Luarea mesei in familie - o comoara uitata.
 

De curand am dat peste un pasaj care vorbea despre luarea mesei impreuna cu familia. Citindu'l mi'am dat seama cat de mult s'a pierdut din sfintenia zilei, din bucuriile simple ale omului, din sanatatea familiei si din deplinatatea dragostei. Redau un pasaj din acesta:

"Cina este o invitatie la apropiere, la blandete si la vulnerabilitate. In vremuri demult uitate, in care stresul nu era la cote maxime, cina era acel moment al serii in care grijile zilei erau impartasite, incuiate pentru urmatoarea zi sau uitate. Era momentul linistirii sufletului si trupului. In jurul focului sau pe prispa casei, privirile cercetau cerul si apoi, reveneau, intalnindu-se cu ochii celor apropiati, unde nu era loc de ascunzisuri, retrageri sau pretexte."

Cata durere ma cuprinde cand ma gandesc ca luarea mesei in familie a ajuns ceva pe cale de disparitie. Atat de viclean este "stapanitorul acestei lumi", incat a reusit sa strice pana si cele mai marunte bucurii din familie, pe care atat de mult o uraste. Orasul parca a sugrumat randuielile sanatoase ale parintilor nostri, cu care, parca ne si este rusine sa ne confundam. Ne este rusine sa dormim devreme, sa mancam impreuna cu toata familia sau sa iesim cu totii din oras, din cand in cand.

Masa este locul intalnirii si al comuniunii. Masa este locul unde toti se aduna, toti ajuta, toti lucreaza, unul facand ceva si altul altceva. Masa este locul unde fiecare se odihneste in celalalt, dupa o zi de munca sau invatat, dupa o calatorie sau inaintea unei plecari.

Atunci cand masa nu se mai ia impreuna in familie, intreaga familie sufera in mod inconstient, intreaga familie ajunge sa simta o lipsa neinteleasa, cu totii ajung sa se simta, mai mult sau mai putin, singuri.

Cat de adevarat este tot ce-ai scris mai sus

Eu niciodata nu am inteles treaba asta. Pentru ce tin oamenii mortis sa ia masa in familie? Hai, de Craciun, de Pasti, mai inteleg. Dar eu sunt obisnuit sa iau masa in liniste. La mine in familie nu se vorbeste la masa. Daca mananc singur sau cu ai mei este exact acelasi lucru.

Masa este un act "administrativ", de mentenanta, este ceva necesar, este satisfacerea unei nevoi. Nu e nimic sfant in asta, asa cum nu e nimic sfant in faptul ca ma duc la toaleta.

Bineinteles, mereu vor exista falsii nostalgici, cei care vor deplange ruperea morometiana a painii de catre capul familiei, ritualul care inconjoara cina sau pranzul la tara, fara sa inteleaga ca astea nu sunt niste valori ce se pierd, ci pur si simplu un comportament asociat societatii patriarhale rurale, unde lucrurile trebuie sa stea intr-un anume fel ca totul sa mearga struna. Asta presupune ca toata familia sa stea in acelasi timp la masa din cauza agendei zilnice plina de indeletniciri in gospodarie, a resurselor disponibile etc. La tara nu erau microunde ca sa reincalzeazca mamaliga, asa ca toata lumea trebuia sa manance in acelasi timp daca doreau mancarea calda.

La oras pur si simplu nu este posibil asa ceva, e un alt stil de viata. E absurd sa pretinzi sotului si sotiei cu programe diferite de munca sa rabde de foame pana sunt amandoi acasa, doar pentru a lua cina impreuna. Cine vrea poate face mici intalniri de familie chiar si la oras, poate iesi cu prietenii la un restaurant - si lumea chiar o face, sunt pline localurile de musterii. Sau stai acasa si comanzi o pizza ori te incumeti la o reteta pretentioasa.

In concluzie, busola de la tara nu e totuna cu aia de la oras, iar lucrurile sunt numai bine asa cum sunt acum.

Sa nu luam in ras lucrurile pe care parintii nostri le considerau si le simteau sfinte.

Este o diferenta intre masa la tara si cea la oras, insa esentialul este acelasi: dragostea fiecaruia fata de ceilalti din casa se masoara in clipele petrecute impreuna, iar masa, care nu poate fi ocolita, este un moment deosebit de important spre aceasta. Oriunde ar exista familia, masa este aceeasi, ca moment al intalnirii, al vederii si al bucuriei reciproce.

Luarea mesei impreuna este un fel de coloana vertebrala a familiei. Sunt curios ce duh are acea familie in care toti considera ca este absolut normal ca fiecare sa ia masa singur, sa stea in coltul lui singur, si altele asemenea. Personal, masa de pranz si cea de seara o iau impreuna cu toti cei din casa. Cea de dimineata, atunci cand nu este sarita, implica ore diferite de trezire si altele asemenea.

Sa nu mai spun de rugaciunea (cel putin facerea Sfintei Cruci) din'nainte si de dupa masa.
Ce sa mai, masa in familie este o rugaciune si o slava adusa lui Dumnezeu.

Mare dreptate ai in cele afirmate, dar din pacate multi nu pot intelege deoarece nu au o familie in adevaratul sens al cuvantului. Sau poate o au, dar nu stiu sa pretuiasca acele clipe. In timp ce unii viseaza sa aiba o familie fericita, cu multi copii, cu luatul mesei impreuna, plimbari in parc si facutul unei prajituri in timpul liber pt. cei dragi, altii dau cu piciorul, sau mai rau, iau in ras aceste momente de neuitat.

Dar poti rupe tu linistea, Screbble, spunand mamei tale ce mancare buna a gatit. Mancarea buna la gust este de fapt rod al dragostei cu care a fost gatita.
Vazandu-i pe ai mei ca savureaza mancarea pregatita de mine, ma umple de bucurie iar masa la care participa si copii mei, acum adulti, e o masa de sarbatoare.

Bine ar fi sa nu fie asa, dar viata de oras a schimbat buna oranduiala de alta data. Macar la sfarsit de saptamana, ar fi bine sa se revina la acest , simplu dar atat de normal obicei.Din pacate, ne racim si ne izolam din ce in ce mai mult , unii fata de ceilalti . . .

In familia mea, cea in care m-am nascut, nu exista acest obicei, desi eram foarte multi. Mancam impreuna doar de Pasti si de Craciun si lucrul asta imi placea foarte mult. Cand l-am cunoscut pe sotul meu, unul din lucrurile care m-au impresionat la familia lui era, ca intotdeauna, in fiecare seara, mancau impreuna la aceeasi masa. Dupa ce ne-am casatorit, sotul meu a adus acest obicei la noi in familie. Pentru mine e lucrul cel mai placut sa iau masa seara cu sotul meu. Si chiar daca uneori nu imi este foame, el ma roaga sa stau langa el, sa nu manance singur, sa fim impreuna. Si imi spune ca asta a asteptat toata ziua, sa vina seara sa stea impreuna cu mine la masa. De multe ori, daca mai intarzie, prefer sa astept, sa-mi fie foame, decat sa mananc fara el.

Cat de frumos ca cei ce s'au bucurat de aceasta frumoasa randuiala, in copilaria lor, au preluat'o si au dus'o mai departe. Ma bucur pentru voi. Asa este si la mine, si tot asa ma voi si stradui sa ramana, pana la sfarsit.

Masa unifica toate persoanele dintr'un loc. In familie, ea are o intimitate minunata, vrednica de dorit.

N-am luat in ras nimic. Am formulat o opinie.

Iar eu incercam sa spun ca tocmai din cauza acestei diferente a stilului de viata, care atrage dupa sine obiceiuri de hranire diferite, familia de la oras trebuie sa se foloseasca mai mult de metode alternative de a-si cultiva si exprima dragostea - exista atatea. Poate masa traditionala a fost desacralizata, insa nu e nici o problema, atata timp cat se compenseaza in alte parti.

De ce sari in extrema? N-am spus ca trebuie sa mancam singuri, pe cat posibil sa mancam cu familia, dar daca nu e posibil, nu e nici o tragedie, asa cum incerci tu sa faci sa para.
Lumea s-a schimbat in ultima suta de ani, mai mult ca niciodata. Vremurile care au fost nu se mai intorc, trebuie sa ne adaptam.

Ca tot veni vorba, sunt curios cati de aici se roaga impreuna cu familia inainte sau dupa masa? Nu ma refer la rugaciuni spuse in gand, ci la cele spuse cu voce tare, de cel putin unul din membri familiei.

Cu regret iti spun ca tu nu vei intelege (cel putin momentan)femeia.. , femeia poate sa nu manance uneori toata ziua numai la gandul ca ii asterne frumos masa sotului ei unde v-a lua cina cu el si nu numai ...ea cauta sa fie armonie si pace in familie...uneori in unele familii chiar binecuvantate imi place sa cred este educata in acest sens ,ea nu vede violenta ,vorba urata si dezgust la masa....DAR asa cum spunea si windorin este pe cale de disparitie acest fenomen ...mare pacat ! nu puteam decat sa speram ca totusi lumea v-a fi mai buna.

" femeia poate sa nu manance uneori toata ziua numai la gandul ca ii asterne frumos masa sotului ei unde v-a lua cina cu el "
Greva foamei, cura de slabire, supusenie ori prostie? Si-apoi, la masa cica nu se ... vorbeste. Nu mai vedeti femeia ca fiind supusa barbatului; au trecut vremurile.

masa in familie
 

da, foarte adevarate cele scrise.

si la noi in familie, inca de la casa parinteasca, dar si acum cand suntem la casele noastre, acelasi avem aceleasi obiceiuri, si sentimente as putea spune, ca cele descrise de tine, Anastasia.

masa in familie, nu numai cea de sange, dar si familia spirituala (de ex. acele mese care se organizeaza la noi la biserica) este un moment de adevarata comuniune. sau ar trebui sa fie, pe cat posibil, pentru ca uneori mai sunt si sincope. :9:

Cristi ,nimeni nu e de neschimbat ,tinerii din ziua de astazi nu mai au simtul valorilor traditionale ,dar prin rugaciunile si exemplul parintilor ei se pot schimba.
Sa nu uitam ca ce semanam aia culegem ,Scrabble nu are o educatie si un exemplu crestin in familie ,ca nu si-ar mai fi batut joc de cele sfinte.
Cand parintii sunt credinciosi copiii chiar daca nu ii urmeaza imediat ,macar nu isi bat joc de cele sfinte.
Si Scrabble se poate schimba ,dar de mare pret sunt rugaciunile sau exemplul bun al cuiva apropiat.

...
 

"Greva foamei, cura de slabire, supusenie ori prostie? Si-apoi, la masa cica nu se ... vorbeste. Nu mai vedeti femeia ca fiind supusa barbatului; au trecut vremurile."

fiecare intelege ce vrea aici vad... scrabble cu ale lui, trandafiralb cu ale sale... si asta reflecta cum au crescut acasa si cum i-au modificat societatea moderna...

spre sanatatea voastra spirituala si spre o familie cat de cat unita, ascultati, numai daca vreti, doua vorbe de la cineva care a tras niste concluzii in timp...

nu e vorba despre o obligatie atunci cand iei masa impreuna cu cei apropiati. este un exercitiu extraordinar de comunicare. practic revitalizeaza relatia dintre membrii familiei. pentru ca vremurile de azi, serviciul si timpul limitat, ne indeparteaza chiar si de cei langa care am crescut o viata. aceasta legatura nu trebuie intrerupta. aici este marele beneficiu al faptului ca luam masa impreuna. ideal - o data in zi, si in cel mai rau caz - macar o data pe saptamana.

trandafiralb... ca sa intelegi de ce adelinne a spus ca femeia poate sa ramana nemancata... ar trebui sa intelegi ce inseamna dragostea. ori, se pare ca ai fost privata de acest sentiment pana acum. nu e vorba de supunere, sclavie sau orice altceva trece prin capul tau citind cele expuse de adelinne... e vorba doar de acel sentiment inaltator cand vezi bucuria si linistea din ochii celor dragi. cand sti ca ai contribuit la aceasta. cand te poti multumi chiar si cu fericirea din ochii celui de langa tine. se mai cheama si altruism draga trandafiralb.
si acest lucru e reciproc in familie. si barbatul isi poate astepta sotia, care vine mai tarziu de la lucru, cu masa pusa, fara sa manance. si copiii pot face asta pentru parintii lor. si, crede-ma, niciunul nu ar simti supusenie sau ce mai insirai tu acolo...

iti doresc si tie si tuturor sa aiba parte de aceste sentimente, la masa, impreuna cu cei apropiati. iti doresc sa ajungi sa gatesti... cu dragoste...

Doamne ajuta!

Frumos subiect Dorin. ca intotdeauna ma suprind placut postarile tale. Masa in famile este (sau cel putin ar trebui sa fie) o adevarata binecuvantare..si pentru copii (care vor ramane cu aceste frumoase amintiri despre "acasa") si pentru parinti. Ce poate fi mai frumos decat starea aceea de bucurie, de comuninune ce o simti cand toti cei dragi sunt langa tine? Noi datorita serviciilor, luam masa impreuna doar duminica. Dimineata ne trezim , mergem la Liturghie (eu plec f.dimineata, mai ajut la strana, uneori) iar sotul vine cu copii inainte de inceperea Sfintei Liturghii. La intoarcere pregatesc masa. Imi place sa asez masa mare din sufragrie, sa o impodobesc cu flori si lumanari transformand astfel fiecare duminica in sarbatoare. Tata l(sau copii uneori), spune rugaciunea apoi ne asezam. Nimeni nu se ridica de la masa pana nu terminam toti. Nimeni nu manaca inainte de masa, chiar si copii asteapta desi uneori sunt flamanzi. Si nu o fac ptr. ca am dat militaria jos din pod...ci pentru ca asa s-au obisnuit de mici. Stiu ca va veni vremea cand vor pleca, la casele lor, la facultati..dar vreau sa ramana cu amintirea "mesei de duminica". Pe care nadajduiesc sa o duca mai departe. Copii in special simt nevoia "mamei" cand stau la masa. Baiatul cat de mare este si cand vine de la scoala, spune mama, stai te rog cu mine in bucatarie cat manac? CHiar daca nu manaci dar stai cu mine..De aceea spun Dorin, frumos si sensibil subiect ai atins, dovada o am zi de zi in casa si familia mea. Singuratatea, banii, nu tin loc de "partener" la masa. De aceea am spus mereu, parintii sunt cei ce formeaza copii dar mai ales mama...
Am ascultat recent un interviun al unei scriitoare(parca) ce traieste in diaspora. Spunea ca acolo, fiecare isi are "timpul", "masina", "locul" sau ..asa cum bine ai spus Dorin. Spunea doamna (romanca dealtfel) ca este dureros sa vezi cum se instraineaza din acesta cauza sotii, sau copii de parinti. Lipsa de comunicare..lispsa prezentei "caldurii celulilat" langa tine, lipsa dorintei de a face impreuna ceva, oricat de mic si neinsemnat..duce la o viata rece si searbada. Eu nu stiu cum traiesc altii insa m-a impresionat mult cele ce a spus aceea doamna despre romanii din diaspora si nu numai romanii.. Sper sa nu imi sariti iar in cap, eu nu vb de cazuri particulare, ci am spus doar ceea ce am auzit in acel interviu de pe Trinitas.

Masa cu familiarii, inseamna sa pacea si caldura unei reuniuni.
Familia se revede paote dupa ceva timp, si toti sint fericiti, parca este o renastere a vremurilor apuse.
Parca ar fii o implinire mult dorita, chiar daca prepararea cere ceva timp pentru mai mult persoane, totusi, este ceva foarte frumos.
Ceva ce dorim.
Ceva ce ne uneste.
Cind se trateaza de sot-sotie este altfel. Considerindu-se de-ai casei.
Ca si cum intimitatea sotilor este ceva de nepatruns, cind se trateaza de un cuplu, indiferent de varsta.

Pina si tinerii zburdanlnici si zbuciumati din zilele noastre, pina si ei isi doresc o masa in intimitatea florilor si a luminarilor, in doi.
De ce?
Pentru ca este ceva gingas! Ceva ce nu se uita usor!

Eu.
In familia mea asa se obisnuia.
Sa multumim Domnului pentru bucate!
Si Tatal Nostru este frumos sa fie rostit la masa!
Banuiesc ca multi fac asa.

anita, e bine ca ne putem pune de acord intr-o privinta: lumea s-a schimbat si continua sa se schimbe. Odata cu ea ne schimbam si noi, ne adaptam. Ce a fost "bun" si util ieri, nu e obligatoriu sa fie si astazi. Tu cand faci trimitere la "valorile traditionale" o spui de parca acele valori sunt universal valabile sau de parca pastrarea lor in societate in continuare ar fi un lucru intrinsec necesar.

De fapt ce sunt aceste "valori traditionale" daca nu un ideal nostalgic dupa care se ascund diverse grupuri de presiune, cum ar fi cei de la Noua Dreapta cand isi pun in fata cerintele absurde?

Prea am idealizat taranul roman, prea l-am facut semizeu, cand el a fost om ca toti oamenii, cu viciile, defectele si calitatile lui. E de ajuns sa citesti Rebreanu ca sa vezi ca si acum 100 de ani lucrurile nu erau roz cu taranii.

La tara, in mod traditional am avut analfabetism, praf, lipsa asistentei medicale de urgenta, cresterea porumbului si comunitati restranse si degraba de rau vorbitoare fara de oricine indrazneste sa iasa din tipar. O societate patriarhala, conservatoare si aproape cazona, care taie aripile indivizilor si le controleaza fiecare ora din viata.

Astea cu "apropierea de pamant, de Dumnezeu, lumea mirifica a satului" sunt basme. Dumnezeu e peste tot, nu? Cine e interesat il cauta oriunde, inclusiv la oras.

Orasul este evolutia logica a satului, altfel nu se putea. Nu te poti intoarce la valorile de care vorbesti tu fara a te muta la tara, nu se poate altfel. Asa ca hai sa nu mai criticam mediul urban pentru ca "si-a uitat radacinile" sau alte prostii asemanatoare, atata timp cat traim la oras si beneficiem de avantajele sale. Orasul nu a uitat "valorile traditionale", pur si simplu a pornit cu altele de la bun inceput.

Jenica ,imi amintesti de fata mea ,tot asa ,vrea sa stam cu ea cand maninca.
Acum s-a racit dragostea si s-a ajuns la ceea ce spunea Scrabble la o societate urbanizata.Copiii de multe ori maninca in fata calculatorului.
Sa stii Scrabble ca vesnicia s-a nascut la tara.
Dar ce am spus eu nu are legatura cu satul romanesc ,valorile traditionale inseamna familia ,respectarea aproapelui ,a naturii ,o viata nepervertita.
Omul se poate schimba in bine sau in rau.
Daca omul se schimba de la o generatie la alta in rau ,unde vom ajunge?

Iarta'ma, nu am vrut sa te judec, dar asa am inteles la prima citire. Ai dreptate, lucrurile se schimba, insa eu nu sunt de acord cu schimbarea (inlocuirea unora cu altele) anumitor randuieli sanatoase. Poate am exagerat cu "coloana vertebrala" a familiei, insa exagerarile se folosesc uneori si numai pentru a atrage atentia asupra a ceva ce este trecut cu vederea.

Eu asa simt (tot ca opinie), ca o familie care nu se aduna impreuna macar o data in zi are in sine o mare cadere. Cunosc multe familii, iar cele mai frumoase, odihnitoare si normale sunte cele care petrec timp impreuna, in pofida tuturor programelor diferite si a varstei. Dupa casatorie, masa isi schimba si ea randuiala, fiecare pastrand'o in coltul lui.

Si cine cui controleaza viata la tara Scrabble ?
Taranul roman care isi bazeaza viata pe valorile crestine nu mai exista decat in foarte putine locuri sau cel putin asa cred eu ,desi as dori altceva.
Dorinta de inavutire ,viciile si-au pus amprenta si in viata celor de la tara.

Intru totul de acord cu tine, Jenica.

Din pacate, insa, doar cel care a trait aceasta bucurie o poate intelege. Ceea ce ma bucura, de fiecare data, este faptul cum randuieste Domnul ca intr'o familie unul sa fie intr'un fel si altul intr'alt fel. Exista si exceptii. In fiecare familie sotul difera de sotie. Adica unul are experienta minunata a familiei cu masa luata impreuna si multa comunicare si unul nu are aceasta, familia lui cea veche fiind saracita de comunicare si impartasirea a toate. Astfel, acela care a fost odihnit in coltul vechii familii va naste si in noua familie un asemenea loc de comunicare, odihna si dragoste.

Cu ce crezi ca poate fi inlocuita aceasta randuiala? Din putina mea experienta, imi dau seama ca atunci cand aceasta bucurie se pierde, nici o alta nu ii ia locul in aceeasi masura si cu aceleasi roade.

Da, ai folosit bine cuvantul "tragedie", caci eu asa vad aceasta pierdere, acolo unde ea ajunge sa fie vazuta cu indeferenta, ori chiar de prisos. Este o tragedie caci copii nu ii mai simt aproape pe parinti, nu mai simt caldura ce ia nastere in timpul mesei in familie. Insa, aceasta este parerea mea, fiecare este liber sa faca ce doreste. Insa, roadele se vor vedea.

ohh draga Trandafiralb chiar nu ma simt jignita ....am o matusa care spunea ceva asa de frumos ...: ''draga nepoata cand fac de mancare nu uit niciodata sa pun si putin suflet '' si acum simt nevoia sa spun ca era o metafora ... adica ea facea de mancare cu foarte mare drag si ii cinstea pe toti ai casei realizand cel putin o mancare pe placul fiecaruia ....
e lasa ai sa cresti tu si cand te vei face mare ai sa vezi ce te incanta ca femeie....si nu vei crede ca este ceva grav si urat sa bucuri pe cineva ...

Da, dar de multe ori cei care sunt toata ziua cu "valorile traditionale" in gura le leaga invariabil de mosi, stramosi, tarani romani. E ca un fel de argumentum ex populus, e ca un tichet care, cred ei, le legitimizeaza cererile: daca s-a trait asa mii de ani (ceea ce e un lucru fals, dupa cum am spus mai sus - viata la tara nu a fost impietrita 1900 de ani), cei de acum trebuie sa traiasca la fel, sa nu se abata de la "cale". Asta se numeste conservatism si e apanajul celor care nega flagrant realitatea si considera ca pot opri timpul si progresul in loc.
Randuieli sanatoase? Ce e sanatos pentru unii nu e obligatoriu sanatos petru altii si invers. Asta n-a inteles satul niciodata si de-aia a ingropat orice tentativa de iesire din tipar. Ce-i drept, era si o logica, societatea rurala s-ar fi destramat in lipsa anumitor reguli nescrise. Doar ca la oras nu se mai aplica asta si nerespectarea "valorilor traditionale" nu aduce dupa sine destramarea sociala - orasul este fragmentat prin definitie, asa a fost mereu.Se pot strange la masa, se pot strange la Biserica, se pot strange in fata televizorului, se pot strange la o iesire cu prietenii, se pot privi in ochi dimineata cand pleaca la serviciu. Exista alternative care pot da oamenilor ceea ce crezi tu ca numai masa in familie le poate da.

La masa, da, insa la celelalte nu. In fiecare loc este altceva. La biserica, oricat de asezata ar fi lumea si oricat de odihnitor ar fi locul, nu are cum sa aiba aceeasi intimitate cu asezarea fata in fata, la masa. In fata televizorului este cel mai groaznic loc de intalnire, niciodata nevrend toti sa vada acelasi lucru. Iar de ar si vrea sa priveasca acelasi lucru, comunicarea este aproape zero, robotizarea fiind la ea acasa. La o iesire cu prietenii se odihneste poate mintea, se amuza unul, altul, dar odihna si zidirea familiei nu are loc in nici un caz, tot ramane nevoia de odihna in 2, in 3 sau in 4. Iar dimineata, sincer, nu prea imi vine sa ma uit in ochii nimanui, cand abia reusesc sa ma trezesc. Dar daca se trezesc si altii, mereu ii pup la plecare.

Sfantul Vasile cel Mare (daca nu ma insel) spune: "Stai in chilia ta si aceasta te va invata toate." Indraznesc sa spun acelasi lucru despre familie. Stai in familia ta si aceasta te va invata toate.

A sta la masa pentru mine nu inseamna a tacea. Dimpotriva, e momentul sa le spun celor dragi bucuriile si durerile pe care le-am trait in ziua respectiva.

Nu ma duc la masa doar ca sa-mi bucur pantecele. Nu ma aseman nici porcului caruia dupa ce i-ai pus in teica mancare, nu mai face altceva decat sa se indestuleze.

Cum ar fi ca, la manastire, fiecare calugar sa manance singur, separat de ceilalti frati, in alta vreme si in alt loc? Oare nu am privi aceasta drept o uriasa cadere a vietii monahale, care pe toate le face impreuna, in obste?

Da, am privi spre acea obste care ar manca separat ca pe ceva strain si denaturat de la rostul sau. Tot asa este si in familie... asa este vazuta familia care nu se aduna la masa de catre un calugar cu viata aleasa, drept o cadere si o denaturare a unitatii spre care suntem chemati.

Hristos ne cheama la unitate si impartasire reciproca, in Familie, in Manastire si in Biserica.

Dar noi nu suntem la manastire....avem serviciu, facultate...fiecare cu probleme lui si cu un timp limitat. Nu poti avea pretentia sa mai mananci o masa in familie cand fiecare are altceva de facut atunci. Plus, mie personal imi place sa mananc singura si linistita.

Atenţie mare, la dorinţa asta de însingurare, izolare, ce dă o linişte aparent falsă ce va avea urmări asupra comportamentului de mai târziu.

Problema mireni/calugari este una pe care nici nu merita sa o mai ridic. Spun doar ca diavolul este la el acasa in a separa cele pe care trebuie sa le faca un crestin, randuite de Hristos tuturor, in unele pentru calugari si altele pentru mireni. Cine are minte de priceput, sa priceapa.

Nu am nici o pretentie de la altii, eu spun ce este pentru mine odihitor si aducator de nespusa bucurie. Imi vine sa zic "faca fiecare ce'l taie capul", insa mi'e teama de aceasta, caci nu vreau sa dau seama de societatea ce se va naste din cei de azi. Faptul ca multi sunt de aceeasi parere cu mine ma bucura si imi da nedejde ca lumea are inca in ea oameni vii si calzi, nu roboti individualizati si in concurenta pentru prostii.

"Mergand, invatati... cine va crede si se va boteza, se va mantui, cine nu va crede si nu se va boteza, se va osandi." Asa ca, datoria omului este predarea cuvintelor. De vor rodi sau nu, nu mai tine de noi.

Mi-a placut mult acest articol:
http://www.crestinortodox.ro/diverse...si-televizorul

Pentru multi dintre noi, furati de agitatia vietii de zi cu zi, luarea mesei nu mai are nimic sfant. A devenit devenit un act banal prin care satisfacem o simpla necesitate trupeasca. Daca masa nu mai este prilej de comuniune cu cei din familiile noastre, cu atat mai putin, cu Dumnezeu. Mancam fara sa-L purtam in noi pe Domnul, "Cel ce da hrana la tot trupul".

Am vazut acum cateva zile un film despre randuiala mesei in Sfantul Munte Athos care m-a pus pe ganduri. Pe langa faptul ca in Athos, masa urmeaza unei slujbe, m-a impresionat modalitatea prin care luarea mesei este, de fapt, o continuare a slujbei.

Deplasarea monahilor si a credinciosilor din biserica in trapeza, are forma unei procesiuni. In timpul mesei este citit un cuvant de invatatura sau vietile sfintilor din ziua respectiva. Dupa masa urmeaza rugaciunea de multumire, se canta "Cuvine-se cu adevarat" precum si troparul sarbatorii. Apoi se intorc in biserica unde este rostita o ectenie intreita si este cantat un polihroniu.

http://video.crestinortodox.ro/8ow2c...nte_Athos.html

... din pacate eu cam asa am fost invatat... la masa nu se vorbeste. Si, cel mai pacat, este ca eu nu cunosc acea bucurie de a manca impreuna.
Cauze externe oricand se pot gasi, dar cele reale sunt: patimile si dorinta ca ceilalti sa aiba o imagine buna despre mine.

Am auzit spunandu-se ca a manca fara a-ti face rugaciunile inainte si dupa masa este un pacat mai mare decat a unui calugar care iese din manastire (si stiu ca acesta sigur isi pierde mantuirea).

Doamne ajuta!

Nu facem ierarhizari pentru pacate. E bine sa te asezi si sa te ridici de la masa macar cu gandul la Dumnezeu. De dorit e sa se rosteasca si o rugaciune. Daca nu ai facut pana acum acest lucru, o poti face de acum inainte.

Bine spune Costel.
Cred ca este foarte exagerata aceasta afirmatie.. Despre cine stim, de altfel, SIGUR ca isi pierde mantuirea? Nici despre un calugar care pleaca (exista o discutie pe forum care arata ca treaba nu-i chiar asa simpla), nici despre un divortat, nici macat despre un sinucigas nu putem fi siguri, pt ca s-a putut cai in umltima secunda.

Da Jenica si mie mi-a placut articolul. Astazi desi exista comunicare, a disparut comuniunea dintre oameni. Televizorul este, in parte vinovat, pentru aceasta. Cand ajungem acasa mancam mecanic si privim hipnotizati la ce se intampla in cutia magica.