Credeti ca diavolul ne cunoaste gandurile?
 

Am citit pe undeva ca nu... dar mie imi vine greu a crede :23:
Daca noi oamenii excelam in ceea ce priveste inteligenta, din punct de vedere a fiintelor pur spirituale se spune ca diavolul e cea mai inteligenta fiinta. Deci cum se face ca din tot arsenalul de cunostinte, tocmai ghicirea/cunoasterea gandurilor este imposibila pentru un drac?:106:
Atunci cum mai lupta demonii cu crestinii, nestiindu-le inclinatiile, slabiciunile, temerile, pasiunile, etc.?
Zau ca nu inteleg... luminati-ma un pic :49:

Aaaa si nu imi sariti in cap, poate vi se pare absurda intrebarea... dar nu va ganditi ca sunt multi care cu puteri diavolesti au capacitatea sa cunoasca gandurile oamenilor? Sau aia or fi tot de-ai lui Dumnezeu? :|

Diavolul ne trimite ganduri, in functie de pacatele noastre, de amintirile noastre. Daca le respingem, asa cum ne invata Sfintii Parinti, el nu are cum sa ne cunoasca gandurile.
Exista mai multe topice despre ganduri (vezi si topicul "Rugaciunea lui Iisus") unde gasesti explicatii mai ample referitoare la intrebarea ta. Oricum, o tema, care merita sa fie aprofundata.

Foarte buna ideea cu topicul acesta.

Personal cred ca gandurile care izvorasc din inima omului si sufletul omului le cunoaste numai Dumnezeu.

Diavolul este bun teolog si este si un bun cunoscator ar firii pamantesti si nu trebuie neaparat sa stie gandurile (adliteram) ca sa vada inclinatia unui om spre pacat. Are destula experienta cu oamenii ca sa stie cum sa ne atace si sa ne cunoasca slabiciunile. Dupa o anumita experienta de viata pana si noi oamenii ne putem cunoaste gandurile unii altora dupa privire, dupa atitudine, dupa tipul de om care ne sta in fata.

Ca un diavol sa aiba acces la gandurile unui om ar trebui sa aiba aceasta putere asupra omului (data de la Dumnezeu).

Totusi paralel cu acest subiect cred ca diavolul iti poate "arunca in minte" ganduri negative pentru a te influenta. Observi ca fac o deosebire clara intre "a ne cunoaste gandurile" si "a ne trasmite ganduri". Nu stiu cum face asta dar sunt convins ca asta o poate face.

Asa cum Hristos sta la usa si bate si asteapta sa-i dai drumul in inima ta asa nici diavolul nu are acces sa locuiasca cu tine pana nu ii dai drumul. Probabil cu cat il lasi mai mult sa aiba putere asupra ta cu atat mai mult el (diavolul) te va cunoaste mai bine si va avea acces la gandurile tale sau doar la o parte din ele.

Dumnezeu in schimb cunoaste toate ramurile sufletului, dar ii lasa omului- prin dragostea Sa minunata - liberul arbitru pentru a decide ce vrea sa faca cu viata sa.

Abia astept sa aud si alte pareri referitor la acest subiect din care sa invatam cu totii.

...dar exista si ganduri care pornesc de la noi, nu uitati asta... Si mai sunt cele care ne vin inspirate de sus, a treia categorie. Ca doar nu detine cel rau monopol asupra mintilor noastre...

Foarte frumos ne sugereaza Evagrie Ponticul ca diavolul nu ne cunoaste gandurile, tot ce stie despre noi, stie prin faptul ca noi zicem si aude vorbele noastre. Nu ne stie nici gandul, nici inima si doar ne aud vorbele, noi singuri ne dam arama pe fata.
Spune Sf. Grigore Teologul (parca) : Vorbeste doar daca ai ceva mai bun decat tacerea.


Har si Pace de la Domnul!

Eu cred ca partial are acces la gandurile si framantarile noastre. Daca nu ar avea cum ar putea veni cu ispite special confectionate pentru fiecare in particular. Gandurile sunt niste unde de energie care se misca, atunci cand te gandesti la cineva de la tine pleaca spre acela o informatie care strabate eterul si este receptionata (sau nu) de respectiva persoana. Credeti ca dracii nu sunt specatatorii acestui schimb de ganduri? Creierele noastre sunt ca niste aparate care transmit si recepteaza, functionam la fel ca o retea de internet in relatiile noastre cu ceilalti, uneori constient alteori nu... Nu cred ca exista cineva care sa nu se fi experimentat macar o data in viata acest fenomen. Eu de multe ori ma gandesc la mama si in acel moment suna la telefon. Si nu numai cu mama mi s-a intamplat.... Si mai cred ca in toata aceasta miscare a gandurilor noastre catre unii sau altii, catre obiecte, lucruri sau catre preocuparile noastre vitale, dracii vin cu un important aport al lor, noi impachetam un gand, iar ei pe langa ce impachetam noi se ingrijesc sa mai adauge ceva stricat iar la destinatie sa ajunga o forma alterata a mesajului. Lumea aceasta subtila a subconstientului este extrem de fina si vaporoasa, este o lume a probabilitatilor, a variabilelor. Ma gandesc la cineva si vreau sa ii dau un telefon, ceva imi spune "nu suna, nu e momentul", am o stare emotionala care intareste acest gand, dar el gandul persista, totusi nu o fac..... Mai tarziu vad ca era foarte bine daca sunam in acel moment acea persoana. Dar "cineva" a fost destul de smecher si abil si m-a convins sa nu o fac... Discernamantul e un lucru dificil. Desigur ca omul ar putea sa se roage neincetat si sa afle daca e bine sau nu sa faca un anumit lucru, daca e bine sau nu sa vorbeasca, sa taca.... pentru ca o voce si mai firava, poate cea mai firava voce pe care nu o ascultam de fel (constiinta) ne sopteste... pe cand dracii... dracii urla cand ne indeamna, gandurile care vin de la ei ne creeaza agitatie si dorinta de a le implini cu mare graba...

Parintele Paisie spunea....
 

Am citit intr-o carte a Parintelui Paisie chiar raspunsul sau la aceasta intrebare... el ne asigura ca diavolul nu are puterea de a ne cunoaste gandurile bune, intentiile noastre ce a face ceva bun. bineinteles, din experienta, poate intui anumite lucruri dar nicidecum nu le cunoaste. In schimb, Parintele Paisie, ne asigura ca diavolul ne cunoaste gandurile rele, intrucat el e cel care ni le trimite. ba mai mult, incearca sa ni le si amplifice si ne indeamna sa le punem in practica. sau mai e o posibilitate, atunci cand savarsim mult timp la rand un pacat, diavolul se poate strecura in mintea noastra prin acel pacat, ne ispiteste mereu prin acel pacat si ne impinge spre deznadejde.... :( toate astea le-am citit dintr-o carte cu Parintele Paisie, deci nu ma indoiesc de cele spuse.

Cea mai inteligenta(inteleapta) fiinta creata e Maica Domnului.

Satana inainte de cadere era heruvim dar Dumnezeu ne arata caci datorita mandriei i s-a intunecat intelepciunea.
Acum se intelege ca nu mai este intelept.

"11. Si a fost cuvântul Domnului catre mine si mi-a zis:
12. "Fiul omului, plânge pe regele Tirului si-i spune: Asa zice Domnul Dumnezeu: Tu erai pecetea desavârsiri, deplinatatea întelepciunii si cununa frumusetii.
13. Tu te aflai în Eden, în gradina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze si diamante, cu crisolit, onix si iaspis, cu safir, smarald, carbuncul si aur; toate erau pregatite si asezate cu iscusinta în cuibulete si puse pe tine în ziua în care ai fost facut.
14. Tu erai heruvimul pus ca sa ocrotesti; te asezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.
15. Fost-ai fara prihana în caile tale din ziua facerii tale si pâna s-a încuibat în tine nelegiuirea.
16. Din pricina întinderii negotului tau, launtrul tau s-a umplut de nedreptate si ai pacatuit, si Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare si te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat.
17. Din pricina frumusetii tale s-a îngâmfat inima ta, si pentru trufia ta ti-ai pierdut întelepciunea. De aceea te-am aruncat la pamânt si te voi da înaintea regilor spre batjocura.
18. Prin multimea nelegiuirilor tale, savârsite în negotul tau nedrept, ti-ai pângarit altarele tale; si Eu voi scoate din mijlocul tau foc, care te va si mistui; si te voi preface în cenusa pe pamânt înaintea ochilor tuturor celor ce te vad.
19. Toti cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groaza si în veci nu vei mai fi". "

Eu cred ca nu-i de loc sa "cunosti" gindurile cuiva cu care traiesti impreuna ani de zile. Daca necuratul observa zi de zi toate privirile noastre, gesturile, stie ce citim, stie carora ispite cadem prada mai usor, ce patimi avem, ce necesitati deosebite, cum actioneaza bucuria/nedreptatea samd...asupra noastra, ii este foarte usor sa deduca cam ce gindim. Cred ca se inseala destul de rar, pentru ca alta ocupatie inafara sa ne pierdem noi mintuirea, nu are! Noi sintem job-ul lui 100% si asta este f. constincios si n-are nevoie de pauze, concediu. Marea lui problema este faptul ca prin pocainta sincera ii putem distruge munca de ani de zile si mai ales ajutorul Ingerului pazitor, a Sfintilor, a Maicii Domnului care ii stau impotriva daca noi o dorim.
Si nu in ultimul rind MAREA IUBIRE A LUI IISUS! (care asteapta rabdator zeci de ani sa ne reintoarcem, rasplateste inmiit putinul bine facut de noi samd)

Mihailt, sa nu confundam inteligenta cu intelepciunea pentru ca este o oarecare diferenta intre aceste doua... datorita inteligentei omenirea a ajuns la acest progres uimitor al tehnicii si al stiintelor in toate bransele, in timp ce intelepciunea este o virtute mult mai folositoare pentru ca intotdeauna cauta partea cea buna, adica folosul vremelnic si vesnic si numai datorita ei putem discerne intre bine si rau, in timp ce un om inteligent se limiteaza mai mult la cele materiale si lumesti si nu cauta pe cele dumnezeiesti.

Ionela77, la aceleasi lucruri ma gandeam si eu... cum sa nu cunoasca diavolii gandurile noastre?? si daca ar fi adevarat, atunci ar insemna ca orice om care poate avea acces la gandurile de moment ale unui om (de exemplu Arsenie Boca avea acest har, dar atentie! nu ma refer la gandurile de zi cu zi ca pe astea le poate intui orice psiholog), ce inseamna, ca e om al lui Dumnezeu? ca doara diavolii nu pot da asa ceva din moment ce nici ei nu sunt in stare sa cunoasca gandurile oamenilor.. sper ca s-a inteles unde bat si scuze pentru invalmaseala ideilor :40:

Am mai avut mai de mult cu cineva discutia asta si ideea era cam asa:

Diavolul nu iti poate cunoaste gandul ca atare dar il poate intui din gesturile noastre.
Si asta este deja destul de mult, pentru ca sunt multe gesturi care ne dau de gol, gesturi pe care un alt om daca ar fi prezent cu noi in camera nu si-ar da seama.
Plus sunt acele reactii subtile ale corpului pe care probabil ingerii decazuti le pot percepe dar noi nu.

Si de asemeni ne poate trimite anumite ganduri si urmari reactiile noastre din care poate deduce anumite inclinatii, intentii, etc.

De asemeni ne cunoaste gandurile care i le adresam.

cum lupta demonii cu crestinii, nestiindu-le inclinatiile, slabiciunile, temerile, pasiunile, etc.?
Dracul NU are cum si de unde stii gandurile oamenilor, decat dintr-un singur lucru: FELUL RUGACIUNII FIECARUIA!!!! Rugaciunea se inalta catre Dumnezeu in chipul unui foc, vazut si stiut numai de Dumnezeu, Ingerul pazitor si de diavol! Diavolul se uita la rugaciunea omului si vede felul in care este ea spusa daca este din inima curata si sincera, sau daca este din fatarnicie si plictiseala sau obligatie! Apoi se uita si la ceea ce cere omul, daca el spune rugaciunea soptit sau cu glas moale! Sau dupa cum am spus, se uita la CALITATEA rugaciunii!!! De aici satana, stie si vede slabiciunea omeneasca a fiecaruia si il "ataca" exact acolo!!! Asta nu o spun eu ci o spune PATERICUL!!! si experientele sfintilor din Pustie!!!

nu va ganditi ca sunt multi care cu puteri diavolesti au capacitatea sa cunoasca gandurile oamenilor?
NU SUNT oameni din astia ai demonilor!!! Stim asta din Cartea Faptele apostolilor cum femeia cea cu duh pitonicesc a fost vindecata de Sf.Petru si Ioan! Aceea nu avea duhul necurat al cunoasterii viitorului ci diavolii puneau oamenii sa faca fapte rele si tot ei ii spuneau care si cine ce a facut!!! si de aceea ea stia!!! si aducea mult castig "stapanilor ei"

Sau aia or fi tot de-ai lui Dumnezeu?
nu sunt ghicitorii "oameni ai lui Dumnezeu"!!!! astia lucreaza cu puterea SATANEI!!! Oamenii lui Dumnezeu sunt SIMPLI SI SMERITI, CA SFINTII, CA SI HS, adica FUG de atentia oamenilor si de lauda lor si se smeresc netinand seama de darul lor dat de Dumnezeu ci zicand ca NUMAI DUMNEZEU A LUCRAT PT CREDINTA CELUI CE A CERUT SA FIE VINDECAT sa a celui ce a CERUT AJUTORUL DOMNULUI!!! in rest sunt oameni de o credinta ZGUDUITOARE!!!!

FITI BINECUVANTATI SI CU CREDINTA VIE IN DUMNEZEUL ADEVARAT!!!!

Eu daca aud ca un tibetan sau un indian poate afla gandurile unui om pentru mine e clar ca informatiile nu le primeste de la Dumnezeu ci de la diavol.. deci cum poate sa spuna cineva ca diavolii nu stiu gandurile cand pe unii ii 'inzestreaza' cu aceasta capacitate? :62: Sau poate receptorului ii insufla aceste ganduri si apoi i le transmit emitatorului?:58:

Frumos ai scris, bravo! :41: Trebuie sa citesc si eu Patericul...

Eu nu cred ca diavolul are vre-o putere asupra gindurilor noastre cind stim ce vrem... In schimb este foarte comod sa gindim asa !!!! astfel alintindu-ne si dind vina pe factori exteriori nu pe indolenta si rautatea din noi


Absolut totul este de la El!

"TOTUL ESTE DE LA DUMNEZEU..."

din "Testamentul"
Sfintului Serafim de Virita ...cautati-l si cititi-l...este cutremurator

Diavolul se foloseste doar de ceea ce noi spunem si facem la un moment dat.
De asta sufletul este pazit.
Insa daca ii permitem, va fii prin preajma, deoarece el este un mare vinator de suflete si are mare nevoie de acestea. Nu prin ganduri vine, ci prin actiunile noastre:lenea( of, azi nu merg la biserica , ca sint obosit), delasarea( pai ma rog eu mai incolo, ca acum sint ocupata) si alte exemple de acest gen.

La omilia Sfantului Grigorie Palama la petrecerea Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor zice caci Maica Domnului s-a unit cu Dumnezeu prin minte,cel mai deplin.
Sau dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul.
Omul cu Sfanta Treime se uneste prin minte adica partea sufletului care petrece in creier de obicei si care e folosita si la gandire,rationamente etc.

Iata ce zice la acatistul Bunei Vestiri?
"Bucura-te ceea ce ai stricat pe stricatorul gandurilor".
Sau cum zice Sfantul Grigorie Palama caci lumina de pe Tabor (slava Sfintei Treimi) este pentru cele intelegatoare ceea ce este lumina soarelui pentru ochi.

Da nu se aude cum zice la canonul pastilor :"femeile cele ganditoare de Dumnezeu" referindu-se la Sfintele Femei mironosite.
Mintea petrece de obicei in cap si pentru a colecta informatia senzoriala.

Dar mintea poate gandi si fara creier.

De aceea sfintii se picteaza cu aureola in jurul capului iar nu in jurul inimii ca organ anatomic.
La hirotonie cum se poate observa se aseaza mana pe capul celor care este hirotonit.
Duhul Sfant cand s-a pogorat peste Sfintii Apostoli cum se vede in Sfintele Icoane se vede pe crestetul Sfintilor Apostoli.
Normal tot sufletul primeste harul dar prin minte.

Sfantul Ioan Damaschinul de la Dogmatica despre taina unirii din Dumnezeu si firea umana ,la Domnul nostru Iisus Hristos:
"A luat oare Cuvantul partea cea mai rea din om, lasand partea cea mai buna? In adevar mintea este intermediarul intre Dumnezeu si trup: al trupului ca impreuna locuitoare, al lui Dumnezeu, ca chip. Mintea,asadar, se amesteca cu mintea si mintea este la mijloc intre curatia lui Dumnezeu si grosolania corpului. Daca Hristos a luat un suflet fara minte, atunci a luat sufletul unei fiinte irationale."
Mai jos:
"Asadar, a luat trup insufletit cu suflet rational si cugetator, care conduce trupul,dar este condus de dumnezeirea Cuvantului."

Acolo am vrut sa scriu la taina unirii dintre Dumnezeu si firea umana , nu la taina unirii din Dumnezeu si firea umana.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune ca diavolul nu ne cunoaste gandurile. Insa eu cred ca uneori le poate ghici din comportamentul nostru.

Bogdan.

Deci cum sa zic eu, pentru mine chestiunea asta e destul de spinoasa... nu de alta dar aproape zilnic duc o lupta cu propriile-mi ganduri. Citind pe internet ca diavolul nu ne cunoaste gandurile deja am ramas pe stand by :23: curios lucru, mai ales ca fiecare dintre noi stim ca orice om are dialogul sau interior in care mai intervin si contradictii, de parca ar fi un adaos de undeva... n-ati simtit niciodata lucrul acesta? Si apoi visele, se zice ca de obicei sunt vise fie de la diavol, fie e contributia noastra personala, fie sunt de la Dumnezeu... eu azinoapte am visat ca citeam ceva de Parintele Paisie Aghioritul, pe care il admir enorm si din senin am zis ca nu imi mai place de el si am cautat pe google ceva porcos :9: deci pur si simplu parca nu mai eram eu... na, eu ce sa mai cred acum, diavolul si-a bagat sau nu codita? si daca e asa, inseamna ca stie ce se petrece in mintea mea, implicit imi cunoaste gandurile...:45:

Din scrierile filocalice retinem ca sunt trei etape prin care omul poate cadea in robia patimilor
Acestea sunt: atacul sau momeala- o actiune din exterior a diavolului
consimtirea
infaptuirea.
Puterea diavolului fata de noi este limitata. Ne poate ruina din punct de vedere existential, dar nu ne poate distruge-a ne aduce la nefiinta.

Am avut o discutzie cu un calugar f evalvios pe aceasta tema care mi-a spus ca numai Dumnezeu poate citi gandurile, nimeni altcineva. Diavolul iti poate doar insufla anumite ganduri pe care tu sa le accepti sau nu. In momentul in care observa ca le primesti incepe sa iti trimita tot mai multe.

Firea pamanteasca iti face aceste probleme. Pazirea gandurilor este una din luptele noastre. Nu trebuie sa lasi mintea sa se imprastie si sa izvorasca ganduri la voia intamplarii. Pacatul stramosesc prin care firea omului a cazut, a corupt aceasta fire pamanteasca a noastra. Noi trebuie sa o "punem la punct" prin post si rugaciune permanenta si sa dezvoltam "chipul si asemanarea lui Dumnezeu" din noi permitand astfel lui Hristos sa locuiasca cu noi. De ce crezi ca marii sfinti tineau mintea la Dumnezeu prin rugaciunea neincetata, ei practic repetau tot timpul "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" si astfel tinand mintea numai la Dumnezeu nu lasau nici mintea sa izvorasca desartaciuni si nici pe diavol sa aiba de ce sa se prinda. Prin aceasta rugaciune neincetata la un moment data mintea o va produce singura si se va ruga mereu neincetat.

Era o povestioara intr-o viata de Sfant (nu mai tin minte care), cand Sfantul respectiv a ajuns la poarta unei cetati in care toti erau foarte pacatosi si erau dedati la pacate de multe feluri si Sfantul respectiv vede ca in toata cetatea era un singur diavol care motaia pe la poarta cetatii neavand ce sa faca, pentru ca oamenii isi devenisera ei insusi proprii diavoli. In schim in pustie unde era cate un om imbunatatit zeci de diavoli ii dadeau tarcoale cautatand diferite ispite cat mai mestesugite ca sa-l poata amagi intr-un fel sau altul.

Adu-ti aminte cum il pizmuia diavolul si pe Iov si cata ura avea impotriva lui si cum il acuza in fata lui Dumnezeu incercand astfel sa obtina dreptul pentru a-l ispiti.

Inteligenta si intelepciunea nu sunt acelasi lucru.
Prima o potenteaza pe a doua, dar a doua e superioara primei.

Am incercat si eu un timp sa zic rugaciunea inimii insa am citit ca e periculos pentru un om nepregatit duhovniceste, asa ca m-am lasat... Cine imi spune si mie cum se face mai corect ca vad ca parerile sunt impartite...?

ZORIDEZI, nu-i nimic periculos in a te ruga cui trebuie. Asa ca poti rosti rugaciunea inimii fara grija ca iti poate aduce ceva rau.

Revenind la tema topicului, eu afirm ca diavolul nu ne cunoaste gandurile. Insa, daca omul nesocoteste legatura u Dumnezeu si intareste legatura cu diavolul, cel din urma poate ajunge sa puna stapanire si pe gandurile omului. In sensul ca omul va avea numai ganduri patimase. Nu intamplator in Scriptura, cand un indracit este intrebat care ii este numele spune Legiune - exprimand prin acest nume cat de unit a devenit cu diavolul.

Si nu intamplator cerem in rugaciunea "Tatal nostru" - ca voia lui Dumnezeu sa devina voia noastra. De vom fi si cu luare aminte la aceasta cerere, vom avea puterea sa nu rostim niciodata, atunci cand suntem intrebati care este numele nostru, LEGIUNE.

De ce ar fi periculos sa te rogi? Din contra este periculos sa nu te rogi... Rugaciunea inimii este atat de simpla si utila in orice moment... si mai ales cand ai ganduri negative sau cand te simti abatut si ingrijorat pentru un motiv sau altul..

1 TES 5
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul să nu-l stingeţi.

Pentru noi este mai mult "rugaciunea mintii" decat "rugaciunea inimii", dar este bine si asa...

Andu30 , nu mai stiu pe unde am citit ca e periculos si ca inainte de a incepe aceasta rugaciune ar fi bine sa ceri aprobarea duhovnicului.. poate am inteles eu gresit, Dumnezeu sa ma ierte.

Zori de zi, banuiesc ca te referi la faptul ca cei care indragesc meditatia orientala spun ca isihasmul este tot meditatie.
Situl Crestin Ortodox are (cel putin) un raspuns:
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...a-si-isihasmul

Citeste topicul Rugaciunea Inimii sa vezi!
Este foarte bine s-o faci!!!

Nu ma refeream la asta... daca nu ma insel am citit pe la inceputul cartii "Vedere duhovniceasca" pe care n-am reusit sa o termin.
Si iar mi-a starnit curiozitatea un fragment din articolul dat de tine, care ma cam pune pe ganduri:

[SIZE=2]Daca pozitia corpului joaca un rol la fel de insemnat si in rugaciunea lui Iisus, asa dupa cum ne confirma "maestrii" spirituali rasariteni: "Aseaza-te pe un scaun mic, intr-un loc linistit, retras, pe jumatate intuneric; aduna-ti mintea, coboar-o din cap in inima si tine-o acolo apoi, apleaca-ti capul putin spre piept, incordeaza putin muschii pieptului, gatului si umerilor, si spune frecvent, cu rabdare, cu atentie si c traire din inima: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !", finalitatea este cu totul alta.

[/SIZE][SIZE=2]Pai stai domne, ce-i asa de importanta pozitia??? Iertati-mi indignarea dar nu ma puteam abtine... pana la urma daca zici din tot sufletul tau si cu lacrimi de cainta, ce mai conteaza pozitia?[/SIZE][SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=2]
Si acum mi-am amintit de o pilda [/SIZE][SIZE=2]:[/SIZE] "Se spune ca un misionar (preot, episcop) a ajuns cu o corabie pe o insula unde traiau trei naufragiati, ce-mbatranisera, uitati de lume, acolo.

Misionarul a vrut sa-i invete “Tatal Nostru”, dar ei i-au raspuns ca rugaciunea, pe care o spun impreuna de ani de zile, e mult mai simpla: “Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi!”.

Seara, misionarul s-a retras pe corabia lui sa-nnopteze, cand vede dintr-o data intr-o lumina alburie cum cei trei naufragiati veneau spre el, calcand pe ape.

I-au spus: “Parinte, invata-ne si pe noi “. Iar el le-a raspuns: “Rugati-va la fel cum ati facut-o pana acum, e de ajuns”, caci asa de mult ii inaltasera acele cateva cuvinte (”Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi!”), incat ii facusera sa mearga pe ape."

Daca o rugaciune atat de simpla a dus la sfintenie, de ce ar trebui sa ne pregatim pana la cele mai mici amanunte, stand pe un scaun, aplecandu-ne capul spre piept, incordandu-ne muschii pieptului etc? :107:
Atunci unde mai e sinceritatea si simplitatea rugaciunii? Scuze pentru offtopic, daca e continuam discutia pe topicul rugaciunea inimii :29:

Inainte sa-ti pui problema de rugaciunea inimii, eu cred ca pentru noi este o realizare sa ne rugam doar cu mintea, in orice loc, fara ca niciun gand sa intre si sa tulbure rugaciunea. In rugaciune este bine sa fi cat mai netulburat: daca te-as aseza intr-o intersectie zgomotoasa, in care trec tramvaie in ambele sensuri la fiecare doua minute pe langa tine si mai stai si cu soarele in fata iti garantez ca nu te vei putea concentra la rugaciune.

Incercarea ta de-a dreptul fara sens de a rade de diverse sfaturi de rugaciune pentru calugari eu unul o pun doar pe seama necunoasterii. Ca sa ajungi la rugaciunea inimii, trebuie ca rugaciunea sa ti se lipeasca de fire si chiar de respiratie, se poate ajunge la o rugaciune neincetata si chiar si in timpul somnului. Pentru asta tot corpul participa practic la rugaciune si te identifici cu ea. Atunci mintea nu va mai izvori ganduri aiurea ci va fii unita cu Dumnezeu. Dupa ce atingi aceasta rugaciune foarte putini oameni dupa ani si ani de zile pot sa coboare rugaciunea din minte in inima si sa simta o comuniune cu Dumnezeu de nedescris. Citatul de care pomenesti cred ca e scos de undeva unde se invata lipirea rugaciunii de respiratie, astfel la un moment dat de practica te vei ruga asa cum si respiri.

Dar poate e mai simplu sa radem de ce nu cunoastem nu-i asa... in loc sa cautam sensul anumitor lucruri... Este important sa te rogi tot timpul si fa-o asa cum ti se potriveste tie mai bine, asa cum crezi tu. Daca tu te rogi cel mai bine rezemata intr-un cot fa-o asa numai fa-o. Pana si pilda de care pomenesti accentueaza ideea de rugaciune neincetata si nu de o anumita forma a ei.

Dumnezeu in marea sa iubire fata de oameni a permis diavolului sa il ispiteasca pe om, fiindca, -eu cred- daca ar fi permis sa ne cunoasca gandurile am fi robi ai pacatelor insuflate de diavoli.
Un mare sfant crestin ortodox spunea ca " diavolii nici nu isi dau seama cat de mult contribuie la mantuirea noastra".
Dumnezeului nostru Slava!

Andu30, eu chiar nu rad de asa ceva... poate ca am fost putin sarcastica desi acum recunosc ca nu am procedat corect... imi cer scuze :11:
Pentru mine e important acest lucru, ma refer la pozitie fiindca eu fiind lipsita de experienta si de cunoastere (ai dreptate) confund rugaciunea care ar trebui sa fie facuta cu multa smerenie si cainta, cu o meditatie yoghina.. nu fac asta intentionat pentru ca stiu foarte bine diferentele dintre cele doua, dar pur si simplu e un mod de rugaciune impropriu mie, si astfel simt eu ca pot cadea in slava desarta... nu stiu daca m-ai inteles :)
Multumesc pentru sfaturi!
:53::53::53:

Si iar referitor la ganduri si cum le putem stapini, Sfinti Parinti ne invata urmatoarele in Filocalie:

[SIZE=4]Trei sunt leacurile gândurilor de hulă: atenţia şi rugăciunea, smerenia şi dispreţuirea[/SIZE]
Aşa cum trei sunt cauzele morale ale gândurilor de hulă:
1) nebăgarea de seamă,
2) mândria şi
3) pizma demonilor,

tot aşa trei sunt şi leacurile acestora în contrarea cauzelor acestora, adică:
1) atenţia şi rugăciunea,
2) smerenia şi
3) dispreţuirea.

Deci cine vrea şi iubeşte să fie liber de gândurile de hulă, acela trebuie mai întâi să-şi adune întreaga minte în inima lui şi să se roage cu multă atenţie şi mare vigilenţă, ca să nu lase cuvântul interior din inimă să grăiască, ci să-l facă să tacă supraveghindu-l cu un ochi serios şi conducător. Dar nu e de ajuns numai aceasta, ci, după ce face cuvântul interior să tacă, trebuie să-i dea şi să grăiască această scurtă rugăciune: ,,[COLOR=purple]Doamne Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluieşte-mă!"[/COLOR] şi numai aceasta să o grăiască, şi nici un alt cuvânt.
Dar să o zică ţinându-şi puţin şi răsuflarea până ce zice o dată cuvintele rugăciunii acesteia şi apoi să răsufle din nou, mintea rămânând fără formă şi fără chip şi privind prin puterea lui văzătoare [spirituală] numai locul inimii, iar auzul [spiritual al] minţii să nu audă nimic altceva decât cuvintele rugăciunii acesteia. Deci rugăciunea aceasta rostită în acest mod va face să dispară toate gândurile, nu numai cele de hulă, ci şi cele de ruşine şi trupeşti şi cele de viclenie şi de irascibilitate, fiindcă atunci când e rostit în inimă cu credinţă fierbinte şi meditat necontenit, acest înfricoşător şi sfânt Nume al lui Iisus Hristos arde ca o lumină şi loveşte şi taie ca o sabie cu două tăişuri demonii care se găsesc, cum spuneam, la suprafaţa inimii şi grăiesc prin cuvântul interior toate gândurile de hulă şi rele.

De aceea zicea Ioan Scărarul: [COLOR=purple]"Cu Numele lui Iisus loveşte-i ca şi cu un bici pe vrăjmaşi"[/COLOR], iar sfântul Nil [= Evagrie Ponticul]: [COLOR=purple]"Când e numit Dumnezeu, pune pe fugă pe demoni". [/COLOR]

AI doilea leac al gândurilor de hulă e smerenia; de aceea, cine vrea să fie eliberat de ele trebuie să aibă inimă smerită, şi înfrântă, şi mai trebuie să aibă şi cele câte nasc smerenia, adică faptul de a suporta cu mulţumire fiecare ispită şi necaz care-i vin fie de la oameni, fie de la demoni, fie de la firea cea strâmtă, socotindu-se pe sine însuşi din pricina păcatelor lui vrednic de orice pedeapsă; faptul de a nu se aprinde şi înfuria, de a nu osândi şi bârfi pe fraţii lui dispreţuindu-i ca pe unii mai mici şi lipsiţi de minte; şi faptul de a nu cerceta cu curiozitate lucrurile credinţei peste puterea şi înţelegerea minţii lui, socotindu-se pe sine însuşi lipsit de minte şi nevrednic să cerceteze unele ca acestea şi ţinând credinţa simplă în inima lui. Toate acestea deci conlucrează la izgonirea gândurilor de hulă, precum ziceau Părinţii.
Iar al treilea leac al gândurilor de hulă este dispreţuirea, adică atunci când omul e atent la inima lui, cum spuneam mai sus, şi zice rugăciunea ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluieşte-mă!" ţinându-şi puţin şi răsuflarea, atunci când are inima lui smerită şi face toate celelalte câte îi sunt cu putinţă, după care îi urmează cu toate acestea gânduri de hulă, atunci trebuie să ştie că, aceste gânduri sunt din pizma şi răutatea demonilor, şi de aceea nu trebuie să se întristeze pentru ele, nici să dispere, ci să le dispreţuiască ca pe unele care nu se nasc din cuvântul lui, nici din voia lui, ci sunt seminţele şi odraslele relei seminţe a diavolului care seamănă astfel de gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti nu cu alt scop decât ca să tulbure şi întristeze sufletul omului şi, mai ales, ca să-l împiedice de la calea virtuţii şi bine-plăcerii lui Dumnezeu.
Deci cunoscând răutatea şi viclenia lor, trebuie să-i dispreţuim şi să nu socotim deloc că asemenea gânduri sunt un păcat, fiindcă pe cât socotim că sunt un păcat, pe atât mai mult ne tulbură; şi aşa cum atunci când cineva vrea să se ducă într-un loc, după care trecând pe un drum întâlneşte câini care latră, dar el nu ia seama la lătratul lor, ci dispreţuindu-i îşi continuă drumul netulburat şi aleargă şi ajunge la locul unde vrea să ajungă, tot aşa trebuie să facă şi creştinul când vin spre el gânduri de hulă şi viclenie; trebuie adică să nu şadă să le răspundă, ci tăcând să nu le bage în seamă şi să le dispretuiască ca pe nişte lătrături ale diavolului şi să alerge pe calea virtuţii având credintă fierbinte şi neşovăielnică în Dumnezeu şi în lucrurile dumnezeieşti şi ţinând în inima lui ca pe o ancoră neclintită mărturisirea credinţei pe care a primit-o de Ia Sfânta Biserică. Căci credinţa e o pavăză şi scutul cu care creştinul poate să respingă toate săgeţile gândurilor de hulă pe care le aruncă diavolul, precum porunceşte Pavel.
În acest fel şi diavolul este biruit şi ruşinat cu toate gândurile lui de hulă şi omul se eliberează uşor de ele, cu harul lui Hristos.
[SIZE=4]Cuvioşii Teolipt al Filadelfiei şi Nicodim Aghioritul, "Paraclisul şi acatistul Sfântului Nume al lui Iisus cu câteva texte de Filocalie", Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 55-63[/SIZE]

Doar Dumnezeu cunoaste gandul omului.Diavolul observa si intueste.El poate sa trimita omului ganduri viclene si omul sa creada ca sunt ale lui.In orice caz la spovedanie diavolul nu numai ca nu stie gandul ,dar nici nu aude ce spune penitentul.Avantaj noi, prin mila Domnului.Doamne ajuta!

Mulțumesc
 

Cu har răspunsurile dumneavoastră! Și întăritoare...

”... și ne izbăvește de cel viclean ... Amin!”

Un avantaj ce trebuie menţinut şi prin râvna noastră , de zi cu zi .
Doamne ajută !

Eu ma gandesc logic.Diavolul este inzestrat cu ratiune.Este o fiinta care exista de milenii.Ganditi-va ce experienta are acela, mai ales ca este prezent aproape tot timpul langa om, chiar si in momentele "private" pe care nu le impartaseste cu nimeni...daca sunt oameni care iti pot citi intentia, emotiile si gandurile interpretand mimica fetzei, gesturile corpului, privirea, tonul vocii, cadenta cuvintelor, si multe amanunte insignifiante, de ajung sa te citeaza precum "pa o carte deschisa", cum se spune...Atunci la ce ne putem astepta de la diavol, decat la mult mai mult.Mai ales ca multe ganduri vin de la el, iar el ne vede reactiile si stie daca sa continue ispita, si cum sa puna presiune sau dimpotriva, sa para ca a renuntat pentru a ataca mai subtil, cu ganduri care nu trimit direct la pacat ci conduc catre el, prin formarea atitudinii mascate sub forma intentiilor bune.Este mult de discutat aici.