Ecumenismul si oamenii obisnuiti ai confesiunilor
 

Am inteles ca ecumenismul este f.mult controversat la nivel de ierarhii religioase, iar noi ortodocsii avem probleme si conflicte la toate nivelurile.
Ma si va intreb pe cei care sunteti impotriva, cum vedeti voi pe oamenii ca voi, ca noi, care au fost nascuti si botezati in alte confesiuni/religii, cum vedeti relatiile intre crestinii ortodocsi si celilalti.
Acum cu alte religii, marturisesc ca si eu vad dificila o uniune spirituala, religioasa, dar cu crestinii nu vad probleme.
Voi ii considerati eretici pe cei de langa voi, pe vecinul, sau colegul, sau ruda de alta confesiune si ii urati?
Dar oamenii care traiesc in familii biconfesionale in buna intelegere si respect (inclusiv al credintei) si da, functioneaza la multa lume, ce ar trebui sa faca? Sunt toti eretici? Ce vina au ei, ca unii au dezbinat cu secole in urma biserica crestina unica?
Dar traim in aceeasi lume, in aceeasi tara, casa, bloc, lucram impreuna! Chiar ii judecati si ii dusmaniti? Sau cum faceti cu ei?
Unde este dragostea de oameni, toleranta, fratia, toate scrise si in ortodoxie.
Mie mi-e greu sa judec in locul lui Dumnezeu si sa spun eu sunt buna, aia sunt eretici, rai, sau alte lucruri.
Si in fiecare religie si confesiune sunt exemple de oameni minunati care ajuta si pe altii fara discriminare, care sunt Oameni.
Oare nu vedem credinta prea ingust, daca judecam numai dupa dogme si canoane si teorii?
Mai inainte de toate astea, Fiul Domnului altceva ne-a invatat: "iubiti-va unii pe altii..."

Biserica este trupul Domnului, iar Domnul este Adevarul, Calea si Viata. Pentru ca Adevarul este absolut, numai o singura biserica il poate contine. Cind eretici si schismatici au parasit Biserica Catolica (Biserica Ortodoxa este Biserica Catolica), Adevarul a ramas intotdeauna intreg in Biserica. Protestantii, insa, sustin ca Adevarul s-ar afla in toate bisericile, si numai impreuna, ca si piesele de puzzle ar constitui Biserica cea Adevarata, dar inselaciunea lor e mai mult decit evidenta pentru ca invataturile catolicilor si cele ale protestantilor se contrazic intre ele si toate la un loc contrazic invataturile ortodoxe. Biserica Ortodoxa, ca detinatoare a Adevarului nu poate face nici un fel de compromis de la credinta. Ecumenistii ortodocsi s-au lepadat de Adevar in numele dragostei de oameni.

Noi, ortodocsii, intr-adevar ii consideram eretici pe heterodocsi, dar de aici nu rezulta ca ii si urim. Multi dintre ei sint inselati si dorinta noastra fierbinte este ca ei sa se intoarca la Ortodoxie. Asta inseamna Ecumenism adevarat.

“Dragostea de oameni, toleranta, fratia” nu primeaza in fata dragostei de Dumnezeu (Adevar). Cu alte cuvinte, un ortodox nu poate fi fratele heterodoxului atunci cind i se cere si numai sa-si schimbe invatatura despre Adevar, iar toleranta exista si vine de la Dumnezeu care in Mare Mila Sa a hotarit sa-i rabde.

Mie mi se pare ecumenisumul asta ca o incercare de standardizare a iubirii pentru Iisus Hristos. Adica pui la un loc toate culorile curcubeului si le amesteci, iar rezultatul este o culoare cenusie (ca sa nu ma exprim plastic).

Dumnezeu a permis diversitatea, pentru ca lumea sa vada toate posibilitatile si sa o aleaga pe cea mai buna.

Intrebarea cea mai buna mi se pare: ce fac cei care s-au nascut cu alta lege? vor fi judecati ca eretici?
Eu cred ca noi ortodocsii vom fi judecati si pentru ei, pentru ca daca noi avem calea (pe care o sustinem ca e cea adevarata) si nu am fost in stare sa o facem sa straluceasca, atunci avem o problema.

Aici sunt de acord cu tine.
Nu ma bag insa la acest thread, pt ca Sophia a zis ca vrea sa auda parerile celor care sunt contra.
Ce-i drept, toti antiecumenistii de pe forum si-ai dat cu parerea la threadul deschis pe mine pentru cei care au ceva pozitiv de spus despre ecumenism ('argumente pentru dialogul ecumenic'), dar nu vreau sa fac ca ei.

Atunci cand intalnesc un om de alta credinta sau de alta confesiune, nu prea intru in dispute religioase, decat daca acesta incearca sa ma atraga la credinta lui. Da, mi-as dori sa se mantuiasca toata suflarea, dar privesc in jur si vad din ce in ce mai clar ca tendintele lumii contemporane sunt in opozitie cu crestinismul autentic.

Caci egoismul si mandria omului contemporan au intrecut orice limite. Dupa perioada comunista s-ar fi cuvenit sa ne catehizam noi insine si sa ne respectam cu strictete valorile noastre ortodoxe, ca sa avem ce sa aratam si altora, nu sa facem inchinaciuni celor care s-au ratacit de la dreapta credinta. Caci in acest caz, orb pe orb se calauzeste pentru a ajunge impreuna in iad.

Ma retrag ca melcul in cochilia mea si-mi vine sa plang cand vad cat de mult se vorbeste de ecumenism si cat de putin despre mantuire. Ma intristez, de asemenea cand vad cum se legifereaza tot felul de pacate, fara ca Biserica sa ia atitudine. Si atunci, dragoste-dragoste, dar in numele cui? In numele lui Dumnezeu nu e in niciun caz.

Dragostea crestina, ca orice dragoste, presupune si discernamant. In fata celor care sunt despatimiti si sfinti si au ajuns la treapta cea mai de sus a desavarsirii si-i pot iubi pe oameni asa cum ii iubeste Dumnezeu ma inchin pana la pamant si fac si metanie. Dar in fata celor care in numele iubirii lui Dumnezeu in loc sa fie preocupati de sfintenie duc turma lui Dumnezeu in prapastia pierzarii nu pot decat sa le amintesc cuvintele parintelui Arsenie Boca care spune ca ecumenismul reprezinta cozile de topor ale Apusului, prabusirea Bisericii prin slujitorii ei.

Dumnezeu sa ne ajute sa luptam cu noi insine, cu pacatele noastre si atunci, asa cum spunea parintele Paisie Aghioritul ,,o mie se vor mantui in jurul nostru.'' Deci, daca ne e mila de altii trebuie sa ne despatimim si sa ne rugam lui Dumnezeu cu inma curata si Dumnezeu va putea schimba lumea din aproape in aproape. Nu religia lumii trebuie schimbata in primul rand, ci atitudinea noastra fata de PACAT.

Fani draga, nu uita ca noi tinem de BOR, nu de Patriarhul ecumenic, si avem voie sa avem alta optica. Noi pe deasupra suntem constienti de venirea antihristului, care va cere tuturor din toata lumea, unita intr-o singura Biserica, sa i se inchine. Cum privesti tu aceasta problema? Oare nu-ti da de gandit?

Pai si BOR ia parte la dialogul ecumenic ca si Constantinopolul. Nu vad nici o deosebire. Sunt doar miscari laice care sunt impotriva. Ele exista banuiesc in cadrul fiecarei biserici locale.

Interpretarea asta a venirii antihristului este o interpretare, nu este un adevar revelat.
Va fi probabil o unire gresita sub antihrist, dar nu cred ca miscarea ecumenica va fi la baza.
Nu zic, s-ar putea sa ma insel, dar nu vad semne spre asta deocamdata.

E interesant ca in Antihristul de Soloviov (publicat in sec al 19lea) antihristul obliga toate confesiunile crestine sa se uneasca si sa i se inchine, dar din fiecare un grup condus de un om de seama se opune, de oameni integri care nu accepta. Ai citit cartea? Merita.

Nu este o miscare laica, desi sunt si multi laici care o sustin.
Dar ma mir ca nu esti de parere ca va veni antihristul; mai ales ca te afli in Vestul Europei, unde semnele s-au manifesta mai de timpuriu si mai pregnant. Dar cine nu crede ca va veni, nu crede si gata.

Imi imaginez ca nu ai citit nici cartea al carei titlu ti l-am dat cu ceva zile in urma: "Ecumenismul -o noua viziune ortodoxa asupra ecumenismului sincretist" de Ierom Agapit Popovici, care se gaseste si pe net. Pacat, ai fi aflat niste cate ceva...

Eu nu am zis ca nu cred ca va veni antihristul. Asta scrie in Biblie, deci evidnet cred.
Am zis ca nu cred ca ecumenismul este o manifestare care pregateste venirea lui. ;-)

Cat despre antihrist, poate sa vina si maine, si peste mai mult timp, exista semne, da, insa semne au tot existat in toate epocile si au fost multe epoci in care se credea ca sta la usa (ajunge sa studiezi un pic istoria biserici ca sa vezi asta), ce ni se cere noua este nu sa tot cautam semnele venirii lui ci sa fim treji, cu candelele aprinse si ulei in rezerva, ca fecioarele din pilda.

Cartea de care zici nu am citit-o, am multe de citit si parca as pune accentul pe lucrurile pozitive.. Insa o sa ma uit pe ea cand o sa am timp.

Traiesc si lucrez in Germania de cativa ani si in jurul meu am si am avut multi oameni de alta ... convingere religioasa.
La inceputul timpului nu eram constient de Adevarul ce se afla in credinta noastra ortodoxa si traiam si eu ca si ceilalti colegi romani.
In ultimul timp am inceput a ma intrista pentru toti cei ce umbla dupa poftele vietii acesteia (de fapt asta sunt toate celelalte convingeri, inclusiv ateismul) si am observat ca s-a schimbat si ceva in mine: simt ca ii iubesc mai mult (suna ca in filme/povesti, dar nu stiu cum sa exprim in cuvinte).
Deci consider ca trebuie [COLOR=Red]sa-i iubim[/COLOR], nici intr-un caz sa-i uram!
Si, cu toate acestea, ii consider, cu toata convingerea, ca sunt eretici. Atata timp cat ei [COLOR=Red]nu vor[/COLOR] sa vada Adevarul ci alearga dupa pofte trecatoare, ei sunt eretici.
Din acest punct de vedere, nu au vina. Totusi un urias ce mananca multi oameni (conform Sf. Parinti) este nestiinta.

Fani, daca toate Bisericile din lume se unesc, si il recunosc pe Papa drept cap al Bisericii, pe cine mai uneste gresit antihristul, cand va veni?!?

Pai sunt depaaaarte de a se uni bisericile. Miscarea ecumenica este mai departe de unire acum decat acum 20 de ani, din cate mi-au spus altii care se pricep mai bine.

Si ortodocsii sigur n-ar accepta sa fie papa capul lor; protestantii cu atat mai putin.
Se lucreaza la o intelegere a papalitatii in felul in care era inteleasa in primele secole. Adica de un intai intre egali, cum este acum Constantinopolul la ortodocsi (numit a doua Roma). dar sunt departe sa fie de acord catolicii cu asta, desi papa a facut anumite declaratii in acest sens (declarate infirmate de modul cum actioneza de altfel).

Altfel, eu nu vreau sa-mi dau cu parerea despre antihrist. Nu sunt specialista in domeniul asta, habar n-am cum o sa fie acea unire falsa. Noi sa ne tinem de credinta noastra si sa incercam sa o cunoastem si sa o traim mai bine, si il vom recunoaste noi atunci.
Daca se va face o proasta unire a bisericlor, ne vom da seama atunci de asta. Deocamdata nu prea se intrevede asa ceva. Deci, sa ramanem in dialog, asta propun eu.

Se zice ca ochii sunt mai credinciosi decat urechile:

http://www.youtube.com/watch?v=Rrz55xh7cXI
http://www.youtube.com/watch?v=XXJ2w...ube.com/watch?
"Pushing a One World Secular Religion" on You tube.

Ma voi uita maine, ca acum iar sunt pe calculatorul unde nu pot sa vad filme si celalalt nu e disponibil.

Unirea catolicilor cu ortodocsii se mai poate intrezarii in anumite conditii, DAR pentru ca Evreii!!!!!!! sa se uneasca cu musulmanii!!!!!(sau cu oricine altii), de exemplu, poate nu realizati dar trebuie sa fie creata o situatie catastrofala de VIRF pe pamint, ceva de genul celor descrise in Apocalipsa unde DOAR 144.000 vor supravietui.

..si unde intradevar Fani are mare dreptate, ecumenismul NU va juca ABSOLUT nici un rol ci va fi vorba de CEVA cu totul iesit din comun.

...sau poate nu realizati cine sunt evreii si ce fel de credinciosi sunt!

...deci intradevar cind Parintii ne spun ca in momentul in care Evreii trec la Ortodoxie(sau ce o fi pina atunci)...acel moment va COINCIDE CU SFIRSITUL LUMII!!!!

...consider ca este o mare aberatie sa se mai discute subiectul unirii religiilor sub Antihrist in conditiile acestea de liniste si pace, de vacante la Tropice si distractii de tot felul.

In prezent in lume nu ca se pune problema unificarii religiilor ci cea a diversificarii lor. In SUA apar ca ciupercile dupa ploaie.

Iarta-ma ca ma bag dar te inseli amice, asta nu-i o descriere a iubirii, ci o descriere a unei ipocrizii care-i chiar mai periculoasa ca repulsia exprimata fatis. Cei care nu-i suporta pe colorati sa zicem, macar sunt sinceri si se comporta ca atare, ii evita cum si cind pot, nu se mint ca-i iubesc dar stau cu pistolul la spate.

Ti s-a dat exemplu mai sus de relatii multiconfesionale in familie, prieteni BUNI
Stii oare ce inseamna sa ai un prieten BUN, care sa zicem ca a facut "greseala " sa fie catolic. Tu il numesti eretic?...dar il iubesti , nu?
Poate sunt eu mai greu de cap, si nu inteleg ce inseamna o relatie de prietenie..sau mai rau, de rudenie

Da, in prezent mai degraba se observa o invrajbire a religiilor si confesiunilor, pe plan politic si social.
Deci asa cu antihristul si ecumenismul..

Am tot zis de Soloviov, pt ca in Antihristul lui apar doua feluri de unire: una pe care o ropune el confesiunilor crestine, una falsa, si pe care un grup de coredinciosi din fiecare confesiune condusi de trei oameni deosebiti nu o accepta, si se retrag undeva impreuna. Pana a urma sunt omorati inainte de sfarsit. Nu mai stiu exact amanuntele .. merita citit.

Era intr-adevar vorba aici de 'ecumenismul' in familie si la birou. Divagam de la subiect...

Oamenii nu se aduna in Biserica ca sa stea unul langa altul, ci ca sa vietuiasca tainic unul in celalalt. Dar ca sa ajungi la aceasta vietuire, trebuie sa ai aceeasi marturisire de credinta.

Ecumenismul depune tot efortul in a ne incremeni unul langa altul, caci lipsindu-i unitatea in credinta, nu ne poate duce la vietuirea unuia in altul.

Frumos spus.
Sa zicem, nu ecumenismul, ci un anumit ecumenism, cum il vad unii, in general nu ortodocsii. Am intalnit oameni care gandeau asa cum zici.
Cel putin, eu nu asa il vad.

Intr-o duminica am paticipat la Liturghie intr-o minastire Franciscana de la 1600 de linga Mexico City. Nu m-am simtit deloc incremenit linga acea multime de oameni care se impartaseau cu singele si trupul Mintuitorului. Ii priveam in lacrimi, era foarte emotionant cum ieseam cu totii afara cu mic cu mare, cu expresii de bucurie pe fetele lor batute de soare si ridate de vint.
Mai este mult pina vom intelege prin inima nu prin hirtoage si dogme ce inseamna unitatea in credinta

Andrei, sa nu ne ia sentimentalismul in brate. Am spus undeva, indraznet, ca cele Trei Persoane din Sfanta Treime nu doar se iubesc in acelasi grad, dar si marturisesc totul in acelasi fel. Nu spune Fiul un lucru si Tatal altceva... Iar daca in locul in care ai fost, ai simtit ca poti deveni una cu ei, e normal. Fitea ne cheama spre unitate. Dar sa nu ne amgim ca ne place sa mancam ceva alterat. Sa nu uitam, alimentele alterate nu produc decat rau organismului.

In concluzie, nu urasc oamenii care nu impartasesc Ortodoxia, dar nu pot pune semn de egalitate intre Ortodoxie si alte confesiuni.

Eu nu cred ca Andrei vrea sa puna semn de egalitate. Nici eu nu vreau.
Insa recunosc experienta lui, se potriveste cu a mea cand am participat la o intalnire Syndesmos de contact si schimb de xperienta cu St Egidio la Roma. Tema erau martirii. Am cunoscut acolo catolici atat de buni, de devotati, si de rugatori, incat la slujbele lor la care am asistat am simtit duhul crestin. Am scris undeva pe aici ca o prietena ortodoxa care era de fata a plans din cauza ca noi nu suntem in comuniune si nu ne puteam impartasi unii de la altii. Caci da, exista aceasta bariera si altele... Eu cred ca la lucruri din astea trebuie sa ne gandim cand e vorba de ecumenism.
Parca ziceam ca nu scriu aici. dar am reintrat in discutie prt ca am fost citata.

Fani, dar tu, care studiezi teologia, nu ar trebui sa ramai doar la nivelul experientei practice, atunci cand vorbesti despre ecumenism; ar trebui sa poti vedea putin mai departe, sa vezi implicatiile, sa ai o alta perspectiva decat cel fara studii de specialitate. Parerea mea.

Documentul de la Ravenna are si o urmare, caci urmeaza vara aceasta Intalnirea din Cipru:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...rte/#more-6767

Aici este un thread despre ecumenism si oamenii obisnuiti al confesiunilor.
despre aspecte mai teoretic-teologice am vorbit in alte parti.

Din acest document (care spune lucruri adevarate, in mare despre papalitate):

"6. Parohiile şi mănăstirile ortodoxe nu au fost niciodată conduse şi nu au trăit niciodată sub o strictă autoritate administrativă episcopală, arhiepiscopală sau patriarhală. La fel şi Sfintele noastre Mitropolii. Îi respectăm şi îi ascultăm pe Înalt Prea Sfinţiţii noştri Arhipăstori fără să simţim asfixierea din instituţiile administrative obligatorii din lume."

As zice ca Alin: serios? ;-)
Voi va dati seama, prieteni antiecumenisti, ca in Biserica ortodoxa avem, nu pe hartie, dar in practica, nu unul, ci multi papi? Inainte de a-i tot condamna pe altii, sa ne uitam si la noi. Oare la noi sistemul patriarhal oare chiar functioneaza cum functiona in primele secole si cum a fost la inceput definit? Oare patriarhii nostri nu au si ei prea mumlta putere si nu s epoarte ca niste mici papi, cateodata, care isi intind de exemplu peste tot jurisdictia, creind astfel jurisdictii paralele intre ortodocsi (in occident)? Eu zic ca da. N-am ajuns chiar la un sistem piramidal, dar microbul este si la noi.

Nu am efectiv timp sa studiez toate aceste documente, ce scrie in doc de la Ravena pt ca am un examen. Dar ma intereseaza si poate o sa o fac in urmatoarele saptamani. Eu personal nu cred ca ortodocsii sunt gata sa faca vreun compromis cu papalitatea. Daca nu din alte motive, din spirit de conservare..

Fiind vorba de o parere personala, e OK.

Dar filmele despre ecumenism le-ai vazut Fani? Mai asteptam inca parerea ta...

S-a vorbit şi se vorbeşte la fel de mult despre ecumenism, ca o formă de recunoaştere a diversităţii, ca o atitudine de deschidere către semeni şi culturi , considerate o lungă vreme ca fiind ostile, străine şi inferioare. Citeam de curând că în lucrarea sa, Projekt Weltethos, H. Küng afirma , nici mai mult nici mai puţin, că "nu poate exista pace între naţiuni fără pace între religii. Nu poate exista pace între religii fără un dialog între religii". Din păcate , la început de mileniu III , coexistenţa paşnică a religilor rămâne doar un deziderat. Să nu uităm că pe 28 octombrie 1999, cu prilejul unei întâlniri interreligioase , in Piaţa "San Pietro" din Roma, s-au regăsit tichii de cardinali, kippa evreieşti, turbane musulmane şi robe galbene budiste. În cea clipă , în acel moment mesajul a fost limpede : "dialogul dintre religii va fi problema esenţială, a secolului al XXI-lea". ( indiferent că ne place sau nu, că vrem sau nu, acesta este adevărul )

Da. Sunt de acord. Este vorba aici si de pace. Ce sa facem, sa ne omoram intre noi?
Ca, sa fim sinceri, asta se intampla in multe locuri inca.

Uite, asta e raspunsul meu la intalnirea de la Assissi (din care am vazut fragmente fara sunet). O manifestare in acest sens. Nu un amestec de religii. Fiecare s-a rugat in felul lui, si gata, nu a participat nimeni la ritualurile celuiolalt. Personal nu mi se pare neaparat o idee buna o astfel de slujba, dar de aici sa o scoti ca un semnal de alarma pentru aplanarea si amalgamul religiilor e cale lunga.

Iată şi o ultimă statistică ( aşa ca "fapt divers" a aderenţilor diferitelor religii la nivel global ) :
Creştini-30,6% ; Musulmani-20,28% ; Hinduşi-13,33% ; Religii chinezeşti-6,27% ; Budişti-5,87% ; Religii endemice-3,97% ; Neoreligii-1,68% ; Sikh-işti -0,39% ; Evrei -0,23% ; Spiritişti-0,20% ; Baha'i-0,12% ; Confucianişti-0,17% ; Jainişti-0,07 % ; Shinotişti-0,04% ; Taoişti-0,04% ; Zoroastrieni-0,04% ; Alte religii-0,02% ; Nereligioşi - 11,92% ; Atei - 2,35% . Aştia suntem cam toţi din astă lume !

Nu. Am probleme cu accesul la calculatorul unde pot sa le vad. Dar recunosc ca nici nu prea am chef sa ma otravesc cu propaganda antiecumenista. Totusi, am sa ma uit ma un moment dat.
Nici tu nu cred ca ai citit toate linkurile pe care le-am trimis eu despre alte subiecte despre care am mai discutat ;-)

Nu e vorba de propaganda ecumenista, ci sunt filme documentare despre cum s-au desfasurat acele intalniri ecumenice la nivel inalt. Sunt imagini si nimic altceva.

Pe de alta parte tu incerci din rasputeri sa ne "otravesti" pe noi cu ecumenismul vazut prin prisma vestica... Pai, e drept?!?

Ti-am zis ca o sa ma uit.
Vorbesc de otravire pt ca tonul majoritatii documentelor si a multor postari antiecumeniste il gasesc plin de agresivitate si condamnare a celorlalti, lipsit de duh de dragoste crestina. (Atentie, am zis al majortiatii nu al tuturor) In sensul asta vorbesc de otravire, nu in sensul ideilor raspandite care, spuse civilizat, sunt demne foarte de a fi auzite.

Eu incerc sa pastrez un ton pasnic si obiectiv. Mi-am cerut si imi cer scuze daca m-am mai aprins cateodata.
Si cu ce ma aleg? Sunt atacata si chiar jignita (eu nu am primit pana acum nici o scuza) de unii antiecumenisti. Nici tu nu mi-ai raspuns daca ma consideri sau nu de rea crednta, ceea ce m-a intristat.

Spunerea unor pareri in mod civilizat nu consider ca poate fi calificata drept otravire. Este un schimb de idei aici, nu?

Foarte interesanta afirmatia as zice ca miroase a justificare pentru razmerita, pentru niste atitudini nu tocmai ortodoxe care se si intampla ACUM de altfel.

In caz contrar, as fi curios sa ajud si niste justificari pentru aceasta pozitie.

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 142521) Foarte interesanta afirmatia as zice ca miroase a justificare pentru razmerita, pentru niste atitudini nu tocmai ortodoxe care se si intampla ACUM de altfel. In caz contrar, as fi curios sa ajud si niste justificari pentru aceasta pozitie.

Cineva definea neo-ortodoxismul astazi ca

O religie de rit ortodox,

de credinta protestanta

si administratie romano-catolica.


Prin prisma acestei definitii iti inteleg foarte bine nedumerirea si reactia.

In Biserica Ortodoxa manastirile au fost centre de spiritualitate si influenta care nu o data au intervenit in clarificarea disputelor de dogma, ceea ce nu prea s-ar fi intimplat daca ar fi existat o relatie de stricta subordonare fata de inalta ierarhie a Bisericii. Manastirile isi manifesta influenta si asupra episcopilor, pentru ca episcopii, de regula, sint calugari (care stau in manastiri, si nu in universitati), multi dintre ei chiar alegind sa traiasca in continuare in manastiri si dupa consacrare. Acesti episcopi au duhovnici care pot fi staretii manastirilor carora le apartin sau simpli ieromonahi pentru ca in manastire ierarhiile duhovnicesti nu se masoara in dregatorii. Manastirile se bucura intotdeauna de respect si de statut special, chiar daca nescris. Cit despre patriarhi si mitropoliti, ei nu sint papi, fiind exact la fel de inzestrati cu Har ca si episcopii, ceea ce face ca subordonarea sa fie cel mult de natura administrativa. Totodata, episcopii nu-si manifesta ortodoxia, sau “canonicitatea” prin subordonarea la mitropolit si patriarh. Tot ce leaga Biserica Ortodoxa sint episcopii si credinta. Din aceasta cauza devine greu sau imposibil de controlat, adica se face voia Mintuitorului dupa cum si spune “Nici portile iadului nu o vor birui”.

Sa o luam usurel:

http://ortodox.weblog.ro/2007-10-03/...Paraklitu.html

Si-i pun o intrebare usoare lui Alin,de incalzire:

Exista Biserica ?

Si daca da,sint episcopi si preoti in Biserica lui Dumnezeu ?

Mr. Detective,

Stiu ca esti ocupat cu lucruri placute si nu vreau sa te deranjez, asa ca nu lua ca o provocare (dar esti binevenit sa comentezi, daca simti un asemenea impuls) cele pe care am sa le scriu aici inspirat de ceea ce am citit pe websiteul la care faci trimitere.

Splendida expunere a ecumenismului care se adauga altora asemenea exprimind pozitia unor grupuri, din interiorul si din afara bisericii, care in mod curajos iau atitudine impotriva ereziei, insa, chiar daca sint alaturi de aceste grupari (in spirit), nu pot sa nu observ gratuitatea unor asemenea actiuni dincolo de a mentine poporul credincios alert cu privire la ecumenism. De asemenea, ingrijorarea lui AlinB fata de posibilitatea aparitiei “razmeritei" in biserica mi se pare sterila, din mai multe motive:

1. Erezia ecumenismului nu a aparut ieri si nici nu face obiectul descoperirii de catre aceste, hai sa le numim grupuri de rezistenta, cum ai fi tentat sa crezi cunoscind luarile lor de pozitie, pentru ca in mod bizar fac abstractie de componenta istorica in tratarea fenomenului ecumenist sau, sa zicem, se limiteaza la a puncta evenimente care sa le sustina expunerea fara a mentiona insa schisma care s-a produs in Biserica din cauza ecumenismului si martirajul celor care au ramas fideli ortodoxiei. Inceputul manifestarii ecumenismului in Biserica Ortodoxa trebuie cautat in Enciclica Constantinopolului, "Catre Bisericile lui Cristos oriunde ele s-ar afla"*, din ianuarie 1920, iar prima mare lovitura data ortodoxiei a fost schimbarea de calendar la Constantinopol, in Grecia si Romania in 1924 prin care Sfinta Traditie a fost schimbata (vezi si "Calendarul bisericesc" http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6221). Atit in Grecia, cit si in Romania s-a produs schisma in acelasi an pentru ca multe parohii si manastiri au refuzat inovatiile ecumeniste. Interesant este faptul ca in ambele tari cei care s-au opus deschis separindu-se de bisericile de stat au fost cler de rind si mireni, carora li s-au adaugat manastiri intregi si multi alti calugari. De abia dupa 11 ani in Grecia, in 1935 (in Romania si mai tirziu), trei episcopi s-au intors la ortodoxie preluind miscarea de rezistenta in conditiile unei persecutii aspre (arestari, acte de violenta soldate cu morti, confiscari de proprietate) din partea statului la cererea bisericii de stat si intretinuta pina tirziu, in 1955 (in Romania pina in 1990). La 1935-36 existau in Grecia 800 de biserici si manastiri tinind de sinodul condus de Ps Chrysostom de Florina al Adevaratei Biserici Ortodoxe a Greciei, asa cunoscuta pentru a nu se crea confuzie cu biserica de stat (ecumenista) a Greciei. In ciuda persecutiilor ortodoxia a ramas vie si curata in Grecia, Romania, Rusia, Serbia, Bulgaria, Georgia, in Europa de Vest, America, in Africa si, probabil, si in Australia si Asia (nu cunosc situatia de acolo). In 2009 nu mai poti face “rezistenta” in biserica pentru ca perioda de rezistenta s-a incheiat in 1935 (chiar daca pentru alte biserici locale a mai durat o vreme), a fost singeroasa, a dat martiri si sfinti si a fost sustinuta de Dumnezeu prin semne mari pe cer.

2. Daca recunosti erezia, nu poti sa continui sa-ti comemorezi episcopul la slujba pentru ca te autoexcluzi din biserica prin impartasirea cu un eretic. Raminind in comuniune cu ereticul, te faci partas la erezie. Nu exista cale de mijloc. Cei de la 1924 au procedat corect separindu-se de cei care s-au abatut de la ortodoxie. Canonul cere sa-i arati si de doua ori ereticului greseala, ceea ce s-a intimplat si in Grecia, si in Romania , pe cale ierarhica, prin manisfestari populare, organizatii ale mirenilor, eseuri academice, inainte de a se ajunge la schisma. Cei care acuza astazi ecumenismul din interiorul bisericilor ecumeniste, numindu-l erezie, se acuza pe sine, cu o singura si mare exceptie: manastirea atonita Esphigmenou care a incetat sa comemoreze patriarhii ecumenisti inca din anul 1924.

3. Problema ecumenismului ca erezie a fost transata in 1924 cind toti au putut sa vada ecumenismul la lucru taind in Sfinta Traditie. Daca au existat dubii, acelea au au fost cu privire la existenta Harului in bisericile ecumeniste, si numai pina in 1965, anul ridicarii anatemei asupra papei, pentru ultimii increduli. (Ciprianitii, o minoritate, fac, totusi, exceptie pentru ca ei considera biserica ecumenista ca fiind o biserica ortodoxa bolnava, dar totusi cu Har, pentru ca inca nu s-ar fi intrunit un sinod ecumenic care sa o condamne – desi ROCOR a pus biserica ecumenista sub anatema in 1983 si toate sinoadele traditionaliste au intarit anatema in anii care au urmat, iar un sinod ecumenic al bisericilor ecumeniste care sa condamne ecumenismul nu este de imaginat). In 2009 discutiile despre ecumenism pot avea cel mult un caracter didactic. Ce este ecumenismul s-a spus si scris, iar consecintele sale sint o Biserica in schisma si suflete ratacite.


* Enciclica se adreseaza bisericilor eretice astfel: Fellow heirs and partakers of the same promise of God in Jesus Christ" (arhiva Scotland Yard)

Tonul acela plin de agresivitate este contra ereziei in sine, nu a celor care o imbratiseaza.
Si te rog, spune-mi Fani71, ce folos ai din asa-zisa politete vestica, prin care spui cum vrea omul sa auda, dar gandesti exact pe dos fata de ceea ce spui?
Si a propos de o intrebare mai veche a ta: da, mai bine mi-ai zice ca voi arde in gheena, decat sa spui ca speri sa ma mantuiesc, pentru ca PUR SI SIMPLU ASA GANDESTI.
E cu mult mai folositoare FRANCHETEA, oricat de cruda ar parea, decat o politete occidentala civilizata si fara continut, bazata exlusiv pe minciuna si pe lingusire, sa stii!...

Razvan, sa stii ca, oricat ti s-ar parea de ciudat, eu chiar spun ce gandesc. Deci, eu nu 'cred' ca tu vei arde in iad (cum ziceam, judecata este a lui Dumnezeu) si sper intr-adevar sa te mantuiesti desi esti la schismatici si desi esti foarte pornit impotriva celorlalti si am impresia ca un asemenea fel de a trai crestinismul poate duce ma lmandrie, ceea ce e periculos. Personal, citesc printre randurile tale o inversunare care nu pare numai fata de erezie, ci si impotriva 'ereticilor', un ton nitel agresiv, nu numai sincer - dar daca ma insel, cu atat mai bine!!

Sunt de acord cu tine ca ipocrizia nu este buna. Daca l-ai auzi pe sotul meu, crescut la un liceu de iezuiti, unde ii invata ca apaerenta bunatatii conteaza, vorbind despre asta... M-a facut sa cuget despre problema asta si pe mine. Aici suntem de acord, deci.

Ce inteleg eu prin politete NU este ipocrizie, este pur si simplu reflectarea in felul de a vorbi si de a te purta a unei oarecare dragoste fara de aproapele, a unei dorinti de a nu-l rani, de a discuta civilizat, fara ranchiuna, de a-l respecta. Si daca de ex. nu vine din inima, daca cateodata as avea chef sa ii spun vorbe aspre, sa fiu agresiva, sa il ranesc, atunci incerc totusi sa imi amintesc ca asta nu foloseste ci mai degraba dauneaza, si sa vorbesc politicos. Si astfel sa nu scriu vorbe de care pe urma sa-mi para rau. (Cred ca asta vroia sa zica Steinhardt in citatul de mai jos)

Nu cred ca e neaparat vestica politetea - te asigur ca si vesticii stiu sa fie foarte nepoliticosi si chiar badarani, in felul lor. Imi place ce spune Steinhardt despre asta, de asta am si pus acest citat de el. In alte parti spune ca Hristos este un 'gentleman', de ex. cand spune 'prietene' lui Iuda.
Eu asa as vrea sa fiu.. asa cred ca e bine. Nu reusesc intotdeauna, si pe tine te-am mai luat cu ironii rautacioase cateodata si eu.