Smerenie
 

Hristos a inviat!
Am si eu o intrebare care ma preocupa de ceva vreme: cand spunem ca crestinul trebuie sa fie smerit, inseamna asta ca trebuie sa stea tot timpul plecat, supus in fata celorlalti si mai mai sa ceara sa fie calcat in picioare?Sincer, am vazut ca oamenii nu vor langa ei fiinte slabe,supuse,care sa ceara suturi in fund, ca apoi incep sa profite, sa se poarte urat, si vorba aia: DACA TU NU TE RESPECTI, CUM VREI CA CEILALTI SA TE RESPECTE?
La fel si pentru femeia crestina, trebuie ea sa fie cea mai sleampata decat toate? Ca aia nu are voie, aia nu are voie, hainele ei tre' sa fie cele mai urate si mai sterse? Si uite asa ajunge barbatul ei sa se uite dupa altele ca deh, o femeie tre sa fie frumoasa si sa nu-mi spuneti ca exista un barbat pentru care sa nu conteze frumusetea.
Multumesc anticipat si imi cer scuze daca am fost mai taioasa.

Smerenia crestina inseamna a sluji tuturor celor de langa tine. Bucatarul (care gateste pentru toti) si taranul (care creste oi si vinde branza) au si ei smerenia lor, slujing altora prin ceea ce lucreaza. Smerenia nu inseamna a te umili singur inaintea tuturor (desi sfintii nebuni pentru Hristos asta faceau), ci a nu lupta cu cei de langa tine, a nu concura cu ei in dobandirea unor lucruri sau faime.

Despre smerenia sotiei crestine, citeste: Sfantul Ioan Gura de Aur - Cateheze maritale.

Smerenia se dobandeste atunci cand inveti sa ai rabdare ,bunavointa ,cand nu raspunzi cu ocari la nedreptate ,cand nu osindesti pe cel de langa tine ,cand nu raspunzi cu rau la rau ...
Smerenia nu face ,,casa buna,, cu mandria (orgoliul ) Cine renunta la orgoliu se apropie de smerenie .Smeritul nu-si priveste aproapele cu superioritate ca este sarac , nescolit ,fara functii importante ..sau urat sau mai prostut. In cel de langa tine trebuie sa vezi chipul lui Dumnezeu -cum sa-L dispretuiesti ? Cum sa nu-L respecti ?
Cine ti-a spus ca omul smerit isi pierde respectul de sine ? nu confunda respectul de sine cu mandria si nici smerenia cu prostia.E adevarat ca in ce vremuri traim ,cel cu bun simt, smerit are uneori mai multe de intimpinat decat unul cu tupeu, care stie sa dea din coate .Dar ..exista un dar trebuie sa stii unde vrei sa te situezi .
Ia sa ne uitam la Domnul ce ne invata !
Domnul Iisus este icoana smereniei ,El , Dumnezeu fiind le-a spalat ucenicilor picioarele ,tocmai pentru a intelege noi ce-i smerenia.Pentru toate pacatele a avut Mantuitorul ingaduinta , pentru mandrie nu .Si daca EL S-a smerit cum putem face noi altfel ? Si de ce e ea importanta ? Pai din mandrie se cade...cat mai jos posibil ;stim asta de la primul inger cazut...
Citeste cu atentie pilda vamesului si fariseului si vei intelege mai bine ceea ce vrei sa afli. Nu te rusina cu haine mai simple si nici cu smerenia.. daca e sa ne gandim la smerenia Sfintilor ..ne-am pune pe plans.

Smerenia te trimite in lume ca sa slujesti. In lumea de astazi, lume care nu stie decat de mandrie, omul smerit este considerat a fi omul prost. In aceasta lume spun ei, ca sa ai sorti de izbanda trebuie sa tipi, sa inspiri teama, frica, ... Mai mult, se invoca gresit si cuvintele Mantuitorului: "Indrazniti, Eu am biruit lumea". Invitatia la indraznire, nu sta in a nu tine seama de semen, dimpotriva, ea sta in a-l iubi pana la jertfa. Numai asa va ajunge si omul sa fie biruitor si nu biruit.

cateva dintre cuvintele Sfintilor Parinti despre smerenie:

Să fim întotdeauna gata să spunem: Iartă!

Smerenia şi înfrânarea înseamnă şi o delicată politeţe.

În smerita cugetare se arată o mare delicateţe, pe când mândria e o bădărănie.

Orice necaz îl întâmpină cel smerit prin recunoaşterea faptului că e vrednic de el. Cel smerit nu are vrăjmaşi: el vede în omul ce îi pricinuieşte necazuri o unealtă a dreptei judecăţi sau a proniei dumnezeieşti.

Nu judeca pe om după cele din afară ale sale dacă e smerit sau trufaş, ci după faptele lui.

Smerenia nădăjduieşte în Dumnezeu, nu în sine şi nu în oameni, de aceea purtarea ei e simplă, fără ocolişuri, statornică, măreaţă. Fiii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru trufie.

Smerenia este cunoaşterea adâncă a nimicniciei tale, schimbarea felului de a-i privi pe ceilalţi oameni, care par a te întrece în toate privinţele; simplitate sufletească; ura față de lauda omenească; statornica învinuire şi prihănire de sine; dreptatea şi purtarea fără ocolişuri; despătimirea; cunoaşterea tainelor celor ascunse în Cruce.

[quote=Carine;130212]La fel si pentru femeia crestina, trebuie ea sa fie cea mai sleampata decat toate? Ca aia nu are voie, aia nu are voie, hainele ei tre' sa fie cele mai urate si mai sterse? Si uite asa ajunge barbatul ei sa se uite dupa altele ca deh, o femeie tre sa fie frumoasa si sa nu-mi spuneti ca exista un barbat pentru care sa nu conteze frumusetea.[quote]

nu,draga Carine,femeia crestina nu trebuie sa fie nicicum sleampata;poate si trebuie sa fie cat mai naturala;ea trebuie sa aibe acea eleganta a simplitatii si a naturaletii,a decentei,a bunului simt...

[quote=carmina;130269]cateva dintre cuvintele Sfintilor Parinti despre smerenie:
Să fim întotdeauna gata să spunem: Iartă!
[/quote
Sa fim gata intotdeauna [COLOR=Red]a simti[/COLOR] iertarea! Degeaba spui Iarta daca treci scuipand mai departe...

Fratilor,parerea mea despre smerenie este aceea ca noi numai in fata lui Dumnezeu trebuie sa fim smeriti cu ceilalati oameni trebuie sa ne comportam pe aceeasi linie.Multi asociaza smerenie cu umilinta,am vazut atatia preoti/oameni care stau cu capul in jos la toate slujbele,vorbesc de parca si-ar da duhul dar defapt aceea se smeresc in fata oamenilor si asta e un pacat mai mare decat a nu fi smerit.... Deci noi nu trebuie sa ne aratam smerenia fata de ceilalti fiindca ne va cuprinde sentimentul de mandrie.Exista si o povestioara cu Sf Vasile care ne indica acest lucru.

Smerenia mandra!?
 

Adevarat a inviat!
Doamne-ajuta!

Am citit cele scrise de tine de mai multe ori pentru ca textul, sora draga, imi pare ca, paradoxal, se vrea pro smerenie dar, cere si confirmare pentru cateva fatete ale mandriei. Mi-ai adus aminte de unii oameni care imi explicau ca exista Dumnezeu, Iisus Hristos, Maica Domnului, sfinti, ingeri, Rai dar spuneau ca nu exista Iad. Cam asa suna si textul tau: sa fim smeriti, dar si un pic mandri. Nu prea se potriveste...

Nu putem expedia un subiect atat de vast ca smerenia intr-un biet reply si de aceea o sa ma refer numai la aspectele din prima jumatate a textului.

Un prim ghid de smerenie pentru mine sunt capitolele 5-6-7 din Matei. Aici Iisus Hristos nu spune sa purtam haine ponosite dar spune sa nu punem pret pe ele. Nu spune sa ceri suturi, dar spune ca daca primesti vreunul sa nu raspunzi cu aceeasi moneda, chiar daca asta te va scadea in ochii colegilor tai si vei pierde asa-zisul lor respect. Caci dincolo, fiecare va da socoteala pentru ce a facut el si nu pentru ce fac sau gandesc altii in raport cu el.

Nu cred ca Dumnezeu ne-a dat puterea de a crea si a admira FRUMOSUL pentru a ne urati, sau pentru ca sa umblam murdari si neingrijiti. Ar trebui sa deprindem arta de a gasi frumosul in simplitate si curatenie. Si, nici nu cred ca Se bucura cand ne vede excesiv procupati de aspectul exterior si neglijenti cu forul nostru interior. Oricum, lumina sau rautatea din sufletul unei persoane isi pun amprenta pe fata acesteia, pe gesturile si mimica ei. Si nu poate persoana sa le ascunda indiferent de hainele pe care le poarta.

De asemenea, eu incerc sa tin capul plecat in fata Lui pentru ca asa simt si pentru ca ma stiu un mare pacatos. Si nu cred ca o sa fiu mai smerit daca o sa merg adus de spate si cu privirea in pamant pe strada sau la munca.

Intr-o lume din ce in ce mai egocentrista incercarea de a te smeri este un proiect de uzura si este cu atat mai usor cu cat lepadarea de sine, dragostea de Dumnezeu si dragostea de aproape ni le insusim firesc.

Doamne-ajuta!

Sa nu se inteleaga gresit smerenia: ea nu te face sa porti lucruri rupte, haine de lepadat. A face acest lucru inseamna a fi fariseu.

Ceea ce ai descris tu e o smerenie exagerată, falsă, mai mult spectacol, decât smerenie.

cred ca smerenia este prost perceputa de multi dintre noi... nimic nu invioreaza sufletul mai tare si mai frumos ca "mandria" ... fara orgoliu, mandrie, dorinta de depasire lumea asta ar fi nicaieri... competitia e buna... fara eretici nu am fi avut ortodoxie... ei au ridicat stacheta.. "smerenia" nu e buna intotdeauna... de fapt "smerenia" e stearsa, dureroasa, s.a.m.d... le-am pus in ghilimele deoarece consider ca e posibil ca sa gresesc si "smerenia" sa nu fie smerenie si nici "mandria" mandrie...

si nu mi se pare normal ca femeia sa se imbrace in halu asta... va intreb si eu.. asta e ortodoxia? de ce e asa de stearsa?

Smerenia este asezarea noastra corecta in fata lui Dumnezeu si in fata aproapelui nostru. Mandria este asezarea incorecta pentru ca ea ne ridica pe noi pe un piedestal fals in raport cu ceilalti. De aceea rugaciunea se spune in starea de smerenie, adica in raportul corect dintre noi, pacatosii, si Dumnezeu. Numai cine se roaga ca fariseul nu respecta aceasta minima cerinta. Dar nu numai in rugaciune trebuie sa fim smeriti, ci in orice lucru pe care il intreprindem. Orice intreprindere a noastra trebuie sa inceapa in smerenie si sa sfarseasca in iubire. Smerenia este si inceputul intelepciunii asa cum iubirea e sfarsitul ei.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Toate bune si frumoase, dar tot n-am inteles destul de exact care este intelesul cuvantului "smerenie". Oricum, intre timp am constatat ca este mai mult decat "respectul".

Smerenia cred ca este de fapt anularea sau chiar contrabalansarea actiunilor negative, transformandu-le in actiuni pozitive. Bineinteles ca a face asta implica o multime de lucruri. Metodele sunt dinamice. De aceea e greu de explicat in cuvinte. Dar cred ca e nici mai mult nici mai putin decat stapanirea unei legi universale. Ramane sa incerc sa inteleg mai exact, deoarece explicatii satisfacatoare, destul de exacte, nu am gasit nicaieri.

incercati sa cititi din invataturile parintelui Arsenie [Papacioc.....o sa descoperiti ce inseamna smerenia in adevaratul ei sens....

Cred ca smerenia este o modalitate mai delicata si mai avansata de a-ti manifesta iubirea:

1 Corinteni

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Iit dau niste exemple simple:
1. Iti doresti mult de tot ceva si il obtii. Daca spui "MAMAA CE TARE SUNT!!!AM REUSIT!"nu e smerenie ! Daca spui "DOAMNE TIE ITI MULTUMESC,FARA TINE NU REUSEAM SA AM NIMIC!"... este semn de mare smerenie..
Deci nu iti atribui tie nici un merit, pt.ca fara Dumnezeu nimic nu erai si nimic nu faceai...
2.Daca ai necazuri mari si incepi sa devii deznadajduit si sa dai vina pe toti cei din jur, pe sistem,pe politica,pe familie,mai rau,pe dumnezeu ca te-a uitat sau nu e corect...nu e semn de smerenie...Daca spui "Doamne ,pentru pacatele mele patesc aceste lucruri,Izbaveste-ma Doamne de cel rau" este semn de mare smerenie si indata Dumnezeu se va milostivi de sufletul tau...
Deci trebuie sa fii constient ca pacatele tale sunt cauza efectelor pe care le suporti...nu Dumenzeu te pedepseste ..
"Rabdarea raului sau umilinta in credinta lui Dumnezeu este cea mai uriasa putere asupra raului in lumea aceasta."-Arsenie Boca "Cararea Imparatiei"

Ti-ai facut o idee?:4:

Da. Din ce spui rezulta ca smerenia ar fi inteligenta, cunoasterea si acceptarea adevarului. :)

Oricum "smerenie" e cel mai confuz termen pe care l-am intalnit. Cineva care vrea sa inteleaga destul de detaliat si exact cum stau lucrurile, ar trebui sa-l ocoleasca, sa inteleaga detaliile conceptului "smerenie" folosind alte cuvinte. Eu il scot complet din minte, deoarece de fapt cuvantul "smerenie" nu reprezinta nimic concret si m-ar mentine in confuzie daca l-as folosi.

Nu zic ca nu este un termen bun. Este ideal pentru conceptia populara, pentru a transmite maselor intr-o forma comprimata mai multe concepte. Dar in capul unuia care vrea sa inteleaga mai detaliat ce inseamna "smerenia", termenul creaza numai confuzie, prea multe intelesuri intr-un singur cuvant care de fapt nu inseamna nimic cat timp nu intelgi intai foarte detaliat fiecare aspect al subconceptelor conceptului "smerenie".

Oricum, intelesul adevarat al termenului "smerenie" a degenerat mult. Sau poate a fost special proiectat asa de intelepti pentru a fi un cuvant adaptabil mai multor categorii de indivizi.

Nu stiu care sa fie adevarul, in schimb nu-l includ in vocabular. Daca as folosi in exprimare termenul "smerenie", n-as spune de fapt nimic...

Dumnezeul nostru e un Dumnezeu smerit. Hristos ne indeamna: învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima.

Dar a fi smerit nu-i semn de slabiciune, ci de putere. Hristos, smerindu-Se, a patimit chiar moarte pe cruce. Dar El, spanzurat pe cruce, nu-I un invins, ci un Invingator.

Omului ii este cu neputinta sa se smereasca prin forte proprii. Smerenia este un dar dumnezeiesc. Si nu vom gusta bucuria adevarata pana ce nu ne vom impartasi de smerenia lui Hristos.

Mi se pare o prostie si o lipsa de sens ca un crestin sa se intrebe de ce sa fie smerit !!!!!!!
Pentru k asa porunceste HRISTOS,d aia !!
Ce e asa greu d inteles....?
Uneori un crestin are de ales intr-e:
1. A sta cu capul plecat in fatza celorlanti su a sta altii cu capul plecat in fatza ta.
2. A fi el calcat in picioare sau a calca el pe altii in picioare.
3. A i se da suturi in fund sau a da el suturi in fund (m-am luat dupa exprimarea d mai sus...)
4. A fi supus sau a supune pe cei din jur.

Putem alege lumea cu regulile ei dar atunci ne luam ADIO de la Viata Vesnica si Mantuire.Asta reprezinta varianta usoara,care ne satisface orgoliul.
Sau putem alege varianta grea,calea cea "stramta",dupa cum spunea Mantuitorul...care nu este calea lumii si nu e trasata dupa regulile ei.....dar asta necesita durere si sacrificii uneori intense si extreme.......asemanatoare cu ale lui Hristos.care uneori cere suturi in fund,calcari in picioare,umilintze...nu date...ci primite din partea altora.

Astea sunt cele 2 variante...SINGURELE! Si NU se pot intrepatrunde sau intersecta.Ori,ori.

Exemplu de smerenie foarte sugestiv: astazi serbam Intampinarea Domnului.Mantuitorul este dus la Templu din Ierusalim ,in a 40-a zi de la nastere,de catre Maica Sa...Fecioara Maria,pentru ca asa erau randuielile din vremea aceea si nu numai (acum se procedeaza la fel)....dar.....desi Fecioara Maria se invrednicise sa-L nasca pe Fiul Lui Dumnezeu intrupat,ea nu avea nevoie de purificare rituala, dar din smerenie se supune acestor randuieli ,dupa cum o va face si Fiul Ei...in nenumarate randuri....sa luam aminte......

Cand lucrarea este autentica, a umbla rupt si neingrijit este o masura mult prea inalta spre o incerca de capul nostru.
Si eu sunt de acord ca portul trebuie sa ne fie curat si simplu, nici atragator, dar nici respingator.

Istorii cu tâlc: Calea care duce la smerenie
 

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Văd că amintirea lui Dumnezeu rămâne în sufletul meu“. Bătrânul îi zice: „Nu este mare lucru să ai mereu cugetul împreună cu Dumnezeu, dar este cu adevărat mare lucru să te vezi pe tine mai prejos de orice făptură. Aceasta şi osteneala trupului duc la smerenie“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)

"Carine", draguta de tine!
Dragilor, sa ne rugam pentru ea, sa treaca cu bine printr-o grea incercare!

(nu vreau sa-i dau numele de botez, pt ca nu am permisiunea ei, dar cred ca un gand bun, de smerenie (induiosare) in fata suferintei ei ajunge negresit la Domnul!)

Mangaiere tie, draga mea draga!