Firea cazuta
 

De ce se tot vorbeste de firea cazuta a omului? Firea cazuta nu era inainte de venirea lui Hristos? Hristos nu ne-a restaurat firea? Nu ni se schimba firea prin Botez? De ce dupa Botez continuam sa avem "firea cazuta"? Nu mi se pare logic

Va rog sa raspundeti, I wanna know

Tot eu.. dar nu mai stau mult. Vreau sa-mi aerisesc mintea dupa dicutiile despre ciclu.

Firea cazuta este inviata de Hristos prin botez, in care suntem deja morti si inviati cu El. Da.

Dar pentru ca Dumnezeu nu ne mantuie ca pe niste automate, el pune in noi aceasta inviere, ca pe o samanta, pe care trebuie sa o udam si sa o ingrijim ca sa creasca. Este libertatea noastra sa o facem sa creasca sau nu, si este sinergia (coperarea) noastra cu Dumnezeu sa o facem sa creasca.
Deci natura este ridicata, este deja inviata. Insa semnele exterioare ale slabiciunii omenesti care vin de la cadere raman. Ele vor fi reparate abia la Invierea trupurilor la Judecata de apoi.

Este ca atunci cand Hristos spune ca Imparatia lui Dumnezeu este deja printre (sau intru) noi. Si in acelasi timp ne rugam in Tatal nostru sa vina, 'vie imparatia Ta'.
Este intru noi, dar noi nu suntem intru ea. Hristos bate la usa, dar noi trebuie sa-i si deschidem.

Deci inviera naturii noastre este intru noi, dar nu suntem noi intru ea...

Asta zis asa pe scurt. Sper ca nu am fost prea confuza. Poate explica altii mai bine.

Ma refer la firea cazuta in sensul unelor pacate pe care le facem care cica vin din firea cazuta...Dar nu prea vad cum sta in picioare acest lucru. Cred ca rautatile noastre ca oameni botezati sunt "mai rele" decat a paganilor, EI au motivul firii cazute, nu noi cei botezati. De ce slabiciunile noastre sufletesti sunt date pe seama firii cazute?

Anemy,dupa caderea in pacat a primilor oameni sa stricat armonia omului cu dumnezeu ,cu sine insesi si cu natura inconjuratoare.Chiar daca sa restabilit legatura intre om si Dumnezeu prin Cruce moarte si inviere asa cum spunea Fani semnele caderii ramansi se rasfring asupra omului intreg la suflet la trup si la conditiile de viata.

Iti recomand cartea "Terapeutica bolilor spirituale" de Jean - Claude Larchet.
Eu nu am mai gasit-o in librarii.. la un moment era pe scribd.com, dar acum nu am mai gasit-o.
In primul capitol vorbeste despre starea primordiala a omului (bazata pe scrierile sfintilor parinti), apoi despre pacatul stramosesc etc.
Este excelenta.

Pacatul stramosesc a lasat ume vizibile in firea omului .Din cauza pervertirii sufletul isi pierde nevinovatia dreptatea sfintenia care o avea in rai ,lucruri care nu sunt altceva decat componentele comunicarii oastre cu Dumnezeu.
Din cauza aceasta se pierde atunci harul lui Dumnezeu principiul adevaratei
vieti si se intra in moarte sufleteasca adica ruperea de la izvorul vietii duhovnicesti si neputinta de a face fapte vrednice de mantuire.De aceea zicea Sf ap Pavel ca plata pacatului este moartea.Si sa intunecat si ratiuneasa pervertit si inima si a slabit si vointa omului .Dupa botez si stergerea pacatului originar se restabileste lagatura omului cu Dumnezu armonia insa omul trebuie sa isi lucreze vointa ratiunea si inima inspre bine si nu inspre rau prin dobindirea harului lui Dumnezeu din Sf Taine din rugacine din fapte bune acestea omul trbuind sa le faca singur pt ca Dumnezeu nu face nimic daca omul nu voieste.

Firea cazuta este doar o explicatie , nu insa si o scuza. De aceea slabiciunile se cere a fi biruite, dar ele sunt lasate ca omul credincios sa se bazeze pe har nu pe sine insusi, ca sa stim ca avem aceeasi fire ca si cei pagani si sa ne indreptam cu mila spre ei ca sa ii ajutam sa se mantuiasca, dar in plus mostenim si o parte adaugata firii umane dupa cadere, numita partea patimasa, asimilata cu subconstientul modern, compusa din pofta si iutime, si care sunt involuntare, nu sunt condamnate ca reflexe, dar prin har suntem chemati sa transfiguram aceste instincte. De aceea se spune ca vine de la firea cazuta pofta , privim ca o neputinta pe care nu o condamnam ca pacat pofta de mancare normala, dar se condamna lacomia de mancare.

Apoi iti dai seama ca rezulta ca suntem pacatosi dupa vointa noastra, nu dupa firea cazuta, ca prin Botez ni s-a resturat firea, noi doar trebuia sa o cultivam prin vointa noastra. Deci rezulta in mod logic de aici ca noi pacatosii, AM ALES firea cazuta, nu ca vai de mine noi am vrea, dar firea asta saraca...
Si atunci suntem tare pacatosi, majoritatea, ca acuma nu stiu cati sfinti cunoastem.

Pai ce sa vina de la firea cazuta daca dupa Botez ni s-a sters pacatul stramosesc? Vine de la voia noastra.
No, nu vreau sa ajung o fundamentalista, dar is frustrata. De ce trebuie sa am fire cazuta? Nu vreau sa ma lupt eu cu firea mea, sa se lupte Dumnezeu, dar mi se pare ilogic, din moment ce deja a schimbat-o. Daca iar am revenit inseamna ca a fost voia mea. Daca nu e vorba de fire cazuta, poate ca pofta de mancare nu inseamna fire cazuta, inseamna doar pofta de mancare, cum a dat-o Dumnezeu.

Pofta de mancare a intrat in om dupa cadere. Iar firea este schimbata numai ca libertate , dar pofta este mai tare ca vointa in pruncia duhovniceasca. Si aceasta tensiune a fost lasata ca sa NU cada omul din nou, ci sa fie indemnat cu blandete sa se lupte cu patimile ca sa intareasca vointa in bine, in lupta cu ispititorul, adica orice duh sau om rau.

Cand ceva este mai tare decat altceva, atunci castiga. Din ce spui tu rezulta ca pofta castiga. Adica nu avem vointa deplina? Si atunci de ce nu avem vointa deplina? Din cauza firii cazute? Pai ce fire cazuta dupa Botez, ca eu asta nu inteleg.

Sfantul Simeon Noul Teolog ne ofera un raspuns la aceasta intrebare intr-unul din Discursurile etice. Adam fiind indoit in fire, suflet si trup, sufera, in urma pacatului, mai intai moartea sufleteasca (cu toate consecintele asupra trupului), iar mai apoi, dupa o anumita perioada, pe cea trupeasca.

Prin Intruparea, Moartea si Invierea Sa, Hristos restaureaza firea umana integral, in sensul mantuirii obiective. Insa, precum la cadere a fost afectat mai intai sufletul, restaurarea prin Botez, este mai intai a sufletului (cu toate consecintele asupra trupului), urmand ca restaurarea deplina a trupului sa aiba loc la Parusie. Asadar, vom fi purtatorii firii umane restaurate integral, dupa a doua venire a Domnului.

Multumesc, e frumos raspunsul, am inteles. Dar atunci inseamna ca nici una din caderile noastre sufletesti, nici cea mai mica, nu poate fi pusa pe seama firii cazute, nu?

Atat timp, cat ne aflam in acest interval dintre Botez - moarte - Parusie, trupul nu este deplin transfigurat (asemenea trupului lui Hristos de dupa Inviere), prin urmare, prin trup inca suntem atrasi spre cele ale firii cazute.

Au raspuns prea bine Marius si ceilalti, eu as mai reveni la imaginea cu grauntele care e pus in pamant (vine din Evanghelie de altfel), si trebuie pamant bun, trebuie apa si ingrijire. Daca punem noi astea, atunci natura noastra va fio complect transfigurata. Daca nu punem, desi ea este invinsa ne vor otropi balariile si poasarile rapitoare.

Deci da, vin de la noi, dar noi avem PUTEREA, in Hristos, sa ne invingem. Graita este la noi. Usa e incuiata de pe partea noastra, Hristos bate dar noi in general nu deschidem.

No, si vesnica mea intrebare. De ce nu-i deschidem lui Hristos in general? Adica de ce nu-i invers? Majoritatea sa deschida si asa, o minoritate sa nu deschida. Sau poate deschide lumea in general si nu-mi dau eu seama? De ce majoritatea oamenilor aleg sa fuga de Dumnezeu? Adica nu inteleg nicicum. Pana acum ma gandeam la firea cazuta, dar uite ca nici fire cazuta nu mai avem si tot pacatuim, tot nu deschidem usa lui Hristos. Care-i buba? Ce-i cu omenirea?

Imi pare ca va trebui sa faci un efort spre a crede ca si dupa restaurare esti in continuare in firea cazuta daca nu esti in HAR. Este o tensiune pe care o lasa Dumnezeu in om pana la moarte. Altfel omul ar uita ca a cazut si ca trebuie sa lucreze vesnic pentru a se mentine aproape de Dumnezeu, si ar putea crede, ca tine , ca este ca Dumnezeu, fara sa lucreze pentru asta. Cam asa se intelege din dorinta ta ca sa nu se mai aminteasca de firea cazuta. Totusi Domnul Iisus Hristos va ramane vesnic in stare de jertfa, fiind nevoie si dupa inviere sa sustina creatia in lucrarea ei prin har. Logica pe care o folosesti pare sa fie cea a firii cazute. Iertare daca logica pe care o folosesc eu nu este suficienta, dar dupa cum vezi ma straduiesc.

Nu, ceea ce vreau sa zic e ca dupa Botez nu mai avem scuza. Uite, de exemplu sa zicem ca un om are o boala incurabila care se transmite genetic. Si tot asa din generatie in generatie. Si vine un medic si vindeca pe cativa dintre urmasi, da astia merg si se imbolnavesc iar. Apoi care-i faza? Nu de buna voie s-au imbolnavit de data asta?

In abecedarul meu era o poveste care mi-a ramas in minte. ;-)

Un om avea un fiu care era foarte pacatos, face amulte fapte rele si il supara pe tatal lui. Acesta la fiecare fapta rea batea un cui in poarta.
Intr-o zi, fiul a hotarat sa devina bun. La fiecare fapta buna pe care o facea, sau fapta rea pee care o repara, scotea un cui din usa. In final vine landru la taica-su: Uite, tata, nu mai este nici un cui. Tatal ii raspunde: Dar gaurile?

Si eu tin minte povestea, dar credeam ca ne-a vindecat si gaurile Hristos.

Hi hi, vad ca nu prea s-au schilbat abecedarele in ultimii 30 de ani, ca eu sunt mai batriioara ca tine... (anul nasterii mele e in ID) Dar sper ca macar portretul lui Ceausescu l-au scos de pe prima pagina. :-)

Nu, se pare ca pe alea trebuie noi sa le vindecam, prin asceza, adica drumul spre mantuire care nu-l opfera Biserica. Prin eforturile proprii, dar cu ajutorul constant al Harului manifestat si in Taine.

In mila LUI, ne lasa si scuza , apoi ne ajuta sa recunoastem neputinta, ca sa alergam spre har, si sa ne intarim. Si introducerea urmasilor ne departeaza de realitate. Fiecare , adica si tu si eu, avem toate ocaziile necesare ca sa intelegem de ce a acceptat Iisus sa moara in locul intregii omeniri, si de ce era singura solutie.

Bolile incurabile implica intelegerea realitatii ceresti ca toti oamenii sunt considerati a avea o fire comuna. Iar imbolnavirea din nou este si ingaduita de Dumnezeu, nimic nu se face fara ingaduinta LUI, adica are si un scop bun, spre mantuire, si uneori chiar bolile ajuta sa se intareasca omul in hotararea de a fi mai bun. Este folositor insa daca facem din toate puterile si dupa masura credintei , eforturi sa nu avem nevoie de scuze, pentru ca ele nu sunt primite de Dumnezeu, ci de starea paradoxala ca nu te simti nedreptatit cand , desi ai facut toate eforturile, ai gresit, ci sa te simti bucuros in intristarea pentru ca L-ai suparat , stiind ca din iubire EL te-a si iertat prin Jertfa si te asteapta la Spovedanie ca sa te intareasca.

Cine vrea cartea "Terapeutica bolilor spirituale", poate sa o descarce de aici;)
http://rapidshare.com/files/23297036...tuale.pdf.html

Multe multumiri!!

Despre ce "gauri" vorbesti?

Domnul nostru Iisus Hristos s-a jertfit pe Sine, pentru pacatele noastre, a tuturor, dar fiecare pe sine insusi/insasi trebuie sa se "vindece" sufleteste.

Gaurile din povestea spusa de Fani

Anna, omul a fost creat fara a avea in firea sa ceva pacatos. Pentru ca se desparte de Dumnezeu, pacatuieste si asa intra in om stricaciunea. E adevarat ca prin Botez firea este restaurata, dar ramanem noi la starea primita la Botez? Nu. Alergam in continuare dupa pacat, dupa potolirea poftei lui. Si asa vorbim din nou de caderea firii, de alterarea ei. De aceea spunem ca in Biserica are loc prin Taine "venirea in fire a omului", adica vindecarea sa.

De ce nu ramanem la starea primita la Botez?

Pentru că întoarcem spatele lui Hristos, prin faptele, gândurile şi vorbele noastre.

Si asta de ce?

Pentru că suntem mulţi netrebdnici ce nu aud, nu văd şi se fac că nu înţeleg cele bune şi bine plăcute Lui.
O lecţie am avuto azi la Evanghelia Duminicii a V-a după Paşti ( a samarinencei ) . Probabil că ai forst şi ai înţeles ceva. Să bem din apa vie şi nici când nu vom înseta. Toate izvoarele mântuirii se află numai la fântâna vieţii. Credinţa nu se insuşeşte pe forum ci în Biserică.

Apoi da, in nici un caz pe forum. pfff

Draga Ana...

A fost odata...demult...dincolo de oceane de timp, dincolo de poarta veacurilor...si totusi parca ieri..si totusi acum..si totusi aici...Dumnezeu...din care orice fiinta ingereasca..omeneasca..isi trage viata...si in care exista...si prin care poate..misca...Si printre lucrurile minunate pe care le-a facut...a facut si barbatul...si din el i-a facut jumatatea...femeia..si o gradina minunata...in care leii, si mieii, si toate..pasarile...si natura...traiau impreuna intr-o armonie desavarsita...si nu exista moarte...si boala...si neincredere...si frica...si fiecare traia in incredere fata de celalalt...ma rog..paradisul....regatul in care domneste Dragostea si Adevarul...
Si a fost un sarpe...si un pom...si...de aici incepe tragedia umanitatii...O INDOIALA...o punere la indoiala, sub semnul intrebarii...a lui Dumnezeu...Creatorul...de catre faptura creata...oare chiar ma iubeste...oare nu-mi ascunde ceva....oare nu vrea sa ma impiedice sa mananc din pom, sau stiu eu ce altceva...ca sa nu progresez...ca sa nu fiu fericit...ca sa-mi strice El mie cheful si bucuria....si..au mancat din pom...orice ar fi fost aia..nu asta e important...si s-au facut frate cu dracul...si ATUNCI S-A NASCUT FIREA/CARNEA/PACATUL...FRICA, INDOIALA, RUSINEA, URA, NEPUTINTA, MOARTEA, SI, OF DOAMNE, CRUNTA SI PUSTIITOAREA SINGURATATE A INIMII..MINCIUNEA...NEIUBIREA...si orice altceva care nefericeste omul, si-l dezumanizeaza...
Atunci, dupa cum inteleg eu, omul a inebunit...si-a pierdut mintile..(in Scriptura, in Cartea Pildelor lui Solomon nebunia e descrisa drept ne(re)cunoasterea lui Dumnzeu-"Nebunul isi zice siesi...ca Dumnezeu nu exista").
Si de atunci neamul omenesc, umanitatea...omul..fiu de imparat..rege prin nastere...rob prin alegere proasta..a cazut intre talhari...si ...este in starea in care o vedem astazi...de robie, nebunie, inselare...in care eu trebuie sa ma lupt cu tine, sa te invidiez, sa iti demonstrez ca is mai bun ca tine, indiferent cum, sa te domin, sa te mint, insel, sa obtine ceva de la tine...sa te mint ca te iubesc ca sa ma culc cu tine, sa te lingusesc ca sa ma promovezi in post...ceva de genul...
Insa..tot in Scriptura..ni se zice ca in toata vremea au existat oameni drepti...neprihaniti...in ochii lui Dumnezeu...ne-ca-lumea...diferiti de cei din vremea lor..(si neprihanirea este echivalata cu credinta/increderea in Dumnezeu-Singurul si Adevaratul Dumnezeu)..gen Lot, Iov, Noe, Avraam...etc...care avea nostalgia paradisului pierdut...nu se puteau multumi cu acest palid simulacru de viata pe care-l vedeau in jurul lor...si strigau dupa Dumnezeu...si Dumnezeu le raspundea....si sunt si astazi...prin pesteri..prin manastiri...prin apartamente...prin biserici...prin..forumuri crestine :-)..Le mai zice si "flamanzi si insetati dupa neprihanire"..
Noi, la origine creati de Dumnezeu...si Dumnezeu fiind Tatal nostru...si Dumnezeu fiind dragoste...si bunatate...naturalul nostru e sa iubim...sa fim buni...sa spunem adevarul...etc...
Dar..de la Adam incoace...noi ne nastem dupa trup in rasa umana cazuta...si asa cum se transmit bolile genetice, asa se transmite si "firea" cazuta...inclinatia de-a face raul...sau nenaturalul omului creat de Dumnezeu. De ex...un copil din parinti fumatori va avea inclinatia sa fumeze...unul din parinti violenti si abuzivi se va manifesta violent si abuziv cu nevasta si copiii...sau va cauta sa inabuse violenta indreptand-o spre sine...droguri...alcool...sau altele ca acestea...si pe langa inclinatii pacatoase mostenite mai adaugam si noi altele...si ne luam dupa altii...si ne mai da si dracu idei daca stam la taclale cu el...si inmultim nelegiuirea...si chiar daca ne da prin cap sa facem binele, nu suntem in stare...
Si asta e povestea fiecaruia dintre noi, a celui mai bun si a celui mai rau..asa cum a strigat-o cu durere apostolul Pavel..."Gasesc deci in mine, care voiesc sa fac bine, legea ca raul este legat de mine. Ca, dupa omul cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu;
Dar vad in madularele mele o alta lege, luptandu-se impotriva legii mintii mele si facandu-ma rob legii pacatului, care este in madularele mele.Om nenorocit ce sunt! Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia? (Rom.7:21-24)"
Daca vei citi epistola ap Pavel catre Galateni, cap 5...acolo ne da detalii despre cum este firea...firea pofteste...curvie...vrajba...dezbinare...vrajitori e..invidie..etc....si arata ce doreste omul dinlauntru...(adica bucatica din nou care este dupa chipul lui Dumneze)...pacea...bucuria...dragostea..facerea de bine...loialitatea...capacitatea de-a te stapani...etc
Si tot ap Pavel ne spune ca cei care suntem ai lui Hristos..ne-am "dezbracat de firea pamanteasca"...sau "omul cel vechi"...si sa "rastignim firea pamanteasca"...
Si aici nu ne descurcam fara harul Duhului Sfant...fara...cum zicea parintele Rafael...sa strigam din inima la Hristos...Doamne, vino si Te salasluieste in inima mea...si implineste TU prin mine cele bine placute Tie...caci eu nevrednicul...desi imi place ce spui si ce doresti Tu de la mine, nu ma vad in stare...de aceea cu totul ma dau Tie...si traieste Tu prin mine...

Si cum ajunge omul la dorinta asta?

Iti aduci aminte ca ziceam la inceput ca omul a cazut din starea dintai pentru ca S-A INDOIT DE DUMNEZEU..DE DRAGOSTEA SI BUNATATEA LUI...si a primit oferta diavolului?
Ei bine...la aceasta intrebare nebuna, nerusinata...absurda...Dumnezeu...care cu un deget putea face totul farame...

A RASPUNS !

Si printre veacuri...si printre ruine fumegande de umanitate sfaramata...si printre secole de nebunie, haos si absurd...Raspunsul Lui rasuna....vesnic....biruitor de moarte...de pacat...de nebunie...clar...orbitor si mai stralucitor ca stelele, ca luna, ca toti luceferii, ca soarele la amiaza...si raspunsului lui este... DA...DA....DA...DA...DA...DA...MII DE ANI DE "DA"...UN "DA" DIN TOATA INIMA...UN "DA" CARE A COBORAT MANTUIREA INTRE OAMENI, UN DA CARE NE-A REDESCHIS CALEA SPRE CER, UN "DA" CARE A SFARAMAT TOATA PUTEREA DIAVOLULUI, UN "DA" VESNIC...NECLINTIT...STANCA VEACURILOR...
SI ACEST "DA" A LUI DUMNEZEU S-A INTRUPAT..A VENIT IN TRUP UMAN, CA MINE, SI TINE, IN PERSOANA LUI...

ISUS CRISTOS

MURIND PE CRUCE..DIN DRAGOSTE PENTRU TINE, PENTRU MINE...SI INVIIND A TREIA ZI..CACI DRAGOSTEA NU POATE FI TINUTA DE MOARTE....ESTE RASPUNSUL LUI DUMNEZEU LA INTRABAREA NOASTRA...SI ESTE "DA"...TE IUBESC...SI TE IUBESC..si ITI IERT TOTUL...SI TE ASTEPT SA TE INTORCI LA MINE...SI TE IUBESC PANA LA MOARTE..SI ITI DESCHID CALEA SA TE INTORCI ACASA. La Mine, Tatal tau, creatorul tau, Dumnezeul Tau, care nu te-a uitat niciodata...si nu a incetat niciodata sa te iubeasca...
Si..la fiecare suflet...vine o sfanta zi...o binecuvantata zi...cand veacurile se suspenda...cand lumea din jurul lui intra in nemiscare...cand timpul se opreste...si in acea secunda si eternitate...de liniste...el isi aude propria intrebare...cine sunt eu...ce caut aici...ce e viata...asta e totul...exista Dumnezeu?..si daca da...cum e si cine E El...si cine sunt eu in raport cu El...si...oare ma iubeste....si atunci...tot atunci...auzi o bataie la usa inimii tale...si cand o auzi...DESCHIDE-I SI LASA-L SA INTRE....Caci El este Raspunsul lui Dumnezeu la toate intrebarile tale...si este DA...NUMAI DA....ESTE...HRISTOSUL...
Si abia apoi, dupa aceasta experienta...sufletul se avanta cu toata puterea lui catre Mantuitor..in cel mai dulce si dorit zbor...si atunci e determinat...pe viata si pe moarte...sa lepede de la sine pacatul...rautatea...nebunia...toata impatimirea si tot ce-a crezut de pret pana atunci le leapada ca pe un gunoi...ca sa poata fi cu El...sa-L cunoasca mai mult...sa-L iubeasca mai mult...si atunci...incepe dansul..(sfintirea...sau rastignirea firii pamantesti...)Acestia, cei atinsi de El...se numesc "credinciosi"..pentru ca daca prin indoiala de Dumnezeu a intrat in lume pacatul, si moartea..prin incredere neclintita in Cuvantul Lui..adica Isus Hristos..si ce ne-a zis el in Scriptura..redobandeste omul reintrarea..in raiul pierdut..si acestia se vor indoi de orice..de casa lor, banii lor, masina lor..mintea si ratiunea lor, de ce vad ochii lor..de sufletul lor...de lumea intreaga ...si vor crede un singur lucru..orice le spune Hristos..si pentru ei cuvantul Lui este Adevarul...pe care ei Il cred cu toata fiinta lor...si de care vor sa ramana nedezlipiti...cu orice pret..cu orice pierdere..fie ce-o fi...si fac asa nu ca ar fi mai puternici sau mai eroi, sau deosebiti de altii...dar in presoana lui Isus Cristos ei au cunoscut Dragostea...adevarata..neprefacuta...nepieritoare. .a lui Dumnezeu pentru ei..cum n-au cunoscut-o niciodata si pe care nu vor s-o mai piarda cu nici un pret..si in faptul ca se stiu atat de iubiti de Dumnezeu..le sta taria..si puterea..si neaplecarea..sub jugul lumii..sau al diavolului...sau ai poftelor...le mai zice si "preaiubiti" in Scripturi..si restul..e istorie..istoria fiecarui suflet...istoria din Cartea Vietii...o istorie..care inca..se scrie..pana cand El...Domnul Domnilor si Regele Regilor va veni din nou...cu sfintii Sai ingeri..in slava Lui..dinainte de intemeierea lumii...

Firea cazuta este firea omeneasca inainte de Hristos. Pentru ca omul sa se poata indumnezei, era absolut necesara intruparea Cuvantului. Firea omeneasca, pana la asumarea de catre Logos, e firea cazuta. Prin intrupare, in Hristos, s-au unit firea dumnezeiasca si omeneasca in mod neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit (Marturisirea de credinta a sinodului IV ecumenic). Adica firea umana s-a indumnezeit. Noi ne impartasim toti de firea omeneasca. Acum trebuie doar sa redevenim ceea ce suntem: oameni.

Toate virtutile, nu sunt lucruri extraordinare, sunt lucruri normale pentru un om (sa nu mananci ca porcul, sa nu nechezi ca un cal dupa femei, etc.). Noi acum suntem impotriva firii, caci fiintial, firesc sa zic asa, trebuie sa ne indumnezeim. Aceasta este vointa firii. Vointa noastra, ca persoane, vine impotriva vointei firii omenesti (fire indumnezeita de Hristos). (vedeti marturisirea de credinta a sinodului VI ecumenic).