Duhovnicul - cine este, cu ce te poate ajuta?
 

As dori sa stiu ce este de fapt duhovnicul si cum sa-l gasesti sau sa-l stabilesti.
Este preotul la care te spovedesti de obicei, automat si duhovnic?
Toti preotii si calugarii au voie sa fie duhovnici? Cum poti sti cine poate fi duhovnic dintre ei?
Se invata asta in facultatea de teologie?
Cu ce, in ce probleme te poate sfatui?
Cum poti comunica cu el?

Revin la un topic mai vechi, pornind de la un alt fir de discutie despre schimbarea duhovnicului.
Ca sa-l schimbi trebuie mai intai sa stii ce sa cauti.

Eu am doua probleme in acest sens:

1. Colaborarea duhovnic cu psiholog/psihoterapeut
Cred ca in multe cazuri este cel mai bine ca omul sa beneficieze de amandoi.
Ma gandesc chiar la o conclucrare intre cei doi pentru agasi calea de a ajuta un om. Ei nu se pot exclude unul pe altul si nici nu e bine.
Poate ca ar fi utila chiar cate o intalnire in trei: duhovnic, psiholog, pacient/ucenic.

2. Duhovnicul este numai barbat.
Cred ca si aici este o problema, una din cele care pot ingradi si bloca pe multi, mai ales pe femei.
Duhovnicul poate comunica bine cu un barbat, un copil, caci are ceva comun cu ei. Dar este mai greu cu femeile.
Pe de o parte duhovnicul are problemel lui vis-a-vis de femei (ispite, sotie, sau si mai greu n-are sotie), pe de alta parte si femeia are problemele ei in a comunica cu un barbat (strain).
Nu degeaba, o serie de lucruri erau facute pe vremea lui Iisus, de catre femeile diaconite.
De ce nu s-ar putea face la fel si azi, sa fie pregatite femei duhovnice?

1. Da, este o idee foarte buna, cred! Cunosc unii oameni care merg si la duhovnic si la psiholog si asta a dat rezultate foarte bune. Au putut evolua si spiritual, si sufleteste.

2. Existau pe vremuri in manastiri si se pare ca mai exista si mame spirituale, calugarite care au darul indrumarii duhovnicesti si la care vin oamenii sa ceara sfaturi. Bineinteles, nu au harul de a ierta pacatele. Dar la inceput functia de parinte spiritual era diferita de cea de preot. Sopovedania era doar pentru pacatele grave, iar calugarii aveau un ghid spiritual, 'batranul' lor.
Nu stiu daca in Romania se mai obisnuieste, dar stiu ca la ortodocsii arabi si greci mai exista si mame spirituale.

Ma gandesc ca ar trebui sa revenim la forme mai putin institutionalizate de indrumare spirituala. Daca de ex. cunoastem o femeie mai inaintata decat noi pe calea credintei si a vietii, putem sa o consideram ca pe o inrumatoare si sa ii cerem sfatul, nu trebuie sa fie hirotonita pentru asta..

pt. sophia
 

Iti propun spre intelegerea nevoi si a raportului duhovnic-psiholog sa-l lecturezi cu mare atentie pe parintele Paisie aghioritu. Cred ca de auzit ai auzit despre el si nu stam sa discutam acum autoritatea lui. Dac nu ai citit nuimic de acest parinte este cu atit mai bine ,pt. ca ai ocazia sa o iei de la inceput ,cu atentie pt. ca scrie absolut deosebit.
Este insa bine sa fim oameni pretentiosi,rezervati si cu mult discernamint fata de ,,importuri",buni cunoscatori ai ortodoxiei si bine infipti in ea ,vinduti la propriu cu inima si sufletul ei,si sa nu fim frunze in vintul contemporaneitatii. Psihologia a prins bine la societatile secularizate in care biserica si-a pierdut caracterul absolut duhovnicesc si duhul sfint mindrindu-se insa cu noua achizitie a utilitarismului,in societatile desacralizate in care D.zeu este doar un model artistic si arhaic.Omul dezbracat de D.zeu(,,citi in hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat") de mai multe generatii,omul care nu mai cere si nu mai maninca ,,piinea cea de toate zilele"(adica dumnezeiasca euharistie),omul care nu merge sa se vindece la sf. si dumnezeiasca taina a maslului,omul care ignora existenta si continua lucrare a ispititorului,omul care nu-l traieste pe Hristos in inima lui in permanenta ci il rationeaza in intelectul sau ca existent,omul care nu se marturiseste periodic amanuntit,amanuntit de pacatele sale dar mai ales omul care nici nu vrea sa stie ca viata sa este normata de sf. canoane ... este omul care cauta,crede,simpte nevoia si si recomanda altora ...PSIHOLOGIA. Nu are nici o legatura asa-zisul comportament ,,retrograd" al trairii si marturisirii vi,cu toata inima, al lui Hristos si ,,salvarea" omului aflat in nevoie de o noua stiinta. Sa ne amintim pozitia parintelui Cleopa cind era internat in spital la Tg.Neamt si il tot imboldea doctorita sa bea 2 oua pt. a-i face o colecistografie la fiere(era in post)iar el refuzind i-a spus : ,,...du-te doamna doctor cu ouale dumitale ca eu nu cred in ele. Dar in ce crezi dumneata? Eu cred in Hristos si atit!"
Ce spunea sf. ap. Pavel ? : ,,... toate imi sunt ingaduite dar nu toate-mi folosesc,toate imi sint ingaduite dar nu toate zidesc..."
Da, toate imi sunt ingaduite(D.zeu nu a interzis psihologia !) dar nu toaste imi linistesc sufletul,mi-l desleaga de pacate si mi-l mintuiesc.
Alegerea este a fiecaruia !... ca si credinta!

Nu am sa raspund ca un adevarat teolog ce inseamna duhovnicul, ci ca o simpla persoana care are deja un duhovnic. Nu toti preoti sunt si duhovnici din cate stiu. Sunt oameni care merg la preot se spovedesc si cam atat, insa duhovnicul reprezinta mult mai mult. Cel putin duhovnicul pentru mine, este in afara de cel ce sta pe scaunul spovedaniei, omul la care merg sa iau chiar si numai sfat in problemele de zi cu zi, sau de ce nu, merg chiar si pentru o simpla rugaciune, omul la care merg sa imi stearga o lacrima, sa ma incurajeze prin sfaturile lui pline de duiosie si caldura sufleteasca, omul care se bucura impreuna si se intristeaza cand e sunt trista. Cred ca e vorba de multa implicare din partea ambelor parti, dar in primul rand din partea noastra prin afectiune, fiindca este cunoscut ca cu cat iti iubesti duhovnicul ma mult cu atat faci ascultare si daca dragostea ta duhovniceasca este sincera cu siguranta e reciproca si din parta duhovnicului in mod tainic. Spun din ceea ce simt din ceea ce am trait in cei sapte ani de zile de cand merg la sfintia sa.

Sfantul Simeon Noul Teolog facea distinctie intre duhovnicia sacramentala prin "punerea mainilor", deci prin succesiune apostolica, si cea harismatica. Pentru cea de-a doua situatie, acesta il da ca exemplu pe parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Simeon Evlaviosul, care nu fusese hirotonit, dar care primise harul duhovniciei direct de la Dumnezeu.

Despre duhovnic
 

Doar preotul poate fi duhovnic . El este pentru fiecare mai mult decat un prieten , un om care ne cunoaste tainele inimii si care ne poate ajuta cu leacul adecvant pentru vindecarea bubelor . Suntem obligati fiecare sa ne cautam un duhovnic chiar daca ar trebui sa mergem pana la marginea pamantului .
Omul se poate spovedi la mai multi preoti dar duhovnic doar un singur preot ii este . De ce ? Fiindca mergand cat de cat la un anumit interval de timp sa ne spovedim la el ne cunoaste sufletul , el ne cunoaste caderiile , el stii cel mai bine dintre toti cum sa ne ridice dupa ce am cazut . El ne ajuta sa nu mai cadem atata de des.
Caci ascultand de duhnovnic , de fapt nu de el ascultam , ascultam de Hristos . Si in general cam toate deciziile din viata aceasta pe care le luam mai mici sau mai mari ar fi bine sa le luam sub indrumarea duhovnicului astfel sa se faca voia lui Dumnezeu prin el .
Doamne ajuta sper sa va fie de folos .

Doamne ajuta in legatura cu duhovnicul cred ca trebuie sa il cauti care crezi ca ti se potriveste te rogi sa te indrume Dumnezeu spre el in special te rogi cum cautam cand avem probleme medicul cel mai bun pentru noi asa sa cautam si duhovnicul care simtim ca ni se potriveste cuviosul Paisie Aghioitul spune asa cum corabia care are un carmaci bun ajunge cu ajutorul lui Dumnezeu la tarm la fel si sufletul care are un parinte duhovnicesc bun urca cu usurinta la la cer chiar daca a savarsit multime de pacate

Daca am ajuns sa punem un semn de egalitate intre duhovnic si psiholog, am saracit mult. Nu stiu ce ar putea sa-mi spuna mai mult psihologul decat duhovnicul, atat timp cat duhovnicul nu-mi descopera decat cuvintele lui Dumnezeu necesare mie.

Referitor la cine este duhovnicul - afirm ca el este cel care ma naste la viata conforma cu voia lui Dumnezeu; cu ce ma poate ajuta? cu un cuvant, cuvinte, pe care daca le implinesc, ma impartasesc de viata dumnezeiasca.

@costel - chiar nu-ti inteleg ultimul mesaj.
Duhivnicul este sau nu psiholog?
Si pana la urma tot nu a explicat nimeni concret cu ce te poate ajuta duhovnicul. In ce probleme concrete?
In afara de intrebari de natura religioasa.
Este f.clar cu ce te ajuta psihologul, respectiv psihiatrul, scrie la profesia lui.
In probleme lumesti concrete ce poate face duhovnicul?
Din experienta mea am ajuns la concluzia ca ori nu este clar nici preotilor si teologilor ce inseamna institutia duhovnicului, si nimanui de fapt, ori nu pot face anumite lucruri.
Concret am discutat cu doi preoti, din care unul deosebit si bine cunoscut anumite probleme. Nu m-au putut ajuta, lamuri.
La unul (acela bine cunoscut) m-am dus cu durere in suflet (mama era pe moarte, eu trebuia sa decid tratament/operatie pentru ea, in fine, eram la pamant). Ne-am rugat, m-a ajutat cu ceva, dar nu mi-a putut da nici sfat, nici sa-mi ia suferinta, mama tot s-a dus, nici sa ma ajute in alt fel.
La al doilea am ajuns cu alte probleme lumesti de care se loveste toata lumea: loc de munca, saracie, infertilitate, etc.
Mi-a spus clar ca nu are cum sa ma ajute. Sa ma rog. Nu poate el sa ajute oamenii nici cu loc de munca, nici cu copii, nici la divort (daca altfel nu mai merge).
Eu ma rog si Dumnezeu nu ma lasa, asta simt si stiu.
Dar dupa anumite probleme si fiindu-mi totusi rau, am cerut sfatul unui psiholog. Acela mi-a inteles cu adevarat problemele, inclusiv conflictul cu preotul si stie ce as avea nevoie.
Si atunci? Eu ce sa inteleg?
Problemele lumesti de azi sunt grele si alea te darama si sufleteste, te fac si rau si sa faci pacate si etc. Te macina. Asta cauta oamenii acum la duhovnic si peste tot: cum sa se descurce si sa reziste in lumea asta. Si asta nu ni se spune la biserica.
Mi-am luat si o gramada de carti in ultima vreme in speranta ca voi gasi lamuri asupra acestui aspect: cu ce ma ajuta und duhovnic, ce sa cer/astept de la el, ce nu, etc.
Ba am luat unele si pentru preotul meu sa i le ofer.

Pe un alt topic ai spus că Dumnezeu nu ţi-a dăruit nimic ! Te contrazici în tot ce scri , semn clar de deznădejde .

Dumnezeu imi da, oamenii sunt cei care strica (ba sar in sus ca n-avem noi femeile ce sa facem in biserica, ba ca sa nu facem in vitro, ba sa nu avem relatii cu sotul ca este pacat etc.).
Dumnezeu ne-a dat stiinta sa ne ajute sa facem copii, iar oamenii o calca in picioare.

Fă ce crezi tu până la urmă, pentru că oricum nu ţi cont de părerile altora , de Sf. Biserică, de Duhovnic, etc. Mergi după voia ta ! Ai acest drept , această libertate . Mergi după mintea ta ! Aşa este bine cum am scris ?

Nu arunc cu piatra dar : nu ai citit prea bine ce ti-am scris eu . Am spus ca duhovnicul e acel preot care stie cel mai bine sa iti tamaduiasca rana . Tu trebuie sa il cauti . Dupa cum ai relatat tu acest preot nu te-a ajutat prea mult . Atuncea inseamna ca nu ti-a fost duhovnic.
Tu nu l-ai cautat cum trebuie . Duhovnic poate sa iti fie si un preot betiv care toata saptamana bea , dar duminica e preot si merge si slujeste Sfanta Liturghie cum se cuvine . Duhovnicul trebuie cautat in toata tara . Cate manastiri si biserici ortodoxe nu sunt in tara asta ?
Nu vreau sa te simti jenata in nici un fel ca nici eu nu-s mai bun .Vreau sa dau un sfat prietenesc , un sfat din inima .
Uite un link http://ro.orthodoxwiki.org/Duhovnic

!!
 

Cand ai vreme si daca vrei citeste cartea aceasta http://www.scribd.com/doc/18443210/R...aciunea-Postul .

Sofia, duhovnicul este un parinte care este randuit de Dumnezeu sa te ajute in lucrarea mantuirii. Duhovnicul este cel randuit de Dumnezeu sa fie cel care te spovedeste si care te sfatuieste ce si cum trebuie sa faci ca sa ai un urcus duhovnicesc.
Duhovnicul nu-ti da bani, serviciu sau alte lucruri asemenea. Rolul duhovnicului este acela de a te ajuta sa intelegi cum trebuie sa-ti randuiesti viata, gandurile si rugaciunea astfel incat sa fi un crestin cat mai bun, mai apropiat de mantuire, de Hristos Dumnezeu.

Spuneai ca ai o relatie buna cu psihologul si ca ai fost dezamagita de doi preoti....asta se datoreaza faptului ca acel psiholog a reusit sa-ti castige increderea si poate ca ai reusit sa dezvolti un dialog mai deschis cu dansul/dansa. Totusi, trebuie sa sti ca psihologul nu este altceva decat un inlocuitor de duhovnic specific ateilor, acest psiholog iti poate da sfaturi care sa te ajute sa-ti pui un pic de ordine in ganduri, insa el nu are posibilitatea si nici intelegrea necesara pentru a te ajuta sa-ti pui sufletul in Hristos (sa te mantuiesti). Lumea celor care nu au Dumnezeu, a inventat un "duhovnic" care sa le aduca o umbra de liniste, acest "duhovnic" este psihologul.

Trebuie sa gasesti un parinte la care sa mergi sa te spovedesti, apoi sa mergi la dansul pentru sfat in situatia in care ai ganduri sau probleme care te framanta. Daca ai inteles ca sensul vietii tale este Vesnicia-Hristos, atunci trebuie sa cauti ajutor la duhovnic, cel lasat de Hristos sa te ajute sa-ti traiesti aceasta viata cu un sens bun, spre mantuire.

Duhovicul este in egala masura si cel investit de arhiereu cu puterea de a dezlega pacatele,dar si psiholog crestin!Evident ca nu are aceasta denumire,pt ca in plan psihologic duhovnicul este un psiholog mai avansat.
De multe ori(de cele mai multe ori)PSIHOLOGUL OFERA DOAR PALEATIVE,pt ca in cazul crestinului nu poate oferi impacarea cu Dumnezeu!Ori aceasta lipsa de impacare este un stres al constiintei care in timp genereaza tulburari psihologice(nu am spus psihice pt ca exista o distinctie intre psihologie si psihiatrie).Chiar phihologii ajung sa contracteze psihoze pt ca ei trateaza omul ca un animal rational si emotional,fara insa a percepe latura religioasa si sensul existentional real al omului ca creatie speciala a lui Dumneze!
Deci duhovnicul este si psiholog.Depinde insa de calitatea duhovnicului si de cat de mult cunoase acesta mediul tau de existenta.De aceea pt un mirean este mult mai bun un duhovnic de mir (dar bun) care are cunoasterea realitatii vietii de mirean!
Maicile acelea sunt bune ca indrumatoare ,dar nu pot inlocui un duhovnic cu har!
si mai este ceva:depinde cata bunavointa ai tu de a colabora cu un duhovnic!

Toate bune ce spuneti voi.
Eu aici atat am: un preot si o biserica si este bine si atat.
Problemele mele sufletesti nu vin de la credinta (sau lipsa ei) ci de la viata reala si ma apasa tot mai mult.
De aceea spun ca nu stiu cum m-ar putea ajuta duhovnicul.
Eu am nevoie de lucruri concrete ca sa-mi revin si atunci poate ca voi si mai puternica in credinta.
Preotii nu m-au putut ajuta. Am mai intrebat si mai intreb. Concret ce pot sa faca ei pentru mine: mangaiere nu, prietenie nu, copii nu, serviciu nu, bani nu, alt ajutor in viata de zi cu zi nu. Pe mine astea ma macina.
Poate nu intelegeti ce spun eu.
Terapeutul gaseste cauze reale ale problemelor, care de multe ori vin din copilarie si tinerete, de la parinti sau alte persoane, sau boli, etc.,te ajuta sa te lamuresti si sa te intaresti ca sa poti sa izbandesti si sa rezolvi problemele.
Nici el nu-ti da ceva concret (serviciu, copii etc.), dar vede ce poti sa faci ca sa le obtii, sau macar ca sa nu suferi, iti arata cum sa lucrezi mai bine.
Preotul are si el rolul lui, nu contest asta.
Dar daca nu are raspuns/solutie la probleme reale.
Macar daca mi-ar fi dat raspunsuri in materie de religie, dar si acolo sunt in aer. Mi-am luat carti si caut singura in ele.
Cred ca nu este definita/inteleasa si delimitata bine notiunea de duhovnic. Poate nu sunt preotii pregatiti in acest sens. Poate asteptam noi prea mult de la ei.
La un moment dat cand am cerut clar niste lucruri dupa mintea mea, cam ce am gandit eu ca trebuie sa-mi dea un duhovnic, am avut conflict cu preotul.
Eu incerc sa le imbin: biserica si terapia (cand/daca oi gasi) si asta mi se pare solutia cea mai buna.
Probabil ca la multa lume se intampla in acest fel.

!!
 

Viata reala este si in biserica . Ea nu traieste intr-un misticism aparte . Biserica este integrata in comunitate .Da ai dreptate preotul la care poti tu sa apelezi nu te-a ajutat .
Dar trebuie sa avem totdeauna sa nu ne incredem in noi . Sa ne incredem in Dumnezeu . E greu de facut lucrul asta . Daca vei sta putin sa meditezi o sa iti dai seama ca el le face toate pe lume asta . Dar pana omul se prinde de faza asta poate trece ceva timp.
Ce ni se spune " Cautati Imparatia Cerurilor si toate celelalte vi se vor adauga voua " . Cum ne va ajuta Dumnezeu in "viata reala " cand noi nu nadajduim in El . Cand noi mai mult ne incredem in fortele noastre , cand noi ne incredem mai mult in aproapele .
Daca lipseste rugaciunea din viata noastra atuncea totul se duce de rapa . Zic din propria experienta .
Doamne ajuta .

Sophia, sa te ajute Dumnezeu, sa te lumineze, sa faci cum e mai bine! Eu,initial, nu intelesesem ca tu esti in strainatate si nu ai unde sa iti cauti duhovnic. Noi, ceilalti, care avem duhovnici buni, ar trebui sa ii dam slava lui Dumnezeu pentru asta si sa ne rugam sa isi gaseasca si altii parinti buni. Dumnezeu le vede pe toate, Sophia, fii tare si fii buna, ca se poate!

Un duhovnic bun ar trebui sa-ti poata da sfaturi in viata reala!viata reala nu este despartita de credinta!De aceea am spus ca un duhovnic bun trebuie sa cunoasca mediul in care traiesti,problemele tale,si sa fie un bun psiholog!
Nu toti preotii sunt duhovnici si nu toti duhovnicii au har.Pe un duhovnic cu har nu il vizitezi numai la spovedanie ci si de cate ori ai probleme mai deosebite!Duhovnicul cu har este confidentul tau,este sfatuitorul tau,este mangaietorul tau si cel in care ai incredere(afara de Dumnezeu) cand toti te-au parasit!Un asemnea duhovnic il cauti indelung,dar cand l-ai gasit ai aflat comoara de pret.BOR are foarte multi preoti bine pregatiti,multi preoti cu har,dar din pacate,mai putini duhovnici cu har!Asta pt ca duhovnicia nu se preda din carti, ci se invata din experienta de duhovnic indelungata si mai ales de la alti duhovnici batrani si cu mult har.Din pacate la revolutie BOR(in manastiri si in mir)mai avea putini duhovnici batrani cu har de la care noile generatii de duhovnici sa invete.Dar situatia se amelioreaza si au aparut (mai ales in mir)o serie de duhovnici inbunatatiti in jur a 45-60 de ani care cladesc o noua patura de duhovnici buni in Romania.Din pacate sunt situatii punctuale ,unde preoti au luat duhovnicia nefiind ptregatiti pt asa ceva,dar din nevoia de a asigura spovedania !

Imi cer scuze daca deranjez pe cineva, vreau sa va spun ca sunt noua pe acest forum si sunt incepatoare in tot ce tine de religie, dar imi doresc sa nu mai fiu. Eu locuiesc la oras si de fiecare data cand merg la spovedit( de sarbatori) preotul ne spovedeste ca pe banda , adica nu am simtit niciodata ceva mai special, cum este cu duhovnicul. Imi doresc sa pot merge cu inima inaltata la un duhovnic dar nu stiu unde si cum pot gasi un duhovnic, asa ca daca aveti vre-un sfat pt. mine va multumesc,

Bine ai venit Elena. Se intampla ca de multe ori sa mergem la spovedit, atunci cand si merg ceilalti - doar in ultimele zile din marile posturi. Si atunci, daca preotul ar sta mai mult cu o persoana de vorba, ar aduce nemultumire altora (caci cei care vin doar in aceste perioade nu stiu sa astepte) si de aici asa zisul spovedit pe banda. Dar daca si in alte situatii nu a aratat o grija deosebita fata de tine, atunci este indicat sa cauti un duhovnic. Daca esti din Bucuresti, iti pot da cateva nume.

"Ca duhovnic, trebuie multa intelepciune, rabdare, dragoste, osteneala, ca sa nu cazi in prizonieratul relatiilor sufletesti, pe nimeni sa nu inseli, sa nu indrumi gresit, sa nu tolerezi inselarea de sine, sa nu smintesti vreun om, incat el sa plece deznadajduit si sa nu se mai intoarca niciodata la Biserica. Duhovnicul trebuie sa se roage, sa aiba compatimire, sa fie cu dragoste, sa ierte, sa fie ingaduitor, sa rabde. Rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie, iar raspunderea lui este imensa.

Un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum sa devina prizonier. El trebuie sa fie liber, sa fie rob al lui Dumnezeu si nu al altcuiva. Trebuie sa aiba constiinta libera, trebuie sa spuna intotdeauna ce gandeste si sa faca intocmai ceea ce ii dicteaza constiinta. Nu trebuie sa vicleneasca ori sa fie fatarnic. De aceea se leaga de el multe inimi de copii si de varstnici. De asemenea, trebuie intotdeauna, cu toata sinceritatea, cu toata inflacararea inimii lui, sa raspunda la intrebarile care se ridica, la nevoile duhovnicesti ce‑i stau inainte. Trebuie sa auda si sa simta inima tulburata a copilului ori a tanarului si sa afle modul cel mai adecvat de a da un raspuns, de a intinde o mana, de a ajuta. Iar aceasta niciodata nu trebuie sa fie un act formal. Vai preotului care nu intelege acest lucru!" (Parintele Vladimir Vorobiev)

Adevaratul duhovnic este cel care se roaga, cel care cere de la Dumnezeu sa daruiasca oamenilor cuvantul potrivit. Duhovnicul care nu stie de rugaciune, va cauta sa-l faca pe ucenic dupa chipul sau si acest lucru e o mare ratacire.

Adevarat, precum si noi cautam adesea, cu sau fara voie, sa ii facem pe cei de langa noi asemenea noua.

Duhovnicul cel bun este acela langa care credinciosul ajunge sa isi vada pacatele.
Printr'un duhovnic bun, Dumnezeu il va lumina mai usor pe cel credincios.
Credinciosul trebuie sa inceapa lupta cu gandurile, cu cuvintele si cu faptele cele rele.

Sa nu uitam insa un lucru: avem duhovnicii pe care ii crestem, pe care ii educam, pe care ii meritam.
Mamele sa nasca si sa creasca toti copiii primiti de la Dumnezeu, din care vor rasari duhovnici sfinti.

Pe 9 aprilie [2011] s-a săvârşit la Biserica Sfântului Gheorghe [din cartierul] Dionysios slujba de parastas la un an de la trecerea la odihna veşnică a sufletului răposatului părinte al nostru, Arhimandritul Marcu Manolis. S-a împlinit un an de la plecarea sa la Domnul şi de la îngroparea sa în curtea Bisericii Sfântului Gheorghe. Atunci când mii de oameni au strigat „Sfânt, Sfânt, Sfânt” şi au psalmodiat „Hristos a înviat!”. Sfântul său suflet a zburat către patria cerească aproape îndată după Paşti. Anul acesta o mare de credincioşi ortodocşi – care cred că răposatul gheronda avea pecetea harului lui Dumnezeu, un mod spontan de viaţă patristică şi pe care luptele şi lucrarea sa duhovnicească i-a schimbat profund – au fost prezenţi la pomenirea sa de un an. Mormântul său din curtea Bisericii Sfântului Gheorghe şi participarea în număr mare a poporului credincios la slujbele pentru odihna sufletului Părintelui Marcu aminteşte oricărei autorităţi de stat, bisericeşti şi locale că acest cleric simplu şi smerit, care trăia neîncetat în rugăciune, spovedanie şi slujirea Sfintelor Taine ale Bisericii, a transformat acea parohie, practic inexistentă, pe care a preluat-o în 1984, în centrul duhovnicesc al Atticii, în centru filantropic şi în parohie ortodoxă internaţională, la care ajungeau credincioşi din toate colţurile Atticii şi din alte ţări, ca să se roage, să se spovedească şi să guste roadele experienţei pe care le avea răposatul gheronda. Când părintele Marcu a fost instalat în parohia Sfântului Gheorghe Dionysiou, Arhiepiscopul de atunci, dar şi alţi mulţi clerici spuneau: „L-am trimis în exil.” Nu socoteau însă că acest cleric va transforma smerita bisericuţă a Sfântului Gheorghe în centru ortodox duhovnicesc, în sfântă mănăstire în care se săvârşeau slujbele după rânduiala atonită. Pe 9 aprilie, sute de automobile în jurul Bisericii Sfântului Gheorghe. Bărbaţi, femei, tineri, tinere, familii, copii au fost prezenţi la Dumnezeiasca Liturghie şi la slujba de pomenire pe care au săvârşit-o Înalt Preasfinţiţii Mitropoliţi, al Kifisiei, Amarousi-ului şi Oropos-ului, kir Kirilos, al Glyfadei, kir Pavlos şi al Gortinei şi Megalopolis-ului, kir Ieremias.

Părintele Marcu nu avea palate. „Încasa” mulţi bani, pe care îi dădea toţi celor nevoiaşi. Lumea îl iubea pentru smerenia sa, pentru viaţa sa virtuoasă, pentru slujbele neîntrerupte pe care le săvârşea, pentru marea milostenie pe care o făcea. Cu cât mai mult dădea în stânga şi în dreapta pentru ajutorarea celor nevoiaşi şi deznădăjduiţi, cu atât mai mult „încasa”, ca să aibă pentru ajutorarea celor suferinzi. Încrederea celor care îi dădeau bani era nelimitată. O dată a săvârşit un Maslu şi i s-a oferit o sumă mare. Ca să nu fie judecat greşit pentru primirea acelor bani, a trimis un epitrop să taie chitanţă pe seama bisericii Sfântului Gheorghe. Atunci capul familiei a spus: „Noi nu am dat banii pentru Sfântul Gheorghe. Noi i-am dat, pentru că ştim că îi veţi da săracilor”. Asemenea suflete au emoţionant prin prezenţa lor la Dumnezeiasca Liturghie şi la slujba de pomenire pentru odihna sufletului său şi pentru aşezarea lui în rândul Drepţilor şi Sfinţilor. Caracteristica principală în timpul slujbei de pomenire în Sfânta Biserică şi în afara ei: lacrimile multor semeni ai noştri care au fost prezenţi pentru că au primit binefacerile Părintelui Marcu, fie duhovniceşte, fie materialiceşte. Altă caracteristică: „Rugăciunea lui să ne însoţească şi să se roage pentru noi toţi, pentru Biserica Ortodoxă şi pentru patria noastră”.
.....................

O altă scrisoare provine de la cineva cu numele de An… şi a fost scrisă pe 7 aprilie, despre Părintele Marcu. Iat-o:

„Sâmbătă, 9 aprilie, este parastasul părintelui Marcu. Am dori foarte mult să fim şi noi prezenţi lângă el. Cu siguranţă l-am face foarte bucuros şi fericit pe părinţelul nostru, pe acest om bun şi de aur, care ne iubea pe toţi ca pe copiii lui. Am face de asemenea bucuroşi şi pe oamenii care sunt alături de el şi îl iubesc, se gândesc la el, îl respectă şi se roagă pentru el. Că să spun adevărul, nu ne-a lăsat singuri, pentru că aici în închisoare avem biserica noastră şi pe doamnele care ne iubesc şi care neîncetat se îngrijesc de noi. De fiecare dată când vin aici ne aduc tot felul de daruri şi de-ale mâncării. În general, fac tot ce pot, suficient cât să ne facă să evadăm puţin din această lume în care trăim aici. Îl avem şi pe părintele Dorotheos, care şi el este un om foarte bun, vine, ne vede, ne ascultă şi ne sfătuieşte. Eu personal m-am dus şi m-am spovedit de multe ori şi nu uit că de fiecare dată când vine, îmi spune: «Băiatul meu, copilul meu, mă rog şi pentru cei dragi ai tăi». Desigur, ştie pe de rost numele celor din familia mea. Sunt foarte bucuros că părinţelul nostru, «părintele Marcu», l-a numit pe el, ştiind că o să ne iubească şi o să ne viziteze, călăuzindu-ne să urmăm un drum corect şi drept în viaţa noastră. Doresc să citiţi această scrisoare pe care o scriu şi să ştie toată lumea de noi, care suntem deţinuţi, că am săvârşit anumite fapte rele, dar am învăţat să preţuim şi respectăm, să-i iubim pe oamenii cărora le pasă de noi şi ne iubesc. Aş dori de asemenea să împărtăşesc cu dumneavoastră ceva de care îmi aduc permanent aminte şi îl am în faţa ochilor, ca şi cum s-ar întâmpla acum: prima mea spovedanie, pe care am făcut-o la şcoala noastră la părintele Marcu. Îmi aduc aminte că în acea perioadă eram speriat şi mă temeam mult, în continuu mă gândeam la un vis pe care l-am văzut. A venit deci acest Înger al nostru şi îndată ce i-am mărturisit visul şi felul cum mă simţeam, m-a strâns în braţe şi mi-a spus: «Nu te teme, toate vor fi bine. Roagă-te şi roagă-L de Dumnezeu, citeşte Tatăl nostru». Am făcut ce mi-a spus şi de atunci simt că viaţa mea a căpătat atâta dulceaţă, bunătate şi frumuseţe; m-am liniştit, m-am aşezat. De asemenea, nişte bune doamne care vin împreună cu surioara părinţelului nostru la închisoare, mi-au dat fotografia părintelui Marcu şi am lipit-o în agenda mea de telefoane. Şi astfel, de fiecare dată când dau un telefon, îl văd şi îmi amintesc de bunătatea lui şi că toţi copiii de aici îl strigam «Părintele nostru», pentru că toţi ştiam cât de mult de iubea. Ne aduna pe toţi, făcea un cerc mare şi asculta chinurile noastre, problemele noastre, ne spunea întâmplări care au avut loc demult, minuni şi multe pilde.

În fiecare zi de miercuri când ne vizita eram cu toţii foarte bucuroşi, fericiţi, pentru că ne umplea de viaţă, de bucurie, de dragoste, asculta cu atenţie câte aveam să îi spunem, ne întreba cum merge şcoala. Mă rog ca Dumnezeu să poarte de grijă tuturor acelor oameni, profesorilor noştri care ne iubesc, ne ajută, ne învăţă carte şi ne fac să uităm de noi, ca şi cum nu ar exista în spatele nostru închisoarea. Îmi amintesc de asemenea intens că anul trecut, când am încheiat anul, şcoala a organizat o mare serbare, ceremonia de încheiere a anului şi au venit cu toţii, şi bunele doamne, şi sora părintelui Marcu. Aceasta mi-a dat un mic dar, un premiu şi cu un cec cu bani, în amintirea părintelui Marcu şi toţi elevii ne-am bucurat şi am apreciat această faptă, pentru că de fiecare dată şi tot mai mult ne arată cât de mult ne iubesc, cât de mult se gândesc la noi, le pasă de noi şi ştim că nu ne uită şi că niciodată nu se va întâmpla asta. Aş dori să mărturisesc tuturor că de fiecare dată, şi în celulă, şi când merg la biserică, mă rog şi aprind o lumânare pentru părintele Marcu, pentru sufleţelul lui. L-am iubit şi îl iubesc mult, mă gândesc la el de multe ori. Îmi lipseşte mult, dar ştiu că de acolo de sus unde este ne ajută şi are grijă de noi împreună cu Domnul şi Dumnezeul nostru. Vă declar că atunci când voi ieşi afară, voi merge la biserică şi mă voi ruga pentru părinţelul nostru şi de fiecare dată când voi merge la biserică voi aprinde o lumânare pentru el. Aş dori să spun tuturor că toţi îl iubim şi ne gândim la el şi vă cerem să îi transmiteţi din partea noastră multe sărutări şi salutări. Şi un ultim lucru aş vrea să vă adresez, vouă, celor care sunteţi prezenţi la parastas. Un foarte cald şi dulce mulţumesc tuturor celor care sunteţi alături de noi şi continuaţi ce a trasat el, adică îi ajutaţi pe deţinuţi şi mai presus de toate sunteţi corecţi şi consecvenţi şi faceţi ceea ce faceţi fără să aveţi vreo obligaţie, ci din propria voastră voinţă. Şi astfel continuaţi lucrarea părintelui Marcu şi ne daţi curaj şi speranţă. Şi din nou o mare mulţumire din partea tuturor deţinuţilor, vouă şi Sfântului nostru”.
....


http://graiulortodox.wordpress.com/2...marcu-manolis/

O emisiune video care-ti sensibilizeaza sufletul! Parintele savatie Bastovoi reuseste sa realizeze un nou serial in care se discuta despre oamenii catre care nu se mai apleaca nimeni. Subiectul emisiunii este despre puscarii (penitenciare), orfelinate, copii cu dizabilitati, oameni care sufera si spre care biserica ar trebui sa se indrepte cu mai mult suflet, cu mai mult elan. Nu ratati aceasta inregistrare video! Este plina de invataturi de suflet, ne invata cum sa ne raportam la oamenii cu probleme si cum sa implinim porunca Mantuitorului prin care ni se cere sa ajutam pe cei saraci, pe cei goi, pe cei bolnavi, pe cei din inchisori!

http://www.catehetica.ro/suferinta-s...vatie-bastovoi

Dar de ce sa facem o distinctie intre viata reala si credinta? Nu tocmai credinta ne smulge din irealitate pentru a ne developa realitatea, adevarul? Am putea spune ca tocmai credinta nu face parte din realitate?...

Cum vine, apoi, ca unii duhovnici nu au har? Prin Sfanta Taina a Hirotoniei preotul primeste harul trebuincios slujirii preotesti. Nu putem afirma ca preotul duhovnic nu are har... Asta e o evidenta contradictie in termeni. Si nu numai...

Daca spuneti ca duhovnicia se invata din experienta si de la altii, atunci iarasi omiteti harul dumnezeiesc primit de duhovnic si il confundati cu o insusire lumeasca, o invatatura ca oricare alta dobindita exclusiv prin ucenicia la altii mai invatati. Dar cum pot oare lucrurile sa fie asa?
Preotia este o meserie?... Este o inventie a oamenilor?

Oare nu este nascuta (si este inaltata definitiv in Biserica) in interiorul legamantului dintre Dumnezeu si oameni, precum citim in Vechiul Testament?

In concluzie, eu cred ca harul si experienta concreta acumulata in viata duhovnicului aflat in relatie cu fiii si fiicele duhovnicesti, sunt realitati complementare. Ele se impletesc si se potenteaza reciproc. Eu asa inteleg, asa cred.

Consider la fel, in totalitate. Fireste, trasatura-cheie "Duhovnicul cel bun este acela langa care credinciosul ajunge sa isi vada pacatele." e insotita de capacitatea duhovnicului de a ajuta pe crestin in lupta duhovniceasca (prin sprijin, indrumare si, desigur, in primul rand prin rugaciune).

Ba Ratacitorul are dreptate in ceea ce spune. Cred ca n-ai inteles mesajul lui.
In primul rand nu toti preotii sunt duhovnici.
Am inteles ca li se face o ierurgie/investire speciala.
Nu confunda hirotonia cu darul duhovniciei.
La hirotonie preotul capata har de la Dumnezeu sa fie preot, duhovnicul mai prim este apoi un har suplimentar.

Si pe urma mai sunt oameni, ca in orice profesie/meserie, care sunt facuti pentru ea, sau nu.
Exista preoti si monahi de exceptie, cu haruri deosebite, care sunt cautati de multi. Care "vad" si simt anumite lucruri ca nimeni altul, care pot da sfaturi bune, sau ajuta in im prejurari deosebite.
Acesti oameni au mai intai un talant special de la Dumnezeu, au o pregatire deosebita (facultate, citesc mult, studiaza psihologie, etc.), au suflet mare etc.
Iti dau un exemplu practic: Parintele Galeriu.
Altii iti vor spune de Par. Cleopa, sau de Parintele Teofil Paraianu.
Fiecare cum simte.
Duhovnicul trebuie sa fie si potrivit cu fiul/fiica sau/sa duhovnicesc/duhovniceasca. Unul se simte bine cu Parintele Galeriu, altul cu Parintele Cleopa.

Prin parohii, toti preotii sunt duhovnici, mai ales acolo unde parohia are un singur preot. Dupa hirotonie, fie imediat, fie dupa o perioada oarecare, preotul este chemat de episcop spre a fi hirotesit intru duhovnic. Hirotesia nu aduce un "har suplimentar", ci numai o binecuvantare arhiereasca speciala, in urma careia preotul are voie sa savarseasca Taina Spovedaniei. Daca preotul poate savarsi Sfanta Liturghie incepand cu ziua hirotoniei, nu cred ca putem spune ca nu are suficient har pentru a savarsi Taina Spovedaniei, toti fiind de acord ca dumnezeiasca Liturghie este cea mai inalta slujba pe care o poate savarsi un cleric. In urma "hirotesiei", preotului i se da numai voie sa savarseasca Taina Spovedaniei, puterea de a o face avand'o inca din ziua hirotoniei.

Desi inteleg foarte bine ce ai vrut sa spui, nadajduiesc sa intelegi si tu ce vreau sa spun. Toti preotii sunt duhovnici, Sophia. Din mila lui Dumnezeu, pentru dispozitia buna a inimii celui care se spovedeste, Domnul indruma sufletele a nenumarati ucenici ai unor duhovnici sunt, poate, mai putin virtuosi. Nimeni nu cunoaste clipele de pocainta sau de regret ale unui preot, pocainta pentru vreo cadere si regretul pentru lipsa unor roade duhovnicesti.

Domnul ne cere sa avem smerenie si pocainta, iar nu sa fim ucenici ai unor duhovnici cu viata sfanta.
Marii duhovnici se imputineaza precum se imputineaza si ucenicii ascultatori si smeriti.
Chiar si asa insa, Domnul va lucra in continuare prin preotii Sai, indiferent de neputintele lor morale.

Cat ne rugam pentru duhovnicul nostru... ori pentru preotul din parohie ?!

Cam ai dreptate. Cu exceptiile pe care le-am notat mai sus.
Eu poate gresesc in multe, dar altfel am inteles institutia duhovnicului (poate legat de ceea ce as avea eu nevoie si nu primesc) si de aceea spun ca unui preot ii trebuie mai multe ca sa fie si duhovnic.

Asa este, insa atunci cand nu gasim unul langa care sa ne simtim acasa, putem avea foloase reale de la oricare altul, mergand la el cu smerenie, cu credinta si cu dragoste. Sunt convins ca nu te va lasa Dumnezeu, ci vei afla un duhovnic pentru inima ta. Si eu m'am spovedit ani de zile la "un preot cu agenda plina", insa tot eu am fost de vina pentru lenevirea si pacatele din acea perioada, nu el. Acum am un duhovnic pe care nu il merit, si iarasi sunt intristat, vazand cat de curat vietuieste el si cat ma chinui eu. Fie neputincios duhovnicul, fie sfant, tot numai noi suntem de vina pentru lenevirea si irascibilitatea noastra sufleteasca.

Dupa mine, cel mai bun sfaturitor este chiar Dumenzeu, care te invata prin intamplarile tale si prin oamenii pe care ii intalnesti. El va gasi o cale sa te indrume, chiar si fara un duhovnic cu "diploma". Problema adevarata dupa mine este ca noua (sau cel putin mie) imi trebuie sfaturi mura-in-gura de multe ori, pt asa inteleg cel mai bine voia Lui. Insa eu cred ca primim sfaturi prin orice lucru care ni se intampla, chiar si chestii marunte, sau suferinta. Desi nu avem inteligenta necesara sa intelegem in intregime voia Domnului, el nu renunta sa ne invete in fiecare zi cate ceva. Este doar parerea mea.
Eu am descoperit ca suferita mea vine din cauza ca astept lucruri pe care nu e necesar sa le astept. Lucuri pe care societatea ne impune sa le asteptam, sa le dorim. Lucruri ca satisfactia primirii admiratiei pt realizari profesionale, dovedirea calitatilor tale in fata atora, familia perfecta, lucruri materiale, etc.

Tipic, tipic, şi la inimă nimic!
 

Învăţătura Sf Simeon Noul Teolog, ca şi a celorlalţi părinţi autentici ai Tradiţiei autentice a Bisericii susţineau şi susţin că de fapt la duhovnicia sacramentală trebuie să înainteze cei care au deja pe cea harismatică sau viaţă autentică în Duhul Sfânt. Prin asta se vede încă o dată cât de mult contrazice biserica ortodoxă actuală doctrina Sfintei Tradiţii, cât de mult, în fapt, în afara Sfintei Tradiţii se situează adunarea ortodoxistă actuală. În schimb "marii duhovnici" negociatori de cele sfinte ai ortodoxiştilor, ai ortodocşilor de tarabă, de negoţ, recomandă şi pun accent pe cu totul alte aspecte decât viaţa spirituală autentică, mergând pe principiul consacrat de măreţii pseudo-ortodocşi: "Tipic, tipic, şi la inimă nimic!". Să facă ritual, să îşi umfle pipotele la strană, să se ţină de "Tipic" şi să o ia de la capăt (că la altceva nu se mai pricep şi nici nu prea au de unde să se priceapă), cam astea sunt criteriile după care se recomandă aşa zişii "buni duhovnici", adică după criterii în general exact împotriva criteriilor după care funcţionează Sfânta Tradiţie a Bisericii. Cine ia şi compară aceste "criterii" ortodoxiste cu învăţăturile unui Simeon Noul Teolog şi cu ale altora din aceeaşi categorie vede cât de mare este distanţa între adevărata Biserică a lui Hristos, reprezentată de unii ca Sf Simeon Noul Teolog, şi falsa biserică a lui Hristos, pseudo-ortodoxia, ortodoxia de larg consum, practicată cu febră de toţi dezorientaţii care se autoînchipuie pe ei mari oameni ai Duhului, dezorientaţi care la rândul lor îi duc pe alţii la dezorientare, aşa cum bine se vede spre exemplu în societatea rumânească pseudo-ortodoxă.

Norocul ortodoxiştilor că rumânilor puţin le pasă de biserică, de adevăr, de Dumnezeu, de mântuire şi că astfel pot să îşi ducă mizeria şi pseudo-ortodoxia mai departe fără a fi deranjaţi prea mult (măcar pe un termen scurt şi mediu, că oricum pe termen lung deja se cristalizează prăpădul "ortodoxiei" la rumâni), fără a avea prea multe reclamaţii, în ciuda nenumăratelor acte de malpraxis duhovnicesc pe care le comit cu onor "iscusiţii" "duhovnici"; în hărmălaia asta, în muşuroiul acesta de oameni nesimţiţi şi nesimţitori faţă de cele ale Duhului, în gloata asta de mulţi (şi paraleli) îşi pune biserica pseudo-ortodoxă rumânească toată baza; fără ei şi fără marele lor sprijin, în special financiar, dar şi acela de indiferenţă, probabil sistemul ticăloşit al pseudo-ortodoxiei ar capitula sau ar fi capitulat de mult. De aceea cârdăşia indiferenţilor paraleli cu biserica este atât de mult răsplătită de oamenii sistemului ticăloşit, de aceea oamenii de spirit sunt atât de dispreţuiţi şi de marginalizaţi de pseudo-aleşii lui Dumnezeu aici la porţile orientului unde totul este luat în batjocură, inclusiv, şi în mod special, numele lui Dumnezeu şi Sfânta Tradiţie a Bisericii lui Hristos.

Atat scrierile cat si modelul de credinta intruchipate de catre Sfantul Simeon Noul Teolog cred ca depasesc posibilitatile unei analize intr-un cadru virtual pt ca vorbim efectiv de o personalitate extraordinara care a trait complet ceea ce a predicat si in ceea ce a crezut.Ar fi util de analizat invatatura sa si in contextul istoric al vietii sale,cu multe asemanari,mai mult sau mai putin vizibile cu prezentul,pe anumite aspecte insa cred problema este foarte complexa pt ca exemplul sau este unul aproape radical ca si intensitate a trairii si atunci este greu,la nivel general,sa se ridice toti la acest nivel.Pe mine m-a impresionat profund si chiar vroiam sa scriu la sectiunea ,,Patrologie"un articol compilatie despre el,si anuntasem asta, dar acum ezit pt ca este foarte dificil,nu stiu cum sa spun exact,sa gasesti in prezentare echilibrul intre o asemenea personalitate de exceptie,care te poate intimida cumva si modul cum sa-i scoti in relief mesajul scrierilor sale pt ca acest om a ars cumva efectiv in credinta,nu a cunoscut jumatati de masura,aceasta este impresia pe care mi-au produs-o scrierile sale.Intradevar mi-am pus si eu intrebari din perspectiva prezentului dar acesta este efectul unui sfant,ne arunca-n derizoriu falsele zbateri si ne pune sa ne intrebam in ce masura traim si in ce masura mimam trairea.

Ca o simpla parere,ce nu trebuie inteleasa mai mult de atat,eu nu l-as in include intr-o discutie polemica,desi in viata lui au existat lupte spirituale cu cei din jurul sau,pt ca este foarte usor de cazut intr-o extrema despre care ar fi multe de spus dar nu cred ca este momentul acum,cand toti se pregatesc de sarbatorit finalul acestui an si sunt mai putin dispusi la o captatio
benevolentiae. Marea majoritate stiu foarte putine despre el,aproape nimeni nu discuta despre el sau despre scrierile sale la nivel de simplu credincios si orin urmare ar trebui abordata o cale sistematica de catre cineva capabil de asa ceva.Pasul de la o viata traita-n sfintenie, cu tumultul ei,si luat furca-n mana de entuziasm poate putin prea aprins este foarte scurt dar nu toti se pot ridica la nivelul lui.De fapt cred ca foarte putini se pot ridica la nivelul lui si asta ma duce cu gandul la aceea veche polemica despre care ar fi multe de spus.

Sa nu va suparati pt simpla mea opinie,am o intelegere limitata dar sunt un expert in a deveni radical fara sa judec prea mult si din acesta perspectiva am incercat sa-mi spun temerile.Numai bine!

Dacă dragoste nu este, nimic nu este!
 

În primul rând că duhovnicul are ca răspundere naşterea şi devenirea spirituală a celor care se convertesc la Hristos şi la Evanghelie şi care intră prin pocăinţă şi botez în Biserică. În mod normal ar trebui să poată ajuta şi în probleme conceret, numai că sistemul la noi este cam ticăloşit şi preoţii "duhovnici" nu prea au cum să se ocupe de aşa ceva. Şi în primul rând pentru că preoţii ortodocşi nu sunt născuţim crescuţi şi pregătiţi pentru a fi adevăraţi apostoli, misionari sau duhovnici; dacă unii reuşesc o fac printr-un har special de la Dumnezeu şi cu înfruntarea unui teribil de sistem ticăloşit ca o caracatiţă, pentru că sistemul tinde să asimileze oportuniştii care fac bani şi să rejecteze adevăraţii oamenii de Spirit. Preoţii ortodocşi sunt pregătiţi pentru alte scopuri, nu pentru apostolat, nu pentru misiune, nu pentru viaţă spirituală autentică (pe care nici ei nu o au de fapt), ci pentru bani şi pentru a presta servicii pseudo-religioase masei de prostime care nu pune întrebări şi nu deranjează cu nimic Sistemul. Ferească-te Dumnezeu să începi să pui întrebări, că începe să ţi se vadă sfârşitul în Sistem. Chiar am auzit pe doi studenţi "teologi" că discutau şi unul dintre ei spune clar celuilalt: "Lasă, bă, că dacă ajungi preot duci viaţă uşoară, duci viaţă bună". Nu întâmplător numea cineva biserica pseudo-ortodoxă drept Cooperativa de botezuri, nunţi, înmormântări şi parastase. Pentru asta sunt pregătiţi ei, puţin le pasă de fapt, şi se vede cu ochiul liber, de problemele cuiva, fie ele spirituale sau "concrete".

Corect.

În mod normal între creştini adevăraţi un preot ar putea să ajute pe cineva cu aceste probleme de sărăcie, etc. Dar asta ar fi valabil în cazul în care aşezământul bisericesc ar fi unul autentic, în care dragostea, cooperarea şi într-ajutorarea să fie pe primul plan între cei care se recunosc între ei în Duhul Adevărului că sunt creştini. Numai că aşezământul fiind aşa cum am spus mai sus nu se pot rezolva astfel de probleme, pentru că preoţii la rândul lor au nişte relaţii extrem de distante, de indiferente faţă de "enoriaşi" şi "ucenici". Dacă ar fi fost o structură autentică bisericească, ei bine, acolo fraţii adevăraţi creştini s-ar ajuta între ei, şi-ar fi cu adevărat fraţi, iar nu "cunoştinţe" indiferente aşa cum se întâmplă acum, când toţi aşa zişii "fraţi", în special preoţii, te lasă să suferi şi să pătimeşti de unul singur până îţi dai cu capul de pereţi şi până renunţi de unul singur să mai apelezi la "specialităţile" servite de sistemul ticăloşit, sistem care s-ar fi prăbuşit de mult dacă nevrednicia şi nesimţirea strigătoare la cer a preoţilor nu ar fi şi nu ar fi fost acoperite de puterea dumnezeiască a lui Hristos.

Păi cine crezi că are interesul să te scoată din probleme? Ba dimpotrivă cu cât ai mai multe probleme, cu atât eşti mai dependent de biserică şi de slujbele şi serviciile sau deserviciile religioase ale clericilor.

Încă un mod este aici prezent de distorsionare a adevăratului creştinism de către sistemul mistificator şi falsificator al adevăratelor valori spirituale. În creştinismul adevărat accentul cade pe apostolat, în cazul celor aşezaţi de Dumnezeu, şi pe misiune, apostolii, misionarii fiind cei care în primul rând caută ucenici, ies în întâmpinarea lor, umblă mări şi ţări ca să îi găsească şi să îi aducă în adunarea lui Dumnezeu. Însă în sistemul degradat de poftele oamenilor păcătoase şi puse în prim plan, nu oamenii Duhului trebuie să îşi caute ucenici, ci bieţii de oameni, dispreţuiţii, marginalizaţii, desconsideraţii, batjocoriţii, ale căror suflete nu sunt luate în seamă de sistemul DOMNOŞILOR, al clericilor însetaţi de bani şi de viaţă uşoară şi bună, ei aceşti bieţi de oameni trebuie să meargă, să se ploconească, să se milogească, să se înjosească precum ultimii oameni ca să fie măcar băgaţi în seamă de clericii care ard gazul prin parohii. Nici preoţii nefiind născuţi cu adevărat la o viaţă spirituală autentică nu ştiu cum să îi călăuzească pe alţii şi atunci încep cu reţetarele lor de posturi, rugăciuni şi canoane. Pentru că asta este plăcerea multora să se bage în sufletele oamenilor, deşi mulţi habar nu au să o facă, ca să le "aplice" cu micimea lor sfintele canoane şi pentru ca să îşi spună ei lor cât sunt ei de nepăcătoşi în comparaţie cu aceşti păcătoşi. Asta este realitatea răsturnată în care trăim, în care apostolatul a fost înlocuit de "aşezare", iar adevărata îndrumare spirituală în Duhul Adevărului a fost înlocuită de reţetarul, pus în aplicare de nişte presupuşi cunoscători, de rugi, ritualuri şi canoane. Care naştere spirituală, care viaţă duhovnicească, de unde viaţă în Hristos? Lasă că poţi trece cu picioarele şi cu bocancii peste TOATĂ evanghelia, că îţi găseşte reţetarul o reţetă de canoane, neapărat sfintele canoane ale răsăritului, ca să te "mântuiască" de toată nesimţirea ta faţă de Hristos şi de Sfânta Jertfă de pe Sfânta Cruce.