Planul lui Dumnezeu vs. liberul arbitru
 

Hristos a Inviat!

Dragii mei, vin catre voi, mai cu seama catre cei mai avansati in cunoasterea cailor Domnului, cu o rugaminte. Sa imi explicati si mie va rog, cum sta treaba cu planul pe care se spune ca Dumnezeu il are cu fiecare dintre noi, vis-a-vis de conceptia potrivit careia Dumnezeu a lasat liberul arbitru; se mai spune ca Dumnezeu prestie, dar nu predetermina.

Pina la urma, cum trebuie noi, mirenii, novicii, sa intelegem aceasta taina?

Va multumesc de pe acum pentru deslusire.

Doamne-Ajuta!

Esential este sa simtim adevarul ca suntem liberi si ca ne putem apropia sau departa de Dumnezeu, dupa bunul plac.

Restul, tine de Dumnezeu, daca ni se vor descoperi sau nu.

Personal, inca nu inteleg prea bine acest capitol din dogmatica, insa nici nu simt o mare lipsa. Ma simt liber sa lucrez ce vreau si asta imi este de ajuns de motivant incat sa caut binele.

Pai zice Sfantul Simeon Noul Teolog ca Domnul nostru Iisus Hristos ii prestie pe toti care sunt botezati ca mantuiti (ma rog de fapt pe toti oameni ii prestie ca mantuiti ca toti sunt creati dupa chipul Domnului nostru Iisus Hristos.)
Ramane noua prin liberul arbitru sa facem asa fel incat sa fim mantuiti sau nu.
Ca Domnul nostru Iisus Hristos nu zice "Voi pocaiti-va ca pe voi v-am prestiut" iar altora "voi nu va pocaiti ca pe voi nu v-am prestiut" ci zice tuturor "pocaiti-va ca s-a apropiat Imparatia cerurilor".
"Imparatia cerurilor" e harul Sfintei Treimi care se da prin Sfintele Taine si pe care daca omul il primeste cu constiinta propriilor pacate si cu smerenie se induhovniceste iar daca il primeste omul fara pocainta si fara constiinta propriei pacatosenii se osandeste adica sa inraieste mai mult .

La fel zice si Sfantul Ioan Damaschinul la "Dogmatica" dar de acolo se intelege mai greu ce zice, asta apropos de faptul ca depinde de om sa primeasca mantuirea aceasta insemnand liberul arbitru.

Se mai poate consulta "Invatatura de credinta ortodoxa" a parintelui Cleopa.

Este prea alambicata intrebarea, tu DE FAPT ce vrei sa afli?
Liberul arbitru nu este o taina ci este libertatea absoluta a fiecarui crestin de a decide pentru el fara de care ortodoxia nu ar exista. Cred ca este punctul crucial al credintei

Liberul arbitru...interesanta discutie!
Din punctul meu de vedere,acest liber arbitru exista doar pana la un punct:intr-adevar avem capacitatea de a alege,dar suntem aici pentru a invata lectii de viata printre altele,pentru ca altfel nu am putea evolua spiritual.
Daca,totusi,aceste lectii de viata nu le invatam si ne incapatanam sa o tinem pe a noastra ca Ivan cu fluierul,sa comitem aceleasi greseli,aceste lectii ajung sa se repete,din nou si din nou pana le vom pricepe.
Va intreb,oare nu ati observat de-a lungul vietii voastre,intamplari similare care se tot repeta?Contextul difera,oamenii difera,dar nu si situatia si va intrebati:dar de ce mie mi se tot intampla asta?Simplu: pentru ca nu ati invatat inca si atunci repetati asa cum niste copii repeta clasa pana vor putea sa treaca la urmatoarea.
Si atunci,va intreb,oare unde este liberul arbitru sau putem lua acest termen in sensul depin al cuvantului?
Voia divina ajungem sa o facem oricum mai devreme sau mai tarziu,depinde de noi cat de repede vom constientiza acest lucru si cata capacitate avem de a invata din propriile greseli,de orice natura ar fi ele.

raspunsul la aceasta intrebare cred ca vine dintr-o intrebare cu talc:

ce este mai lesne sau mai ushor a duce, a cara in spate, a avea pe conshtiintza:

pe tine insutzi sau crucea ta venita de la oameni? adica ce este mai lesne: a face voia ta sau voia mai marelui tau? finalizand citez din intrebarea Domnului, asha cum imi amintesc ca a zis Hristos: "ce este mai lesne a zice acestui slabaog: <<Fiule, iertate itzi sunt pacatele sau ia-tzi patul tau shi umbla?>>"

Faptul ca noi suntem liberi dar Dumnezeu are un plan cu noi este un paradox, ca atatea in Crestinism, pentru ca Dumnezeu este supra-rational: Dumnezeu este unul in trei Persoane, Iisus Heistos este deplin om si deplin Dumnezeu, imparatia Lui este printre noi si ne rugam sa vina etc.
Dumnezeu este in afara timpului si vede tot, asta insa nu inseamna ca noi credem in predestinare.
O imagine (din Evanghelie de altfel) ar fi o samanta pe care el o sadeste si pe care trebuie sa o ingrijim si noi ca sa creasca. Totul este acolo in samanta aia, dat de Dumnezeu, insa daca noi nu o udam nu creste!

Aici este desavrasirea. Numai un Dumnezeu care cunoaste omul nu prin legile pe care le-a impus- gen soarta, destin, fatum, ci prin libertatea omului. Dumnezeu stie ce voi face eu maine nu pentru ca am fost predestinat sa fac lucrul respectiv, ci pentru ca liber am facut lucrul respectiv.
Dumnezeu cunoaste sfarsitul nostru prin prisma libertatii noastre. Sfantul Maxim spune ca Dumnezeu S-a limitat pe Sine, de bunavoie, atunci cand l-a inzestrat pe om cu libertate.

Intre atotstiinta lui Dumnezeu, planul pe care il are cu fiecare dintre noi si liberul arbitru nu exista o contradictie. Sfantul Maxim Marturisitorul priveste predestinatia sub doua aspecte: "dupa fiinta" si "dupa vointa".

In cazul primului aspect, "dupa fiinta", Sfantul Maxim afirma ca Dumnezeu predetermina anumite evenimente ale vietii noastre precum: timpul nasterii, familia in care ne nastem, anumite incercari din timpul vietii (ce tin de pronia si planul lui Dumnezeu). Pe aceasta coordonata, predestinatia este acceptata de catre Biserica.

Cu privire la predestinatia "dupa vointa", Sfantul Maxim, afirma ca nu exista. Dumnezeu nu intervine la nivelul vointei fiecaruia dintre noi. Acesta nu incalca, deci, liberul arbitru al fiintelor rationale, create dupa chipul Sau si chemate la asemanarea cu Sine.

Mai frate George nu o fi chiar asa.
Ca daca Dumnezeu cunoaste dinainte ce face omul si omului nu ii poate fi schimbat ceea ce va alege asta inseamna ca noi suntem neschimbabili.
Ceea ce e o mare absurditate.
De ce oare Dumnezeu mai mustra pe om atunci?
Da in functie de starea noastra sufleteasca Dumnezeu stie cum ne va decurge viata si daca decurge spre pierzare normal ca ne da ceva mustrari sa ne indreptam.
Pentru ca ceea ce faci in prezent influenteaza alegerile pe care le faci in viitor.
Normal ca daca in prezent participa omul la sinergia cu Dumnezeu atunci i se schimba starea sufleteasca.Si daca i se schimba starea sufleteasca asta nu inseamna ca i se schimba si modul in care va alege in viitor?
Pai sigur i se schimba.
Daca unii cred ca Iuda se stia dinainte ce se va spanzura...da Sfantul Apostol Petru zice de o proorocie din Sfanta Scriptura care se interpreteaza in modul ca Iuda s-a spanzurat dar cine stie poate era scrisa si cealalta varianta in care Iuda se intorcea era iertat si ramanea apostol?
Normal ca e scrisa si aceea undeva ca proorocie.
Ca Sfintii Apostoli trebuiau sa fie 13 si de aceea e pus un Sfant Apostol in locul lui Iuda.
Mai incolo e adaugat si Sfantul Apostol Pavel.
Proorocia e avertisment asa cum a fost cazul cu Ninive.

Diavolul incearca sa ne faca sa credem ca Dumnezeu nu ne poate mantui si sa ne arunce in deznadajduire.
Aceasta normal este o minciuna.

[COLOR=black]Majoritatea celor de aici CREDEM in Dumnezeu. Suntem deja porniti pe drumul cunoasterii Lui si a cailor Lui. [/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Partea cu liberul arbitru. luata separat, mi se pare relativ simpla. Aici inteleg. Stiu ca eu aleg daca sa cred sau nu, si sa imi urmez alegerea. Orice fac, in viata, isi are urmarile sale, potrivit in cele din urma, alegerii facute.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Atunci cand noi, cei ce dorim mantuirea, si dorim sa nu il suparam pe Dumnezeu, [/COLOR][COLOR=black](deci am ales, avand liberul arbitru, sa credem in si sa il vrem pe Dumnezeu), ajungem in situatia sa ne rugam din tot sufletul cu toata fiinta pentru ceva, Dumnezeu ne asculta rugaciunile, sau face dupa planul pe care il are cu noi cu fiecare in parte? Ok, da, Dumnezeu stie ce e mai bine pentru fiecare, noi avem credinta ca e mai bine cum a decis Dumnezeu sa faca cu noi, desi noi l-am rugat ceva si nu ne-a dat... dar totusi, pina la urma… e complicat. Suntem oameni. Noi am am avut liberul arbitru si am decis sa credem in Dumnezeu. Dar ce rost mai au rugaciunile ( pentru ceva anume - nu ma refer aici la rugaciunile pentru iertarea pacatelor, sau rugaciunile pe care le facem pentru ca asa vorbim cu Dumnezeu, ci rugaciunile pentru examene, de exemplu, adica ma refer al situatiile din viata noastra de zi cu zi) daca Dumnezeu face tot ce stie El ca e mai bine pentru noi? [/COLOR]

O perspectiva interesanta care ar putea clarifica putin lucrurile:

O mama viseaza intr-o noapte ca lustra sub care statea patul copilului se rupe si cade peste copil.
Inspaimantata, se trezeste imediat, fuge in camera copilului si muta patutul de sub lustra.
Si la scurt timp dupa, lustra intr-adevar se rupe si cade.
Totusi copilul nu pateste nimic.

Chiar daca finalitatea a fost diferita, a fost acel vis o premonitie (prestiinta) sau nu?

Am fost atent la exprimare. Cunoaste ce vom face prin prisma libertatii.
RECOMAND articolele parintelui Dumitru Staniloae; Dumnezeu este lumina; Dumnezeu este iubire din revista Ortodoxia.