.

Vrem sa-I aratam lui Dumnezeu ca iubim lumina? Sa ne nevoim spre aceasta, sa inmultim rugaciunea si sa postim cat putem. In acelasi timp, sa iubim pe oameni si sa fim slujitorii lor.

Si iadul va ramane doar cu mainile intinse spre noi.

Sa ne fie foarte clar: diavolii NU au putere asupra noastra, nu pot sa ne stapaneasca decat in masura in care ii lasam noi. Ei se intersecteaza cu noi numai si numai la nivelul gandului. Deci sa nu te temi de ei o data ce Hristos te ajuta in lupta impotriva lor.

Cat despre nervi, majoritatea dintre noi sufera de aceasta patima. Eu recunosc, au spus-o si altii. Dez-patimirea e mai dificila daca pacatul e in om de multa vreme. Viciile nu-s pacate noi, usoare... Dar harul lui Dumnezeu te ajuta chiar si asa; incet-incet si cu multa rabdare ne putem curati de tot raul.

Ispitele oricum nu se vor opri, pana la ultima suflare; problema este ca unii se descurajeaza daca pica in pacat, ceea ce e o mare greseala. Daca ne straduim serios sa ne impotrivim raului inradacinat in noi, atunci Domnul ne va ajuta sa ne revenim la conditia dintai. Sa avem credinta in Cel ce a biruit lumea (lumea=raul in acest context) si sa nu ne lasam stapaniti de vrajmasi din lene sau de frica razboiului nevazut...

Multumesc, frumos ai scris :) Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Heaven, am un ego cat casa, de mic copil am fost o fire mai colerica si am sarit ca arsa daca cineva 'indraznea' sa ma deranjeze...
Iubesc nespus de mult natura si animalele numai ca pe oameni nu pot sa ii inteleg... asta incerc eu sa fac, sa-i iubesc si pe ei precum ma iubesc pe mine insumi (pe mine ma iubesc prea mult, de asta cred ca nu pot renunta la mine).
Credinta puternica nu am caci daca as avea macar cat un bob de mustar as misca si muntii precum spune mantuitorul nostru Iisus Hristos...
patinina34, ai punctat bine, la mine mai mult sunt mofturi decat incercari.. am sa incerc sa postesc si sa ma rog mai des.

Ai dreptate in tot ceea ce ai scris... Dumnezeu sa ne ajute sa ducem pana la capat lupta cu vrajmasul nostru! Eu ma descurajez destul de usor, daca citesc cateva pasaje din biblie la ceea ce ne invata mantuitorul nostru Iisus Hristos, vreau sa ma tin de poruncile Sale dar fac tocmai pe dos daca ma supara cineva... Azi-noapte am visat ca am intrat intr-o farmacie si era un calugar batran pe jos iar eu aveam in sacosa niste paini, si i-am dat o paine si niste bani si cand s-a uitat la mine avea o privire atat de smerita... ce e ciudat e ca de rareori fac bine in vis, de multe ori iau oamenii la bataie dar de data asta ma purtam cu grija cu toti... sper ca voi reusi sa fiu asa si in realitate :)

Citind ce ai scris mai sus, mi-a venit in minte un pasaj din cartea "Quo vadis":

"De cand am ajuns sa cunosc oamenii, am inceput sa iubesc animalele."

Este o ispita. Si pe mine ma incearca.
Problema este ca degeaba iubim totul, daca nu-l iubim pe om.
Omul este cea mai mare nenorocire su uraciune din lume, dar si cel mai minuna lucru cu putinta.

Omul este zidit spre a deveni "templu al Duhului Sfant".

Mare adevar ai grait! Inainte cand era ceva mai ratacita, credeam ca daca iubesc natura si animalele voi fi pe placul lui Dumnezeu, dar dupa un timp citind mai multe din vorbele intelepte ale sfintilor, mi-am dat seama ca asta nu ma schimba cu nimic, si ca raman acelasi om uracios si egoist. Prima carte care m-a indreptat a fost " Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie".. nici acum nu stiu cumde ma apucasem sa o citesc, mai ales ca ma amagisem cu multe povesti new age-iste frumos impodobite. Trebuie sa ii iubim pe dusmanii nostrii mai mult decat pe apropiati, ca aici se va vedea adevarata noastra iubire.

Te sfatuiesc sa ignori visele, pentru ca nu-ti folosesc la nimic. Uita de ele pur si simplu.

@doarunom: Am citit cam ce ai scris şi ce ţi s-a spus. Citind ce ai postat prima oară mă face să consider că cel mai bun lucru pe care să-l faci e să povesteşti lucrurile astea cu un duhovnic. Sincer nu prea pot fi de acord cu cei care dau sfaturi cu astfel de lucruri neştiindu-ţi personalitatea ta.

Hai să îţi povestesc o povestioară despre mine. Eram un timp obsedat de o fată, eram tot timpul deprimat şi fata nu mă iubea, eu o doream ( deşi o cunoşteam doar de pe net şi prin mesaje la telefon ) şi eram distrus etc etc etc. Am avut şi eu vise cu sfinţi, cu draci şi nu mai ştiu cu ce. Am fost la Petru-Vodă şi m-am apropiat de un monah ce fusese căsătorit şi care îmi spunea la un moment dat chestii de genul că Dumnezeu nu a lăsat pe satana să se atingă de sufletul lui Iov ceea ce se întâmplă acum şi de asta sunt aşa ( mai aveam ispite de genul că mă simţeam tot timpul în plus la mănăstire, la o icoană făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir am văzut într-o noapte că Hristos şi Maica Domnului priveau cu o mândrie drăcească pe toţi credincioşii care erau plini de evlavie faţă de icoană şi mie mi se părea că erau ca nişte fanatici după icoană etc.). Mila lui Dumnezeu a fost că am ajuns să mă spovedesc la un ieromonah la Petru-Vodă care "nu putea" să îmi înţeleagă sufletul meu. Adică odată când am avut o ceartă cu îngrijitorul bisericii, ieromonahul neştiutor a îndrăznit să îmi spună că m-aş fi putut smeri în faţa respectivului om când nu înţelegea că firea mea nu ar fi putut în respectivul caz. Sesizezi ironia? Eram f mândru şi din păcate acel monah binevoitor ( şi era sincer binevoitor ) mi-a mângâiat ego-ul din cauză că nu îmi cunoştea sufletul meu cum era. Aşa şi aici: duhovnicul te poate ajuta cel mai bine.

Da, asa e... nu prea trebuie sa le luam in seama...

Multumesc pentru sfat si pentru ce mi-ai povestit :) Ai mare dreptate, mandria asta ne da mult de lucru... cred ca asta e cauza tuturor relelor, fiind pacatul primordial. Trebuie sa invatam sa ne smerim si sa realizam ca suntem nimic fara Dumnezeu!

Problema nu este ca iubesti natura si animalele pentru ca si ele sunt creatie divina si reprezinta frumosul pe care Dumnezeu ni L-a lasat spre pastrare.
Problema este ca in toate trebuie sa existe ECHILIBRUL.Cei ce spun ca iubesc oamenii,in schimb dispretuiesc o floare sau necuvantatoarele,in egala masura cu cei ce spun ca iubesc natura,animalele,dar nu si oamenii,sunt,in opinia mea,niste oameni nu iubesc pe nimeni de fapt cu adevarat.
Spui ca te iubesti prea mult,dar nu poti renunta la tine.Oare,la tine?Nu,iti spun eu,la Ego nu poti renunta.
O serie de contradictii pe care le-am putut observa:ai spus ca ai crezut ca iubind animalele si natura vei fi pe placul lui Dumnezeu.Lucrurile astea vin direct din suflet,natural,iubirea o simti pur si simplu,nu o ai pentru a fi pe placul cuiva,fie El si Dumnezeu.Intelegi ce iti vorbesc?Sfortarile tale vin din rational,cand acest rational ar trebui abandonat undeva si sa iti lasi sufletul realmente liber sa simta.Atunci vei vedea si de unde pornesc aceste trairi negative-orgoliu,furie extrema.Prin detasare vei vedea ca ele nu vin de la suflet,ci din ego si le vei putea controla mult mai usor.
Imi spui ca te iubesti pe tine...oare?
As putea discuta mult mai multe cu tine si m-as bucura sa o fac.Iti voi trimite id-ul meu de messenger pe privat si daca vei simti vom vorbi.

Depinde de vise,nu uitati ca Dumnezeu vorbeste oamenilor prin diverse mijloace,inclusiv vise si nu uitati ca si in Biblie sunt nenumarate cazuri in care comunicare cu divinul se facea prin intermediul viselor.

Nu m-am exprimat eu prea bine, rectific: "credeam ca daca iubesc numai natura si animalele"... ca voiam sa fiu sau nu pe placul lui Dumnezeu nu cred ca imi pasa prea tare de nu vedeam de lipsurile mele si crezand ca iubesc natura voi deveni un om mai bun... dimpotriva, eram ca un copil egoist care tinea de o jucarie si daca mi-o lua cineva, era capat de lume. Traiam efectiv numai pentru mine, voiam sa tin fericirea doar pentru mine fara a o mai imparti si cu altii... aici se vede adevaratele intentii... natura as iubi-o la nesfasit, de multe ori am simtit ca si cum raiul era pe pamant, dar nu ma gandeam ca sunt oameni afara pe strada care stau in frig si nu au ce manca.. credeam ca toti ar putea sa simta aceeasi fericire... de iubit ma iubesc dar in sensul egoist.. ma tin pe mine doar pentru mine, daca intelegi ce vreau sa spun.

Pardon... se vad adevaratele intentii...nu exista optiunea edit la postari?

Asa e heaven, dar oare suntem noi vredinici sa primim mesaje divine? Eu una nu ma simt...

...
 

Pai chiar tu spuneai ca esti delasatoare si nu te rogi prea mult, nici nu postesti. Stiu ca o sa ti se para o nebunie, dar chestia cu visele alea cu demoni, poate fi o binecuvantare de la Dumnezeu, ca sa te faca mai ravnitoare. Doamne ajuta!

Doamne miluieste!
Pot fi si de la Dumnezeu dar pot fi si de la mine pentru ca ma preocupa atat de tare ideea asta cu iadul... oricum, e mai bine sa visez asa si sa ma sperii decat sa visez ingerasi cand eu nu sunt deloc ingeras...

Asa cum spunea iubitul nostru Parinte Ilie Cleopa sa avem tot timpul vietii noastre gandul la moarte.Aceasta gandire si stare va face simtita intodeauna calatoria noastra prin viata si ca orice calatorie are un inceput si sfarsit.Viata noastre incepe de cand ne nastem si se termina la moarte.Daca am traim numai in desfatari lumesti,asa cum "exprima" si Silvestar,ne apropiem mintea de iad inca din aceasta viata lumeasca.Treptat timpul trece lin,asemeni unei adieri fara a-si face simtita prezenta sa si deodata ne trezim in pragul mortii inrobiti de pacate.Sa fugim asadar de toate acelea ce ne pot pricinui sufletului nostru intinare.Patimile si pacatele inrobesc sufletul nostru inconjurat cu zeci de lanturi inchise cu lacate bine ferecate si ne tarasc spre iad,pentru a ne izbavi si a rupe aceste legaturi si uneltiri a le vrajmajului sa alergam cu toata fiinta noastra la rugaciune si la Dumnezeu.Asa cum alergi la unul din parinti sau bunici cand te afli intr-un necaz si suparare si stii ca vei afla ocrotire,asa e si cu Dumnezeu ne apara si ne pazeste de tot ce e rau.

Post usor si cu folos duhovnicesc!

Cred ca raspunsul ni-l ofera Sfantul Siluan "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui". In prima parte este smerenia iar in a doua este credinta si nadejdea ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului.

La fel patesc si eu ca si tine, draga Silverstar. Ma straduiesc sa gandesc inainte de a scrie ceva dar nu am capacitatea necesara si, din cauza asta, scriu niste aberatii.

Mi-a plăcut o replică dată de cineva ,e haioasă !dar eu o reproduc nu ca pe o replică -tu centrezi tu dai cu capul VIAȚA E O LUPTĂ ȘI NU AI CUM SĂ NU GREȘEȘTI -A GREȘI E OMNESC ,A TE RIDICA E CREȘTINESC ,DAR A STA CĂZUT E DIAVOLESC .

Doarunom, atunci cand te angajezi la o compamie sau la o institutie publica, incearca sa ocupi un post pentru care esti competent, urmand ca in timp sa promovezi pe baza acumularii experientei si a perfectionarii pregatirii tale. Numai asa vei constata ca poti indeplini atributiunile postului fara sa te stresezi. Daca doresti de la inceput un post ale carui atributii te depasesc, te vei simti mandru ca esti deasupra altora dar, concomitent, vei simti ca esti napadit de sarcini pe care nu le poti rezolva si devii nervos, manios, stresat, din ce in ce mai nesigur de scaunul tau pe care te straduiesti din rasputeri sa-l mentii, dar care se clatina tot mai mult si risti sa fii concediat. Incearca asadar sa ocupi postul care ti se potriveste si va fi bine pentru tine, iar stabilitatea in companie / institutie este asigurata.

Multumesc tuturor pentru sfaturi!
Intamplator am dat peste un citat de Sfântul Tihon din Zadonsk care mi se potriveste de minune:
„Mulţi oameni par smeriţi şi blânzi atâta vreme cât nu sunt jigniţi; dar îndată ce simt că li se aduce o jignire, se mânie şi se aprind şi fac zgomot ca un fier încins când se toarnă apă peste el. Deci jignirea dă pe faţă ce se ascunde în inimă: mânia sau blândeţea. De aceea, printre altele, îngăduie Dumnezeu vorbirea de rău şi necazurile, ca pricepându-ne neputinţa să ne grăbim a o tămădui prin harul Lui. Aşa înveţi să-ţi cunoşti inima."

http://www.crestinortodox.ro/forum/images/icons2/53.gif

[COLOR=green]Ce vrei să spui, că eu scriu aberaţii? Nu, scriu adevăruri. Aici, pe pământ, e şi rai, e şi iad... Dincolo, dacă există un dincolo, şi eu cred că da, păşim curaţi, fără de păcat, pentru că tot ce-am făcut rău, plătim aici... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Abţine-te de la aprecieri şi, mai ales, nu te compara cu mine... E problema ta ce faci şi ce gândeşti... Bine?[/COLOR]

Da, uneori le vorbeste dreptilor si sfintilor. Insa suntem sfatuiti sa nu credem in autenticitatea vedeniilor de zi sau de noapte sau a chiar a viselor. Eu unul asa stiu. Si de va veni insusi Hristos in fata ta in aratare, ai voie sa fii sceptic de veridicitatea a ceea ce vezi si El nu se va supara. Ca dovada pilda stapanului care pleaca si lasa sluga sa aiba grija de casa sa si versetul care spune ca diavolul se poate preface in inger de lumina pentru a-i pacali pe cei creduli.

Asa m-a facut sa rad in surdina in acest ceas tarziu de noapte,acest mesaj,cu toate ca stiu ca nu este gluma.
Sincer,nu as indrazni sa ma compar cu Silvia,fiindca eu am foat intotdeauna elev si nu pedagog.

[COLOR=green]Bună dimineaţa, Ory! :36:[/COLOR]
[COLOR=green]Eu sunt foarte spontană în răspunsuri. De multe ori, şi pe mine mă bufneşte râsul când recitesc cele scrise, ori regret, dar asta este! :13:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Dar dacă nu răspund atunci când îmi vine, degeaba o fac mai târziu, calculat, pentru că nu mai sunt eu...[/COLOR] :25:

Multi au hulit pe Duhul Sfant, deci ajung in iad iar cale de intoarcere pentru ei nu mai exista. Doar chinurile vesnice!

[COLOR=green]Dispui de dovezi concrete? Chiar crezi? Inca nu ai trecut de varsta povestilor?[/COLOR] :5:

Dogma nu trebuie pusa la indoiala! Cei care incearca asta isi smintesc mintea iar focurile iadului ii asteapta!

[COLOR=green]M-am lămurit. Aiurezi! Dar să ştii că la spital nu e ca la aprozar... E deschis non stop...[/COLOR] :5: