Iertarea!
 

Iarta! Tu inima iarta!
Tacerea te roaga si gandul te cearta!
Iarta! Tu inima iarta!
In dragoste trebuie sa ierti!
Iarta! Tu inima iarta!
In numele dragostei fii inteleapta!
.........................................

Aici sint citeva topicuri pentru Iertare:


http://www.crestinortodox.ro/forum/s...?t=4682&page=9

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6204

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2682

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2479

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=2415

si ar mai fii si altele, te poti alatura cu acest topic al tau, oricaruia din cele deja existente!

Sa nu mi-o iei in nume de rau!

Iertarea e secretul mantuirii.

sa iert ca sotul meu m-a inselat,si are un copil cu alta femeie,pot sa iert dar sa iert ca ma injoseste si ma jigneste zilnic,incerc sa iert dar nu stiu cat ....cat????

Vad ca in sufletul tau este o mare durere la ora asta.
Vezi tu iertarea se refera la mantuirea sufletului tau.
Cind vei reusi sa treci peste toate astea, inseamna ca ai iertat.
E greu prin ce treci tu.
Dar eu ma intreb acuma, oare acel om mai este sotul tau sau nu?
Stii casatoria se bazeaza pe iubire, daca aceasta iubire a disparut, casatoria pentru adulter se anuleaza, deci practic el te-a lasat.
Pentru oricit ar fii de dureros pentru tine, acum este randul tau sa lasi de la tine acest semtiment dureros si greoi, sa stergi cumva din mintea ta ceea ce face el. :12:
Imi pare asa de rau sa aud astfel de lucruri!
Roaga-te Domnului sa te ajute sa treci peste asta, ca Domnul stie cit ne este de greu sa suportam asa ceva.
Doar Dumnezeu si Maica Sfanta ne poate da taria si puterea necesara a vindecarii sufletesti indiferent de durerea pe care o avem.
Doamne ajuta!

Durerea ce iti cuprinde sufletul este mare.In viata omul negresit trece prin multe incercari.Asa cum noi cu un anumit material,il prelucram pana iese ce dorim si suntem multumiti,asa si Dumnezeu ne incearca pe noi si atunci noi mai tare trebuie sa ne intarim si nu sa incercam sa iertam ci chiar sa iertam,el nu te injoseste pe tine ci pe el insusi ,prin purtarile sale.Copilul nu are nici o vina,e un suflet nevinovat,sa ne rugam pentru el la bunul Dumnezeu,ca in viata sa apuce pe cai drepte,cat despre tatal,asa cum toti suntem pacatosi si avem nadejde la Dumnezeu,asa si el trebuie sa aiba,cu atata mai mult cu cat faptele sale nasc suferinta in inimile celor dragi.Asadar sa ne rugam pentru liniste si pace sufleteasca pentru toti aflati in suferinta trupeasca si sufleteasca.Doamne ajuta!

E intr-adevar grea situatia prin care treceti! Foarte grea si-i mare incercare! Barbatul necredincios se va mantui prin femeia lui credincioasa... Si totusi... iertarea este solutia. Taceti, nu reprosati... Rugati-va si iertati de 70 de ori cate 7!!!... Pentru Hristos!

Doamne ajuta!

Si totusi, iertarea (in astfel de cazuri) e un lucru foarte greu!
asa cum zicea si Nina, casatoria s-a desfacut prin adulter, deci daca nu poti trai linistita cu el, nu e un pacat sa te gandesti la divort!
in teorie, e foarte simplu sa zici "iarta!", dar in practica lucrul e foarte greu, iar daca cineva nu are totusi liniste, macar din cand in cand, cum ar putea sa se linisteasca in sufletul lui, sa iti castige din respectul de sine pierdut, sa se roage, sa se adune cat de cat,cum ar putea sa ierte? cum ar putea sa ierte un om care este terorizat zi de zi? e usor de spus, dar greu de facut. intr-adevar, sunt multi sfinti care au acceptat umilirile cu bucurie, traind in permanent cu inima langa Mantuitorul. dar e cale lunga pana acolo.
e important sa nu te deznadajduiesti. roaga te cu credinta, si cu toata inima. si daca viata cu el ti se pare un calvar, poti divorta linistita. ai DREPTUL asta, dupa cate a facut!!

[quote=patinina34;136732]
Vezi tu iertarea se refera la mantuirea sufletului tau.
Cind vei reusi sa treci peste toate astea, inseamna ca ai iertat.
quote]

Mi-a placut foarte tare ce ai scris, Nina!:53:

Va multumesc din suflet la toti pt cuvintele voastre,pt incurajari.Sa divortez?Am doua fete,mi-e frica sa iau viata in piept,dar daca asa e dat de la DUMNEZEU,o sa ma descurc.Am plans si am suferit in tacere,nu m-am dus sa vb sau sa ma cert cu acea femeie,nu ma pot compara cu ea.Mi-am dus crucea casniciei in curatie trupeasca si nu-mi pare rau.Mi-e f greu,am crezut ca o sa uit,dar sotul meu vb mereu de acel copil pe care il are cu acea femeie,e baiat .Nu am nimic cu copilul,si daca stiu ca asta mi-ar aduce linistea in casa,l-as lua sa il cresc,i-am spus si sotului asta,dar cred ca lui ii e gandul si la mama lui....Nu mi-a ramas decat sa ma rog la bunul Dumnezeu sa ma lumineze si sa pot continua viata,sa lupt pe fetele mele ,care imi dau curaj si forta sa suport situatia.DOAMNE AJUTA si sa fereasca Dumnezeu pe toata lumea sa treaca prin ce trec eu acum.

[quote=LapetiteMoc;136876]E intr-adevar grea situatia prin care treceti! Foarte grea si-i mare incercare! Barbatul necredincios se va mantui prin femeia lui credincioasa... Si totusi... iertarea este solutia. Taceti, nu reprosati... Rugati-va si iertati de 70 de ori cate 7!!!... Pentru Hristos!

Doamne ajuta!AM IERTAT DAR NU AM UITAT.PT CA MI-E FRICA DE DUMNEZEU .STIT CA AM AJUNS SA PLANG MEREU?PE STRADA DACA MA GANDESC LA VIATA MEA,IMI DAU LACRIMILE...LA BISERICA ATUNCI CAND MA ROG,LACRIMILE IMI CURG FARA SA IMI DAU SEAMA,CRED CA MA IMBOLNAVESC PE SISTEM NERVOS,EU CEDEZ IAR LUI NU-I PASA.EU IERT,DAR NU POT SA UIT.IERT PT CA IL IUBESC PE DUMNEZEU SI MAI CRED CA DUMNEZEU ZABOVESTE DAR PLATESTE SI ASTEPT SI EU LINISTEA BINEMERITATA CE MI SE CUVINE.

Ai grija sa nu te imbolnavesti de suparare.
Trebuie sa iti duci crucea dar ar trebui sa ii interzici sotului sa iti vorbeasca de cealalta femeie si de copil.
Hristos ne indeamna sa ne ducem crucea ca el ne ajuta si atunci crucea va fi usoara.
Eu am inteles ca trebuie sa avem o liniste si pace cand ne napadesc necazurile ,ca toate sunt de la Dumnezeu.
Nu te mai gandi la ce s-a intamplat ,altfel nu o sa poti merge mai departe ,in caz ca te-ai hotarat sa ramii cu el.
Doamne ajuta!

[quote=buncrestin;137632
Doamne ajuta!AM IERTAT DAR NU AM UITAT.PT CA MI-E FRICA DE DUMNEZEU .STIT CA AM AJUNS SA PLANG MEREU?PE STRADA DACA MA GANDESC LA VIATA MEA,IMI DAU LACRIMILE...LA BISERICA ATUNCI CAND MA ROG,LACRIMILE IMI CURG FARA SA IMI DAU SEAMA,CRED CA MA IMBOLNAVESC PE SISTEM NERVOS,EU CEDEZ IAR LUI NU-I PASA.EU IERT,DAR NU POT SA UIT.IERT PT CA IL IUBESC PE DUMNEZEU SI MAI CRED CA DUMNEZEU ZABOVESTE DAR PLATESTE SI ASTEPT SI EU LINISTEA BINEMERITATA CE MI SE CUVINE.[/QUOTE]

Depinde de ce plangi. Daca iti plangi de mila, nu e de la Dumnezeu. Cand iti plagi pacatele, atunci lacrimile sunt de la Dumnezeu.
Dar, bunule crestin, oare tu nu ai gresit niciodata fata de cineva?!? Cum ti s-ar parea sa fii iertat, dar sa ti se tina minte toate cate ai facut? Cum ti-ar cadea sa ti se aduc aminte de o greseala iar si iar, desi ti-ai cerut iertare si regreti fapta? Toti suntem supusi greselii si toti trebuie sa iertam cu adevarat si pe deplin.Si pe tine trebuie sa te ierti, pentu ca nu poti ierta, si incriminezi la nesfarsit o persoana, care ti-a gresit.

Anca ,nu este asa ,am o prietena foarte evlavioasa si linistita pe care o inseala sotul inca din tinerete.
Dar cel putin el nu recunoaste.
Eu nu stiu cu ce a gresit femeia aceea ,chiar am intrebat-o daca are pe cineva din parinti sau bunici care sa fi gresit de a primit ea crucea asta.
Isi duce crucea ,are 2 copiii foarte reusiti cu el ,sunt mari acum.

Pt Anca-Miha
 

draga mea,ori esti f tanara,ori nu stii despre ce e vb si nu esti bine informata despre suferinta mea.nu am spus niciodata ca sotul meu regreta ca m-a inselat,nu a spus nimeni ca mi-a cerut scuze ,cred ca nici nu ii da prin gand.nu imi plang de mila ci plang pt ca am o depresie din cauza situatia.tocmai ca nu eu sant cea care aduce aminte de greseala lui,el vb mereu in casa cu copii mei de fata despre baietelul facut cu cealalta femeie.oricum se pare ca nu intelegi durerea prin care trece familia mea.eu nu judec pe nimeni doar vreau sa imi treaca rana din suflet.copii mei au dreptul la liniste .fata mea cea mare fiind in clasa a 8 a are nevoie de liniste sa invete pt tezele nationale ,nu trebuie sa treaca prin asa ceva .s-au maturizat mult prea devreme.e multa suferinta pt niste suflete nevinovate. DOAMNE AJUTA.

Anita, eu nu as trai cu o persoana care ma inseala. Sincer, nu as mai avea puterea sa merg cu ea de mana, sa mananc impreuna cu ea, sa dorm langa ea... Asa ca imi pare ca uneori traim si orbeste, sub pretextul ca trebuie sa port aceasta cruce. Nu. Sunt altele de purtat. A fi de acord cu acceptarea unei astfel de situatii, inseamna sa-l incurajez pe cel de langa mine sa ramana, daca nu chiar sa adanceasca starea in care se afla. Ori asta nu e chemare spre viata.

Da, te rog sa ma ierti; abia dupa ce am postat am vazut ce a raspuns anita si am inteles despre ce e vorba. Suferinta ta e una dintre cele mai rele, te inteleg perfect si iti va trebui multa vointa si ajutor ceresc ca sa treci peste ea; dar de trecut TREBUIE sa treci, altfel viata iti va fi un calvar pana la sfarsitul ei.
Intr-o situatie asemenatoare un preot a dat un sfat si a zis: "Atunci sa-i dam de lucru acelei femei. Citeste Psalmul 3, 30 si 31 zilnic" . Din cate am auzit a ajutat.
Inca odata te rog sa ma ierti.

Adevarata suferinta consta in neputinta de-a uita,neputinta care ti-a hranit intr-un mod nemilos depresia de la nivelul sistemului tau nervos.Este foarte greu,este aproape mucenicesc sa ajungi a lupta cu urmarile nervoase ale neuitarii,cu sulitele hidoase ale permanentului;"de ce?"...pana cand iti dai seama ca,adevarata problema nu sta in inselarea si atitudinea celor din jur,ci in subrezirea proprie.
Nu trebuie sa plangi,nici macar nu mai trebuie sa uiti,trebuie doar sa te regasesti pe tine,sa-l iubesti pe Dumnezeu atat cat poate concepe nivelul tau actual.Trebuie sa-ti recapeti puterea de-a trai pentru cei din jur,fiindca sanatatea nu ne faciliteaza doar pe noi,ci ea are marele dar de-a oferi protectie,la randu-ti,celor din jur,de a-i iubi,de-a darui atat de mult.Fara sanatate,mai ales mentala,nu mai suntem nimic,nici iubire si nici ura,suntem doar un ghem de suspinuri rival cu existenta insasi.
Dumnezeu iti cunoaste neputinta,iti cunoaste si iubirea laolalta cu durerea,Dumnezeu face minuni,chiar daca in valtoarea deznadejdii uitam ce-nseamna acestea cu adevarat.
Cioran spunea atat de bine;"Nu poate exista viata decat prin uitare!!!",iar aici se referea la un amplu zbucium dintre uitare,repaos,somn si delasare pamanteana si viceversa acestora.Este complicat si este foarte important.
Sper sa te faci sanatoasa,dar,mai mult decat te pot ajuta cei din jur,o poti face tu insuti,fiindca,de multe ori zbuciumul nestavilit ne este atat de personal,tot astfel si alungarea acestuia cu orice pret.
Nu sunt nici tanara si nici batrana,dar stiu sigur ca cele mai importante lucruri in viata sunt;mintea si inima,fara protejarea acestora,nu putem nici sa traim cum se cuvine,nici sa oferim viata in jurul nostru...nu suntem nimic,ba mai mult decat atat,un nimic care traieste ca-ntro sinucidere lenta.

Draga mea. ai dreptul sa primesti vindecare la rana din sufletul tau. ai dreptul! indiferent ce iti induc ceilalti sau tu. si copiii au nevoie de liniste, dar si tu ai!
jertfa pentru Dumnezeu insemna ca o bani cu inima impacata, cu sufletul linistit, in libertatea sufletului tau. tu stai cu el si inconstientul tau iti spune ca iti meriti suferinta, de aceea nu te infurii pe el, nu iti ceri drepturile!! Dumnezeu nu ne cere sa ne balacim in propriile frustrari. El doreste sa ne traim , sa ne intelegem si sa ne depasim suferinta cu ajutorul Lui. El e singura nadejde a noastra, si a ta, dar tu probabil ca te gandesti (simti, involuntar)ca nici iubirea lui Dumnezeu nu o meriti. ai impresia ca nu meriti nimic. nu e adevarat! suferinta de a iesi din abisul in care te ai cufundat e o cruce extrem de grea, si e vindecatoare. atunci vei putea sa ierti, atunci vei putea sa continui sau nu sa stai cu el. nu ai iertat. iertarea e un lucru extrem de greu, nu merge asa. suferi ingrozitor inauntrul tau dar negi asta. sigur ca ai o depresie, pentru ca esti furioasa pe el. cum poate sa iti faca asa ceva. dar nu te poti gandi la asta, fiindca ai un sentiment de vinovatie pt ca siimti ca il judeci. nu, draga mea, tu trebuie sa constientizezi ce se intampla inauntrul tau. nu mai nega! sotul tau nu are dreptul sa iti faca asta. ai viata ta! sentimentele si emotiile sunt complicate, de cele mai multe ori sunt incarcate de rusine, de vinovatie, asa ca nici nu ai curajul sa le traiesti.
spovedeste te, cauta sfat. cauta sa te apropii ce Cel care a zis: "Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi!" Arunca deznadejdea ta la picioarele Mantuitorului, asa cum te simti, El te ajuta pentru ca El te iubeste, si doreste sa iti vindeci rana. caci cum te poti apropia de El, cum te poti ruga, daca sufletul tau e plin de resentimente si simti ca nu valorezi nimic! e normal sa ai resentimente! sa nu le negi! orice femeie in locul tau ar fi furioasa, s-ar simti abandonata, dispretuita; Dumnezeu nu vrea sa iti ucida sufletul, El vrea sa fim vii, adevarati.
sa ajungi sa plangi pe strada! draga mea, eu te inteleg! si eu am plans pe strada! eu nu sunt in aceeasi situatie, dar ne leaga suferinta asta incredibila. si eu am fost abandonata, dar in alt fel, si eu am fost abuzata, dar in alt fel. si eu simt ca nu am dreptul la nimic. stiu cum e.
ai copii si te gandesti la ei, si ai dreptate, ei nu se pot dezvolta normal in aceasta situatie. nici tu nu le poti oferi iubire, pentru ca esti secatuita, esti deprimata, esti obosita.
ai dreptul la propria ta viata, cu sau fara el, e alegerea ta! sau cu, sau fara, e alegerea ta. da trebuie sa decizi singura, impacata cu tine.
nu il poti controla pe el.
as vrea sa iti trimit o carte pe mail, trimite-mi te rog un mesaj pe privat.
Curaj!
dragii mei, daca aveti alta parere, va rog sa le expuneti. poate gresesc totusi, si nu inteleg exact situatia. sa incercam sa vemin cu cat mai multe sfaturi si idei, ca sa putem sa ajutam cu ceva.
Doamne ajuta!

Costel ,nu stiu daca ai retinut ,dar eu am spus "in caz ca te-ai hotarat sa traiesti cu el"
Sunt situatii cand un om nu se poate desparti pentru ca nu are bani ,nu are din ce trai.
E foarte greu cu un singur salariu sa te descurci si sa cresti 2 copii.
Pe de alta parte fetele ar trebui sa isi puna tatal la punct ,ca mi se pare fara rusine sa le vorbeasca pe fata despre amanta.
Sau sa plece ,dar fara nici o pretentie si sa le ajute in continuare.

Buncrestin, as vrea sa-ti spun ca sunt alaturi de tine si iti inteleg suferinta.
In numele celui , care ti-a gresit, iti spun, desi un barbat ar trebui sa spuna aceste cuvinte: "Iarta-ma, ca ti-am provocat aceasta durere, ca am gresit fata de tine, ca te-am tradat ca sotie si partener de viata! Iarta-ma!"

Pana cand cel care a gresit nu regreta fapta, e cam greu sa-l ierti.
Dar daca te autodepasesti si ajungi sa-l ierti, mare rasplata te asteapta, caci nu ai facut uz de liberul arbitru si iti ramane Dumnezeu dator tie. Daca poti face acest lucru, toate celelalte suparari iti vor parea fleacuri de acum inainte.

Va multumesc
 

Mii de multumiri pt ca imi santeti aproape,aveam nevoie sa vad cum gandesc alti oameni despre asta,nu stiu practic incotro sa o iau,dar ma ajuta sa vad ca cineva vrea sa ma ajute ,cu un sfat,cu o vorba buna,o mana pe umar e tot ce imi trebuie acum. Am ales sa-mi deschid sufletul pe acest site,pt ca simteam ca-mi explodeaza,pt ca am stiut ca numai niste persoane cu frica lui dumnezeu imi pot da o povata si un sfat bun .am citit o carte scrisa de preotul arsenie boca-despre durerile oamenilor.in aceasta carte scrie ca dumnezeu ne da incercari grele pt ca ne iubeste,asa ca si pe mine ma iubeste dumnezeu ,nu?sa stiti ca asta nu e prima incercare pe care mi-o da dumnezeu.cand fetita mea cea mare era in clasa 1,mi-a sarit in fata masinii.eram cu ea de mana.a stat 5 zile in coma,au urmat doua operatii la picior si multe spitalizari la bucuresti.tot cu ajutorul lui dumnezeu mi-am revenit si atunci.sa vezi cu ochii tai cum iti loveste masina copilul,nu e usor.viata m-a incercat de multe ori,cred ca de aia si sistemul meu nervos e subred.va multumesc .

Dumnezeu cearta doar pe cel pe care il iubeste!

[quote=buncrestin;137632]Nu ni se oferă niciodată ceea ce așteptăm de la cei de lângă noi. "EU CEDEZ IAR LUI NU-I PASA.", spuneți dumneavoastră. Poate îi pasă, poate totuși îi pasă. Eu nu am fost în situația dumneavoastră, dar au fost părinții mei. Privesc iertarea prin ochii copilului ce am fost odată, prin ochii atâtor învățături dăruite nouă de Domnul ca să ne fie mângâiere și întărire.
Iertarea deplină și necondiționată, lepădarea de noi înșine sunt treptele cele mai dificile în urcușul muntelui către Domnul.

Vă doresc putere, răbdare , înțelepciune/

Doamne ajută!

Da, Amatyyy, ff frumos... versurile mi-au reamintit de Mihaela Runceanu cu minunatul ei glas.. acest cantec era unul din preferatele mele.
Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul in pace!!:53:

Draga mea,in primul rand pentru depresie apeleaza si la ajutorul unui psiholog.
In al doilea rand,ce faci tu continuand sa stai de acest barbat care se numeste "sotul tau" (am pus ghilimelele pentru ca numai ca un sot nu se comporta,nici respectul de a te proteja cat de cat pe tine sau copii nu il are) este tortura curata pentru sufletul tau,o tortura de zi cu zi.
Pai cum vrei sa nu plangi,cum vrei sa nu cazi in depresie.E mai mult decat multi oameni pot suporta.
Sot si tata nu este cel care face act de prezenta langa tine,ci cel care isi asuma responsabilitatile si demonstreaza asta prin fapte.
Da,iarta-l crestineste,dar nu uita!
Aceasta iertare crestineasca nu presupune sa ne lasam prada raului in mod repetat,ci a nu uri,a nu purta resentimente omului care ne-a facut rau,dar sa mergem mai departe.
Mai gandeste-te daca merita sa te distrugi asa si daca,de fapt,asta este ce Isi doreste Dumnezeu pentru tine.

Nu-ti impune sa ierti sau sa uiti. Porunca de a ierta pe cei care ne-au gresit e data ca sa ne fereasca de pizma care roade si distruge inima. Tu deja ai iertat.


Cu depresia trebuie sa lupti singura, nimeni nu te poate ajuta. Daca ai credinta ca vei reusi s-o depasesti chiar se va întâmpla.