Relatiile ortodocsilor cu neortodocsii
 

Care trebuie sa fie atitudinea unui bun ortodox fata de neortodocsi. Sa zicem ca dai de el, la scoala, facultate, servici, etc. E rau sa vorbesti cu el, sa il ajuti daca iti cere ajutorul (si sa fii ajutat de catre el intr-o problema sau alta), sa lucrati impreuna la un proiect sau altul, sa ai prietenie cu el.
De ce nu trebuie sa stai la masa cu el. Daca e vecinul tau de casa sau de apartament, cum trebuie sa te porti cu el.

Intrebarea de baza: Unde trebuie sa inceapa si unde trebuie sa se termine relatiile unui ortodox cu un neortodox (indiferent de religia lui)?

Parintii spun ca trebuie sa iubim pe toata lumea, sa ne purtam cu dragoste si sa ajutam pe oricine care are nevoie de noi.

In acelasi timp trebuie sa evitam pe cat se poate sa ne amestecam viata cu a lor. Inca din Vechiul Testament s-a pus mare accente pe separarea credinciosilor de necredinciosi. La fel si dupa Hristos, Biserica are canoane care ne impiedica sa ne rugam impreuna cu ei si sa ne amestecam prea mult cu ei, din mai multe motive:

1. Ca ei sa inteleaga ca sunt in afara Bisericii.

2. Ca si noi, crestinii ortodocsi sa intelegem unde este granita Bisericii, dupa cine sa ne luam si dupa cine sa nu ne luam.

Bogdan.

"De ce nu trebuie sa stai la masa cu el?" AOLEU ! stii cum imi suna ? exact cum au facut evreii cu mine, cand am stat la ei in casa- mi-au zis ca cer permisiune rabinului pentru mine ca oaspete, dar totusi, un crestin le-a spurcat Shabbat-ul. (desi nu am facut nimic ce ar incalca regulile de shabbat)
A fost o paranteza, pornisem de la chestiunea cu statul la masa...

Am mai spus-o, respect alte religii ca atare, eram in casa lor si am zis ca e mai intelept sa nu le raspund la fel. Au vrut sa merg cu ei la sinagoga, am mers . Pentru mine a fost o simpla curiozitate si o noua experienta


Eu zic ca limite ar trebui sa fie doar la optiuni de viata majore, cum ar fi casatoria sa zicem.
Ar fi frumos sa fie prietenie si pace .

Nu inteleg de ce te macina astfel de ganduri..

Sa presupunem ca ai un vecin de aceeasi religie (ft probabil)- dar care iti face numai probleme . Nu te-ar mai deranja?

Daca ai avea un vecin de alta religie si s-ar comporta foarte omeneste si respectuos , l-ai respinge din principiu?

Ai considera ca "te-ai spurcat" sau ce?

Se zice ca cel mai intelept este sa eviti in general discutii pe teme religioase sau politice cu persoane cu care trebuie sa fii prieten, esti coleg, etc, pentru ca de aici pleaca toate problemele.

Sfintii Parinti trebuie ascultati. Uneori, prin voia lui Dumnezeu, au loc convertiri majore, in cazul in care ortodoxul este induhovnicit. Alteori, dimpotriva, ortodoxul mai slab in credinta poate ceda influentelor si se poate pierde. Sfantul Lavrentie de Cernigov spunea ca nu poti sta langa un butoi cu pacura fara sa te patezi sau fara sa-ti imbibi hainele cu mirosul respectiv.

Nu se poate spune ca sunt ,,macinat" de ganduri. Doar preocupat. Iti spun si de ce. Cum am scos si eu capul in lume, m-am lovit de oameni de alte religii. La facultate am avut in grupa o baptista si un adventist de ziua a saptea. La servici am dat in birou de o pocaita.

Nu.
Dar tocmai asta vreau sa dezbatem, daca ar trebui sa ma simt spurcat, sau cum ar trebui sa fie relatiile mele cu el.

[quote=antoniap]Sfantul Lavrentie de Cernigov spunea ca nu poti sta langa un butoi cu pacura fara sa te patezi sau fara sa-ti imbibi hainele cu mirosul respectiv.[quote]
Doar cu faza cu ,,mirosul" sunt deacord, mai ales cand stai langa o pocaita cu tupeu care nu are respect de nicio credinta, in afara de a ei. Iti vine sa o arunci pe geam. Vorbesc din experienta.
Cat despre ,,patatul hainei", Daca ai o credinta statornica poti rezista. Problema e ca la un servici, o facultate, nu iti alegi vecinii. Ei se nimeresc.

Un om de alta credinta nu va ajunge sa cunoasca niciodata frumusetea Ortodoxiei daca fugi de el sau mai bine zis daca fugim de el. Nu face nimic rau, daca omul iese in intampinarea celui de alta credinta cu iubire si nu cu ura. Pentru mine e minunat ca Dumnezeu face ca soarele sa straluceasca si peste cei drepti si peste cei pacatosi. Ar trebui sa invatam multe din acest dar.

Si eu cred ca nu trebuie sa ne fie teama sa vorbim si sa ne imprietenim cu cei de alta credinta sau fara credinta. Oricum, in lumea in care traim, a deveit inevitabil si ar fi ridicol chiar sa incercam sa ne izolam. Cum spune Costel, nici nu ar folosi la nimic, nici noua, nici celorlalti.
Hristos manca cu prostituatele si cu vamesii.. Si le-a spalat picioarele apostolilor. Ca sa arate ca un crestin trebuie sa se faca cel mai mic. Nu sa se puna el in frunte ca fiind 'curat'. de altfel ideile astea de curatie vin de la evrei, nu mai sunt valabile in crestinism.
Nu ca as confunda pacatosii cu cei de alte credinta - vroiam doar sa zic ca daca si cu cei care constituiau pleava societatii Hristos si apostolii au stat la masa , cu atat mai mult trebuie ca noi sa respexctam si sa tratam ca pe un semen pe oricine.

Fani, sunt diferite varste spirituale in Biserica. Intotdeauna omul sfant il intelege pe cel pacatos, ii intelege limbajul si ii stie lupta, pe cand omul pacatos nu il va intelege pe cel drept. De-a lungul misiunii sale, Sfantul Pavel si-a adaptat cuvantul in functie de posibilitatile de intelegere ale persoanelor din comunitatile intemeiate. Apostolul neamurilor, referindu-se la primele sale predici adresate corintenilor, spune ca nu a reusit sa le vorbesca ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos.

Cred ca pentru inceput asa trebuie sa le vorbim si noi celor de alte credinte, ca unor prunci.

Arata-i tu mai intii ca ai respect pentru ea si te va respecta si ea, mai ales cind va vedea cu cita seninatate respingi imbratisarea religiei ei. Trebuie sa stii sa fi respectuos si sa vezi care sunt lucrurile care va apropie nu care va dezbina
De regula acestea sunt trairile inimii , bunatatea, milostenia,...acestea nu sunt copyright-ul vreunei religii ci apartin umanitatii
Pe acest aspect trebuie sa pistonam relatia cu ei, si ai sa vezi ca daca este sa se infurie, ei se vor impiedica in anomaliile lor dogmatice nu tu care te axezi pe dragoste si ATIT

Nevasta-mea nu e ortodoxa, decat cu numele. Ea considera toate chestiunile religioase care ma preocupa pe mine "niste tampenii". Asta inseamna ca trebuie sa ma izolez de ea pana ce devine religioasa? Nu.

Majoritatea colegilor mei de serviciu, la fel, nu sunt crestini. Nu mai am voie sa lucrez cu ei? Ba da.

Amintiti-va de pilda bunului samarinean, care desi era de alt neam, nu a trecut nepasator pe langa cel de alta religie, ci l-a tratat cu o dragoste model. Pe cand preotul si levitul au trecut nepasatori - caci legea le permitea asta, aveau justificare, nu?!

Imi amintesc de la conferinta lui Teofil Paraian ca a intrebat cineva daca avem voie sa ne rugam sau sa pomenim la Liturghie persoane de alte religii.

"Bineinteles ca avem voie!" a raspuns Teofil. O intrebare stupida de altfel... E logic ca trebuie sa-ti pese de mantuirea oricui si a tuturor, indiferent de criteriile de sortare a oamenilor.

Si eu ma gandesc ca tocmai, nu trebuie sa facem exact ca sectanta de care spui, Hector, sa ii privim pe ceilalti de sus si de parca ar mirosi urat.
Daca o sa ziceti ca 'ea n-are dreptate iar noi avem', asta nu conteaza in relatiile dintre oameni. ba cu atat mai mult, daca pretindem sa avem dreptate atunci sa ii iubim pe ceilalti. sa nu ne purtam ca niste oameni frustrati sau plini de complexe de inferioritate.

Eu cred ca trebuie sa iesim in intampinarea lor, cu este Pastorul din pilda care lasa cele 99 de oi si merge in cautarea celei pierdute. Normal ca sunt acum etichetat de ecumenism, dar cred ca datoria dialogului este a fiecarui crestin.

Cand m-am referit la mirosul urat, ma gandeam la multele ei atacuri la ortodoxie si incercarea de prozelitism. A incercat sa imi bage pe gat (nu numai mie, ci la toti cu care venea in contact) numai carti de ale ei sectare.
Intrebari de genul: S-au saturat oamenii de pupat moaste la mitropolie? Acuze ca punem oase de caine in loc de moaste, si altele. De cate ori avea ocazia jicnestea un preot, jicnestea ortodoxia. Radea de sintagme pentru Maica Domnului de genul ,,Imparateasa cerurilor. Zicea ca nu suporta Crucea. Multe treburi din acestea.
Dupa ce auzeai cu ce usurinta iti jicneste crezul si il calca in picioare, aveai un sentiment de spurcaciune. In prima zi cand i-am auzit discursul nu am mai avut liniste toata ziua. Problema era ca vorbea intruna, si eu, fiind mai mic decat ea, nu puteam sa ii ziic sa isi tina gura, cu toate ca deabea ma abtineam. Singura chestie pe care am reusit sa o fac a fost sa ii pun piciorul in prag si sa ii spun sa nu mai incearce sa ma converteasca pentru ca nu o sa ii mearga. Dar ce credeti, ca s-a potolit? Evident ca nu! Isi promova ereziile in stanga si in dreapta, hulele si insultele la adresa ortodoxiei, preotilor, razand de dogme.
Sincer, m-am regasit in cuvintele Sf. Lavrentie. E ca si cum ai sta langa cineva si ar mirosi urat. Asa m-am simtit eu.
PS: Bine ca a iesit la pensie si a disparut din peisaj. Si asa nu o suporta nimeni.

Depide acum si de om in sine, nu numai de religie. Spre exemplu, adventistul de la facultate m-a ajutat cu niste treburi. Ne-am inteles, am colaborat, destul de bine. Dar pocaita ma scosese din sarite.

Da, urat! Greu de suportat asemenea persoana.
Ce vroiam eu sa zic, este sa avem grija sa nu devenim si noi la fel.
Cred ca un adevarat crestin este si discret, are delicatete spirituala, nu da cu bata in ceilalti, nu isi bate joc de credinta lor, nu incearca mereu sa faca prozelitism. Ca aceasta sectanta de care zici.

Poate gresesc, dar cred ca nu oricine se poate angaja in discutii cu ereticii... De aceea cred ca sunt crestinii sfatuiti sa evite astfel de discutii. Evident ca Sf. Apostoli erau luminati de Duhul Sfant, dar noi suntem?
(Adica nu sunt si eu tot o oaie pierduta cat timp sunt lipsit de har?)
In plus, astfel de discutii sunt sterile, de obicei. Eu nu am vazut un om sa se clinteasca macar un pic de pe pozitia lui: mai bine anuleaza logica, decat propriile idei (mandria, in fapt). Este o mare pierdere de vreme.
Cred ca singurul mod in care poate lucra un crestin este prin propriul exemplu.

Da, asa, din pacate sunt multi cu care nu ai ce discuta, cum ai spus, mai degraba renunta la logica si bun simt decat la ideile lor.
Pe de o parte sunt si unii mai ..inocenti, personal n-am cunoscut sau in orice caz n-am ajuns sa am astfel de discutii cu ei.

Pe de alta parte stiu cateva persoane care fara cine stie ce pregatire teoologica au reusit cu destul bun simt sa inchida gura unor sectari porniti pe propaganda.

Lipsiti de har? Este greu de spus ca suntem lipsiti de har. Sfantul Grigorie Palama spune ca nici in urma pacatului stramosesc omul nu a pirdut harul. Poate vrei sa spui ca pierdem comuniunea cu Duhul Sfant sau nu conlucram cu harul care este in noi. Fara har nu putem exista, creatia si omul nu pot exista fara har.

Sfantul Pavel, apostolul neamurilor, a studiat retorica far sa stie pentru ce importanta misiune o va folosi. Astfel, se adapta cu usurinta tuturor categoriilor de interlocutori. In plus, avea acea forta interioara pe care ti-o da credinta profund traita. Sfantul Apostol Pavel nu umbla cu jumatati de masura. Se convertise printr-o mare minune dumnezeiasca si avea acea dorinta de a darui din preaplinul inimii si altora. Cuvantul sau zidea, caci era intarit de Duhul Sfant.

Din experienta stiu ca am ascultat multe predici frumoase. Eram incantata pe moment, le aprobam si-atat!

Nici nu stiu cum se face ca m-am pomenit ascultand un preot seminarist care vorbea simplu si parca simteam ca mi se adreseaza in predici MIE. Si erau multi care credeau astfel. Era ca o flacara care arde si imparte cu generozitate lumina si caldura fara a se micsora. Astfel de oameni ar trebui incurajati, daca ne dorim calitate...

Ca sa poti sa schimbi pe cineva, trebuie sa ajungi la inima lui.

Cat de adevarat.
Da, si ne trebuie har pentru asta. Insa noi avem har prin Botez, si prin participarea continua la sintele taine, si prin incercarea noastra de a le face sa dea roada in viata noastra.

Deci, sa nu punem lumina sub oboroc. Sa nu facem nici propaganda, prozelitism agresiv, sa fim disponibili pur si simplu pentru a explica, a impartasi din ceea ce stim si traim daca cineva are interesul sa intrebe. Daca facem asta cu dragoste si nu din dorinta de a ne justifica si mari pe noi insine, atunci putem ajunge si la inima lui. Insa asta este o taina - si daca dorim prea mult sa convingem pe cineva, sau chiar 'sa-i intram in inima', abia atunci nu se va intampla nimic.

Sa avem iubire fata de toti, dar sa nu punem aceasta iubire mai presus de adevarul de credinta. Pana aici trebuie sa mearga iubirea fata de oricare om. PUNCT.

Nu se spune asa undeva in Sfanta Psaltire: "Cu cel nevinovat nevinovat vei fi, iar cu cel indaratnic Te vei indaratnici".

Ar trebui sa se observe din acest citat din Psaltire modul in care sa o abordam pe acea sectanta pomenita de Hector aici:

sa ne purtam si noi cu ea dupa indaratnicia ei, caci pe langa faptul ca poseda din plin cantitati industriale de mandrie, mai calca si in picioare adevarul de credinta. Din pricina unora ca acestia, in primul rand, Dumnezeu mai permite sa se intample cate o tragedie de mari proportii in viata cate unei comunitati crestine - semn ca nu-i chiar OK sa-i suportam printre noi pe hulitorii adevarului de credinta. Chiar de ecumenistii imi vor pune eticheta de lipsit de iubire fata de aproapele, cred ca aceasta-i calea ce trebuie urmata referitor la ereticii recalcitranti si plini de mandrie.

Caz real.
 

Odata in studentie eram in camin cu cel mai bun prieten al meu un turc. In camera vecina un incendiu si o explozie. Se dusesera doi prieteni de-ai nostri. In clipa aceea ne-am rugat pentru ei in mod automat uitand ca apartinem unor religii diferite. Chiar turcul le-a aprins o lumanare (eram dotati ca se lua curentul) si pe urma si-a dat seama ca el era musulman si ca la ei nu se prevede lumanare (si inca fiu de hoge - un respectat om in comunitatea lui care a ajutat inclusiv romani ortodocsi). Cand o sa fiti intr-o situatie extrema (un avion care se prabuseste de exemplu) va rugati impreuna in mod automat.
Dumnezeu este unul si pentru toti indiferent cum ii spunem noi (Allah, Elohim, Yahwe etc). Pacat ca se promoveaza asemenea invataturi anticriste. Cristos a luat masa si cu pacatosii, Sf.Petru a intrat in casa si la politeistii romani. De unde exemplele astea ca sa nu ne rugam unii cu altii ca din invataturile Domnului NU ?

Am luat cunostinta de o conversatie intre Sfantul Siluan Athonitul si un arhimandrit care isi desfasura activitatea misionara printre non-ortodocsi. Acest arhimandrit il stima mult pe staret si a venit in diverse randuri sa vorbeasca cu el cu ocazia sederilor sale la Sfantul Munte. Staretul l-a intrebat cum anume predi­ca. Arhimandritul, care era inca tanar si lipsit de experienta, a strigat gesticuland si miscandu-se din tot trupul:

"Le spun: Credinta voastra e desfranare. Totul este deformat si fals la voi si nu va veti mantui daca nu va veti cai."
Staretul a ascultat, si l-a intrebat:
"Si, spuneti-mi, parinte arhimandrit, cred ei in Iisus Hristos, cred ei ca este adevaratul Dumnezeu?"
"Da, cred."
"Si o cinstesc pe Maica Domnului?"
"Da, o cinstesc, dar invatatura lor despre ea e gresita."
"Ii cinstesc pe sfinti?"
"Da, ii cinstesc, dar ce sfinti mai pot fi la ei de cand s-au despartit de Biserica?"
"Au slujbe in bisericile lor, citesc ei cuvantul lui Dumnezeu?"
"Da, au slujbe si biserici, dar daca ati putea vedea ce sunt slujbele lor fata de ale noastre, ce raceala, ce lipsa de viata!"

"Ei bine! Parinte arhimandrit, sufletul lor stie ca fac bine crezand in Iisus Hristos, cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti, chemandu-i in rugaciunile lor; daca le spuneti ca aceasta credinta a lor este desfranare, nu va vor asculta. Spuneti oamenilor ca fac bine crezand in Dumnezeu, ca fac bine cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti; ca fac bine mergand la biserica pentru slujbe, rugandu-se acasa, citind cuvantul lui Dumnezeu, si celelalte; dar ca in cutare sau cu­tare punct sunt in greseala, ca trebuie sa-si indrepte aceasta greseala si ca atunci totul va fi bine.

Domnul se va bucura in ei si asa cu totii ne vom mantui prin mila lui Dumnezeu. Dumnezeu e iubire; de aceea orice predica trebuie sa purceada si ea din iubire, si atunci va fi mantuitoare atat pentru cel ce predica, cat si pentru cel ce o asculta. Dar daca ii veti osandi, sufletul poporului nu va va asculta si nici un bine nu va iesi de aici."

[quote=Hector;143673]Cand m-am referit la mirosul urat, ma gandeam la multele ei atacuri la ortodoxie si incercarea de prozelitism. A incercat sa imi bage pe gat (nu numai mie, ci la toti cu care venea in contact) numai carti de ale ei sectare.
Intrebari de genul: S-au saturat oamenii de pupat moaste la mitropolie? Acuze ca punem oase de caine in loc de moaste, si altele. De cate ori avea ocazia jicnestea un preot, jicnestea ortodoxia. Radea de sintagme pentru Maica Domnului de genul ,,Imparateasa cerurilor. Zicea ca nu suporta Crucea. Multe treburi din acestea.
Dupa ce auzeai cu ce usurinta iti jicneste crezul si il calca in picioare, aveai un sentiment de spurcaciune. In prima zi cand i-am auzit discursul nu am mai avut liniste toata ziua. Problema era ca vorbea intruna, si eu, fiind mai mic decat ea, nu puteam sa ii ziic sa isi tina gura, cu toate ca deabea ma abtineam. Singura chestie pe care am reusit sa o fac a fost sa ii pun piciorul in prag si sa ii spun sa nu mai incearce sa ma converteasca pentru ca nu o sa ii mearga. Dar ce credeti, ca s-a potolit? Evident ca nu! Isi promova ereziile in stanga si in dreapta, hulele si insultele la adresa ortodoxiei, preotilor, razand de dogme.
Sincer, m-am regasit in cuvintele Sf. Lavrentie. E ca si cum ai sta langa cineva si ar mirosi urat. Asa m-am simtit eu.
PS: Bine ca a iesit la pensie si a disparut din peisaj. Si asa nu o suporta nimeni.

Fiecare din fratii care au postat aici au dreptate; noi ortodocsii trebuie sa fim plini de dragoste, intelegere..etc dar ce te faci cand te scot din sarite cu ereziile lor, cand hulesc ce avem noi mai sfant?
Si imi aduc aminte acum cum a procedat Sf. Nicolae cu Arie; si a fost binecuvantat si "repus in drepturi " de insusi Domnul Hristos si Maica Sa; deci nu gresise cand reactionase ...altcumva!

tie
 

limita este a omului nu a Lui Dumnezeu ! Un crestin autentic nu cunoaste ura si stie respectul fata de valorile alltora.Hristos a vindecat leprosul samaritean chiar de era de alt neam cu dansul!Pentru bine nu exista legi....cand un om cade pe strada nu il intrebi daca e crestin ortodox ci ii acorzi primul ajutor

Uite de exemplu ieri am avut un discurs mai focos cu un musulman. El imi reprosa de ce nu'i respect religia lui vazand ca el o respecta pe a mea. Insa, cum pot eu sa'i "respect" religia lui adica minciuna propovaduita de el?!?

Cum pot sa afirm eu ca ne rugam la acelasi "dumnezeu" cand el afirma ca Hristos a fost doar un profet?!?

Cum poate sta Adevarul langa minciuna deci Ortodoxia cu islamul?