Despre lacomie, bogatie si saracie !
 

Urmând Sfintei Scripturi şi mai ales Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos şi învăţăturii Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au scos în evidenţă "marea tiranie spirituală" şi multele nedreptăţi şi consecinţe sociale negative pe care le aduce lăcomia de averi materiale trecătoare, îndemnând pe cei bogaţi să fie milostivi şi darnici faţă de săraci, să "nu îngroape comorile de aur în pământ, ci să le mute, prin milostenie, în ceruri, la loc sigur ", iar pe săraci îi îndeamnă să nu deznădajduiască, ci să adune bogăţie spirituală în suflet, prin credinţă şi rugăciune, prin cuvânt bun şi blândeţe. Sfântul Ioan Gură de Aur îl îndeamnă pe bogat zicând : " Averile pe care le pui în mâna săracilor le pui într-o visterie sigură, în mâna lui Dumnezeu. Mâna lui Dumnezeu îţi va da averile înapoi , întregi şi bine păzite ; iar când te vei duce în patria ta ( cerească ) , odată cu averile tale, vei fi lăudat, vei fi încununat şi pe deplin mulţumit şi fericit " . Acelaşi Sfânt Părinte ne spune : " Iov nu-şi lipea inima de avuţii când le avea şi nici nu le căuta când le-a pierdut ! Bunurile materiale pentru acesta se numesc bunuri, pentru ca să facem bine cu ele, nu pentru ca să le îngropăm în pământ ". Iar despre sărăcie acelaşi Sfânt ne spune : " Este mult mai bine a fi cineva sărac şi să vieţuiască în virtute, decât a fi împărat şi să vieţuiască în păcate. " Sărăcia sileşte la înţelepciune , pe când bogăţia sileşte mai mult la rele, la păcate. În concluzie, acelaşi Sfânt Părinte constată că "nici bogăţia şi nici sărăcia prin sine insăşi nu este ceva bun, ci aceasta se întâmplă în urma întrebuinţării lor. " Sfântul Grigore de Nyssa , spune atât de sugestiv : "Bogăţia v-a fost dată ca să răscumpăraţi sufletele, nu ca să vă fie pricină de pierzare " şi Sfântul Ioan Gură de Aur, completează genial : " Bogăţia este un bine , însă nu în sine, ci în mâna celui drept, pe de altă parte, sărăcia este ceva rău, însă nu după firea ei, ci prin gura celui necucernic, pentru că el, supărat pe ea, învinovăţeşte şi huleşte pe Făcătorul său . "

Preafericitul Părinte Daniel a subliniat de nenumărate ori faptul că trăim într-o lume în care oamenii caută mai mult bogăţia materială trecătoare decât "bogăţia spirituală a credinţei şi a vieţii veşnice, iar pe lângă sărăcia materială tot mai aspră , se arată şi o sărăcie spirituală a oamenilor, ca slăbire a credinţei, o răcire a dragostei frăţeşti şi o diminuare a faptelor bune . " Întradevăr, lumea modernă în care trăim, obsesia după cele materiale , a învins în mare parte trăirea adevărată, sensul vieţii noastre în astă lume trecătoare. Această cursă nebună , ne-a orbit pe mulţi, a împietrit , a rătăcit şi a răcit multe suflete. "Grija excesivă pentru bogăţia materială înăbuşe adesea rodirea cuvântului lui Dumnezeu în viaţa omului ( cf. Matei 13, 22 ; Marcu 4 , 19 ; Luca 8, 14 ) .

Obsesia dupa cele materiale e mai mult din pricina slavei desarte. daca nu ar fi rusinea ca esti prost îmbracat, ca nu ai vizitat nu stiu ce tari, ca nu ai nu stiu ce casa nu ai mai dori sa ai bani. Îti trebuie curaj si credinta sa înfrunti presiunea psihologica a societatii, sa nu te conformezi 'modelului' social.

Câd de actuale sunt cuvintele din Pilde ( 11,26 ) şi nu numai : Nu scumpi produsele tale, îngreunând nevoile celor lipsiţi ! Nu aştepta să lipsească grâul de pe piaţă , ca să-ţi deschizi tu hambarele," căci cel ce scumpeşte grâul este blestemat de popor. "
Nu aştepta vremuri de foamete , din dragoste de aur ! Nu aştepta o lipsă generală , ca să-ţi înmulţeşti averile ! Nu face comerţ cu nenorocirile oamenilor ! Nu preface mânia lui Dumnezeu în prilej de înmulţire a averilor tale ! Nu înrăutăţii cu biciul neomeniei tale rănile celor în suferinţă. ( Sfântul Vasile cel Mare, Omilia către bogaţi ) . Bogaţilor nemilostivi le spune : n-ai milă ? Nu vei fi miluit! N-ai deschis casa, vei fi dat afară din împărăţie( a cerurilor ) N-ai dat pâine ? Nu vei fi primit în viaţa veşnică. ( Ibidem , pag. 32 ) .

Iar în alt loc din aceeaşi Omilie către bogaţi , Sfântul Vasile cel Mare întreabă : "Până când aurul va sugruma sufletele, până când va fi undiţa morţii, pănă când va fi momeala păcatului ? Până când bogăţia va fi pricina războaielor, pentru care se făuresc arme şi se ascut săbii ? Din pricina bogăţiei rudele nu mai ţin seama de rude, fraţii se uită cu ochi ucigaşi la fraţi. Din pricina bogăţiei, pustiile sunt pline de ucigaşi, marea de piraţi şi oraşele de calomniatori. . . . Bogăţia v-a fost dată ca să răscumpăraţi suflete, nu ca să vă fie pricină de pierzare.

În vreme de secetă şi foame cumplită :
 

"Pentru aceasta Dumnezeu nu-Şi deschide mâna, pentru că noi ne-am închis-o pentru iubirea de fraţi. Pentru aceasta sunt uscate ogoarele, pentru că s-a răcit dragostea. "

Am avut mulţi colegi, ce erau obsedaţi după cele materiale, case, maşini, bani , etc. Mulţi din ei s-au dus , dar le mai spuneam câte o vorbă şi le mai transmiteam câte un gând morbid, pentru a conştientiza cât de trecători suntem în astă lume. "Vezi prietene metroul ăsta ticsit şi plin de oameni ce se îmbrâncesc ? Toţi vor fi peste un timp , cruci şi morminte ! ". Poate dacă am participa cel puţin o dată pe săptămână la o îmormântare, am deveni mult mai buni şi mult mai realişti în viaţa asta scurtă a noastră. O îmormântare, o lecţie întru trezirea noastră !

Am avut mulţi colegi, ce erau obsedaţi după cele materiale, case, maşini, bani , etc. Mulţi din ei s-au dus , dar le mai spuneam câte o vorbă şi le mai transmiteam câte un gând morbid, pentru a conştientiza cât de trecători suntem în astă lume. "Vezi prietene metroul ăsta ticsit şi plin de oameni ce se îmbrâncesc ? Toţi vor fi peste un timp , cruci şi morminte ! ". Poate dacă am participa cel puţin o dată pe săptămână la o înmormântare, am deveni mult mai buni şi mult mai realişti în viaţa asta scurtă a noastră. O înmormântare, o lecţie întru trezirea noastră , ce ar trebui să-nmormânteze o parte din găndurile noastre deşarte după cele pur materiale. O lecţie ce de multe ori o uităm mult prea repede!

Ba, sa stii ca bani iti trebuie, in primul rand ca sa faci bine cuiva, sa ajuti un nevoias, sa faci milostenie.

Draga Anca, ce se intimpla cu tine?

Analizeaza logic ce ai scris

Din ce spui, rezulta ca trebuie sa ne zbatem sa muncim,... de ce?... pentru a putea ajuta cu bani nevoiasii? oare asta este rostul muncii si a chinului de a merge la servici?

Este foarte bizar ceea ce afirmi.

Milostenia se face din suflet, din surplus, nu lasindu-ti de ex. familia de izbeliste deoarece trebuie sa-ti hranesti orgoliul tau personal de "binefacatoare"

..este anormal, de aceea ma gindeam ca treci printr-o faza grea, poate,
Doamne Ajuta!

Oare cati care au bani pun in prim plan ajutorarea nevoiasilor?? Daca ar fi asa, cand se fac strangeri de bani pentru copilasi care au o boala grava si nevoie urgenta de zeci de mii de euro pentru a putea fi operati, imediat s-ar strange acei bani...dac-ar fi asa, s-ar auzi mai des ca s-a infiintat un nou azil de batrani in localitatea X decat ca se distrug Y hectare de spatiu verde pentru a fi construit nu stiu ce centru comercial, bloc bla bla...
Cunosc persoane care pun inaintea a orice banul si chiar cred ca fara el omul nu poate exista.
Ce-o fi atat de greu de inteles ca atunci cand mori nu iei nimic din ce ai adunat pe acest pamanat, ba chiar poti pierde tot intr-o secunda ?! si deci nici nu are sens sa faci din agonisirea de averi un scop in viata!

Aşa este, foarte bine ai pus punctul pe I. De aceea spuneam ceva mai sus, că de am participa săptămânal la o înmormântare, indiferent la cine şi unde, poate am trăi mult mai cu picioarele pe pământ, realizând nimicimea noastră.

si ca sa-ti treaca prin minte sa participi la o inmormantare trebuie sa fii constient de faptul ca esti doar un trecator pe pamantul asta :1: Cum spunea parintele Cleopa ? "Care este cea mai mare intelepciune care pazeste pe om de tot pacatul si-l aduce la fericirea vesnica? Sa aiba tot timpul moartea, moartea, moartea in fata lui!! "

Domnul ne porunceşte : Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură , ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură ( Matei 6, 19-20) . Dar oare caţi înţeleg şi aplică în viaţa de zi cu zi cele scrise aici .

Câteva vorbe înţelepte ale Părintelui Paisie, legate de tema topicului:
 

Astăzi fiecare caută să răpească locul celuilalt. Însă trebuie să ne punem în situaţia celuilalt. În felul acesta îl înţelegem mai bine şi se crează între noi mai multă pace. . . Trebuie ca omul să se împace mai întâi cu Dumnezeu şi apoi să se împace cu sine şi cu ceilalţi, pentru a se înmulţi şi a stăpâni binele într-un chip bine plăcut lui Dumnezeu. . . Astăzi răul a întrecut măsura şi nedreptatea s-a înmulţit mult. . . Astăzi oamenii s-au schimbat mult. Nici pe părinţii lor nu vor să-i mai îngrijească la bătrâneţele lor. Urmăresc numai să le ia averile, după care îi bagă în azile de bătrâni. Iar acolo sărmanul bătrân se ofileşte singur. . . Comunitatea europeană este statul lui Israil şi puţine sunt pâinile ei. . . Cei de astăzi se îngrijesc numai de interesul lor. Sunt complet indiferenţi pentru binele obştesc, pentru Patrie, pentru Neam. . . Va veni timpul, şi atunci îţi vei aminti cele pe care ţi le-am spus, când chiar şi cei care nu cred sau cred puţin îşi vor schimba părerea şi vor accepta că credinţa ortodoxă este un lucru bun şi-l ajută pe om şi societatea. . .Mai demult exista "vecinătatea", care îi ajuta pe oameni. Era un sprijin pentru fiecare. Astăzi s-au schimbat lucrurile. Cunosc nişte fraţi care deşi trăiau în acelaşi bloc, timp de trei ani nu a ştiut unul de altul. Altceva este cu noi călugării care fugim de cunoscuţi şi de rude, ca să intrăm în marea familie a lui Dumnezeu şi astfel să-i iubim pe toţi oamenii. Voi mirenii, trebuie să aveţi legături între voi, şi mai ales cu rudele voastre pentru a vă ajuta. . .Vezi , animalele nu pot face prea mult rău, pentru că nu le duce mintea ! În timp ce omul, care se îndepărtează de Dumnezeu, face mult rău. Ca acesta al nostru care a învăţat contabilitate, iar acum ia meditaţii de la diavol. Vezi , fiindcă nu au dragoste între ei, se destramă, şi astfel răul nu înaintează mult. Dacă cei răi ar avea dragoste între ei, ar face mult rău. . . Astăzi există în lume multă indiferenţă. Nimeni nu se nelinişteşte, ci toţi au dat-o pe huzur. Şi dacă cineva se interesează, o face pentru buzunarul său, iar nu pentru binele în sine. Când omul nu-L iubeşte pe Dumnezeu, nu-i iubeşte nici pe părinţii săi , nici pe vecini, nici satul său , nici patria lui , pentru că şi patria este o familie mare. Un astfel de om este Netrebnic în toate.

Vai Cristi, multumesc pentru postare. Gandidu-ma la Parintele Juvenalie Ionascu, am citi aceste randuri cu lacrimi in ochi.

Să fi binecuvântată ! +

De cele mai multe ori dobândirea bogăţiei este urmare a încălcării mai multor legi şi reguli de aceia oamenii bogaţi nu sunt adeseori câtuşi de puţin fericiţi căci bogăţia atrage invidia,stresul,schimbarea firii omului care o deţine şi de cele mai multe ori boala.
Nu spun acestea pentru că am cunoscut această stare ci, o spun din cele ce văd şi aud în jurul meu.
Dar a avea un trei decent nu este câtuşi de puţin un păcat căci Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să aibă un acoperiş asupra capului,să aibă ce mânca şi ce îmbrăca.Dacă le avem pe acestea avem suficiente motive ca să mulţumim în fiecare clipă lui Dumnezeu gândindu-ne că alţii nu le au nici pe acestea.
Să rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea la toţi atât cât ne este de trebuinţă, iar celor bogaţi înţelepciune să priceapă că bogăţia este bună dacă îţi construieşti palate în cer.

"Ca valurile mării s-au ridicat asupra mea fărădelegile mele ; ca o corabie pe mare eu singur mă învăluiesc de multe greşeli ; ci îndreptează-mă Doamne , la limanul cel lin , prin pocăinţă, şi mă mântuieşte "
Ataşarea de toate bunurile pe care le acumulăm, cât trăim , înseamnă detaşare de rugăciune şi de viaţa duhovnicească. Până la urmă, pentru ce trăim dacă nu pentru a ne " rezerva" un loc în Împărăţia lui Dumnezeu ? Privite în perspectiva vieţii veşnice , casele , maşinile , bogăţiile , în general, nu înseamnă decât praf, ţărână şi iluzie. Ştim că unde este comoara noastră, acolo ne va fi şi sufletul. Deci , să încercăm ca sufletul să ne fie în ceruri.

[quote=dorinastoica14;132908Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să aibă un acoperiş asupra capului,să aibă ce mânca şi ce îmbrăca.Dacă le avem pe acestea avem suficiente motive ca să mulţumim în fiecare clipă lui Dumnezeu gândindu-ne că alţii nu le au nici pe acestea.
Să rugăm pe bunul Dumnezeu să ne dea la toţi atât cât ne este de trebuinţă, iar celor bogaţi înţelepciune să priceapă că bogăţia este bună dacă îţi construieşti palate în cer.[/quote]Multe ne da Dumnezeu , dar sa nu uitam ca nu ni le baga in traista ! Macar acest minim efort sa-l facem ( vezi si tarisoara noastra in ce hos a ajuns , numai si numai cu voia noastra ! )