Duminica Floriilor
 

Floriile - Intrarea lui Hristos in Ierusalim

http://str.crestinortodox.ro/foto/88...-ierusalim.jpg
Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca marturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei imparatii acordau gratieri.
Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moarte, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa.
Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noapte de Pasti: "Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim".
In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei noteaza: "Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug" (Matei 21, 5). In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta.
Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor.
"Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui". In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte.
Sfantul Ignatie Brancianinov vede in "Manzul asinei" si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim.
Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: "Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face" (Ioan 14, 21, 23).
Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul.

Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!" (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: "Rastigneste-L! Rastigneste-L!".
(Extras din crestinortodox.ro)

Explicarea Icoanei Intrarii Domnului
 

Explicarea icoanei Intrarii Domnului in Ierusalim
[SIZE=2]Este zugravita ca icoana praznicala, singura pusa pe tetrapopodul obisnuit pentru inchinarea credinciosilor in ziua praznicului sau in catapeteasma, in sirul icoanelor praznicelor imparatesti. [/SIZE]
[SIZE=2]Pe peretii locasului de inchinare - in biserica - este zugravita in conca de nord a absidei naosului, in imediata vecinatate cu icoana Invierii (Voronet) sau in absida altarului - partea de sud (Dobrovat). [/SIZE]
[SIZE=2]Intrarea Domnului in Ierusalim - fundamentare scripturistica a evenimentului[/SIZE]
[SIZE=2]Icoana este descrisa de Sfintii Evanghelisti: "Iar cand S-a apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe in Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicindu-le: Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine. Si daca va va zice cineva ceva, veti spune ca-I trebuie Domnului; si le va trimite indata. Iar acestea toate s-au facut ca sa se plineasca ceea ce s-a zis prin proorocul ce zice: "Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug. Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus, au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus Vesmintele, iar El a sezut pe ele. Si cei mai multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: Osana, Fiul lui David! S-au maniat si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Iar Iisus le-a zis: Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda?" (Matei 21, 1-12, 15-16).[/SIZE]
[SIZE=2]Sfintii Evanghelisti Marcu si Luca vorbesc numai de manzul asinei nu si de asina: "Mergeti.. indata veti afla un manz legat, pe care n-a sezut pana acum nici un om. Dezlegati-l." (Marcu 11, 2; Luca 19, 30). [/SIZE]
[SIZE=2]Strigatele de primire exclamate de multime au fost variate, asa cum se desprinde din Sfintele Evanghelii. Marcu: "Osana, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului! Binecuvantata este Imparatia ce vine a Parintelui nostru David! Osana intru cei de sus!" (11, 9-10); Luca: "Binecuvantat este imparatul care vine intru numele Domnului! Pace in cer si slava intru cei de sus!"; Ioan: "Osana! Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului, imparatul lui Israel!" (12, 13). [/SIZE]
[SIZE=2]Sfantul Evanghelist Luca arata ca si "multimea ucenicilor bucurandu-se a inceput sa laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le vazusera" (19, 37), dintre care cea mai mare invierea lui Lazar, cum mentioneaza Sfintul Evanghelist Ioan despre multimi : "De aceea L-a si intampinat multimea pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta - Invierea lui Lazar" (12, 17-18). [/SIZE]
[SIZE=2]Sfantul Evanghelist Luca mai da si amanuntul: "Dar unii farisei din multime au zis catre El: Invatatorule, cearta-Ti ucenicii! Si El, raspunzand, a zis: Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga" (19, 39-40). [/SIZE]

(sursa:crestinortodox.ro)

Traditii de Florii
 

Traditii de Florii

http://str.crestinortodox.ro/foto/885/88493_florii.jpg
In ajunul Floriilor, in Muntenia si Dobrogea se efectueaza un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor, dedicat unei zeitati a vegetatiei - Lazarica. Este un obicei practicat numai de fete. Una dintre fete, participanta la ceremonial, numita Lazarita, se imbraca mireasa. Aceasta, impreuna cu alte fete cu care formeaza o mica ceata, colinda in fata ferestrelor caselor, unde au fost primite. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.
Dupa acest scenariu, tipic pentru renovarea timpului anual sau sezonal, urma sarbatoarea prepascala a Floriilor. Sarbatoarea ofera numeroase practici populare legate de cultul mortilor: pomeni, infigerea ramurilor de salcie in morminte, amenajarea si curatirea mormintelor, acte de divinatie in care se solicita ajutorul spiritelor mortilor. Ramurile de salcie, simboluri ale vegetatiei de primavara, erau la loc de cinste: se duceau la biserica pentru a fi sfintite, se foloseau la farmece si descantece, capatau valoare de medicament pentru vindecarea diferitelor boli, se pastrau pentru a opri prin mijloace magice grindinile si furtunile distrugatoare, pentru a fertiliza cu ele stupii si vitele, etc.
Traditii legate de salcie

In Duminica Floriilor, in bisericile ortodoxe, se binecuvinteaza ramurile de salcie. In popor exista credinta ca salcia are puteri miraculoase: alunga duhurile necurate, iar animalele si pamanturile sunt ferite de lucrarea duhurilor rele. De aceea nu trebuie sa ne miram daca o mai intalnim atarnata in adaposturile animalelor.

Salcia care era dusa la biserica trebuia sa aiba mugurii desfacuti. In cazul in care vremea fusese neprielnica pentru inmugurire, atunci crengile de salcie erau puse in apa cu cel putin o seara inainte de a fi duse la biserica.
Exista si obiceiul lovirii usoare cu crenguta de salcie. Parintii isi loveau usor cu ramurile de salcie copiii, spunand: „Bataia salciei, sa fii sanatos ca aceasta!“

Salcia era pusa si in apa in care se imbaiau copiii.

Mugurii de salcie erau considerati vindecatori. Cei care mancau muguri de salcie, scapau de friguri si de alte boli. Mugurii de salcie erau introdusi in aluatul pentru paine. In popor, exista credinta ca salcia sfintita aruncata in foc, poate ajuta in cazul unui incendiu. Cu salcie sfintita, inmuiata in agheazma, erau stropite atat casele oamenilor, cat si incaperile unde stateau animalele, pentru a fi ferite de lucrarea duhului necurat.

Simbolismul salciei
 

[SIZE=2] Ca simbol al adevaratului crestin, salcia ne invata ca adevarata Putere de viata este in noi insine ; ca noua ne revine sa adapam aceasta viata din nemuritoarele izvoare ale "apei vietii" care este Hristos si Biserica Sa, si astfel sa ajungem sa traim prin noi insine, cu puterea raiului, adevarata noastra menire, aceea de a fi fii ai vietii, ai lui Dumnezeu, ai "Celui ce Este".
[/SIZE]
[SIZE=2] Prof. Dr. Remus Rus[/SIZE]

La multi ani si multa sanatate celor cu numele de Florin, Florina, Floarea, Margareta, Narcisa, Lacramioara si celelalte nume de flori!

Sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim in Rusia medievala
 

La Multi Ani tuturor celor ce astazi isi serbeaza numele.

"Sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim era insotita de ritualuri speciale in Rusia medievala.


Pelerinajul patriarhului

Inainte de a fi abolita institutia patriarhatului in Rusia, de catre Petru I, in aceasta zi patriarhul mergea, imbracat in toate vesmintele, pe un cal decorat in magar, de la locul "de inchinare" pana la Catedrala "Adormirii Maicii Domnului"- Uspenski - si inapoi. In aceasta zi, Biserica sfintea salciile si poporul asista, cu salcii in maini, la ceremonialul patriarhului. Intr-o enciclopedie ruseasca de ritualuri si obiceiuri, acest ceremonial este descris astfel: "De la Catedrala Uspenski aduceau un copac mare (infrumusetat cu mere, fructe uscate si smochine), care urma sa fie asezat pe sanie si dus prin cetate. Sub copac stateau cinci baieti, cantareti, imbracati in sutana alba, care interpretau rugaciuni.
De la palat pana la Vasili Blajenai, in piata, pe ambele parti ale aleilor, erau amplasate lazi cu salcii. Dupa ce asculta Liturghia, la capela, tarul, imbracat in straie de sarbatoare, insotit de patriarh, de clericii capitalei si de boieri, mergeau pe aleea salciilor catre Catedrala Pokrovski ("Acoperamantul Maicii Domnului", cunoscuta mai ales sub numele de "Vasili Blajenai") si asculta acolo Liturghia. In acel timp, poporul privea cu uimire locul de inchinare, infrumusetat cu catifea si stofe.

In mijlocul locului de inchinare era asezat un analog, cu o evanghelie, iar alaturi de acest loc, care era inaltat un pic, statea "magarul" pregatit pentru procesiune, infasurat in postav alb, cu capul acoperit, dar si salcia, amplasata pe o caruta speciala si impodobita asa cum se impodobesc astazi brazii de Craciun. In crengile acestei salcii atarnau diferite dulciuri: stafide, boabe de struguri, nuci, mere, flori, diferite ornamente, stelute din cupru si clopotei. Dupa Liturghie, tarul, patriarhul si clerul ieseau la locul de inchinare, protodiaconul citea evanghelia si, la timpul cuvenit, patriarhul lua evanghelia si crucea in maini si binecuvanta cu acestea tarul. Dupa aceasta, patriarhul se aseza pe "magar", tarul lua capatul fraului in mana si procesiunea, insotita de salcia impodobita, se indrepta incet, inapoi, spre palat. Atunci, poporul se aseza in genunchi si in toata piata era liniste. Baietei de 12 ani, imbracati in alb, uneori in numar de o mie chiar, aruncau pe drum bucati de postav rosu si strigau: "Osana!".

Inconjurand bisericile Kremlinului, patriarhul sau - in vremuri mai de demult - mitropolitul intra din nou in Catedrala Uspenski si slujea Liturghia. Dupa Liturghie, tarul si supusii luau masa la patriarh.

Salcia impodobita era data poporului. Dar inainte de aceasta, din salcie erau rupte crengi pentru printi si printese. Astfel, intr-un mod foarte festiv, se serba duminica salciilor in Moscova medievala, in amintirea intrarii Domnului in Ierusalim." Eugeniu Rogoti

Traditia acesta a fost desfiintata in timpul tarului Petru I (1682-1725).[SIZE=2]
[/SIZE]

Am deschis acest topic, in primul rand pentru ca sint multe lucruri pe care nu toti le stim.
In al doilea rand, pentru ca este o duminica importanta, inaintea Saptamanii Luminate.

defapt patinia..inaintea saptamanei Mari sau a patimilor.

Da, inaintea Saptaminii Patimilor! Scuze!

Parintele Petroniu Tanase spunea ca salcia este fara rod, cu putin lemn, semn al smereniei. Pe Cel smerit Il slujesc cele smerite.

S-a spus ca este lipsita de darul rodirii pentru a nu-si pierde calitatea de anuntator. E neincetat deschisa sa vesteasca intrarea Domnului in Ierusalim.

Gânduri la Duminica Floriilor
Laurenţiu Dumitru

Venind dinspre Betania, Mântuitorul Iisus Hristos intră pentru ultima oară în Ierusalimul pătimirii sale. Deşi intră smerit în cetate, călare pe un asin, Hristos Domnul este întâmpinat cu ramuri fragede (stâlpări) de finic de cetăţenii entuziaşti ai Cetăţii Sfinte, care la vederea Lui aclamă şi se veselesc. Copiii curaţi la inimă aşterneau înaintea Lui haine şi ramuri de finic, alţii le purtau în mâini şi strigau, mergând înaintea Lui: „Osana, Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel!”.

Exista la acea vreme obiceiul ca învingătorii în războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu rămurele de copac. Cei care L-au întâmpinat pe Domnul aveau un motiv straşnic să-L aclame ca pe un învingător. Hristos tocmai biruise moartea în urmă cu o zi, în Sâmbăta pe care acum o numim a lui Lazăr. Cu toţii aflaseră că Hristos înviase după patru zile pe prietenul său, Lazăr cel din Betania. O veste ca aceasta nu putea să nu se transmită instantaneu în toată Iudeea. Bucuria şi entuziasmul erau justificate de sfărâmarea morţii.

Presupunem că nu toţi veniseră din dragoste de Domnul. Cu siguranţă că în mulţimea care-L întâmpina pe Hristos erau şi mulţi curioşi, mulţi gură-cască, căci Evanghelia consemnează că ei „nu au venit numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi”.

Lazăr era o persoană cunoscută, un fel de VIP local cum am spune astăzi, şi cu siguranţă mulţi participaseră la înmormântarea sa. A-l vedea din nou pe Lazăr, întors din morţi, nu era puţin lucru…

„Osana!… Osana!”. „Ce frumos, ce minunat, ce bucurie are să fi simţit Hristos în acele clipe!” ne gândim noi astăzi, la două milenii depărtare de acest eveniment. Nu ştim însă cât se bucura… Din puţina bucurie a acestei zile credem că s-a adăpat pentru zilele grele ale pătimirii… Ce va fi fost în sufletul său, nu putem şti; sigur însă nu avea motiv de prăznuire cu cei adunaţi acolo. Înviase pe Lazăr pentru că-L iubea, dar socotesc că a vrut totodată să pregătească Ierusalimul! Acum toţi ştiau că se învie din morţi, că nu-i un basm de adormit copiii.

El, Hristos – Dumnezeu-Omul, ştia bine ce va pătimi din următoarea zi. Ştia că va fi vândut, prins şi închis. Ştia că va fi batjocorit, scuipat, pălmuit, hulit în fel şi chip. Ştia că Apostolii, speriaţi şi şovăielnici, se vor împrăştia ca potârnichile care încotro; ştia că va rămâne singur, singur cu Tatăl. Ştia că cei ce acum Îl aclamau se vor ascunde sau poate unii chiar vor striga împreună cu fruntaşii Sinedriului – „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”. Mintea îi era deja la Golgota care avea să ne fie nouă kilometrul 0 al mântuirii.

Printre Apostoli se afla şi vânzătorul, printre cei ce aclamau se aflau şi potrivnicii Lui. Între „Osana…Osana” şi „Răstigneşte-L, răstigneşte-L” sunt doar patru zile… O, fire omenească păcătoasă şi nestatornică! Cum să te încrezi în oameni?!

E Duminica Floriilor, o zi a florilor şi e vremea să ne întrebăm şi noi cu ce fel de flori îl întâmpinăm pe Domnul. Care-s faptele noastre? Ne-am învrednicit şi noi să postim după putere? Ne-am pus în minte şi-n inimă gândul bun de a ne mărturisi păcatele? Suntem şi noi Apostoli bucuroşi sau vicleană Iudă? Cântăm „Osana” şi mai apoi „Răstigneşte-L”? Azi îl cinstim, iar mâine-l scuipăm şi-l batjocorim?

Cum adică batjocorim pe Domnul Hristos? Noi nu facem asta!!! Suntem oameni cumsecade… Poate nu strigăm „Răstigneşte-L”, dar faptele ne vădesc că aceasta facem. Suntem duplicitari şi avem o autosuficienţă care ne sufocă. Ni se pare că suntem creştini, dar faptele spun altceva decât vorbele.

Fie ca frunzele de finic de astăzi care ne stau în mâini să nu se transforme subit în bice pentru Unicul Nevinovat. El nu vrea să-i strigăm „Osana… Osana”, dacă faptele noastre spun „Răstigneşte-L”, că spune Scriptura: „Nu cel ce zice Doamne, Doamne va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care M-a trimis”.

Noi ce suntem: apostoli sau trădători?

Hristos intră azi smerit în Ierusalimul inimii noastre. Vrea să rămână acolo să-şi afle locaş şi odihnă pentru ca inima noastră pururea să aibă bucurie. Dar tot Ierusalimul inimii noastre îl alungă şi-L împinge spre Golgota, Îl ucide vărsând nu sânge de prooroc, ci sânge dumnezeiesc.

Un prieten, inspiratul poet creştin Tiberiu Frim, se întreba într-o poezie: „…De ţi-aş fi văzut eu tălpile binecuvântând pământul umblându-L, poate eu cel dintâi Ţi-aş fi dorit răstignirea. Doamne, iartă-mi mie, n-aş fi ştiut ce fac”.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >

Motto:,,Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă"(Psalmul 8)

Zacharia:,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei." : ,,Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini.ar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!"(Marcu)

,,Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor."(Iisus din Nazaret)

Palm Sunday / Duminica Floriilor
 

Sărbătoare cu bucurie tuturor, oriunde v-ați afla ! Sus să avem inimile !

Asemenea tuturor,pace in suflete si bucurie!
Sa ne trezim macar in a 11-a ora din Postul Mare!