Intrebare
 

Este normal ca o sotie sa nu vrea sa aiba relatii "conjugale" decat martea si joia din cauza credintei ?
As dori un raspuns bazat pe perceptele religioase care sa poata fi aratat pentru a convinge.
Multumesc

Intreaba-ti duhovnicul
 

Draga Ilie, pentru aceasta exista duhovnci. Duhovnicul ii cunoaste pe credinciosi prin spovedanie si stie ce este mai bine pentru fiecare.

Depinde de masura duhovniceasca a fiecaruia!!!

Parintele Arsenie Boca spunea referitor la viata sexuala intraconjugala: "Nici abuzul, nici refuzul!"

Da. ...Si oricum, nu se poate face abstinenta decat daca sunt de acord amandoi. Relatia sexuala este o RELATIE si presupune doua persoane.
Abstinenta e foarte buna, cu masura.
Am citit si eu de 'marti si joi' ca regula generala, dar mi se pare exagerat. Inteleg sa fie zile de post, dar sa te abtii si in toate sambetele si duminicile (cand are omul timp), si de sarbatori o zi doua.. Mi se pare exagerat. Doar mancam carne zilele alea.
Si ce, suntem automate? Persoanele casatorite stiu depsre ce vorbesc: daca iti planifici sa faci dragoste, in general nu merge. Trebuie si spontaneitate. Nu ar trebui sa fie zilele de abstinenta mai numeroase ca zilele 'de dulce'.
Postul ne este oferit ca posibilitate de Biserica, nu ca obligatie. Este o posibilitate pentru a ne ajuta sa nu ne atasam de lumea asta prea mult. dar regulile trebuie vazute ca un indreptar, nu ca o lege.
(Sunt casatorita. Ar fi bine sa raspunda aici mai degraba oamenii casatoriti; regula asta nu s-a respectat in lata parte ceea ce a dus la discutii nesfarsite si in cerc..)

hahahahaha, mor de ras citind chestia asta. Acuma imi dau seama, ca e ca un banc, un thread unde scrie intrebare pt cei casatoriti si se umplu pagini de cine stie ce discutii. E chiar hilar, macar am ras bine:10:

Este foarte normal, chiar necesar. Orice crestin ortodox ar trebui sa stie asta. Iar daca inainte, sau in ziua aia, sau a doua zi este o sarbatoare si se merge la Biserica, iar nu se face sex.

Daca tu esti in situatia descrisa, te compatimesc.

"Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel." -- I Corinteni 7:5-7

Ah, am uitat sa dau si versetele dinainte:

"Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia." -- I Corinteni 7:3-4

Iata si un comentariu foarte edificator al sfantului Ioan Gura de Aur la asta, sa ma scuzati ca il dau in engleza..

[3.] Ver. 5. “Defraud ye not one the other, except it be by consent.”
What then can this mean? “Let not the wife,” says he, “exercise continence, if the husband be unwilling; nor yet the husband without the wife’s consent.” Why so? Because great evils spring from this sort of continence. For adulteries and fornications and the ruin of families have often arisen from hence. For if when men have their own wives they commit fornication, much more if you defraud them of this consolation. And well says he, “Defraud not; fraud” here, and “debt” above, that he might shew the strictness of the right of dominion in question. For that one should practice continence against the will of the other is “defrauding;” but not so, with the other’s consent: any more than I count myself defrauded, if after persuading me you take away any thing of mine. Since only he defrauds who takes against another’s will and by force. A thing which many women do, working sin rather than righteousness, and thereby becoming accountable for the husband’s uncleanness, and rending all asunder. Whereas they should value concord above all things, since this is more important than all beside.
We will, if you please, consider it with a view to actual cases. Thus, suppose a wife and husband, and let the wife be continent, without consent of her husband; well then, if hereupon he commit fornication, or though abstaining from fornication fret and grow restless and be heated and quarrel and give all kind of trouble to his wife; where is all the gain of the fasting and the continence, a breach being made in love? There is none. For what strange reproaches, how much trouble, how great a war must of course arise! since when in an house man and wife are at variance, the house will be no better off than a ship in a storm when the master is upon ill terms with the man at the head. Wherefore he saith, “Defraud not one another, unless it be by consent for a season, that ye may give yourselves unto prayer.” It is prayer with unusual earnestness which he here means. For if he is forbidding those who have intercourse with one another to pray, how could “pray without ceasing” have any place? It is possible then to live with a wife and yet give heed unto prayer. But by continence prayer is made more perfect. For he did not say merely, “That ye may pray;” but, “That ye may give yourselves unto it;” as though what he speaks of might cause not uncleanness but much occupation.

http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf112.iv.xx.html

http://tainacasatoriei.wordpress.com...atiile-intime/

+

http://tainacasatoriei.wordpress.com...na-intelegere/

[COLOR=#0000ff]„Nu vă lipsiţi unul de altul decât din bună înţelegere” (I Corinteni 7, 5).[/COLOR]
- Ce înseamnă de fapt aceasta?

- Să nu se înfrâneze femeia dacă bărbatul nu vrea, nici bărbatul dacă femeia nu doreşte.

- Cum aşa?

- Fiindcă mari rele se nasc din înfrânarea aceasta. Căci şi adulterele şi desfrânările şi răsturnarea caselor adesea de aici se fac. Fiindcă dacă având femeile lor, desfrânează, cu mult mai mult dacă îi lipseşti de această mângâiere. Şi bine a zis: „Să nu vă lipsiţi” – numind-o aici lipsire şi mai sus datorie – ca să arate tăria stăpânirii [unuia asupra celuilalt]. Căci a se înfrâna fiecare fără să vrea amândoi înseamnă a se lipsi. Iar dacă e de bunăvoie, nu mai este [lipsire]11. Că dacă m-ai îndupleca să iei ceva de la mine, nu o numesc lipsire. Iar cel ce ia fără voia mea şi fiind eu silit, mă lipseşte.
[COLOR=#ff00ff]Lucrul acesta îl fac multe femei, lucrând [astfel] un păcat mai mare decât dreptatea, devenind prin aceasta vinovate de desfrâul bărbatului şi împrăştiind toate. Însă trebuie să se cinstească mai înainte de toate buna înţelegere [homonoia]12 fiindcă şi aceasta este mai importantă decât toate; iar dacă vrei, să cercetăm acest lucru din fapte.[/COLOR]
[COLOR=#ff00ff][/COLOR]
[COLOR=#ff9900]Fie o femeie şi un bărbat, şi femeia să se înfrâneze fără să vrea bărbatul. Aşadar, cum? Dacă acela din această pricină desfrânează, sau chiar dacă nu desfrânează, însă suferă şi se tulbură, şi se aprinde, şi se luptă, şi mii de probleme îi face femeii, care e câştigul postului şi al înfrânării, de vreme ce dragostea [agape] e sfâşiată? Nici unul! Căci câte ocări, câte probleme, cât război nu ies sigur de aici?[/COLOR]
[COLOR=#ff9900][/COLOR]
2. Pentru că [COLOR=#339966]atunci când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, casa nu e cu nimic mai bună decât o corabie bătută de furtuni şi cu cârmaciul depărtat de la cârmă.[/COLOR] De aceea zice: „Nu vă lipsiţi unul de altul, decât din bună înţelegere pentru o vreme, ca să zăboviţi în post şi rugăciune”13. Aici vorbeşte de rugăciunea cu mai multă râvnă14.
Căci dacă ar opri să se roage pe cei ce se împreunează unul cu altul, cum ar avea o anume vreme rugăciunea neîncetată15? Aşadar, este cu putinţă Şi a te însoţi cu femeie, şi a lua aminte la rugăciune, însă rugăciunea este mai intensă când e şi înfrânare. Că nu a zis simplu „să vă rugaţi”, ci „să zăboviţi [scolazete] [în rugăciune]”. [Şi a spus aşa], fiindcă [însoţirea cu femeie] îţi ocupă [timpul şi mintea] [ascholia], iar nu că ar fi necurăţie16.
„Şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească Satana” (l Corinteni 7,5).

Multumesc fragmente, e exact acelasi text, uite ca eu nu l-am gasit pe romaneste.. E un site interesant!

si zilele de sarbatoare sunt in acelasi regim ca si cele de post, adica trebuie sa ne orientam spre cele duhovnicesti mai mult decat spre trup

asa ajung sa fie, daca respectam zilele de post (care-s aprox jumatate din an) + zilele de sarbatoare (duminici etc)

nimic nu-i obligatoriu, nici macar mantuirea. Dar daca esti credincios, cauti sa le indeplinesti pe toate

ar fi chiar normal asa

nu-i deloc usor cand sotia vrea sa se tina de un program, iar sotul de altul...

Kosmy, regulile astea au aparut si ele cu timpul, sa nu le absolutizam. Regulile sunt pentru oameni si nu invers. Putem sa ne ghidam dupa ele, ca au o intentie buna in principiu, dar sa le aplicam atata cat se potriveste la situatia noastra.
Ai vazut textele sfantului Ioan Gura de Aur? El altfel pune problema. Vorbeste de abstinenta pentru scurte perioade de rugaciune mai intensa dar numai cu acordul amandorura. Nu de posturi si sarbatori nesfarsite.
Crezi ca daca cei doi considera ca 'au voie' doar in anumite zile, in zilele alea chiar o sa aiba si dorinta sa faca lucrul asta? De asta vorbeam de automate.. Nu e asa usor cum scrie la carte.
In plus, ce sa mai vorbim de oameni cu orar cumplicat, cu copii, de oameni cu boli sau dureri, care se vad rar etc, daca am aplica regulile ca la carte atunci nu ar mai putea trai ca oamenii casatoriti. Eu la asta atrageam atentia.

Fani, regulile in Biserica sunt pt toata lumea. Acolo unde ele nu pot fi aplicate, in cazurile descrise de tine mai sus, duhovnicul stabileste altele.Insa doar el.
Zicea un parinte cunoscut ca pt niste oameni casatoriti in care unul din ei era plecat la munca in Italia, el le-a dat voie la impreunare chiar si in post. Se vedeau ff rar, asa ca le-a dat voie. Astea sunt pogoraminte in care se tine seama de neputinta umana, dar nu-s reguli. In situatiile normale trebuie sa se tina seama de reguli.

Ce urat suna, parca se vorbeste de animale, nu de fiinte umane cu sentimente... Chiar nu se poate sa se renunte la limbajul asta de lemn??
Si daca nu le dadea voie, ce crezi ca se intampla? Sa fim seriosi.

De ce incearca unii sa profaneze relatia sexuala, cand ea e sacra, e un dar de la bunul Dumnezeu pentru familii ?

Hmmm, eu ma intreb de ce "impreunare" suna ca pentru animale? Oare cum a degenerat la asta? Ca daca te gandesti, inseamna a se aduna, a fi impreuna, ceea ce ar fi frumos daca n-ar fi degenerat sensul. Intradevar se foloseste la animale, dar e curios...

Se poate spune, poate, ca regulile sunt date ca ORIENTARE pt toata lumea. Ca idee. Ca pavaza impotriva luarii razna, ca sa invatam sa ne mai si infranam de la cele bune, cum ne infranam si de la mancare din cand in cand. Dar nu ca legi. La fel si cu postul. Daca nu ar fi reguli de post omul fiind om, nu am mai posti de loc (asa s-a pierdut postul in occident de la Vatican 2). Insa sa nu facem din post o lege, un stalp, ca la musulmani.
Iar relatia trupeasca e mult mai profunda si delicata ca mancarea, deci...

Iar in ceea ce priveste duhovnicul, eu cred ca in chestiile astea care privesc viata intima a cuplului fiecare poate hotari si singur (mai bine zis, in doi) dupa raspunderea si constiinta pe care i-a dat-o Dumnezeu, si mai ales dupa dragostea pe care si-o poarta unul altuia. Duhovnicul n-are ce cauta in dormitor (cum spunea patriarhul Athenagoras) - decat daca vrem noi sa ii cerem sfatul, sau daca avem un pacat in domeniul asta de marturisit.
Multi duhovnici nici nu interaba astfel de lucruri.

Relatia trupeasca dintre soti este un lucru tainic, frumos, si mi se pare ca toate vorbele astea de aici parca o demistifica. Sunt de acord cu tine, naephius.

Exact, asta vroiam si eu sa zic mai sus, Noesisaa: adica ce cauta duhovnicul in problemele astea? Insasi expresia 'a da voie' pe mine ma socheaza, si in legatura cu alte lucruri legate de patarnitatea spirituala.

[COLOR=#993300]4. Sensul spiritual al “datoriei conjugale”[/COLOR]
[COLOR=#993300]a) ”Datoria conjugală” privită ca o problemă religios-morală.[/COLOR]
În viziunea moralei ortodoxe, ideea datoriei conjugale propriu-zise, respectiv a unirii fizice între soţi, e cuprinsă în noţiuniea de taină care nu e niciodată omisă din definirea căsătoriei.
Sfântul Duh se uneşte cu cei doi soţi, creându-i din nou într-un singur trup, pentru a se sălăşlui în inimile lor şi pentru a le comunica într-un grad maxim dragostea divină


http://tainacasatoriei.wordpress.com...ele-monastice/

Interesant! Tot de acolo:

"Făcând din naşterea de prunci unicul scop susceptibil prin care să se justifice căsătoria, creştinismul din Apus, în frunte cu Fericitul Augustin, subordonează acest scop relaţiilor fiziologice care însoţesc pierderea fecioriei, supunându-le unui dispreţ metafizic şi considerându-l ca stare inferioară.

De la spiritualitatea excesivă până la angelism nu mai este decât un pas. Continuarea neamului omenesc ar implica pierderea integralităţii, aservirea persoanei şi a spiritului unui element generic inconştient, în cele din urmă materiei. Un rigorism ostil sensului datoriei conjugale licite identifică în bloc trupul, iubirea şi păcatul. Faţă de această atitudine, Biserica sinoadelor ecumenice a reacţionat în mod hotărât. Abstinenţa conjugală suprimă erosul fără să-1 transfigureze. Dragostea curată dintre soţi deschide un alt drum de apropiere către Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în perioada de maturitate a gândirii sale, susţine cu deosebită energie această dreaptă învăţătură, restabilind în mod magistral echilibrul tradiţional."

Erau doar niste cuvinte, eu nu-s asa sensibil la ele. Poti sa zici cum vrei: impreunare, contact sexual etc. Sau din Vechiul Testament : "a intrat la femeia sa", "a cunoscut-o pe femeia sa". Cum vrei tu. E unul si acelasi lucru.

Nu stiu ce se intampla.

...sau mai ales dupa recomandarile pe care le da Biserica in sensul acesta (si dupa traditiile vechi ale romanilor, care aici coincid f bine cu ce zice Biserica), ca doar de aia suntem membri ai Bisericii, si nu niste singuratici cu propria morala si propriile conceptii

intru totul de acord cu tine. M-am mirat totdeauna de oamenii care se tin de duhovnici care le fac "program", altul decat cel firesc. Sunt unii care exagereaza cu martea si joia etc

Nici al nostru nu intreaba

Pai eu cred ca noi atunci poate parerile noastre nu diferea asa mult.. ;-)

Sigur, si dupa recomandarile Bisericii, adaptate la viata lor proprie si trecute prin filtrul situatiei lor folosind constiinta crestina.
De fapt nu vroiam sa zic ca sa nu tinem post, sa nu avem si o asceza. Vroiam sa zic ca asceza aia e proprie fiecarui cuplu si recomandarile care se dau slujesc doar ca orientare.

Da.. asta vroiam si eu sa zic.

Da, nu difera foarte mult :) cu exceptia, observ eu, a "regulilor" si "recomandarilor" pe care eu le inteleg mai strict. Adica in cazul nostru, consideram pacat contactul intr-o zi de post sau de sarbatoare (duminica etc), sau in perioada lunara.
Despre abstinenta din timpul sarcinii si a alaptatului n-am ce spune ca n-a fost cazul. Inca.

Lucrurile astea sunt foarte intime... Fiecare are o experienta proprie legata de situatia lui de viata.
Ideile unora cu abstinenta totala in tot timpul sarcinii si al alaptatului (uneori se alapoteaza si peste un an) mi se pare, sa ma ierte cei care cred altfel, o aberatie.
Dar iarasi, este o chestiune intima si de trait in fiecare cuplu altfel, probabil. Pentru unii poate sa fie valabila, ce stiu eu.

Dumnezeu sa va ajute!

Un citat despre aceasta "aberatie" :

<<O mare dezarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternita¬tea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduială firii, trebuie să fie lăsată în pace.>>

<<însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea - ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul - evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târzie, şi va fi un copil arţăgos, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităţii mamei.

Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualităţii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat şi nici în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea puţin înclinat spre trezirea genetică prematură, neatras spre ona¬nie şi aproape deloc dispus spre nervozitate.>>

Am citat din cartea "Cararea Imparatiei", cap "Ereditate si spirit", subcapitolul "O radacina a durerilor". Autorul : pr Arsenie Boca. Pt multi nu e nevoie de prezentare, insa celor care nu-l cunosc le pot spune ca parintele, desi vietuitor in manastire, a fost foarte preocupat de problemele de ereditate, studiind cursuri de medicina.

In continuare:

<<Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea şi necazu¬rile. Ăsta-i ocolul de cercuri şi se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii.


De aci şi de până aci, urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu.
Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărniceşte rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: "Să nu desfrânezi".>>

Am auzit despre aceste pareri ale parintelui Arsenie Boca, iar aceasta discutie poate si-ar avea locul la topicul despre calugarii care dau sfaturi.
Cu tot respectul, nu sunt de acord cu el.

1) Prezinta 'senzualitatea' ca pe un lucru rau in sine; nu o spune, dar asta rezulta din ce zice. Ea ar putea dupa el sa il influenteze negativ pe copilul zamislit sau alaptat. Dar de ce?? Nu este dragostea trupeasca un fel de a trai dragostea? Un cuplu de parinti care se iubeste, de asta are nevoie un copil.

2) Sigur, daca femeia nu mai simte inclinatia spre asa ceva (se intampla uneori, poate chiar des, am citit), atunci ar trebui ca sotul sa o respecte si sa faca asceza. Dar daca nu? Uneori se intampla chiar invers. sau in orice caz nu se schimba mare lucru.

3) Oricat de sfant ar fi fost parintele Arsenie Boca, nu era nici medic, si nici nu a fost in aceasta situatie, cu atat mai putin ca femeie.
Pe ce studii se bazeaza el? Nu cred sa se fi facut asemenea studii. Tendintele sexuale timpurii pot aparea la copii din foarte multe cauze. Uneori si din cauza unei pudori exagerate in mediul in care traiesc, a unei ascunderi a realitatilor sexuale de catre parinti si societate. Sau a unor probleme pishologice. Sau a unei cerebralitati exagerate care neaga trupul (iar el 'se razbuna'). Este un domeniu misterios.. El prea se grabeste sa traga concluzii pt care nu are competentele necesare.

4) Sa ne amintim de ce sfatuieste sf Ioan Gura de Aur... Asta pune chiar in discutie comportamentul unei femei care s-ar refuza barbatului ei asa, vreo aproape 3 ani. (cum propune p. Arsenie)

da, multi calugari dau sfaturi...

N-ai inteles. Prezinta senzualitatea ca pe un rau in sine in conditia in care femeia e insarcinata, nu in general.

da, asa e, ne luam numai dupa ce "simtim"...niste crestini adevarati...

a fost absolvent de teologie, dar inzestrarile lui personale l-au facut sa inteleaga multe din cursurile de medicina urmate in tinerete. N-am incredere absoluta doar in medicii care imi prezinta diploma...sunt altii mai "medici" ca ei...

de acord, dar asta nu inseamna ca ceea ce a zis el nu-reprezinta o cauza...
iar daca e un domeniu misterios, il lasam asa, in mister? Mie imi pare bine cand mai vad cate o lumina in misterul asta...

iarta-ma, din nou n-ai inteles. Parintele mai degraba se adreseaza barbatului, lui ii atrage atentia asupra neabtinerii sale (citatul era prea lung sa-l fi postat integral, trebuie citit tot capitolul pt intelegere ) , nu se pune problema de femeia care se refuza. Despre relatii intre soti el zice in alta parte: "Nici abuzul, nici refuzul". Se vede ca nu-i de acord cu un refuz asa, numai pt a refuza.

Pr Arsenie in general vorbeste de fapte si de urmarile lor.

Mai exista texte in care se sustine asa ceva in afara de cele ale Pr. Arsenie Boca? Teologice, stiintifice, ceva...

Mie mi se pare de bun simt tot ceea ce zice el. Sunt sigur ca efectele descrise sunt, poate , maximale, nu se intampla neaparat tot ce zice pr Arsenie sau nu se intampla la masura la care se refera el. Dar a lasat Dumnezeu o randuiala in natura creata de El si asta o putem vedea la animale, care nu dezbat pe forumuri ce sa faca si ce sa nu faca in timpul gestatiei...
O sa-mi sara unii in cap, oripilati de comparatie si de gluma, dar daca instinctele animalelor sunt lasate de Dumnezeu in ele, atunci nu vad nici o problema in a le lua de exemplu. Putem invata din natura, pentru noi a facut-o Dumnezeu.

Iar pentru cei care nu se feresc si vor sa aiba copii, aparitia sarcinii e atingerea scopului de fapt. Iar continuarea...cu ce scop?

Starile femeii din timpul sarcinii se imprima asupra copilului.
Contactul sexual e cu secretie de substante in sange, care nu fac bine noii fiinte. Asa cum nu-i fac bine alcoolul, nicotina etc

Eu am intrebat altceva...

Nu ai raspuns la intrebarea Annei, kosmy...

Sexualitatea umana nu are mare legatura cu sexualitatea animala. Ultima este o imperechere in scopul perpetuarii spoeciei, care se face numai in anumite momente ale anumui, si dorinta sexuala nu exista la ele in rest. Sexualitatea animala nu este legata de afectiune, sentimente, dragoste.
La om, sexualitatea e legata de acestea (cel putin pentru un cuplu in care exista dragoste). Iar dorinta nu este legata de dorinta de a avea copii.
Daca e sa ne comparam cu animalele, sa facem atunci ca cele care isi devora partenerul dupa imperechere, sau il gonesc?
Oamenii care se iubesc nu fac dragoste 'in scopul' de a avea copii, ci pentru ca se iubesc.
Da, sunt deschisi la procreere (exceptiile exista, le-am dat in alta parte), dar asta nu inseamna ca asta le e scopul de fiecare data.
De altfel am mai spous, in ortodoxie nu se considera ca casatoria este in primul rand pentru nastere de prunci, asta e o conceptie catolica. Vedeti ce scrie sf. Ioan Gura de Aur... am citat textele lui pe alt topic. (si pe asta, de fapt).
Substantele secretate prin contactul sexual nu fac rau copilului, am citit asta in carti serioase. Eu zic ca acei medici nu aveau nici un interes sa spuna altceva decat ce stiau din rezultatele cercetarilor. In schimb; p. Boca poate sa fi avut o prejudecata, si nu era medic.
Doar adrenalina (care se revarsa in sange in timpul orgasmlului) poate sa faca rau daca esti in pericol sa pierzi sarcina si atunci se recomanda abstinenta macar partiala.

Da, dar ideea e ca este RAU pentru copil, ca sexualitatea parintilor duce la o sexualitate REA sau gresit orientata la copil..

Ne luam si dupa ce simtim, in acest domeniu, nu facem dragoste cu carile cu canoane sau cu scrieri teoretice in mana... sa ma iertati. Vorbim aici de cupluri casatorite, crestine, responsabile.

Eu cred ca este tributarul unor prejudecati aici si mai degraba am incredere intr-un medic serios, cinstit daca imi spune ca nu face rau.
Era pe vremuri prejudecata ca in timpul sarcinii ar face rau actul sexual, dar conform medicilor este o prejudecata.

Sigur, dar depinde ce lumina.. Daca e doar o rteorie cam simplista mai mult incurca lucrurile.

Iarasi, eu cred ca avea o prejudecata, pt ca nu numai barbatul are dorinte sexuale.
Insa e bine sa se atraga si atentia barbatilor sa nu abuzeze, asta da.
ma deranjeaza doar tonul absolutist ('este oprirt cu asprime', spune unde am citit eu)
Si cum se potriveste vorba cu abuzul si refuzul la abstinenta de 3 ani?

Nu cunosc alti autori care sa zica acelasi lucru ca si pr Arsenie Boca, doar exemple din mediul inconjurator.
Imi vine in minte un cuvant al pr Teofil care spunea un cuvant de la bunica lui :"Eu am avut copii cum era lejea mai demult : la 2 ani unul".
La 2 ani se refera pr Arsenie, nu la 3.

Medicii sunt si ei oameni ca noi toti si sunt influentati de atmosfera hipersexualizata din vremurile in care traim. Asa ca nu-s foarte sigur pe ce zic ei. Iar la cercetari n-au acces medici crestini, eu am vazut ca toate concluziile cercetarilor din ultima vreme in domeniul sexualitatii sunt pentru desfrau, in orice forma ar fi el. Poate ca sunt si cercetari oneste, dar concluziile acelora nu ajung pana la noi.

Nu ma grabesc sa declar prejudecata o practica a oamenilor din vechime. Nu plec urechea la orice rasturnare de valori. In societatile traditionale de odinioara erau si prejudecati, insa multe practici aratau intelepciunea acumulata vizavi de subiectul in cauza de mai multe generatii. Nu ma incanta atmosfera "hippie" din lumea noastra, care influenteaza si crestinii.

Legat de exemplul cu animalele, ma refeream doar la instinctul de a "respecta" perioada sarcinii, INSTINCT LASAT DE DUMNEZEU. Atata tot. In nici un caz n-am comparat pe om cu animalele dpdv sexual, nici nu mi-a trecut prin cap!!
Sexualitatea este legata de dragoste, de sensibilitate. De acord.
Casatoria nu e pt nastere de copii. De acord. E un mod de mantuire a omului.
Oamenii care se iubesc fac dragoste pt ca se iubesc, de acord.
Dorinta insa poate fi si dorinta de a avea copii pt cei care nu au si isi doresc. Cand si de cate ori binecuvinteaza Dumnezeu cu darul copiilor, asta numai El o stie.

Ramanem probabil fiecare cu convingerile lui. Sper ca pe ale mele sa le pot indeplini pana la capat, ca sa nu fiu "arama sunatoare". Am prieteni care au reusit. Eu cam atam de zis.Pana la urma suntem pe un forum de discutii, nu de convins unul pe altul.

Sigur, kosmy!
Am tot respectul si pentru parerile tale, si cine stie, poate ai dreptate. Fiecare va alege, noi am schimbat pareri aici, si gata.
Si eu cred ca in perioadele de care vorbim, copilul trebuie sa fie pe primul plan si sa avem grija sa nu ii daunam printr-un comportament sexual exagerat. Si dupa nastere, femeia este mai putin disponibila oricum.. Dar mi se pare exagerat sa ziciem ca ar trebui tinuta abstinenta doi ani (plus noua luni de sarcina, deci aproape 3..). Nici generatiile dinainte nu au tinut asa ceva, n-am mai auzit. Altfel n-ai vedea atatia copii nascuti la un an distanta in acele generatii, si sunt multi. Cand sunt la doi ('lejea'), se poate pune mai ales pe seama amlaptarii care este un anticonceptional destul de sigur, nu pe abstienta, cred eu.
Cu ce nu-s eu de acord e absolutizarea... expresiile de genul 'se opreste cu asprime'.
pe vremuri nu vorbeau cred preotii de lucrurile astea, cand nu era lumea asta hipersexcualizata (sigur, ai dreptate aici) nici ei nu se gandeau atata la asta. Oamenii isi traiau casnicia normal, cuminte, frumos, si nu-i intreba nimeni de aceste lucruri. Abstinenta venea firesc, nu de sus, in situatiile in care femeia nu se simtea dispusa la astfel de lucruri. Eu asa vad lucrurile, in orice caz.