cunoasterea binelui si al raului
 

4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! 5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".


Va spun cum interpretez eu partea asta. Mi se pare ca inainte de a pacatui, oamenii nici macar nu stiau ce e ala rau. De aceea nu aveau cunostinta binelui si al raului. Ca pestele care se afla in apa si nu stie ca e in apa, ca numai apa o cunoaste. Am ajuns la interpretarea asta deoarece toate pacatele si patimile mele m-au dus la o cunoastere pe care as fi vrut sa n-o am niciodata. Si cu cat am mai multe pacate, cu atat mai bine vad raul din ceilalti, pentru ca il cunosc, si ii judec.
Cum se interpreteaza pasajul asta?

A spus in mod ironic ca "veti cunoaste binele si raul". Omului i se pare ca placerea celor sensibile, pe care o gusta, sau cele sensibile insesi constituie adevaratul bine. Si tinand seama de aceasta parere viitoare a omului, Dumnezeu numeste cu anticipatie pomul din care va gusta el, in sens ironic, pom al cunostintei binelui si raului. E bine sa fim atenti si la expresia "se vor deschide ochii". Asta nu inseamna ca Adam umbla precum un orb prin rai. Ochii care se vor deschide, sunt ochii simtirii. Asa se face ca dupa Inviere, multi nu-L vor recunoaste pe Hristos, desi petrecusera cu El multa vreme.

Da, nici eu nu cred ca putem cunoaste ceva ce nu experimentam in cel mai direct mod cu putinta. Cu toate acestea, este bine sa ne ferim de pacat fara a'l mai experimenta, ci doar in baza credintei si increderii in cei cu viata aleasa, care au fugit de el.

Nu este nevoie sa ne drogam, ca sa ne fie teama de droguri si sa fugim de ele. Tot asa, nu a fost nevoie ca parintii din pustie si sfintii sa experimenteze toate nenorocirile de patimi trupesti (desfranari de tot felul) ca sa lupta contra lor si sa predice ferirea de ele.

Omul putea cunoaste binele si raul si fara sa cada in pacat. Eu asa cred. Faptul ca abia dupa ce a calcat porunca, omul a inteles mai bine pacatul se datoreaza faptului ca acest lucru i'a grabit cunoasterea, care ar fi venit la vremea potrivita.

[COLOR=darkred]Daca omul nu ar fi putut cunoaste binele si raul, fara a cadea mai intai in pacat, aceasta l'ar face pe Dumnezeu nedrept si constrangator la pacat, spre a putea ajunge la asemanarea cu Sine, adica la cunoasterea binelui si a raului, omul fiind nevoit sa treaca prin pacat !!![/COLOR]

Frumos spus Dorin, omul putea cunoaste binele si raul fara a cadea in pacat. Dar a cazut! Postarea ta imi aminteste de acel copil ( nu mai stiu numele lor) crescut intr-un mediu virtuos. Traia ca un inger pe pamant, era fara de pacat ..cum il vedea batranul sau. Pe la 20 de ani a murit si intr-o noapte i s-a arata batranului. Era in Iad! Plangand batranul se roaga nopti la rand sa ii arate de ce acolo, toata viata sa a trait ca un inger in trup. Atunci a auzit un glas. Toate l-ai invatat avvo..dar smerenia ai uitat-o! Caderea din punctul meu de vedere "lamureste credinta". Nimic nu iti arata mai bine cat de slab si nimic esti decat [COLOR=Red]propria-ti cadere[/COLOR].. Poti citit toate tratatele de teologie, poti duce o viata desavarstita, poti simti ca stai pe palmele Stapanei, daca nu iti vezi nimicnicia...mergi la Iad precum copilul. Ori teama de Iad nu ai ai decat prin cadere. Daca gresesc Doamne iarta-ma!

Adevarat. Pana nu cadem in pacatul X, nu vom putea iubi cu adevarat si ne'judeca pe cei care sunt tinuti de pacatul X. Cat de usor e sa spui "ala s'a imbatat" sau "ala a cazut in pacat cu ala'lalt". Insa abia cand te vei imbata si tu, ori cand vei cadea in pacat cu altcineva, vei intelege cu adevarat esenta ne'judecarii celorlalti.

Cum spuneam si mai sus, nu este nevoie sa cadem in toate pacatele pentru a ne feri de ele sau pentru a nu le mai judeca atunci cand le vedem in altii. Insa, din marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu ingaduie diavolului sa ne ispiteasca, iar la cat de neintariti suntem, adesea cadem. Abia apoi ne vom da seama ca prin acea cadere ni s'a aratat mila lui Dumnezeu, adica abia experiind slabiciunea proprie, nu vom mai judeca slabiciunea aproapelui.

Parerea mea este ca A&E pacatuiau si inainte de minca marul, doar ca habar nu aveau de asta :78:
Dar, mai ales, stiu ca marul avea un vierme.

Pai e parerea ta, eu am spus parerea mea.

Da, in religie poti doar sa-ti dai cu parerea

Sigur ca da! Exact ca si oriunde in stiinta cu exceptia aritmeticii.

Interpretarea Sfintilor Parinti se refera la un mod existential, la verbul "a fi" nu la verbul "a cunoaste". In urma pacatului apare un mod ambiguu de existenta omul nu se mai impartaseste de bine, raul imbraca haina binelui- de aceea pomul se numeste al cunostintei binelui si raului.

Mai mult sau mai putin
De exemplu, atunci cind spun ca "orice actiune are o reactiune" nu poti sa zici ca doar imi dau cu parerea

Citat:

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos Sigur ca da! Exact ca si oriunde in stiinta cu exceptia aritmeticii.

Citat:

În prealabil postat de topcat (Post 140734) Mai mult sau mai putin De exemplu, atunci cind spun ca "orice actiune are o reactiune" nu poti sa zici ca doar imi dau cu parerea

N-o spun eu, o zic altii!

“…self-forces can be induced on single asymmetric objects and the action-reaction principle between two objects can be violated.”

“We also show that the action-reaction principle does not apply for the internal Casimir forces between a circle and a plate.”

Aici ai sursa: http://cat.inist.fr/?aModele=afficheN&cpsidt=20756654, dar mai gasesti si in alte locuri.

Ramii la aritmetica. Acolo esti sigur.

Destinaţia divină a omului era de a domni peste pămîntul întreg. Prin căderea în păcat el a pierdut această poziţie înaltă. Numai prin căderea în păcatul prin care primii oameni au ajuns sub puterea Satanei, se explică faptul potrivit căruia domnitorul acestei lumi a putut exercita, din clipa aceea, dominaţia sa asupra oamenilor şi asupra întregului pămînt. Duşmanul a ajuns, prin şarpe, în omenire.

Nimeni nu poate spune cît timp au trăit, netulburaţi, Adam şi Eva în comunitate cu Dumnezeu. Ei nu cunoşteau durerea, suferinţa, nici lacrimile; nu exista boală, nici moarte. Ei se bucurau de ocrotire în paradis şi trăiau cu Domnul Dumnezeu în armonie fericită. În răcoarea serii El îi vizita; cerul era pe pămînt. Starea aceasta va veni din nou: „ Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apoc. 21, 3b).

Domnul Dumnezeu le-a dat oamenilor o voinţă liberă, astfel încât ei se pot decide pentru viaţă sau moarte. Ei pot să aleagă între bine şi rău, ascultare şi neascultare, credinţă şi necredinţă. Aşa este cu noi toţi şi astăzi. Atunci la început era vorba despre ascultare, la care din păcate au dat greş: întâi Eva, apoi Adam. Ea a ascultat argumentele şi minciunile lui Satan în chip de şarpe, a fost ispitită, a căzut în păcat şi l-a atras şi pe Adam în acesta. Prin aceasta, căderea în păcat a fost perfectă. Astfel au ajuns amândoi, prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, sub influenţa duşmanului şi au trebuit să moară. Domnul Dumnezeu a împlinit avertizarea şi i-a alungat din paradis. Legătura cu El a fost întreruptă, suferinţa, boala şi moartea au venit asupra întregii omeniri, deşi duşmanul a făgăduit: „ Hotărât, că nu veţi muri veţi fi ca Dumnezeu ” (Gen. 3).

Nimeni să nu se spele pe mâini a nevinovăţie şi să spună: „ Ce mă interesează pe mine? ” , căci fiecare bărbat şi fiecare femeie, fiecare fată, fiecare băiat ar fi procedat exact ca Adam şi Eva da, ei o mai fac şi astăzi. Dumnezeu ne cunoaşte pe toţi şi a ştiut că nici un om nu poate să împlinească cerinţele şi poruncile Sale. Şi totuşi El, în dreptatea Lui, ne-a lăsat să recunoaştem fărădelegile şi neascultarea faţă de El.

Dacă nu ar exista o lege dumnezeiască, nimeni nu ar putea fi condamnat pentru încălcarea ei, şi nimeni nu ar vedea necesitatea iertării şi mântuirii. Noi toţi am fost născuţi în această lume pierdută şi despărţită de Dumnezeu, de aceea avem nevoie de împăcarea cu El, să fim născuţi prin Duhul aşa cum a fost născut Fiul lui Dumnezeu şi să primim viaţa veşnică. Conştiinţa îi avertizează pe toţi, chiar şi pe cei care nu au auzit niciodată mesajul divin şi nu au citit niciodată Biblia. Fiecare ştie când minte, înşeală, fură sau face altceva nepermis. Toţi, fie săraci sau bogaţi, buni sau răi, au devenit la fel de vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Nimeni să nu spună că el n-a omorât pe nimeni sau că nu a comis vreo altă infracţiune, deci nu este aşa de rău. Deasupra tuturor stă pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu, de aceea toţi trebuie să moară. În viaţă nu este nimic mai sigur decât moartea, căci „ oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27). ” Noi suntem răspunzători pentru faptele noastre.

Nu e chiar asa: fortele Casimir apar la suprafata, insa nu exista obiecte cu o singura suprafata :1:

Citat:

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos N-o spun eu, o zic altii! “…self-forces can be induced on single asymmetric objects and the action-reaction principle between two objects can be violated.” “We also show that the action-reaction principle does not apply for the internal Casimir forces between a circle and a plate.” Aici ai sursa: http://cat.inist.fr/?aModele=afficheN&cpsidt=20756654, dar mai gasesti si in alte locuri. Ramii la aritmetica. Acolo esti sigur.

Citat:

În prealabil postat de topcat Nu e chiar asa: fortele Casimir apar la suprafata, insa nu exista obiecte cu o singura suprafata :1:

Nu stiu la ce te referi. Fortele Casimir apar intre doua placi foarte apropiate in absenta cimpului electromagnetic si in vacuum.


Conform Newton :

Asta ar trebui sa fie o lege universala, dar probabil ca i-a venit si ei timpul sa fie reimpachetata si revinduta ca un caz particular al unei alte teorii care sa explice noul adevar la care a ajuns stiinta. Pina la inceputul secolului XX practica stiintifica era de a renunta la o teorie in momentul in care experimentele o contraziceau si de a concepe alte teorii care sa explice si ultimele rezultate. Dupa aceea s-a ajuns la concluzia ca o asemenea abordare stirbeste pozitia lumii stiintifice, a stiintei ca nou dumnezeu si pune la indoiala credibilitatea profetilor celei mai noi religii, Newton, Einstein, Marie Curie si ceialalti, asa ca s-a preferat peticirea teoriilor existente oridecite ori experimentele le invalidau si indifferent de contradictiile pe care le introduceau sau reclasificarea la caz particular acolo unde operatia tindea spre gradul de aberatie.

Probabil ca nu peste multa vreme Legea a III-a a lui Newton va deveni primul caz particular al Legii Cu Adevarat Universale a Actiunii si Re-actiunii si ar putea suna cam asa: