Intrebari habarniste
 

1. Cum vine asta "a da slava sau marire lui Dumnezeu"? Inteleg sa-I multumesc, sa-L laud sau sa-I cer ceva, dar cum se potriveste aceasta slava sau marire sau binecuvantare sau glorie care pleaca de la noi spre El ca lauda adusa Lui?

2. Este "Aliluia" singurul cuvant pe care il stim ca apartinand limbii ingerilor?

Din cate stiu ingerii folosesc si alte cuvinte "Sfant, Sfant este Domnul Savaot", cuvinte pe care le rostim si noi in cadrul Sfintei Liturghii. Asa avem o liturghie cosmica, dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul.

Nu stiu sa-ti raspund la intrebari, insa ce te face sa crezi ca ingerii folosesc o forma de comunicare ca a noastra, cu cuvinte formate prin expirarea aerului din plamani, miscarile limbii - stii tu, tot mecanismul?

Sunt lingvista si ma intereseza teoriile despre 'limba ingerilor' deci am sa raspund numai la asta.
Scrabble, nu cred ca este vorba in Teoriile astea de o limba chiar vorbita prin plamani ca ale noastre, ci este vorba despre ceva simbolic, de o limba ca mod de comuniune cu Dumnezeu Cuvantul. Mai exista si ideea ca limba primordiala dinainte de cadere era legata de limba ingerilor in sensul ca il ducea pe om in comuniune cu Dumnezeu si prin cuvant, mai direct decat pot face limbile dupa Cadere. Tot asa cum mancarea era un fel de Euhariustie la inceput.
N-am mai auzit de ideea ca Alleluia ar veni din limba ingerilor; de unde ai citit-o, Florin-Ionut?
Eu stiu ca este un cuvant care vine din ebraica si inseamna 'slavit este Dumnezeu' sau 'lauda lui Dumnezeu' si ca e cuprinsa in viziunea lui Ezechiel cu ingerii.

E vorba de pogoramant scrabble. Ingerii nu sunt asemenea noua, asa ca nici intalnirile lor si nici limbajul lor nu seamana cu al nostru. Ei ajung sa graiasca pe graiul nostru doar cand randuieste Dumnezeu acest lucru.

Este evident ca ingerii nu au trupuri ca ale noastre si ca nu depind de stihiile obisnuite ca sa comunice intre ei sau cu Creatorul lor. Dar oricum s-ar transmite informatia, aceasta s-ar putea imparti in cuvinte, de ce nu? Telepatic sau prin forta gandului, ideile transmise trebuie sa se manifeste in timp (chiar daca ar putea fi aproape instantaneu), fluent si inteligibil.

Pai de asta am creat un topic habarnist, ca sa clarificam niste intrebari eventual stupide, de incepator... :)

Din cate stiu, acest cuvant nu are traducere clara in nici o limba (pamanteasca). Asa ca am presupus ca provine din sferele ceresti... Expertii sa ne lamureasca.

Traducerile de genul slava sau marire sau lauda sunt aproximatii ca sa intelegem ca este vorba despre o lauda adusa Lui Dumnezeu (iarasi, asa stiu eu).

La dogmatica Sfantul Ioan Damaschinul zice despre cuvantul mental si cuvantul vorbit.
Prin cuvantul mental omul se aseamana cu ingerii.
Iar corect nu este "Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh" vedeti ca zice parintele Rafail Noica mai corect este "Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh".
Pentru ca slava in romana se foloseste pentru a arata slava necreata a Sfintei Treimi.
Pe care au vazut-o Sfintii Apostoli pe muntele Tabor la schimbarea la fata.
Aceasta o zice Sfantul Apostol Pavel ca zice cand cineva e bucuros sa cante imne de marire Domnului.
Cantarea "Sfinte Dumnezeu,Sfinte tare,Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi" a fost descoperita unui copil de la Dumnezeu.
Da cuvintele se folosesc de om pentru a exprima ceva in legatura cu cele ce intelege cu mintea.
Adica este foarte important sa intelegi ce zici si intelegerea asta e fara sfarsit.
Nu trebuie gandit asa despre Dumnezeu ca si cum Dumnezeu ar vrea sa il laudam noi.
Abia cand omul intelege un pic adevarul si aceasta e spre binele lui, atunci se poate zice ca a adus marire in adevar lui Dumnezeu.
Rugaciunea abia atunci e rugaciune cat de cat cand se face si cu mintea (spiritul) cea mai curata putere a sufletului.
Acest fel de marire trebuie sa il aducem lui Dumnezeu.
Iar "Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh" e o rugaciune.
Domnul nostru Iisus Hristos a fost un pic caustic pentru ca asa era nevoie ca sa ne arate ca Lui nu ii place asemenea lauda , zicand:
"Slava de la oameni nu primesc".
Dar aceasta pentru ca Domnul nostru sa ne vindeca de gandirile gresite despre Dansul care ne aduc mare paguba sufleteasca.
(adica de a nu intelege sa ii aducem lauda ca la imparatii pamantesti.)

Eu vin din Botosani, unde mai rar am intalnit "marire" in loc de "slava". In Iasi la fel. Pentru ca acolo este influenta ruseasca, provenind din Biserica "Pravoslavnica". Aici in Timisoara numai "marire" se foloseste si asta nu-mi suna bine...

Eu credeam ca cele doua cuvinte sunt sinonime si ca este o chestiune de preferinte daca in zone diferite (indepartate) se foloseste unul sau celalalt. Si mai cred si acum... :)

Oricum ai spune, eu inca nu inteleg bine cum vine ca "cel mai mic sa binecuvanteze pe cel mai mare" sau cum ce inseamna a da marire sau slava lui Dumnezeu, desi zilnic o fac.

La una din predicile de anul trecut, cam prin toamnă, ni s-a spus de către părintele nostru, că ambele forme sunt corecte şi reprezintâ acelaşi lucru. Deci, mărire sau slavă sunt perfect valabile.

Da, si aici la noi am observat adesea ca la strana se citeste "Marire..." in loc de "Slava..."; cred ca este specific Ardealului, influenta protestant ungureasca. De curiozitate am sa ma uit cand au fost tiparite acele carti si cu a cui binecuvantare.

:(Nici mie nu-mi suna bine, nu-mi place.

De unde ai auzit asta? Eu ştiam altceva şi anume că se spune "Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt" iar mărire e folosit pentru sfinţi. Şi "slavă" cu "mărire" nu sunt identice ( spune la o conf păr Rafail Noica despre problema asta ).

Mai citeşte, mai răsfoieşte şi ai să vezi că în general, în cărţile de rugăciuni mai vechi se folosea Mărire, iar aceleaşi rugăciuni în cărţile mai noi, mai recente se foloseşte Slavă.

Aliluia! Nu am auzit pana acum ca acest cuvant sa fi apartinand limbii ingerilor. Stiu insa ca el vine din limba ebraica si inseamna ceva de genul "Laudati pe Domnul!" La ei suna mai melodios. "Haleluiah!"

Legat de limba ingerilor, mi s'a spus ca este una diferita de a noastra, caci literele simple nu au puterea de a exprima sau a lauda ceea ce atunci se va vedea "fata catre fata". Desi si pe Hristos L-am vazut "fata catre fata", momentan nu putem sa'L laudam altfel decat prin cuvinte. Atunci insa totul va fi nou, si cerul si pamantul, deci si regulile vietuirii.

Plecand de la faptul ca limba ingerilor este ceva diferit si de neinteles, momentan, cantaretii stiu ca au inceput (nu stiu istoria) sa cante cantarile numite "Terirem". Strecurate printre alte cantari sau cantari in sine, acestea nu cuprind decat acest cuvant: Terirem! Ceva neinteles, dar care exprima faptul ca nu putem cunoaste toate, inca.

Nu-i adevarat. Cuvantul marire nu are cum sa fie "influenta protestanta ungureasca" pentru simplu fapt ca in ungureste cel mai probabil se spune altfel . Din nou -- slava -- cuvant de origine slava (rusofona), marire de origine latina.

Am auzit ambele variante, nu imi displace nici unul, si pentru mintea mea ambele spun acelasi lucru. Ca o fi vreo diferenta filosofica intre slava si marire, nu stiu, o fi. Dar in realitate...

Apropo, la Rugăciunea Tatăl Nostru : cât timp s-a folosit "Pâinea noastră cea de toate zilele", ca până la urmă să se înlocuiască cu "spre fiinţă". Dar ambele variante sunt valabile.

Din punctul meu de vedere despicarea firului în patru sau în zece în cele duhovniceşti nu este de folos celui care are trăire căci, dacă vei căuta vei găsi atâtea contradicţii şi chiar nonsensuri încât până la urmă nu vei mai crede în nimic.Să lăsăm acestea pe seama fariseilor sau dacă nu pe seama ateilor.
Mulţi dintre psalmii lui David sunt laude,sunt slave.Îmi place să cred că lui Dumnezeu îi place slava şi lauda şi osanalele căci nu este altul asemenea Lui.Cui să dăm (să aducem) noi oamenii slavă dacă nu Celui Mai Presus de Toate?
Şi te rog să nu te superi Ionuţ dar nu prea înţeleg din formularea ta dacă eşti sau nu de acord să-i aducem laudă citez" înţeleg să-l laud....dar cum se potriveşte această slavă...ca laudă adusă Lui?" ???

Se pare ca ,,marire" in loc de ,,slava'' este o influenta greco-catolica. Daca gresesc, ma puteti corecta.

Iar rugaciunile sunt de trei feluri: de lauda, de multumire si de cerere. Toate au rostul lor, nu numai cele de cerere. Sa dam slava lui Dumnezeu pentru fiecare gand frumos pe care-l avem, pentru fiecare lucru pe care-l dobandim, sa ne bucuram multumindu-i lui Dumnezeu pentru un pom inflorit care ne incanta privirea sunt modalitati simple de a-L avea aproape mereu pe Dumnezeu, fara un efort deosebit fara carte de rugaciuni, ci numai cu gandul la Dumnezeu pe parcursul zilei.

Ca sa nu mai spun de frumusetea Psaltirii lui David si a Psaltirii Maicii Domnului. O alta carte de rugaciuni scrisa de un monah athonit pe nume Thicara cuprinde multe rugaciuni de lauda, de multumire si de cerere. Cartea poarta numele monahului care a scris-o. Este o invitatie la smerenie, la cultivarea recunostintei (floare rara) fata de Dumnezeu, la stabilirea unei relatii mai apropiate cu Dumnezeu, stiut fiind ca ,,inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi".

Dumnezeu sa ne ajute sa spunem rugaciuni placute lui Dumnezeu: de lauda, de multumire si de cerere.

Normal ca ambii termeni sunt corecti , dar mie imi place mai mult marire ca nu prea inteleg cuvantul "slava".
Oricum e vorba de a aduce o cantare de lauda lui Dumnezeu si asta oricum se face si spre folosul sufletelor celor de o aduc (adica ne vindeca de mandrie si de parere de sine).
Apoi Dumnezeu a primit cei doi bani ai vaduvei si mie mi se pare ca ori de se canta asa ori de se canta altfel Dumnezeu primeste.
Normal ca prin cantare nu se mareste slava lui Dumnezeu de o are de la Dansul dintotdeauna dar Dumnezeu din dragoste altruista fata de noi primeste acestea desi El nu are nevoie de ele.
Si inapoi iti da Preabunul stie Dansul ce.
Ca daca e sa o iei asa ce nevoie are Maica Domnului sa ii arzi ulei la candela?
Nu are.
Dar primeste din dragoste altruista acest dar si in loc iti da Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu precum stie Dansa.

Mie IPS Nicolae imi place foarte mult , ca veni vorba de Timisoara.

Tizule nu te mai recunosc! Mă bucur că te văd în sfârşit într-o poziţie echilibrată şi sper să menţii cursul!

Marire vs Slava
 

scuze ca nu m-am facut inteleasa. nu vorbeam de etimologia cuvantului, ci vroiam sa spun ca folosirea acestui cuvant este preferata in spatiul Ardealului, de aceea am facut analogia respectiva.

Cum sa nu fiu de acord? Normal ca sunt.

Ceea ce vreau sa inteleg este sensul expresiei "a da slava sau marire Lui Dumnezeu". Asta ca sa pricep intr-adevar ce zic cand ma rog. Daca as zice "laudat sa fie Dumnezeu" ar fi mai pe limba mea, dar slava este mai pe limba ingerilor:

"Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!" Luca 2, 13-14

Am cautat pe Internet o editie in greaca a Bibliei si acolo versetul 14 este asa:

"δόξα ἐν ὑψίστοις θεῷ καὶ ἐπὶ γῆς εἰρήνη ἐν ἀνθρώποις εὐδοκίας."

Daca are cineva versiunea originala a Noului Testament, sa verifice daca e corect.

In dictionar, cuvantul δόξα inseamna glorie. Deci probabil depinde cum este tradus in romaneste, in stil rasaritean (slava) sau apusean (marire).

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător." 1 Corinteni 13, 1

Deci si ingerii folosesc o limba a lor.

3. Stim ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, devenind Om si ramanand Dumnezeu. Intrebarea este: Iisus Hristos Omul a avut trup si suflet cat a fost pe pamant (sau chiar si dupa Inviere)? Eu cred ca da, din moment ce omul a fost creat dupa modelul lui Hristos si nu invers.

Da, a asumat toate cele omenesti (trup, suflet cu toate atributele lui, vointa etc), pentru ca 'numai ce este asumat este mantuit', cum s-a spus la sinoadele in care a fost vorba despre asta.
Notiunea de trup in limba greaca sarx, nu se oprste la materie, de altfel, ea se refera la persoana umana.

Imi place titlul topicului! :-) Si 'Habarnamist' ar fi mers! :-D

Lucrarea lui Dumnezeu prin Fiul său Iisus Hristos pe care l-a făcut om asemenea nouă şi Dumnezeu asemenea Lui este şansa pe care oamenii au primit-o după alungarea lui Adam şi a Evei din Rai de a redobândi Raiul şi a ascede la nemurire şi dacă prin femeie (Eva) a venit păcatul în lume tot femeia (Maica Domnului ) este cea care "Va zdrobi capul şarpelui" aşa cum frumos este scris in Psalmii Maicii Domnului.
Într-un topic intitulat "În ce constă mântuirea noastră"am adus în discuţie aceast subiect şi nu vreau să detailez căci, m-aş repeta.
Scriptura nu poate fi înţeleasă dacă este citită ca o simplă lectură şi nu cu trăire,altfel riscăm să fim asemenea sectanţilor care dau fel de fel de interpretări după bunul lor plac şi interes.

L-am citat pe un preot la care am mers cu niste intrebari (altele) si care m-a acuzat ca sunt cronofag si ca vin cu intrebari "habarniste". Deh, el are doctorat in teologie, pe cand eu n-am facut nici macar un seminat teologic... Da' bine ca exista forumul, ca aici nu ma acuza nimeni de habarnism.

Da! Pai nu? Numai ca nu poti sa iei in serios tot ce se scrie pe forum.
Eu cred insa ca raspunsul la ultima ta intrebare e prima mea postare la care nimeni n-o sa ma contrazica, nici macar Traditie :-) Se poate verifica prin toate cartile.

Omul a fost creat cum arata Sfantul Grigorie Teologul din altruism si bunavoire de catre Dumnezeu.
Omul devine fiu dupa har al Tatalui , frate dupa har al Fiului si templu insufletit al Duhului Sfant da tot dupa har.
Cam asa se intelege ce a zis Sfantul Atanasie cel Mare ca omul este facut Dumnezeu.Dupa har nicidecum dupa fiinta.
Si Sfantul Ioan Damaschinul zice ca omul se indumnezeieste prin participarea la iluminarea dumnezeiasca nu prin transformarea fiintei sale in fiinta divina.
Nicidecum sa fie omul independent sau alte de astea ca astea sunt inventia Satanei care a fost primul de a vrut sa traiasca indepedent si Dumnezeu i-a implinit dorinta.
Dar a trai independent si fara comuniune cu Sfanta Treime este iadul.

Iar a zice ca ai tu nu stiu ce relatie exclusivista cu Dumnezeu iarasi e o inselare ca Dumnezeu e trei persoane.Tot iad e si acela.


Se vede doar ca Sfintii Apostoli pe Tabor cand erau in mare stare duhovniceasca vad pe Tatal,Fiul si Sfantul Duh si se vad si pe ei si nu are loc niciun fel de amestecare a firilor lor.
Sfintii Apostoli,Sfantul prooroc Moise si Sfantul Ilie erau separati spatial.
La fel si Domnul nostru Iisus Hristos cu al sau trup era separat spatial.
Si nici nu stiu ce stare de extaz ca iesire din minti, cum s-ar putea sa iti iesi din minti cand Dumnezeu e mintea cea mai presus de orice minte?

4. Stiti ce cerem cand spunem in fiecare zi "vie Imparatia Ta" ?

Cuvantul "slava" are etimologie greaca, iar cuvantul "marire" etimologie latina. aceasta este diferenta dintre cele doua notiuni, iar "slava" este cu mult mai mare decat "marirea" in termeni de lauda adusi lui Dumnezeu.

Mie mi se pare important de clarificat aceasta intrebare. Pariez ca majoritatea nu stiu ce inseamna aceasta cerere catre Tatal Ceresc.

Ne rugam pentru desavarsirea in noi si printre noi a Imparatiei Lui Dumnezeu, despre care ne-a vorbit Domnul nostru Iisus Hristos-Fiul Sau-.Vrem sa nu mai fim dominati de pacate,de patimi trupesti si sa se statorniceasca in noi si printre noi Imparatia Lui Dumnezeu.

Vie Imparatia Ta = sa vina Imparatia Ta = sa vina Duhul Tau cel Sfant

A nu se intelege ca Imparatia Ta este vie...

Este scopul nostru suprem de dobandire a Duhului Sfant inca de pe acum. Este tendinta spre desavarsire, cum spuneai mai sus.

La parohia mea, preotul spune aşa: "vină Impărăţia Ta", adică "să vină".

Din Biblia in original:

Luca 11, 2:
εἶπεν δὲ αὐτοῖσ, ὅταν προσεύχησθε, λέγετε, πάτερ, ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου: ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου
Matei 6, 10:
ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου, γενηθήτω τὸ θέλημά σου, ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ γῆς.

Sfantul Ioan Gura de Aur ne talcuieste:

Si aceste cuvinte sunt iarasi cuvintele unui copil recunoscator, care nu-si lipeste sufletul de cele ce se vad, nici nu socoteste mare lucru pe cele din lumea aceasta, ci se grabeste câtre Tatal si doreste cu înfocare pe cele viitoare. Toate acestea se nasc dintr-o constiinta curata si dintr-un suflet desprins de lucrurile de pe pamânt.

si

Olivier Clement ne spune:

[SIZE=2]Dupã Tatãl si Cuvântul prin care acesta se reveleazã, iatã-L si pe Duhul Sfânt. Cãci o variantã foarte veche a Evangheliei dupã Luca înlocuieste "Vie Împãrãtia Ta" prin "vie Duhul Tãu cel Sfânt".[/SIZE]
[SIZE=2]Sã vinã Duhul tãu cel Sfânt si sã ne împãrtãseascã de Împãrãtia Ta: slava Ta, schekhinah, energiile Tale, harul Tãu, lumina Ta, viata Ta, puterea Ta, bucuria Ta... toate acestea înseamnã un singur lucru.[/SIZE]

In afara de explicatia cu Sfantul Duh, cred ca ar mai fi una, legata de ea:

Imparatia lui Dumnezeu, ne spune Hristos, este deja printre noi, si in acelasi timp va fi aici cu putere, deplin, abia la a doua venire a lui Hristos. Este o antinomie sau un paradox, ca mai totul in crestinism.
Imparatia lui Dumnezeu este comuniunea cu El.
Noi prin botez si sfintele taine suntem deja cu EL, dar asta este ca o samanta pe care mai trebuie sa o si udam ca sa creasca. Trebuie sa 'colaboram' cu Dumnezeu.

Cand cerem sa vina Imparatia, cerem ca Imparatia, care este deja prezenta, sa ni se reveleze; sa fie 'activa' in noi, mai ales; sa creasca planta. Sa ne dea adica Dumnezeu apa cu care sa udam planta, pentru ca de udat si noi trebuie sa o udam.

Cerem sa deschida Dumnezeu usa la care bate ('Eu stau la usa si bat').

Asta a fost un raspuns habarnist! :-)

Imparatia lui Dumnezeu din inimi este Duhul Sfant care Se salasluieste in inimile sfintilor. Imparatia din viata viitoare este tot o viata in Duhul Sfant.

Prin Taine, noi avem acces la harul lui Dumnezeu, dar El nu intra in camara decat daca este curata, purificata, sfanta. Asta e diferenta dintre sfinti si ceilalti crestini, ei avandu-L pe Hristos in inima, pe cand ceilalti sunt inca in cautarea Lui, in drumul spre desavarsire.

Da, ce spui tu si ce spun eu nu cred ca sunt lucruri care se contrazic ci se complecteaza.

De fapt, si noi crestinii care inca nu am ajuns la sfintenie il avem pe Hristos in inima, numai ca nu stim. El sta la usa si bate, dar noi nu-i deschidem tot timpul.
Odata cu Botezul si Mirungerea, fiecare crestin este mort si inviat intru Hristos, deci fiecate este potential sfant. Primii crestini se numeau unii pe altii 'sfinti' - si asta nu pentru ca erau ei mai sfinti ca noi (desi multi or fi fost), ci pentru ca stiau ca participa la sfintenia lui Dumnezeu..