Nu stiu unde as putea intreba despre lucrul acesta care ma framanta.. am facut asa ceva in urma cu nici 2 saptamani, neavand nici o scuza, nici o circumstanta atenuanta, nimic pe care sa pot da vina ca m-a impins sa fac pacatul asta. Stiam si ca e un pacat foarte mare dar.. nici macar pe orbire sau inselare nu pot da vina. Pe nimeni, doar pe mine.
M-am spovedit de acest pacat si am primit dezlegare + canon dar ma chinuie cumplit faptul ca nu stiu ce se intampla cu sufletzelul pe care l-am ucis. Va fi mantuire pentru el vreodata, va avea Dumnezeu mila de el ca nu a gresit cu nimic? Nu pot suporta gandul ca prin nebunia mea am despartit definitiv un suflet de Dumnezeu pentru totdeauna. Am citit ca acesti copii avortati vor fi primii care ne vor osandi pe lumea cealalta.. in amenintarea asta eu gasesc si un pic de mangaiere, ca totusi va fi in preajma lui Dumnezeu cand ma va acuza, si Dumnezeu va lua aminte la suferinta lui si poate i-o va alina.
Nu stiu nici pentru mine daca va fi iertare dincolo, indiferent de ce fac aici.. as vrea doar sa stiu ce este pentru sufletelul sau, si ce pot face pentru el ca Dumnezeu sa nu il treaca cu vederea chiar daca a fost ucis nefiind botezat. Mi se pare de neconceput ca eu sa fiu iertata poate, daca se va gasi mila pentru mine, iar un suflet nevinovat pe care l-am aruncat la gunoi, sa nu aiba parte de Lumina lui Dumnezeu.

Va rog mult sa imi raspundeti daca ati invatat si citit despre lucrul acesta.
Va multumesc.

Dumnezeu a pus la increcare credinta lui Avraam cerandu-i sa-i aduca jertfa pe fiul sau Isaac.Avraam a facut ascultare,dar Dumnezeu l-a oprit prin ingerul sau.Prin aceasta Dumnezeu a dat invatatura tuturor parintilor ca nu au voie sa-si sacrifice pe fiii lor, rapindu-le dreptul la existenta, suprimandu-i prin avorturi si metode anticonceptionale.
Protosinghel Nicodim Mandita spunea despre copiii care sunt trimisi nebotezati in afara Imparatiei lui Dumnezeu, in negurile plangatoare, sufletele lor din vreme in vreme vin in jurul mami lor si-i impartasesc starea lor jalnica.Ei o mustra ziua si noaptea de ce a facut asa,de ce a fost asa de tirana cu ei, de ce nu i-a ingaduit sa vada si ei lumina soarelui de pe cer si Lumina lui Hristos care lumineaza tuturor.Glasul sangelui pruncilor striga zilnic impotriva mamelor lor:"Pana cand Doamne vom astepta razbunarea sangelui nostru nevinovat".Ingerii plang pentru locurile lor ce au ramas goale.Avortul este ucidere mai grava si mai urata de Dumnezeu pentru ca ia dreptul la viata unei fiinte omenesti de a se invrednici de Sfantul Botez si nu are posibilitatea sa se mantuiasca dupa cum zice Mantuitorul"De nu se va naste cineva din apa si din Duh,nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu"

Si atunci o mama care a facut asta ce mai poate face pentru a se mantui? Sau totul e pierdut pentru ea, si cade in deznadejde?
Parintele Duhovnic mi-a dat canon.. mi-a spus ca Iisus Christos S-a jertfit pentru toata lumea nu doar pentru cei botezati, ca la liturghie se pomenesc si cei care au murit nebotezati, si ca exista un canon de rugaciune pentru aceste suflete.

Nu..nimic nu e pierdut in lumea asta daca ai credinta...dumnezeu mult ne iubeste si in bunatatea lui ne iarta...insa iertarea o primim numai daca ne caim pentru pacatele noastre,staruim in rugaciune si respectam canoanele date de parintele duhovnic...un canon aspru...spre ex:opt ani de pocainta(in care se plange pacatul)si cate 367 metanii(Nicodim Mandita"Intre viata si moarte")

Ehei, eu am o matusa care a facut 2-4 avorturi pe vremea lui Ceuasescu.
Cand ma gandesc ca as fi putut avea si eu niste verisoare/verisori minunati si am fi putut fi prieteni adevarati si sinceri...

christe,nu trebuie sa cazi in deznadejde;ai comite un pacat de moarte;uiti tu oare,ca Iisus,le-a dat puterea preotilor sa ierte pacatele noastre?,sigur,tu trebuie sa nu-l mai faci;fa-ti canonul,si staruie in milostenie si toate se vor rezolva;uite,imi cer iertare,dar as vrea sa-ti spun,cu mina pe inima,ca bine este sa mergi la preotul tau duhovnic,nu numai in posturi sa te spovedesti;mergi si discuta cu el atunci cind simti nevoia ;atunci cind ai o greutate pe suflet;numai asa vei putea sa tii legatura strinsa inte tine si Domnul Iisus,intre tine si Maica Domnului;
Dumnezeu sa te intareasca sa depasesti acest ostacol;

christie,fa-ti canonul dat de duhovnicul tau si remediul il poti afla la Mantuitorul nostru Iisus Hristos! Roaga-te lui Dumnezeu pt. iertarea acestui pacat, pt. eliberare si pace. El te va asculta si ajuta!



"Sufletele copiilor avortati stau intr-un loc unde nu este nici intuneric, nici lumina. Nici nu se bucura, nici nu se chinuiesc. Si ei striga la Dumnezeu: << Doamne, pt. ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, caci noi nu am vazut lumina soarelui, nu am vazut frumusetile din aceasta lume si nici nu am facut vreun pacat. >>. Si atunci glasul lor se ridica la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mana mamelor ucigase. Iar parintii care au omorat copiii in pantece, daca fac canon, ii elibereaza pe copiii lor din acea stare." - Parintele Cleopa



Ioan Gura de Aur ne invata : "Despre pocainta adevarata e necesar sa stim : in inima zdrobire, in gura spovedanie si in traire indreptare."

pt. christie
Din ceea ce scrii se simte regretul si suferinta ta...eu sunt convinsa ca Dumnezeu in MAREA SA IUBIRE nu paraseste nici un pacatos ,indiferent cat de mare i-ar fi pacatul...mai ales daca acesta se caieste si tine o permanenta legatura cu Dumnezeu prin duhovnic...si vad ca tu chiar faci acest lucru.
Ceea ce se intampla cu acele biete sufletele s-a scris mult de-a lungul timpului :ba ca nu mai au nici o sansa de mantuire ,ba ca sunt undeva dar nu chiar in Rai pt ca nu au Botezul(pecetea Sf.Duh....)...dar concluzia pe care am tras-o din tot ce am citit si parerea mea strict personala este ca Hristos ,care este IUBIRE ,ADEVAR si DREPTATE SUPREMA,NECONDITIONATA nu poate lua dreptul mantuirii unui suflet care a depins de alt suflet ,care nu si-a facut singur ceva rau sau impotriva mantuirii...cred cu toata convingerea ca sufletelul cel mic tot langa Hristos este iar celalalt poate ajunge tot acolo prin cainta si o permanenta legatura cu Hristos din momentul in care a realizat si a renuntat sa mai faca greseli...judecatile Lui Dumnezeu sunt cu totul altele fata de ale oamenilor indiferent cat am vrea noi sa credem ca ar fi asa sau altfel dar dupa mintea noastra.
Dumnezeu ne-a creat dupa "chipul si asemanarea Sa" dar ne-a lasat libertatea sa ajungem la Asemanare cu El...nu sa fim identici sau sa ajungem identici cu El....deci,cu alte cuvinte niciodata o minte omeneasca ,limitata nu poate gandi sau face cele ale LUI Dumnezeu.
Este pur si simplu umila mea parere. Iertati-ma daca am gresit cu ceva sau fata de cineva.

Aceasta este o intrebare care ma framanta si pe mine.Am considerat insa ca Dumnezeu este Dreptul Judecator si va face judecata dreapta tuturor,de aceea nu sunt de acord cu ideea ca vor fi salvati doar copiii avortati pt care mamele lor se roaga.Dar pe de alta parte nu putem noi stii ce se intampla cu aceia,ci numai Dumnezeu si el stie cum sa oranduiasca pe fiecare.

o intrebare : cine s-a protejat pentru a nu face copii, are aceeasi vina,pacat, ca cineva care a avortat?

multi duhovnici spun ca o femeie care a facut avorturi, trebuie sa puna in loc atatia copii cati avortat. adica sa convinga pe cineva care vrea sa avorteze sa n-o faca. in plus, sa ia in grija copilul salvat de la avort, sau un alt copil amarat si sa il ajute financiar cat poate de mult, sa-l tina la scoala si sa ocupe de educatia lui ca de propriul copil. as putea sa iti dau mai multe materiale despre acest lucru daca ai vrea sa discutam pe messenger sau prin mail. adresa mea este: zurlina23@yahoo.com
te astept cu drag la o discutie daca si tu doresti. Doamne ajuta!

Dr. Kenneth McAll a scris cartea: "Vindecarea arborelui genealogic" , aparuta in editura harisma.
El spune: "Eu nu sunt de acord cu aceia care argumenteaza ca, daca sarcina ar fi fost doar de cateva saptamani, copilul nu s-a format si nu conteaza. Experienta mea, in care "i-am vazut" pe acesti prunci in grupul de copii de varsta lor, imi dovedeste adevarul cuvintelor lui Dumnezeu " Inainte de a te fi zamislit in pantece, te-am sfintit si te-am randuit prooroc pentru popoare" ( Ieremia 1, 15 si Psalmii 139, 13). Acesti copii erau oameni reali, care aveau suflet si isi aminteau de un Dumnezeu al iubirii car i-a ajutat odata".
Cartea a fost mentionata la una din conferintele ASCOR. Autorul propune si o solutie pentru astfel de situatii.

DRAGA MEA, IN PRIMUL RAND POT SA-TI SPUN CA DACA TU TE MANTUIESTI SI COPILUL PE CARE L-AI AVORTAT SE MANTUIESTE- CE E DE FACUT: INCEARCA SA FACI MILOSTENIE CU CEI SARACI, SA BOTEZI UN COPIL AMARAT SAU DE LA CASA DE COPII, SI INCA CEVA FA TOTI COPII PE CARE TI DA DUMNEZEU DE ACUM INCOLO. DUMNEZEU SA-TI AJUTE

Christie, boteaza un copil, imbraca un copil sarac... si naste un copil si Dumnezeu te va ierta!

buna
 

Din pacate si eu am fost pusa intr-o astfel de situatie si nu cred ca exista zi in care sa nu ma rog pt sufletele lor la unul dintre cei doi puiuti ai mei am facut avort din motive cunoscute mie si pe care as prefera sa nu le spun...si cel de-al doilea l-am pierdut prin avort spontan insa ma simt groaznic de vinovata pentru amandoi.La mine s-a intamplat ca un medic sa imi spuna ca nu pot avea copii decat foarte greu iar eu am crezut astfel ca m-am trezit ca am ramas insarcinata si pana la urma am facut avort...la cel de-al doilea cu o seara inainte sa il pierd am avut un vis cu un baietel mai maricel care ma striga mami, mami vreau si eu sa te rog ceva dar sa nu te superi..iar eu nu spune mami nu am cu cine sa ma joc aici las-o pe surioara mea sa vina la mine si atunci am inceput sa plang si am zis ca nu vreau asta ca de ce....ca vreau sa stea langa mine...si el ma tot ruga si intr-un final am acceptat si el a luat un buchetel de flori mici si i l-a dat si au plecat tinanadu-se de mana si imi faceau cu mana...am ramas foarte impresionata si a doua zi am inceput sa am scurgeri astfel ca atunci cand am ajuns acasa l-am pierdut si l-am si vazut....Am incercat sa fiu tare insa mereu ma gandesc la ei....si am un sentiment de vinovatie si ma apasa atat de tare.....nu cred ca m-am putut ierta....nu caut aici nici un fel de intelegere sau critica...ci doar mi-am expus povestea pentru a mai alina din durere....oricum acum am un baietel de 2 ani pe care il ador nespus de mult insa mereu imi vor lipsi ceilalati doi si ma voi gandi mereu la ei...ba chioar i-am botezat pe baietel Bogdan care inseamna darul lui Dumnezeu si pe fetita Briana Maria...stiu ca pt unii este o prostie insa pt mine nu e ....nu stiu daca Dumnezeu ma va putea ierta insa stiu ca ma iubeste ca altfel nu mi-ar fi trimis un alt puiut pe nume Andrei....sper doar ca sentimentu asta de vinovatie nu ma mai preseze atat de mult....acum astept sa vina duminica si sa ma duc la spovedit dupa atatia ani....Cat despre tine Christie e bine ca macar constientizezi ca ai gresit atunci cand ai facut avortul si iti spun sincer ca Dumnezeu te-a iertat cu siguranta daca avazut ca te caiesti si esti sincera....parerea mea sincera este sa te apropii mai mult de el...eu mi-am reprimat si inca imi reprim sentimentele...am plans atat de mult cand i-am pierdut....a fost o exp[erienta traumatizanta si fizic si psihic....am, simtit totul ....Trebuie sa te gandesti ca totul in viata are un scop, necunoscut de noi intr-adevar dar are un scop...Pe mine Dumnezeu m-a ajutat enorm chiar daca am gresit foarte multa de el sau fata de mine ...tot timpul ma rugam...ba chiar seara am un ritual de rugaciune...Si singurul lucru pt care ii multumesc este ca mi-a dat viata sa traiesc si sa ma bucur de ea...fiindca si eu urma sa fiu avortata de mama insa o matusa i-a deshis ochii si uite ca m-am nascut...de asta zic in viata nimic nu este intamplator

Despre avort, cu Parintele Cleopa Ilie
 

http://www.orthodoxphotos.com/readin...l/cleopa.shtml

Veti gasi raspuns la multe intrebari.
E usor de citit.

Depinde ce contraceptie ai folosit.
Exista si avort chimic, cel cu anticonceptionale, pilule, sterilet si altele. (Domnul doctor Mihnea vorbeste si despre anticonceptionale non-avortive).

Am o intrebare cu care traiesc de multi ani,de cand am aflat ca o ruda de-a mea a facut un avort.
Din pacate,mi-a marturisit dupa eveniment si nu inainte,poate as fi reusit sa-i spun o vorba buna sau sa-i fac vreo propunere de intrajutorare.

Nefericirea este cu atat mai mare cu cat ea nu este credincioasa si nu doreste sau nu gaseste de cuviinta sa inceapa cu o spovedanie si cu un canon de pocainta,incercand sa-si spele pacatele dar sa si roage pt salvarea sufletului copilului avortat.

Nici eu nu am deschis acest subiect dureros cu ea(am banuieli ca-si regreta foarte mult fapta) si nici nu ma simt in stare sa-i fac alte recomandari pt ca si asa suntem intr-o relatie destul de tensionata si din alte aspecte ale vietii.

Intrebarea care nu-mi da pace este daca EU as putea face ceva pt acest suflet din neamul nostru?As putea?
Ce ar trebui sa fac in mod concret?Sau numai mama in discutie este cheia dilemei?

Sa o pomenesti in rugaciunile tale , sa-L rogi pe Bunul Dumnezeu sa-i lumineze mintea !
Atat , nimic mai mult , momentan , caci risti sa agravezi relatia dintre voi , caci tu esti tanara , dar credincioasa , iar ea inca nu -L cunoaste pe Dumnezeu , deci indicat este sa folosesti RUGA !

Multumesc Cristian ca mi-ai raspuns.
Vad ca nu inghesuie nimeni.

https://lh4.googleusercontent.com/-t...255B3%255D.jpg

Pai cred "ca "acest suflet" se referea mai degraba la mama si da, ea este cheia problemei.
Tu nu o sa ai niciodata atata energie sufleteasca ca sa te rogi cum trebuie pentru acel copil nenascut si necunoscut.

Mda,nu este raspunsul pe care il asteptam dar este indreptatit.
O sa mai lucram cu mama,desi la problemele existentiale pe care le are acum,nu prea cred ca asta ar fi aspectul cu care ar dori sa inceapa ordinea in viata ei...
Ma rog de ceva vreme pt ea,dau acatiste ,deocamdata nu s-a intamplat nimic reprezentativ.

Si nu se va intampla pana cand nu va deschide ea usa.Ceea ce nu tine de rugaciunile si de eforturile mele.

Personal, cred ca rugaciunea personala, facuta cu motivatie interioara puternica, insufletire si binenteles credinta este mai eficienta decat un nume citit in viteza, chiar la o slujba publica.

Am mai fost prin manastiri si vedeam calugari care recitau teancuri intregi de hartitute cu nume..ce efect are asta?
Greu de spus, probabil ce e in sufletul celor care i-au adus spre pomenire si ce au facut in plus fata de a-i trece pe acea bucata de hartie si a lasa un ban, conteaza mult mai mult.

Inteleg...

Asemenea aspecte le poate cunoaste doar Dumnezeu - sa cautam noi sa facem comparatii de genul "care are efect mai mare in ochii Lui Dumnezeu" este deja o inselare si o ispita. Sa ne ferim de asemenea curiozitati si presupuneri!

Imi spunea un ieromonah odata ca ce daca un om se roaga pentru altul chiar avand rautate in suflet (de ex se roaga pt binele dusmanilor sai, dar inca are rautate fata de ei), Dumnezeu este atat de milostiv si are atata dragoste, ca va considera rugaciunea aceluia ca o rugaciune buna pentru cel pentru care se roaga, ca Dumnezeu nu baga in seama nici lipsa de dragoste, nici prostia si nici rautatea rugatorului (lipsurile sale), ci implineste lipsurile omenesti cu mila si numara rugaciunea ca fiind rugaciune, adica buna si folositoare pentru cel asupra caruia se roaga cel plin de lipsuri. Plineste, pune Dumnezeu de la El tot ce lipseste in rugaciunea omului lipsit (din cauza patimilor sale) - si isi va arata mila Sa asupra celui pentru care se roaga.

Atata timp cat tu te uiti in urma ta (a rugaciunii tale) si te intrebi daca are efect, cumva inseamna ca vrei ca TU sa faci sa se intimple lucruri. Normal ca nu se intimpla nimic reprezentativ, pentru ca nu tu, nu rugaciunea ta face sa se intimple lucrurile, ci dragostea si ajutorul Lui Dumnezeu care oricum este pt persoana pentru care te rogi. Ia imagineaza-ti daca Dumnezeu ti-ar da satisfactie sa faca sa se intimple lucrurile in modul in care ceri/te astepti TU sa se intimple, mereu la rugaciunea ta, cam ce mandrie am putea capata noi ca oameni?
Nu zic ca ti s-ar intimpla tie sa capeti o mandrie, ci doar ma intreb asa ca principiu - oare daca nu cumva ne testeaza Dumnezeu pe toti in acest mod, ca sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne cunoastem patimile noastre, sa ne cunoastem mandria proprie (pt a ne stradui apoi sa scapam de ea) - ca de fiecare data cand vrem sa facem un bine, sa vedem daca binele acela il facem pt noi (pt/din vreo patima a noastra, bine ascunsa sub intentii bune - caz in care sarim in sus de mandrie ranita, de fiecare data cand nu iese chiar perfect, sau intimpinam vreo dificultate, sau ni se intoarce ceva rau dupa), sau daca facem lucrurile chiar pt aproapele nostru (caz in care nu ne vor durea dificultatile, ci ne vom stradui si mai mult, cu dragoste si pace in suflet, avand convingerea interioara si nadejdea ca nici o rugaciune nu trece neascultata de Dumnezeu)

Se pare că ai răspunsurile. Știam, de când ai semnalat problema, că asta faci; iar mai mult de atât, doar Dumnezeu poate.
Pentru prunc, iarăși, mai mult decât rugăciune nu văd ce poți să faci. Însă asta nu-i puțin, cum ar putea să ne pară.

Pe cel suferind de boala, l-au adus ceilalti la Hristos si l-a vindecat, pentru cererea celor care l-au adus. Deci sa nu ne indoim ca rugaciunea noastra fata de un om aflat in suferinta (in urma pacatelor proprii), va fi ascultata de Dumnezeu care este singurul ce are puterea de a deschide usa sufletului omului si de a vindeca suferinta. Sa fim insa constienti ca nu noi, ci Dumnezeu va face lucrurile.

Apropo de cine deschide de fapt usa?... iata o predica ce mi s-a parut frumoasa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...a-mormantului/

Da intr-adevar pare lipsit de smerenie sa tot astept rezulatele rugaciunilor si daca sper ca asta nu e dintr-o mandrie mascata bine in spatele unei imense mile sau grije,atunci ma gandeam ca nu se intampla nimic deoarece:
-ea este cea care trebuie sa se intoarca la Dumnezeu
-rugaciunile nu sunt ascultate deoarece eu nu am indeajunsa credinta.

Si nu sunt convinsa ca rugaciunile mele o vor intoarce la credinta deoarece cum spuneam fiecare persoana este libera sa aleaga ce fel de viata doreste sa duca.
Faptul ca de atatia ani duce viata amara pe care o duce,imi da increderea ca aceasta este calea pe care vrea sa mearga netulburata.
Cum sa-i afecteze rugaciunile mele liberul arbitru?
Poate ca nu cunosc eu destule despre rugaciune,dar cum sa mantuim pe cineva sau sa-l aducem la credinta fara participarea lui voita?

De aceea,imi luasem gandul ca eu as putea sa fac ceva in directia asta,insa ma intrebam ce as putea face pt copilul nenascut?
Cam putine,avand in vedere ca nici macar nu are un nume dupa care sa-l pomenesti la rugaciune,la pomeni,nimic.

Si am ajuns la concluzia asta(sa aleg sa ma implic)deoarece parintii ei stiu dar nu sunt credinciosi si pur si simplu nu se roaga nimeni pt linistea lui.
Aceste ganduri,mi-au venit mai mult dupa ce mi-am deschis cont aici si am citit foarte multe materiale despre avort si avortati.

L-au adus,draga Adam dar nu in stare de inconstienta :)
Era si el prezent cu spiritul,a avut dorinta si vointa sa vina,numai ca nu putea merge si atunci l-au adus ceilalti.

Este intr-adevar o predica foarte frumoasa,multumim!

Cati ani ai? Esti singura? Esti casatorita? Tatal copilului....? Familia ta....?

Ana, sunt aproape șapte ani de când a fost scris mesajul acela.

Vezi, toate pot fi adevarate, si tocmai de aceea nu are sens vreodata sa avem vreo asteptare ca rugaciunea ta (sau a altcuiva) va aduce la crediinta pe cineva (adica sa ai vreo asteptare asupra unui lucru specific pe care il doresti tu). Si tocmai de aceea mereu sintem datori sa ne cercetam pozitia noastra (pt ca de noi insine sintem intradevar raspunzatori!) - de aceea ti-am pus problema sa te cercetezi pe tine, nu pt ca te-as fi banuit de ceva (Doamne fereste!). Pe ceilalti nu e treaba noastra sa ii cercetam (ci bine ar fi sa le vedem neputiintele!), dar pe noi da, caci numai asa putem progresa (asta vrusesem sa pun problema si te rog sa ma ierti daca nu am facut-o cu suficienta claritate, tact si delicatete).
Insa poti sa fii convinsa ca rugaciunea - si a ta si a oricui altcuiva, cu atat mai mult a preotilor - sigur o va ajuta (sigur nu va trece neauzita de Dumnezeu).

Omul are decizia daca vrea sau nu sa se intoarca spre Dumnezeu, insa Dumnezeu este cel care il cheama pe om si care creaza conjunctura / conjuncturile favorabile la nivelul fiecarui om, ca omul sa se intoarca.
Dumnezeu ii intinde fiecarui om mana Sa si il cheama - si asta nu doar o data in viata ci de nenumarate ori (si rugaciunile celorlalti ajuta acestui aspect), dar daca omul in cauza este cu atentia in alta parte (spre sine sau spre vreo patima sau pacat), poate sa il ignore pe Dumnezeu pt ca nu il vede in momentul ala, nu prinde momentul (si are libertatea aceasta, e la liberul lui arbitru). Dar poate va prinde urmatorul moment cand Dumnezeu il va chema cu putere. Si tot asa. Pina la urma, cu rugaciunile celorlalti (si eu cred ca cu cati mai multi se roaga, cu atat mai bine), va lua directia corecta spre Dumnezeu intr-una din acele conjuncturi favorabile.

Nu-i neaparat asa. Uneori ne dam seama cand sintem in eroare, insa nu gasim drumul inapoi singuri, alteori ne dam seama ca ar trebui sa mergem spre Dumnezeu dar nu gasim exact iesirea din labirintul pacatului, alteori suferim dar nu ne dam seama ca este urmarea unor pacate si despre care pacate e vorba, alteori constientizam si pacatul dar nu sintem in stare sa-l biruim, etc.
Trebuie sa avem intelegere fata de neputiintele semenilor si sa nu ii consideram rau-voitori (in sensul ca e voia lor expresa) - poate fi vorba de o neputiinta despre care daca cercetam adanc in noi constientizam ca poate si noi am avut genul acela de neputiinta insa in cu totul alta directie si poate de aceea ne e greu sa o vedem. Poate chiar este cazul celui care e neputiincios (macar in sensul ca nu intelege ce i se intimpla si de unde ii vine suferinta), iar rugaciunea celorlalti ajuta mult.
Insa intotdeauna Dumnezeu este cel ce poate aduce intelegerea si luminarea mintii si a inimii omului neputiincios (si a semenilor) ca sa vada neputiinta si sa ii ajute sa o treaca, inteleptindu-l si aducandu-i pricepere si intelegere cum sa treaca ispita.
De aceea rugaciunea ajuta in toate aceste situatii - pentru ca cere ajutorul Dumnezeiesc.

Liberul arbitru nu, insa decizia de a merge spre Dumnezeu sau nu, poate fi influentata de conjuncturile favorabile pe care pune Dumnezeu in viata omului si il cheama spre El - caci Dumnezeu este cel care din mila Lui bogata aduce pe om la crediinta. Nu noi ca oameni. Doar prezenta puterii Lui Dumnezeu. De aceea sfintii au atata putere, pt ca este Dumnezeu cu ei permanent. Nu sfantul face, ci Dumnezeu, care este cu sfantul, face. Noi insa ne putem ruga Lui Dumnezeu.
Iar in aceasta priviinta, de a cere mila Lui Dumnezeu pt omul acela, rugaciunea ajuta! Nu stiu ce altceva ar putea ajuta.
In concluzie, ia-ti gandul ca tu ai putea face ceva in priviinta aceasta, ca nici un om nu are o astfel de putere. Doar Dumnezeu poate sa cheme pe om la crediinta. Iar in priviinta asta rugaciunea ajuta. Cat priveste omul, pastrand liberul sau arbitru, poate constientiza si decide sa mearga spre Dumnezeu oricand in vreunul din momentele vietii (un frumos exemplu este al Sf Bonifatie; sau talharul de pe cruce), deci nu deznadajduii si nu spune ca nu se poate, ci doar te roaga fara asteptari.

Sa stiti ca cunosc femei care chiar daca au facut o data sau poate de mai multe ori greseala asta, si si-au dat seama si le-a parut rau, la scurt timp dupa aceea, chiar un an-doi, le-a ajutat Dumnezeu si si-au reparat greseala, casatorindu-se (unele chiar cu barbatul "vinovat", sa zicem, altele nu) si dand nastere la prunci, unul sau mai multi. Altele intr-adevar s-au chinuit mai mult dar pana la urma tot S-a milostivit Dumnezeu de ele si le-a dat copii, cand nu mai spera nimeni; putine, insa, n-au avut, cel putin deocamdata, norocul asta (din cate am inteles ar fi necesari cam 7 ani de pocainta pentru ca sa ti se ierte un asemenea pacat...)

Știu și eu pe cineva care a comis-o la tinerețe și nu a mai putut avea copii după aceea. Acum are cam 50 de ani.

E nevoie de Spovedanie ca sa ti se ierte un asemenea pacat.

Canonul opreste de la Sf Impartasanie 7 ani pentru avort. Doar pentru primul. Daca sunt mai multe, doar pe patul de moarte.

Doar pe patul de moarte? De unde ai scos tu o asemenea judecata in locul Lui Dumnezeu? Poti tu sa stii si sa judeci cand are Dumnezeu de gand sa ierte pe cineva? Oare pe Sf Ap Pavel nu l-a iertat Dumnezeu cand l-a intors si facut apostol, desi ucisese si prigonise atatia crestini inainte si participase chiar la uciderea unui sfant?