E bine sa glumim, sau nu?
 

"Glumind, poti sa spui orice, chiar si adevarul." Sigmund Freud.
Sunt de parerea ca trebuie sa glumim cu oricine, dar nu la fel cu orisicare, mai depinde si de situatie si de starea sufleteasca in care se afla omul dat, dar sa nu-i spunem o gluma care l-ar rani sufleteste.
Chiar si preotii glumesc ,dar fiti atenti cum glumesc ei si luati-le exemplu...
Dumnezeului nostru Slava!

Depinde ce fel de glume,glumele pe care le folosesc tineretul sunt mai degraba oratanii.

Eu am citit in unele carti ortodoxe ca nu e prea bine sa glumim si nici sa vorbim prea mult... poate pentru ca astfel atragem simpatia oamenilor, ori antipatia si cateodata acesta este un prilej de a da in slava desarta, ori pe altii ii smintim prin atitudinea noastra. Acum eu nu zic ca rasul nu e bun, si vorba multa daca e ziditoare pentru suflet e bine primita de Dumnezeu... dar trebuie sa avem mare grija despre ce vorbim si glumim!

Optimismul e bun, gluma cu cap şi bun simţ e iarăşi bună, râsul dacă nu-i de "râsul curcilor" şi nu e pe seama celui de lângă tine e bun şi-ntăritor , e semn de minte sănătoasă. Să fim normali , fără poceală, fără mască !

aveam un prieten care era tot timpul vesel, glumea chiar si atunci cand avea mari suparari.el a fost primul care mi-a aratat o noua fata a ortodoxiei, cred eu, adevarata fata. ortodoxia omului fericit intru HRISTOS. asadar ORTODOXIA e bucurie.

Patericul egiptean
 

"Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe Avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit. Iar batranul vrand sa-l incredinteze pe el, ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui : pune sageata in arcul tau si intinde. Si a facut asa. Si a zis lui: intinde iarasi. Si a intins. Si iarasi i-a zis: intinde. Si a zis lui vanatorul: de il voi intinde peste masura, se frange arcul.

Zis-a lui batranul: asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cateodata si cate putin a ne pogora fratilor. Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus. Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor."

Toate lucrurile sunt lasate spre a fi luate cu masura si cu multumire. Prin omul vesel lucreaza Hristos.

Gluma este binevenita, atunci cand nu se intrece masura, ci se urmareste doar o mai buna dispozitie. Este foarte importanta si persoana care aude gluma, pentru ca nu poti glumi la fel cu toate pesoanele. Nu toti avem acceasi perceptie asupra glumelor si a rasului. De aici probabil si intrebarea de la inceputul topicului. Fiind un om jovial, eu cred ca e bine sa glumim, daca prin gluma nu deranjam pe nimeni.

Doamne-ajuta!

Ok, si eu ma intrebam acelasi lucru. Mie imi place sa glumesc, si am vazut preoti care fac asta si mi s-au parut foarte apropiati de oameni, si am citit cu placere cartile lor.In gluma putem spune multe lucruri...Acum, problema e alta,ca majoritatea glumelor sunt porcoase...Poate vom deschide un topic in care fiecare sa scrie glume mai decente. E adevarat ca m-am saturat si de "teologii" care sunt tot timpul incruntati si posomorati si care taie si spanzura cu orice prilej. Pe mine aceasta atitudine ma face s-o iau la fuga, si eventual sa ma indepartez de credinta zicand ca daca asta e lumea pe care o vrea Dumnezeu, eu nu as putea trai asa, si deci ma las pagubasa...Asa e omu.Hristos a zis:"Bucurati-va!".

Carine, depinde si ce se discuta; ca daca e o tema religioasa, serioasa si se fac glume, e nepotrivit.
Glumele care descretesc fruntea, care te ajuta sa treci mai usor peste o situatie, sau cu ajutorul carora se ocoleste o situatie conflictuala, sunt binevenite.
Daca ai tendinta sa o iei la fuga doar pentru ca se discuta serios despre anumite teme, atunci insemna ca temele respective nu prezita interes pentru tine inca. Dar pentru atata lucru nu e cazul sa te indepartezi de credinta, caci daca credinta este esenta vietii, glumele nu sunt.

Glumele au existat intotdeauna dar numai in secolul 21 s-au transformat in oratanii.

Asta pentru ca cititi carti scrise de catre calugari! Ei privesc lucrurile mirenilor din prisma lor de austeritate, de traire mai diferita fata de cea mireneasca.
E bine sa glumim, dar cu masura. Mai sus s-a postat un cuvant din pateric al Sfantului Antonie, care mi se pare cel mai potrivit pentru acest topic.
Un parinte spunea ca e bine sa radem, dar sa nu se vada dintii.

Acum important este sa se faca si o gluma buna, nu una care nu isi are rostul sau locul. Gluma in sine nu poate fi rea, dar continutul da.

Bine spus.
Totul depinde de subiect, de moment, de loc si de inima celui ce o pronunta.

Perfect de acord !

Pai nu ma refeream la asta. Dar am avut un prieten: "nu merg in parc, ca nu mi mai face placere, eu acum ma gandesc la lucruri mai duhovnicesti, nu mai sunt de d astea, astea nu mi mai fac placere, astea sunt lucruri lumesti, nimic nu ma mai atrage din ce e lumesc...etc. A facut dreptul, nu a exersat ca nu i place,el e mai filozof asa...Apoi a facut teologia, nu se face preot, ca cica are prea multe pacate. Nu ne mai vedem ca "baiatu invata pt licenta" si apoi nu scrie nimic la licenta ci plateste pe cineva sa i o faca...etc,etc....Era tot timpul busumflat, si nimic nu i convenea ca doar "erau lucruri lumesti"....Iach!

Sigur ca e bine sa glumesti, te ajuta sa ajungi la o stare sufleteasca buna. Am intalnit foarte multi preoti care glumesc sau vorbeau prostii si poate am interpretat eu ca gluma (mai sunt si d-astia). In fine, chiar acum cateva zile am auzit un banc amuzant asa ca o sa vi-l impartasesc si voua, in spiritul threadului si al site-ului.

Un preot locuia langa o manastire si avea 10 gaini si un cocos.
Cocosul din cand in cand disparea, dar aparea pana seara. Ultima data cand a zburat nu s-a mai intors si preotul, primul lucru duminica in biserica, a intrebat lumea:
- As vrea sa stiu daca cineva are un cocos?... si toti barbatii s-au sculat in picioare...
- Nu, nu, nu, am vrut sa intreb daca cineva a vazut un cocos?...si toate femeile s-au sculat in picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva de aici a vazut un cocos care nu-i apartine?... si jumatate din femei s-au sculat in picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva a vazut cocosul meu?... si toate maicutele s-au sculat in picioare.

Consider ca si faptul de a vedea ceva primejdios in ras este intemeiat. Tot asa cum imi intemeiez si parerea mea, cum ca rasul este ceva natural, si chiar de folos, in multe cazuri. Prin ras se poate chiar impiedica deznadejdea. Romanul este omul care zice mereu: "Las' ba, noi sa fim sanatosi."

Cei care gandesc la faptul ca rasul este rau, au si motive, mai ales in ziua de astazi, cand totul este luat in ras, pana si cele mai frumoase si curate valori. Este luat in ras omul care vrea sa stea cu parintii sau cu familia, este luat in ras omul care poarta maiou sau izmene (iarna), este luat in ras omul care nu mananca fast'food, ca si cel care se imbracat normal, adica in haine direct proportionale cu trupul sau, odihnitoare cromatic si asortate.

"Cand te vezi stapanit de ras, cunoaste-te in adancul relelor si in adancul iadului. Rasul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rasul intristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, intuneca intelegerea, scufunda in noroi constiinta, inaspreste si impietreste inima, face rugaciunea neprimita. (...) Rasul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a neimplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii. Monahul pricinuitor de ras (glumet) este urat in fata lui Dumnezeu, privit cu scarba de ingeri, gol de toata virtutea, imbracat in rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. (...) Rasul nu ia in serios nici o valoare; priveste cu ingaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta intre oameni - este deci o arma a diavolului."

Sa nu ii judecam pe cei care gandesc pasajul de mai sus, ci doar sa le vorbim aratandu'le calea de mijloc, adica dragostea si ingaduinta. Totul este folositor si rau, in functie de moment, stare, om, loc, etc.

Da, totul cu masura!
Drept sa-ti spun, si eu la randul meu m-am saturat de glumele care se fac pe seama situatiilor, care de fapt necesita o stringenta rezolvare. Am ajuns sa radem de noi, in loc sa amelioram situatiile deranjante din societate. Glumele acestea isi aveau rostul in vremea lui Ceausescu, caci era greu de miscat in front si era un mijloc de supravietuire intr-o perioada f tensiontata, dar au devenit un mijloc de franare a progresului spre bine in societatea actuala româneasca. Nu se rezolva nimic doar cu gluma.

Nu-i bine sa glumim! Sa fim tot timpul posaci si seriosi asa-i vom atrage pe toti la credinta!

Atractia o da Harul, prin bunatate, si prin bucuria interioara de a a juta pe semeni spre mantuire. Dar posac este bine sa arati si chiar supranatural de serios, ca sa nu atragi pe cheflii si pe urma sa-i dezamagesti.

Daca vei sta serios te va ajunge depresia.Si Mantuitorul zambea...

A fost o gluma prietene!:25:
Ultima data cind am fost cum spui tu Cris..................fugeau copiii urlind ingroziti din fata mea!

Glumele,buna dispozitie sunt balsam pentru suflet,nu stiu ce ne-am face fara ele,mai ales in aceasta lume tot mai robotizata si egoista,unde stressul se naste si din zambet,din zambetul celor tristi.
In manastire se glumeste,chiar deseori,dar,bine-nteles,sa nu fie vorba de glume proaste,sarcastice,sau fara de masura.Masura da valoare lucrurilor,uneori,mai mult decat esenta lor.
Deci,sa glumim,sa zambim,sa fim bucurosi fiindca avem pentru ce.

Imi dau seama de ironia cuvintelor, insa nu aceasta reiese din cuvintele celor care vad in ras ceva riscant, atunci cand devine patima neobservata, atunci cand din ceva ziditor devine imprastietor si surpator al dragostei. Dintre acestia, care se tem de ras, multi sunt calugari, ceea ce ii intareste oarecum sa spuna cele mai subtile ale firii, pe care noi le cam trecem cu vederea.

Pentru mine, rasul este bun, iar omul cu chip luminos este urma prezentei lui Hristos. Rasul sa fie insa cu bun simt si cu dragoste. Caci exista doua feluri de ras, in care cel rau atrage mandrie, superioritate si pricinuieste mahnire. Rasul la emisiunile TV proaste si inculte este un ras bolnavicios si neziditor.

De acord pina la "Dintre acestia, care se tem de ras, multi sunt calugari" si nu ca n-ar fi asa, dar duhovnicii cautati cei care schimba lumea sint cei cu zimbetul pe buze, care glumesc, a caror fita lumineaza. Ceilalti sint inca "in cautare". Calugarii fac adesea glume nevinovate, sotii nevinovate si e normal asa ca doar...asa fac si copiii.
Hristos este bucurie, o bucurie de nedescris. Cind il intilnesti toti iti sint dragi, iar zimbetul iti este tot timpul pe buze. Ne-am invatat sa vedem in Iisus doar judecatorul si ca atare sintem acrii, posaci, veninosi....

Nu pari prea prieten, pari chiar ingrozit??????? Starea copilariei este jocul si rasul cristalin. Dar ironia ta, si nu gluma cum ai fi vrut poate sa fie, arata ca si copiii sunt de cele mai multe ori egoisti si dornici sa rada ei mai mult decat ceilalti, chiar daca vor face pe unii sa planga. Pruncia crestinului incearca smerita cugetare, si astfel glumeste cat mai putin pentru ca sa nu devina caldicel, adica multumit de sine, ci multumitor , adica ostenitor pentru implinirea poruncilor. Bucuria poruncita in Scripturi este bucuria dobandita prin nevointa, adica bucuria in suferinte. Celelalte glume sunt fara folos, au toate tendinta de indepartare de indemnul spre purtarea crucii, tot timpul, dupa masura credintei.

Tu stii! Multa sanatate!

Ai dreptate!