Cum putem lua legatura cu cei adormiti?
 

Cum putem lua legătura cu cei adormiţi? Atunci când ne sfâşie dorul de ei, ce putem face?

Îi trezeşti :5:
Chiar nu ştiu la ce te referi ? adică la creştinii "adormiţi" cum se discută pe subiectu cu ortodocşii de ocazie ? sau la cei care au murit ? poţi să aştepţi 60-80 de ani şi îi vezi iarăşi.

scuze pt greşeala cu semnu întrebării, eram grăbit şi cu mintea în altă parte

Crestineste si biblic e interzis sa folosesti orice forma de spiritism, nadejdea revederii celor adormiti este Hristos si imparatia Sa, pana atunci , pomeneste pe cei adormiti in rugaciunile tale si nadajduieste in Mantuitorul Iisus Hristos

Nu mă refer la practici oculte, ci numai la mila lui Dumnezeu.

Mergi la cimitir, aprinde o lumanare si stai langa mormant.
Gandeste'te la dragostea pentru ei, iar viul pe care'l vei simti te va umple de nadejdea revederii.

Sa nu iti fie teama de cimitire si morminte. Acolo este o parte din cei dragi.
Ai grija de mormintele celor dragi si ii vei simti mai aproape.
Pomeneste'i la fiecare rugaciune, spre odihna si impreuna petrecere in lumina.

Prin rugaciune,vise (cateodata).Dar daca intr-adevar iti doresti sa iei legatura o sa-l simti pentru ca Hristos e mare.

Vă mulţumesc pentru răspunsuri. Sunt atât de epuizată sufleteşte încât nu mai pot merge nici la cimitir. Nu am fost de două săptămâni fiindcă mă termină neputinţa. Când plec de acolo mă simt lipsită de putere, îmi vine să dau laoparte tot pământul ăla... Mă rog în fiecare seară, implor mila lui Dumnezeu dar nimic.

Roaga-te si fa pomenile cuvenite. E bine sa mergi chiar la mai multe manastiri sa dai pomelnice pentru cei adormiti, caci nu se stie cu ce ,,bagaje'' au plecat. S-ar putea ca nici ei sa nu-si fi gasit linistea... E bine sa vorbesti si cu duhovnicul despre acest lucru.

In fiecare duminica sa duci la Sfanta Liturghie pomelnic pentru vii si pentru morti, o lumanare pentru vii si una pentru morti. Poti citi Acatistul pentru cei adormiti oricand te apuca dorul de cei plecati dintre noi. Rugaciunile noastre si milostenia le sunt de un real folos. Deznadejdea si lacrimile noastre nu-i ajuta cu nimic.

Eu simt o mare mangaiere cand fac parastase si cand ma rog pentru ei. Uneori adaptez chiar rugaciunea inimii in asa fel incat sa ma pot ruga si pentru cei adormiti. Nu stiu daca e bine. Spun ,,Preasfinte Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe X si pe mine, pacatoasa.'' Astfel incredintez persoanele dragi grijii lui Dumnezeu, Care le vede si le poate ocroti cu adevarat acolo unde se afla.

Offff
 

Roagă-te și-ți va apărea poate în vis. După moartea unei foarte bune prietene care, din păcate, s-a sinucis, nu mă puteam opri din plâns. Mi-era dor de ea, milă infinită pentru sufletul ei, neputință de a-i înțelege gestul... Mă rugam întruna să o ierte Domnul pe ea, iar pe mine să mă liniștească. După patru luni de zbucium, de plâns continuu, am visat-o într-o noapte. În acel vis mă ruga să nu mai plâng pentru că nu ajută cu nimic, dimpotrivă... De-a doua zi pur și simplu nu am mai putut plânge. Le-am povestit și părinților ei visul. Și ei, sărmanii, avuseseră un vis asemănător.

[COLOR=Olive]Adeseori iubim pe cei dragi mai mult atunci cand nu mai sunt printre noi,timpul e necrutator,de acea este bine sa ne folosim de el cu intelepciune si pe cei dragi sa ii iubim si sa le vorbim atunci cand sunt printre noi.Desele activitati cotitdiene,ne incurca ca intr-o plasa ce se tese in jurul nostru si ne trage de cele mai multe ori in jos.Nu ne mai ajunge timpul sa ne rugam,sa mergem la biserica,sa vorbim cu cei dragi,sa citim etc.Intr-un cuvant am fost si suntem nerecunoscatori pentru toate binecuvantatile Domnului.Asta este pedeaspa noastra moartea.Insa sa nu fim tristi,fiindca dincolo de aceasta viata trecatoate,este viata vesnica si unde ne vom intalni cu cei dragi.Dupa pierderea cuiva drag si iubit suntem intristati sufleteste,bine este a face rugaciune pentru ei,astfel vom avea nadejde la milostivirea Lui Dumnezeu spre a li se ierta toate cele gresite cu voie si fara voie.Undeva de acolo de sus,negresit cei dragi se roaga pentru noi si ne poarta de grija.Viata este ca un fir de ata infasurat pe un mosor,noi tragem de ata si mosorul se desfasoara,insa fara a constientiza ca undeva ata se va termina.Ce avem noi altceva mai bun decat pe Dumnezeu in vietile si inimile noastre,nu avem de ce sa fim tristi.Pace si liniste in suflet.[/COLOR]

Cind pierdem p ecineva, realizam mai mult ca niciodata ce si cit am pierdut.

Ne mistuie durerea pentru noi insine, ca nu ne putem domoli durerea, si pe de alta parte pentru ca practic realizam ce am pierdut, pe cine si cit ne era de drag(a). De obicei realizam ca inainte ca el(ea) sa moara nu i-am spus asta sau aia.
Atunci durerea e si mai crunta.
Tot ce putem face, este sa avem grija d esufletele lor de aici de pe pamint, prin pomelnice si rugaciuni pentru adormiti.
Asta ii ajuta foarte mult, insa in acelasi timp este si un leac pentru sufletele noastre.

Este o durere foarte mare.
Trebuie totusi timp pentru vindecare, insa mai ales rugaciuni.

Cu toate astea eu nu gasesc cuvinte potrivite pentru a-ti alina durerea.
Aceste cuvinte trebuie sa vina de la tine, din inima ta.
Incearca sa gasesti taria de a te misca din starea pe care o ai, si mai ales roaga-te mult.
Fiecare aici ti-a dat un sfat foarte bun.:53:

Mi'a murit bunicul pe 25 ianuarie, anul acesta.
Alaturi de mama si tata, el (alaturi de bunica) era urmatorul in puterea iubirii mele.

Cat mi'a fost de greu in acele zile, insa apoi am inteles... toti avem aceeasi randuiala, urmand lui Hristos. Cum vom putea invia, daca nu vom muri mai intai. "De nu va cadea bobul de grau in pamant si nu va putrezi, nu va putea invia, dand rod inmultit."

Acum astept sa moara bunica, sa nu'i mai simta lipsa bunicului, cu care atat de mult si curat s'a iubit. Dragostea lor a fost si va ramane, pentru mine, normativa. Din ziua in care a murit si pana azi, bunica nu a mai cunoscut odihna chipului. O mai pacalim noi, insa clipa in care ramane singura este de ajuns sa o fure cu totul.

E adevarat si mie imi este greu sa vad anumite locuri lipsite de prezenta fizica a celor dragi. Sa vorbesc la trecut despre ei.

Dar de vreme ce lui Hristos nu-i vorbesc ca unui om ramas in moarte, asa si pentru ei, ma rog ca pentru niste vii plecati departe de mine, dar nu ca pentru niste morti.

Citeste "Sufletul dupa moarte", de Pr. Serafim Rose.

Cei care incearca sa ia legatura cu cei adormiti prin mediumuri, spiritisi, etc, nu fac decat sa vorbeasca cu demoni care se prefac a fi cel adormit. Adormitii nu mai comunica cu noi pana la moartea noastra.

Bogdan.

Este foarte important daca la fiecare Sfanta Liturghie sunt pomeniti cei adormiti ai nostri. La Liturghie nu numai cei vii, ci si cei morti se impartasesc duhovniceste si nevazut.

Sfantul Nicolae Cabasila afirma ca nu toti cei carora le da preotul se impartasesc cu adevarat, ci numai aceia carora le da insusi Hristos. Caci preotul impartaseste intr-adevar pe toti cei ce vin la impartasire. Hristos insa, numai pe cei vrednici de impartasire. De aici se vede ca savarsitorul tainei si sfintitorul sufletelor, atat ale viilor cat si ale mortilor este numai Mantuitond insusi.

Atâta timp cât nu a plecat în lumea celor drepţi cineva apropiat nu prea se poate da un sfat cuiva sfâşiat de durere,dar gândeşte-te că lumea aceasta şi "lumea cealaltă" sunt aici lângă noi.Persoana dragă ţie nu a plecat ci,este dar sub altă formă într-o stare mai bună şi mai luminoasă decât trăirea aceasta în trup.Ştie Dumnezeu de ce a luat-o! Într-o zi voi pleca şi eu şi tu şi copii şi părinţii şi prietenii.Când va pleca fiecare numai Dumnezeu hotărăşte.
Uitarea se va aşterne exact cum se pune praful pe lucruri câte un strat subţire în fiecare zi.
Pune pe Dumnezeu, în locul celui pe care l-ai iubit, iar acum nu mai este.Gândeşte-te că timpul este scurt iar fiecare zi pe care o avem de trăit este şansa de-a mai face un pas spre Dumnezeu.

Asa vorbeste un crestin? Curios, daca suferinta prea mare indulceste oarecum spectrul mortii unui om, sa inteleg ca esti de acord cu euthanasia ca principiu? Probabil ca nu, dar ce-ai scris mai sus e in acelasi spirit.

Oare Pavel era crestin, cand spunea "pentru mine viata este Hristos si moartea un castig" (Filipeni 1,21)?! Da, un crestin asteapta moartea. Imi vei spune probabil ca Sfantul Pavel nu fugea de suferinta, ci dorea mult pe Hristos. Asa este. Prin asta vroiam doar sa'ti arat ca un crestin asteapta moartea, indiferent de motiv.

As fi ipocrit sa spun ca imi doresc sa traiesc aici, in suferinta si neajunsuri trupesti si sufletesti. Moartea este asteptata de cel care sufera, insa nu se roaga pentru ea si nici nu si'o grabeste.

Bunica are 84 de ani. Bucuria mea e sa mearga la Domnul, caci a fost un om tare minunat, ca si bunicul.

Niciodată, niciodată nu se va întâmpla asta. Nu vreau să folosesc cuvinte mari doar de dragul de a le spune, însă vreau să trăiesc şi să mor numai cu gândul la el. Mi-e atât de dor şi nu am nicio putere. Nimic... Consider că am iubit prea mult şi pentru asta am fost pedepsită. A fost peste mine şi peste puterile mele. Mereu, acum spun în gînd: iartă-mă!

Dumnezeu este bun şi cu siguranţă te va ierta şi te va ajuta să transforimi iubirea care te face să suferi, în iubire care te ajută să urci...

Rugaciune...rugaciune...rugaciune....rugaciune...s i iar rugaciune...rugaciune...rugaciune... numai astfel pimim mangaiere. Restul? Mila Maicii Domnului... Noi sa ne facem datoria de crestini, sa ii pomenim la Sfanta Liturghie si sa ne rugam, atat! E suficient!
Hristos a inviat Adelia, Hristos a inviat!!

Te rog sa ma ierti, daca te supar cu o intrebare, dar ma intreb: este posibil sa fii pedepsit cand iubesti mult? Este un pacat sa iubesti mult pe cineva? (Intreb la modul cel mai serios, deoarece si eu mi-am pus problema asta mai demult..)

Unei femei căreia îi murise copilul atins de un tren i-a spus: "Ştii de ce l-a atins trenul?" Pentru că l-ai iubit mai mult decât pe Maica Domnului. Întâi trebuie să-L iubeşti pe pe Dumnezeu şi apoi pe copil".

Din cartea: Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Arsenie Boca

Conferinta cu Parintele Constantin Coman. La sfarsit, intrebari si raspunsuri.

Intrebare: Parinte, este pacat sa imi iubesc mult de tot sotul/sotia? Nu se intristeaza Dumnezeu?

Raspuns: Iubiti'va sotul/sotia in asa masura incat sa simtiti ca Dumnezeu ar putea deveni gelos. Nu va fie teama ca'L veti face pe Dumnezeu gelos. Chiar incercati sa iubiti peste masura pe omul de langa voi, insa cu adevarata iubire, ziditoare si odihnitoare. (Raspuns adus aminte si parafrazat.)

Oare cum ar putea Iubirea sa se tulbure/mahneasca pe o alta iubire?
Oare cum ar putea Dumnezeu sa pedepseasca pe omul care iubeste, asemenea Lui?

Problema apare insa acolo in faptul ca noi nu putem iubi curat, ziditor si odihnitor, ci dobandim o iubire posesiva, ce se inchide lui Dumnezeu si lumii, concentrandu'se intr'o singura persoana. Iar aceasta nu este iubire.

Cand Hristos zice "Cine va iubi pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine", El se refera la faptul ca atunci cand vom fi pusi in situatia (daca va fi cazul) sa alegem intre tata/mama si Hristos, sa nu'L parasim pe Hristos.

Problema apare insa acolo in faptul ca noi nu putem iubi curat, ziditor si odihnitor, ci dobandim o iubire posesiva, ce se inchide lui Dumnezeu si lumii, concentrandu'se intr'o singura persoana. Iar aceasta nu este iubire.

Şi cum putem şti când anume suntem în greşeală?

daca se poate vreau sa ma reunesc..
 

prietena mea mai mare decat mine cu 10 ani ea are 30 eu 20 ne iubeam foarte mult ea frumoasa desteapta cuminte cum miam dorit am vrut sa ne petrecem viata in preuna da, ea sa imbolnavit de cancer a plecat sa se opereze in italia la cunostinte urma so opereze cu robotul davinci, doctori ii dadeau sanse mari. E plecata de o luna azi am aflat ca a murit nustiu nici macar cum inca. vreau sa zic relatia pe care am ajuns so am cu ea eram uniti sufleteste, iar acum sint distrus eu nu cred in nimic da ma oblig sa cread pentru ca ea credea era curioasa de ocultism si alte prosti pe care nu a apucat sa citeasca despre ele. chiar vorbisem daca chiar moare sa vina sami zica ca exista viata dupa moarte sa ma ajute sa ma reintilnesc cu ea. si daca se poate asta sa ma intalnesc cu ea inlumea de dincolo nare rost sa ma mai chinui.....

DA este cel mai bun lucru pe care am putea sa-l facem . Sal rugam pe bunul Dumnezeu sa ne dea putere sa depasim momentele grele si sa fie alaturi de noi cei indurerati -

ysergiu

Exista o lege pusa de Dumnezeu: cei morti nu pot interfera cu lumea celor vii. Ei stau intr-un loc pregatit special pentru ei si nu umbla aiurea pe pamant. Ceea ce noi numim fantome sunt duhuri demonice care vin sa isi bata joc de noi, luand chiar chipul unor fiinte dragi. Asa ca, daca vreodata vei fi vizitat de prietena ta moarta, sa stii ca de fapt nu este ea si sa nu faci ce-ti spune ea. Vei avea surpriza neplacuta sa vezi ca , urmarind un sentiment fara a rationa, vei ajunge intr-un loc spiritual foarte urat, lipsit de orice fel de dragoste si mila, lipsit de fiinte iubite. Crestinii il numesc iad.

Universul acesta este facut dupa niste legi foarte precise care nu se vor schimba pana la disparitia lui.

......Adormind si noi ......si incepi cu " ce faci fata?"

Noi suntem cei care gresim cand idolatrizam o persoana, indiferent cine ar fi. De obicei, cand ni se intampla asa ceva, ne punem nadejdea in noi si in persoana pe care o idolatrizam, uitandu-L pe Dumnezeu...

Daca iubim cu adevarat si nu idolatrizam atunci stim ca Dumnezeu poate sa-i ofere persoanei iubite si aici si in vesnicie mult mai mult decat ii oferim noi, asadar Ii cerem ajutorul, ne rugam pentru noi si pentru persoana respectiva.

Dumnezeu, pentru ca ne iubeste cu dragoste dumnezeiasca, nu lumeasca, ne arata cat de mici suntem incat, cu toate ca iubim o persoana, nu o putem salva singuri nici de boala, nici de moarte si nici de ispite.

Lipsindu-ne de o fiinta draga sau printr-o boala ori printr-un necaz mai mare, ne face mai sensibili, ne ajuta sa ne mantuim si noi.

Rugaciunea ii ajuta mult pe cei adormiti. Nu de lacrimile noastre au ei nevoie. Nu. Ei au nevoie de rugaciunile noastre, caci poate au murit avand pacate nespovedite si se chinuiesc in iad, saracii. Pomelnicele la manastiri ii ajuta mult. Milosteniile de asemenea. Exista Acatistul pentru cei adormiti care poate fi rostit zilnic. Pe masura ce sufletul celui decedat isi gaseste linistea, ne-o gasim si noi.

Unei mame pe care o cunosc i-a murit fiul. Ea l-a intrebat pe duhovnic de ce a murit inaintea ei. Acesta i-a spus: ,,Ca sa te rogi matale pentru el." Mama respectiva era evlavioasa, dar fiul nu prea. Rugaciunile pentru cei plecati ii ajuta si pe ei si ne ajuta si pe noi sa ne gasim linistea.

Se poate adapta situatiei chiar si rugaciunea inimii : ,,Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul (pacatoasa) si pe (... N).

Doamne ajuta.

dumnezeu ti aduce aproape
 

Dumnezeu di aduce pe cei adormiti prin vis.v-ati gandit la asta
ni se intampla de multe ori sa ii visam pe cei adormiti
in locuri pline de verdeata si lumina ,fericit

In urma cu trei ani a murit sora mea,si mama nu a suportat prea bine.Anul acesta inainte cu trei zile de a se implini trei ani de la moartea sorei mele a murit si mama.Inainte de a muri mama cu vreo doua saptamani,nu mai stiu exact,am visat-o pe sora mea,ca locuia intr-o camera mare,luminoasa,ea arata foarte bine,se ocupa de curatenie,fiind tare grabita.Nu am inteles visul,pana dupa ce a murit mama.Mi-am dat seama ca ma anunta de moartea mamei.Sa ma ierte Dumnezeu,dar cred ca le e asa de bine acolo impreuna,iar mie asa de dor aici fara ele,incat am un sentiment de invidie,sau cel putin mi-as dori sa fiu si eu cu ele.Am 44 de ani,dar n-am fost in cimitir pana acum trei ani atata cat am fost de atunci,cu inmormantari cu tot.Merg mai des decat la piata.Si cu cat trece timpul,tot mai dor imi este.Nu cred ca poti fi mangaiat si cred ca nici nu vrei cand asa persoane dragi iti mor.Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe toti cei dragi noua,care au adormit intru Domnul.Amin.

Legatura cu cei adormiti o luam de cate ori ne este gandul la ei, de cate ori ii pomenim, le facem pomeniri, facem milostenie in numele lor, facem fapta cea buna ca urmasi ai lor, si le lasam urmasi care sa-i pomeneasca in veac.

Atasamentul de persoane sau lucruri da nastere suferintei.
Iata un mod de a stige suferinta.

Metoda Jurnalului

Consta in a scrie tot ceea ce ne trece prin minte referitor la o situatie de viata care ne afecteaza sau ne bucura excesiv,exact asa cum ne vine in minte.
Fara a o infrumuseta cu nimic.
Dupa care,citim tot ce am scris,preferabil inainte de culcare.


Metoda Jurnalului este o forma de exorcizare prin materializarea pe hartie a unui rau,trecut,prezent sau viitor.
Principiul de functionare este acela ca lucrurile spuse sau scrise isi pierd forta.Se devalorizeaza.
Facand asa,gasim resurse,idei care la momentul actual sunt acoperite de gandurile/trairile negative din noi.

Tu poti scrie o scrisoare.Sau mai multe adresate celui drag.

Nu se mai poate vorbi cu cei morti.O sa vina momentul cand o sa-i vedem in viata celalta,pana atunci trebuie sa mergem inainte.

RUGACIUNE si credinta in Dumnezeu
 

Eu stiu bine cum e, plangeam zi si noapte, nu ma puteam linisti deloc, se implinise 40 de zile si eu in 2 saptamani am plans intr.una ZILNIC. O visam noaptea si ma trezeam plangand, ziua chiar dak incerkm sa nu ma gandesc, imi aminteam c am visat, si iar plangeam. Nu era zi sa nu plang in acele 2 sapt. Dar m.a sfatuit cineva sa merg la un preot, si mi.a spus ce sa fac.
Timp d 40 d zile, post si rugaciune, Acatistul celor adormiti in primul rand, si de fiecare data cu cate o lumanare aprinsa, apoi lumanarile c au ramas (deci 40 d bucati) mergi cand s.au implinit cele 40 de zile si le pui pe mormant, si le aprinzi, sa arda toate 1 data, timp in care spui Tatal nostru.
La mine a avut efect, asta s.a intamplat in primavara, de atunci m.am linistit, si am increderea k ea e bine acolo sus. Desi uneori ...normal, mai plang....
Deci RUGACIUNEA face mult!!!
Si eu mi.as dori sa o vad, sa.mi dea un semn, ca e bine acolo, sau cum e..-..dar...nu reusesc, nici n.am mai visat.o de atunci.....
Asta e viata, trebuie sa ne focusam pe cei care mai sunt langa noi, acum sa ne dam seama ca trebuie apreciati, k vor pleca candva, si va fi....prea tarziu atunci....:(
O seara binecuvantata!

nu stiu daca e voie sa luam legatura cu mortii !

Toate au fost randuite de Bunul Dumnezeu. Stiu, e foarte dureros cand unul din sufletele noastre dragi pleaca din aceasta lume si e firesc sa plangem cand stim ca nu ii mai vedem niciodata, nu mai putem vorbi cu ei, sfatui.
Noi trebuie sa ne rugam pentru sufletele lor, pentru ca rugaciunile noastre ii ajuta foarte mult. Durerea cu timpul se estompeaza, ramane amintirea. Mergeti la mormant, curatati-l, faceti cele ce se cuvin, pomeni, parastase, dati de pomana, vorbiti cu ei ca si cum ar fi, va descarca asta. Nu trebuie sa cereti voi neaparat sa il vedeti, ca il tulburati. Daca el vine in visele voastre,e de la sine, fara sa cereti voi asta, lasati totul in seama lui Dumnezeu. Voi rugati-va mereu pentru sufletele lor.
Sunt cazuri si cazuri, nici unul nu e la fel, nu exista stereotip sau regula fixa. De obicei , daca cel ce pleaca lasa lucruri neterminate in legatura cu cei dragi atunci se intampla mai des sa fie visati, sa va caute intr-o forma sau alta. Dar asta este rar, si nu trebuie sa cereti sau sa faceti voi ceva.
Orice ritual de chemare este exclus, ca nu este de la Dumnezeu.

cateva sfaturi:
http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...-pentru-morti/