Dumnezeu cel bun -oare?
 

Daca Dumnezeu este mare si bun atunci de ce exista atata suferinta pe Pamant?De ce nu opreste suferinta,bolile,cruzimea etc.?De ce nu intervine tot timpul cand este ceva rau,cum de a pedepsit pe cei din Sodoma si Gomora si nu a oprit razboaiele?
Raspuns:Pentru ca a lasat omenirea sa-si poarte singura de grija si nu intervine in treburile lumesti.
Atunci de ce in Biblia a intervenit de cateva ori?Doar ca sa-si arate prezenta,puterea?
Exista un paradox nu?:39:
Auzim tot timpul si vedem oameni nevinovati,buni care sufera.Oameni handicapati din nastere,oameni loviti si neputinciosi iar furia lui Dumnezeu nu loveste asupritorul.Sunt mase de oameni ce sufera,neajutati de Dumnezeu iar tu crezi ca te va ajuta pe tine pentru ca ,crezi in existenta lui?

A se citi din cartea " Cuvinte alese - Sfantul Ioan Gura de Aur" capitolele 3, 4, 11, 19, 28, 51, ce mai?! toata cartea, si o sa gasesti raspunsul !

Eu cred ca tocmai din cauza ca e BUN, lasa lumea sa isi ia singura deciziile, ca sa isi merite rasplata.

Ceva mai mult bun simţ , nu strică !
 

Trăirea în lipsă de simţire , naşte astfel de întrebări şi false frământări.
În altă ordine de idei, aici este un Topic cu rugăciuni . Caută o rugăciune ce ţi se potriveşte, pentru starea ta, gândurile şi mai ales pentru slăbiciunile tale.

Nici un paradox aici.
Ceea ce se constata este faptul ca tu ai o stare sufleteasca agitata, nesigura.
Fiind la perioada de inceput a intrebarilor tale, ai nevoie de maimulta lectura duhovnceasca si vei intelege asa cum ti-a fost deja sugerat aici.

Raul si binele sau binele si raul au co-existat intotdeauna, de cind lumea de lume, deci acum depinde de tine, de care parte te situezi.
Probabil ca cel mai bun lucru este s acauti un duhovnic intr-adevar bun, care sa te lamureasca.

Ps. 118 (22 ) -A Maicii Domnului
 

"O, Maică preamilostivă Stăpână, dă-ne nouă minte duhovnicească, cu care să ne închinăm bunătăţii Dumnezeului celui viu şi să ne smerim în faţa Părinteştilor Sale pedepse !"

Totul se intampla cu un motiv. Daca cineva sufera, nu sufera degeaba; poate e o incercare, poate isi merita soarta.
Nu-ti mai pune intrebari, si roaga-te neincetat. Apoi, vei incepe sa vezi lumina, putin cate putin.

Draga Evolution,

Si mie mi-au trecut aceste intrebari prin cap. Sotul meu (care nu este ortodox), mi le adreseaza in mod constant.
Am citit de curand postarea surorii noastre Thheo si-ti marturisesc ca-n cuvintele Parintelui Cleopa am gasit un raspuns pe seama nedumeririi mele.
Aici gasesti "povestioara" cu pricina: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=5915

Doamne ajuta!

draga necunoscutule,

Daca Dumnezeu nu exista,cum crezi tu...atunci de unde atita suferinta,boli,cruzime ?... :39:...sau exista ?

De ce nu-l intrebi pe saracul Lazar cum vine cu saracia si umilintele ? Sau pe bogatul nemilostiv ?

Sau intreaba-l pe un betiv,daca se roaga lui Dumnezeu sa-l scape de patima betiei care il va duce la cancer de ficat,sau la destramarea familiei,prin certuri,batai,etc.
Sau pe un lacom,daca se roaga lui Dumnezeu sa-l scape de lacomia care-l duce la racirea relatiilor cu rudele lui,la nemilostivire,la zgircenie,la tot felul de boli,de stomac,de glande,etc ?
Sau pe un afemeiat,desfrinat fara masura...care isi nenoroceste propria familie dar si pe a altora,care da nastere la copii bolnavi,handicapati si inclinati si ei spre pacatele parintilor...
Ce sa mai zic de atei,de necredinciosi sau rau credinciosi....
Sau iubitorul de bani,trindavul,"actorul",miniosul,descurajatul...c iti dintre acestia se roaga lui Dumnezeu sa-i scape de patimile lor ? Oare or sti ca de aici li se trag toate necazurile ?
Fa o incercare,du-te si intreaba-i...sau intreaba-te si pe tine,cred ca te ai drept cel mai bun exemplu.

...

Cei care au crezut cu adevarat in existenta Lui,...deja stiu ca El exista,deja stiu ca sint ajutati,deja stiu ca sint nemuritori...ba unii chiar isi doresc in bucuria si fericirea lor tot felul de incercari si suferinte,...ce poate sa faca clipa ...vesniciei,atunci cind traiesti cu Dumnezeu ?

Cum f bine ne-a sugerat trandafirul_alb catolic:

http://www.scribd.com/doc/3191911/Sf...-alese-?page=1

iar pe bucatele:

http://www.ioanguradeaur.ro/101/2-mu...una-nici-alta/

http://www.ioanguradeaur.ro/99/3desp...-celor-drepti/

http://www.ioanguradeaur.ro/98/4-de-...de-ce-nu-toti/

etc...

Inainte de a intreba aici, pe forum, ai citit Biblia? Cu siguranta citind-o cu inima treaza vei gasi raspunsuri bune. Si unde nu gasesti, vorbeste cu duhovnicul tau... Musai iti trebuie, daca nu ai! ... Rabdare , rugaciune si curaj! Parintele Nicolae de la Rohia spunea ca crestinismul este o religie a curajului.

Mii de scuze !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Era pentru "evolution" raspunsul anterior!

Doamne, pacea Ta fie cu noi!

draga LapetiteMoc,

Si eu imi doresc sa evoluez...

Eu nu am inteles mesajul tau, Cristi.
Poti sa-mi explici ce inseamna la postarea mea rugaciunea ta?
Eu am nevoie de minte mai multa?
Noi avem nevoie d eminte mai multa?
Cum sa inteleg eu postarea ta?
Cu siguranta ai avut ceva in minte, insa nu prea pricep ce anume.

Of, vezi nenorocitele de gânduri, dragă Nina ? Ce am postat, întărea tocmai spusele tale , ca o completare şi întărire a ceea ce bine ai spus pentru cel ce se frământa atât ! Era adresată 100% pentru cel în deznădejdie !
:77:

Nu cred.
Nu cred ca sint 100% ADRESATA PT CEL IN DEZNADEJDE.
Mie-mi palc lucrurile clare, si lamurite.
Asta evita orice fel de neclaritati, si eventuale discutii inutile.

Nu este mandrie, este vorba de claritate.
Nu uita ca avem persoanlitati diferite fiecare, si lucrurile nespuse se pot subintelege gresit, asta fac eu, lamuresc, inainte de orice fel de confuzii inutile.

Încă odată repet şi iar repet că nu are legătură cu tine. Absolut deloc ! ! ! ! ! ! ! !

Bucurie!!!

Suferinta este o tema fara inceput si fara sfarsit in mintea multora.

Cand suferinta apara in viata celui neiubitor de Dumnezeu, aceasta se arata la extrema uratului si a groazei, insa cand aceasta se arata in viata crestinului traitor in duhul lui Dumnezeu, aceasta se face aceluia pricina de si mai mare dragoste si rugaciune. Ce chipuri luminoase au marii parinti si marii crestini, in pofida multimilor de neputinte care ii incarca.

Suferinta este ceva ce ne facem cu mana noastra. Dumnezeu sufera pe aceasta, insa nu are puterea sa ne ingradeasca libertatea, caci astfel ne'ar ciunti chipul Sau, sadit in noi.

Acestea sunt lucruri greu de inteles pentru o inima mandra. Eu am inteles foarte tarziu (inima mea in mandria ei prosteasca a reusit sa inteleaga) ca toate lucrurile acestei vieti, toate bucuriile si frumusetile ei sunt trecatoare, zadarnice si nu aici trebuie sa ne fie noua inima si sufletul ci in cer, acolo sa ne adunam comori din milostenie, rabdare, infranare, dragoste. Dincolo se va imparti totul in albe si negre. Unii cred ca e o idee sf aceasta a iadului si a muncilor vesnice, uneori si eu am crezut asta... De fapt eram sceptica si refuzam sa cred asta dar intr-o zi m-a pocnit drept in suflet realitatea izbitoare ca insusi Iisus a afirmat asta, stiam normal dar calea de la urechi la inima e cea mai lunga, stiam teoretic cu mintea, inima mea era impietrita... In clipa aia am simtit ca nu e o poveste, Iisus insusi a spus ca acolo va fi ghena, scrasnirea dintilor! A mintit El vreodata? A spus: Toate acestea vor trece, si cerul si pamantul dar cuvintele mele nu! De accea CRED, eu CRED ce a spus El, nu ma intereseaza sa studiez mecanismele acestei lumi, la ce bun?... am pierdut ani intregi cautand raspunsuri si nu am ajuns nicaieri. El mi-a spus niste lucruri pe care poate mintea mea de vierme nu le poate intelege, e o minte primitiva si neincapatoare pentru realitatea lui Dumnezeu. El mi-a spus fara sa imi explice mecanismele rautatii care guverneaza pamantul, mi-a spus simplu doar esenta pe care sunt datoare sa o cred si daca El a spus, cine sunt eu sa iau in ras cuvintele Lui. Oare nu a spus El ca toate acestea vor fi? rautati, molime, razboaie, inselari? ce asteptam? raiul pe pamant? raiul e dincolo, aici traim putin, acolo vesnic, trebuie sa ne intarim in credinta si sa suportam rautatile vrasmasului, ca nu oamenii ne vrasmasesc ci duhurile rautatii care sunt pline de viclesug. Dracul e maestrul disimularii.

Spune-i asta unei proaspete mame ce si-a pierdut copilul.

Intr-adevar, Dzeu e bun.

Asta pentru ca putea fi mult mai rau :77:

Suferinta exista ca o consecinta a raului cauzat de intelegerea proasta a libertatii pe care au avut-o unii ingeri si oameni. Dumnezeu nu intervine infuentand liberul arbitru al creaturilor Sale, ingeri si oameni, insa impune anumite limite raului - altfel lumea s-ar autodistruge in scurt timp.

Mai intai incearca sa intelegi sensul suferintei Fiului lui Dumnezeu pentru noi si apoi vei intelege mai usor de ce lumea a fost lasata sa sufere (incepand cu mesajul despre suferinta lui Hristos pentru noi - tot de la Parintele Galeriu): http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6035

Si cum anume o face?

Da,topcat,este o intrebare,sau mai degraba un amalgam de framantari care incearca pe multi oameni tocmai pentru ca au obosit,au obosit sa si creada,sa si nu creada.Au obosit sa fie ei insisi in acelasi timp in care sunt nevoiti sa poarte o masca,au obosit de atata controversa pamanteana,spirituala si materiala,incat nu le mai ramane decat sa nu se mai intrebe;"de ce?"
Uneori nu mai este nevoie de aprofundari,de astfel de aprofundari,fiindca ele te pot duce tot la atata deznadejde,cat te poate duce insasi linistea de-a fi stiut raspunsul.Totul este atat de complex,totul pare atat de controvers,incat ne ramane de-ajuns sa credem,nu fara a cerceta,ci sa credem pentru a ne linisti,sa credem atat cat ne poate conduce aceasta credinta spre un echilibru,cu tine insuti,cu cei din jur,cu teoriile palpabile ale vietii,cu ceea ce te face sa te simti om,sa fii om,sa incerci a fi moral si a sfida tot acest hazard al neintelesului.
Uneori,oamenii au nevoie de credinta,mai mult decat nevoia de a o defini pe-aceasta,este ca o stabilitate de la sine inteleasa,credinta este ca autosugestia,nu are cum sa te dezamageasca atata timp cat ea este coordonata de tine insuti spre lucruri pozitive,si-ti va insufla acest pozitivism benefic,de altfel.
Nu-si au rotul toate intrebarile contradictorii,toate teoriile,toate simtirile rivale si prietene cu ele insasi...toate acestea complica si decad posibilitatea unei credinte simple si tamaduitoare,una particulara si conforma cu cea mai veridica conduita crestineasca;'cand fac bine,ma simt bine,cand fac rau,ma simt rau...asta este credinta mea,Abraham Lincoln"

cand fac bine,ma simt bine,cand fac rau,ma simt rau...asta este credinta mea
Sa inteleg ca si a ta
Conceptul se numeste altruism reciproc si este regula de aur a eticii ateiste

Nu ne este noua dat sa intelegem toate acestea. Totusi, imi aduc aminte vag de o istorioara ortodoxa:

Era un parinte care era chinuit de ispitele vrajmasului de multa vreme. Si intr-o noapte, nu-mi amintesc exact detaliile povestirii, acel calugar l-a legat pe demon cu puterea lui Hristos, tinandu-l prizonier sub un lighean. Si nu numai ca era prizonier, dar a fost obligat tot de puterea lui Dumnezeu sa-i raspunda omului la orice intrebare ar fi avut... Si printre altele, il intreaba batranul: care este puterea ta? Si a raspuns diavolul de sub lighean: puterea mea este atat de mare incat intr-o clipa as putea sa distrug intreg Pamantul fara nici o dificultate...

Ce-ar fi daca Dumnezeu nu ar limita raul care s-ar putea face? Cred ca intreg Universul asa cum il stim noi ar inceta sa existe, devenind probabil un haos imens sau o singularitate de gen gaura neagra, un nimic primordial - caci vrajmasul uraste toata Creatia lui Dumnezeu, dar in mod special pe om, care este incununarea ei si al carui scop este sa ajunga asemenea lui Dumnezeu, in har...

Si cam care ar fi diferenta intre un rau mai mic si unul mai mare? Finalul e acelasi

Evident ca nu ne este dat sa stim toate; cate putin, cate un bob pe an se aduna in capul nostru inteligenta. Apoi, Dumnezeu are dusmani, ceva Atotputernic are dusmani. Ce tot spui acolo Florin?

Nu am stiut ca este regula de aur ateista,dar cred in ea ca si om.In definitiv o putem numi oricum,ea se evidentiaza prin acelasi sentiment,si anume,unul nobil omenesc,unul tolerant altruist,dupa cum ai spus.Tot ceea ce este bun pot fi denumite oricum,ceea ce daruiesc aceastea in esenta conteaza,iar daca daruiesc intelegere si bine fata de aproapele,atunci inseamna omenie si implicit credinta.Bag de seama ca aceasta credinta,sau lipsa de credinta,putem sa le denumim cum vrei,oricum implica doar cuvinte,atata timp cat scopul este de a fi oameni printre oameni,nu mai conteaza decat beneficiul implicat.
Personal cred ca,DUMNEZEU este Unicul,indiferent cum il percemep,pe Sine se cunoaste si se vadeste exact asa cum este,oamenii insa pot avea pareri din ce in ce mai diverse,nu este problema divinitatii acest amalgam de cuvinte...pana la urma,doar cuvinte.

Ntz. Sfarsitul lumii, daca la asta te referi, este sfarsitul raului. Cuvantul lume din Biblie are doua posibile intelesuri total diferite: 1. oameni; 2. rau

Creatia va fi innoita, transfigurata dupa Apocalipsa si raul va fi separat pentru totdeauna de bine. Unii inteleg expresia "sfarsitul lumii" ca fiind distrugerea Pamantului (sau a Universului?! :) ) eventual prin armele nucleare. Nu, Pamantul va fi readus la conditia dintai, cand "erau bune toate". Demonii si cei care au ales sa fie de partea lor vor fi separati de cei care au ales sa ramana in binele lui Dumnezeu.

Apocalipsa, demoni ... Florine, despre ce basme vorbesti?

Da, este foarte asemanator.
I scratch your back, you scratch mine.
E atit de simplu...
De ce trebuie sa ne complicam cu tot felul de carti sfinte sau dogme, habar n-am.

Totusi, sa nu confundam conceptul de moralitate cu altruismul, care, nefiind unul natural, nu va functiona decit spre unii care pot stringe roadele (prin sacrificii personale sau familiale pentru scopuri care nu privesc persoanele sau familiile).
Moralitatea naturala este altruismul reciproc (solidaritate). Acesta trebuie incurajat in scoala pentru ca e singurul care functioneaza.

În prealabil postat de Florin-Ionut http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
insa impune anumite limite raului - altfel lumea s-ar autodistruge in scurt timp.

topcat: "Si cum anume o face?"

topcat: "Si cam care ar fi diferenta intre un rau mai mic si unul mai mare? Finalul e acelasi"

Am incercat sa-i explic lui topcat ca finalul nu e oricum acelasi si ca raul este limitat de Pronia divina.

Totusi, nu inteleg: finalul depinde de cum limiteaza Dzeu raul?

Finalul acestui eon depinde intr-adevar de limitarea raului de catre Dumnezeu; la fel, mai depinde si de cum ne impotrivim noi insine raului, tot cu ajutorul Lui. Insa acest final este doar sfarsitul unei perioade, cea de test in care a inceput o viata vesnica pentru noi. Continuarea ei se va face in urmatorul eon sau veac si tot asa in vecii vecilor... Unii evoluand catre Dumnezeu, altii stagnand intr-o stare de rau care ii va tine intr-o monotonie disperata si vesnica, departe de Creator, la marginea existentei.

Un fel de teza, dar nu numai ca nu e unica, e total aleatoare: pentru unii nu e nici un test si nici macar nu ii informeaza despre acest lucru, altora le pune in circa tot felul de probleme si necazuri. Cam nedrept, nu?

Nu stim noi judecatile lui Dumnezeu. Insa sunt sigur ca El ne cunoaste pe fiecare in cea mai profunda adancime si nu ne va osandi pe nedrept. Din marturiile celor care pretind ca au vazut lucruri metafizice in scurta lor moarte clinica, fiecare a simtit ca a meritat sa ajunga in locul pe care l-a vizitat. Dreptatea lui Dumnezeu a fost inteleasa instantaneu, oamenii respectivi avand in minte extrem de clar toate amintirile vietii care s-a scurs.

Constiinta ne judeca si ne mustra tot timpul, nu conteaza ca vorbim de un locuitor al junglei sau de I. Kant. Ar fi absurd ca sa traim intr-o lume guvernata de un Dumnezeu nedrept, nu? El L-a trimis pe Fiul Sau sa moara pentru lumea intreaga si noi il banuim ca ar fi nedrept?!

Nu le stii insa in acelasi timp esti sigur ca te cunoaste. Ha!
Nu as pune prea multa baza pe halucinatiile unor oameni care au avut o lipsa, chiar si episodica, de oxigen prin creier. La fel ca a-l unor sedati cu heroina.

Da, ar fi absurd. Sau nu? De ce n-ar fi?
Insa nu e la fel de absurd sa se trimita pe sine insusi sa se faca (,) ca moare stiind dinainte ca va renaste. Si sa gasim in acest lucru ceva minunat?

Insa nu e la fel de absurd sa se trimita pe sine insusi sa se faca (,) ca moare stiind dinainte ca va renaste. Si sa gasim in acest lucru ceva minunat?[/quote]

Toate au fost întru întărirea şi luminarea noastră. El cu moartea pe moarte a călcat, arătându-ne clar că moartea nu e un sfârşit , ci un nou început în veşnicie , dând sens vieţii, un sens pe care unii se fac că nu-l înţeleg, sau refuză să-l înţeleagă, în ignoranţa lor, bazată pe o mândrie fără margini. O fac poate din teribilism, un teribilism greu de înţeles , neavând nici o bază solidă. Mă cutremur când aud pe unii , chiar de pe aici, că sensul vieţii e existenţa vieţii sau perpetuarea ei . Un non sens ! Să perpetuezi ceva care se stinge pentru totdeauna, să exişti ca în final să nu mai exişti. Aberaţile ateilor şi a celor fără Dumnezeu ! ! !

Frate, Dumneze e foarte bun, pentru ca a inzestrat omul printre multe altele si cu liberul arbitru, adica libertatea de a alege, binele sau raul.
Intrebarea se pune : Omul - cel bun? - aici cred ca ar suna ceva mai bine...
Dumnezeu nu e autorul raului, daca vei deschide Sfanta Scriptura, vei observa ca ne-a dat o porunca "iubiti-va unii pe altii, precum v-am iubit Eu!", adica sa ne jertfim pentru cel din nevoie, sa rupem din noi pentru aproapele. Iata ca daca s-ar respecta porunca asta, n-ar mai fi toate acele consecinte negative despre care tu vorbesti, venite din neimplinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Dar daca totusi vrei sa aflii unde este bunatatea lui Dumnezeu, am sa-ti spun foarte pe scurt o ideie si anume ca este in existenta unei judecati universale, acolo e locul unde se va face dreptate pentru toti, peste nimic nu se va trece cu vederea, acolo vor fi indreptatiti toti cei care au suferit aici pentru Hristos.

Har si Pace de la Domnul!

Cand spui ca lucruri ca suferinta, bolile, cruzimea sunt rele (ca raul exista), trebuie sa admiti automat ca exista si lucruri bune (ca binele exista). Cand spui ca un lucru este rau si altul este bun, trebuie sa admiti ca exista o Lege Morala pe baza careia sa poti face diferenta intre bine si rau. Dar daca admiti o Lege Morala, trebuie sa admiti si un Legiuitor care a dat aceasta Lege, dar tu pe El vrei sa-l negi, nu sa-L dovedesti. Daca nu exista Legiuitor, nu exista Lege Morala. Daca nu exista Lege Morala, nu exista bine. Daca nu exista bine, nu exista nici rau.

Daca raul exista in lume, nu inseamna ca Dumnezeu nu exista, doar pentru ca nu intervine cand dorim noi sa o faca. Dimpotriva, daca admiti ca raul exista, atunci trebuie automat sa admiti existenta lui Dumnezeu, care a scris in tine Legea Morala care iti da capacitatea sa faci diferenta intre bine si rau (Romani 2:15).

Hai sa ne gandim putin la Eva si Adam, carora Dumnezeu le-a poruncit sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Daca Dumnezeu intervenea si o oprea pe Eva din a duce la indeplinire sfatul sarpelui, oare ce-ar fi gandit Eva despre Dumnezeu ? Oare nu s-ar fi gandit ea ca poate Dumnezeu e rau, si sarpele e bun, din moment ce sarpele i-a zis ca dupa ce va manca, va fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul ? Nu s-ar fi gandit ea ca Dumnezeu e rau, si ca din cauza ca e rau, nu vrea ca sa ajunga si ea ca El ?