Preot (paroh) si enoriasi - comunicare in afara bisericii(?)
 

E bine sa existe o comunicare in afara bisercii, a slujbelor? Sa fie prietenie?
In anumite situatii, mai ales la sat, sau in diaspora, preotul are atributii si in afara bisericii, el conduce si reprezinta chiar si comunitatea locala. Organizeaza comunitatea, diverse evenimente, este invitat in familii etc.
Nu stiu daca se obisnuieste asa si daca este bine sa fie asa.
La oras nu prea cred ca se intampla.
Cum ar trebui sa comunicam cu preotul si cat (adica pana unde)? Si daca el este si duhovnic?

Grea intrebare
 

Cu preotul care iti este si duhovnic ajungi la o relatie personala, caci mergi la el sa-ti deschizi sufletul, sa te sfatuiesti si sa te ajute sa alegi calea cea dreapta.
Personal am nevoie sa mentin o anumita distanta, adica sa nu ajungem "sa ne tragem de sireturi", sa facem glume impreuna sau sa mergem la petreceri sau chiar mai rau. '
Nu, preotul pentru mine trebuie sa stea pe un piedestal, atunci cand sunt acolo si cer sfat. Asta nu inseamna ca ma refer la viata lui personala, ci doar la timpul pe care mi-l aloca mie. Stim cu totii ca si preotii sunt oameni, si ca si ei au ispite, chiar mai mari decat noi, ceilalti. Deci o anumita distanta, care insa imi permite sa ma apropii si sa-mi dechid sufletul.
Cand cresti cu preot in familie, situatia e alta.

acele vizite numite vizite pastorale ar fi cam obligatorii pt ca preotul sa-si cunoasca enoriasii. la oras insa acest lucru e imposibil, fiind prea multi enoriasi.aceasta vizita ar trebui privita ca a unui prieten.in general se intereseaza daca sotii sunt casatoriti, copiii botezati, ce relatie are familia cu biserica.

A cunoaste un preot mai bine si a lega o prietenie cu el nu inseamna neaparat "ca te tragi de sireturi" si faci bancuri prea multe cu el.

Eu, din experienta directa stiu ca pe un preot il poti avea si ca duhovnic si ca bun prieten.
Consider ca este chiar foarte necesar, daca se poate crea aceasta relatie.

Sa nu uitam ca Duhul Sfint lucreaza, nu "preotul de pe piedestal". Duhovnicul este doar un instrument si cu cit acel instrument te cunoaste mai bine cu atit mai mult te poate indruma catre mintuire.

Eu zic ca este o mare binecuvintare sa fi BINE cunoscut de Duhovnic la modul personal, dar SI INVERS, adica si tu pe el.

Eu cunoscind cite ceva si din felul LUMESC de a fi a Duhovnicului meu, din sinceritatea sa si luptele pe care SI EL le duce, ma apropie de el, il inteleg mai bine, vad sinceritatea lui , ma intareste si mai mult si-mi da speranta ca sunt indrumat prin cooperare intre noi si Duhul Sfint.

Mie asta mi se pare ca reprezinta spovedania COMPLETA.

Andrei, fiind pareri personale, normal ca nu sunt la fel, asa cum nu sunt doi oameni la fel.
Totusi nu gasesc potrivit sa-mi combati parerea personala. Fiecare cu parerea lui, caci nu am dat o "reteta"!

Si eu consider ca este bine sa ai o comunicare cu preotul/duhovnicul.
Uneori ma gandesc si eu ca Anca: poate ca trebuie mentinuta o distanta.
Pe de alta und si cum sa discuti cu el?
O relatie de prietenie si de vizita mi se pare potrivita, mai ales acolo unde preotul are o insemnatate mai mare pentru tine si comunitate (la sat, in diaspora).
O solutie mai este si scrisul (mailul), dar nu prea agreata in biserica.

Mailul este ceva banal deja, mai peste tot, înclusiv în Biserica noastră. Nu văd nimic rău în aşa ceva !

Sophia :1:toate cu masura sa stii ca sint si preotese geloase.

@Hartford

Da, asa este si mai sunt si soti care se mai pot intreba ce tot comunici/scrii atata cu preotul. Si daca preotul nu are preoteasa si femeia nu are sot...este si mai rau cu ispita.

Saraca femeie credincioasa :20:

Mi-au placut intotdeauna intalnirile de dupa Sfanta Liturghie. Am vazut ca se mai pastreaza acest lucru la Manastirea Stavropoleos din Bucuresti. Dupa Liturghie, credinciosii ies in curtea manastirii impreuna cu preotii slujitori si dicuta cateva minute. E un loc in care incepi sa te faci cunoscut si sa cunosti. Nu mai stai printre straini.

Inainte de a ma muta in alt sector, vedeam in fiecare duminica in biserica alti credinciosi. Nu mi-a placut acest lucru. M-am tot intrebat unde sunt cei din celelalte duminici si de ce cei prezenti nu vor mai fi prezenti in duminica urmatoare? Poate ca daca ar fi existat aceste mici intalniri de dupa Liturghie multi ar fi revenit cu bucurie.

Am intalnit si biserici unde peste 100 de persoane, din cele ce au participat la slujba, luau masa impreuna cu preotul. Erau o familie.

Daca vorbim la modul general, pot spune ca ne cam lipseste interesul pentru ceilalti.

@Costel
Sofhia se referea la comunicari cu preotul genul:vizite in familie, email, telefoane. Asa si noi dupa slujba avem mese, parastase, un paharel de vin o cafea,oameni noi si vechi in fiecare Duminica.Avem sedinta cei din comitet, parintele are discutii cu copii.

Deh.. fiecare vine cind poate,important este discutia cu parintele sa fie cu masura tinind cont ca si altii doresc sa schimbe doau trei cuvinte, am vazut persoane care il tin de vorba la infinit incit te lasi pagubas si pleci acasa.

Cred că telentul preotului stă şi în felul cum se pricepe să mobilizeze credincioşii la diferite activităţi, din şi de pe lângă biserică.
Cei mai mulţi creştini care fregventează toate slujbele bisericile sunt şomeri,mămici cu copii mici ,bunicuţe mai tinere sau mai bătrâne pensionari, persoane cu probleme de sănătate,care au mai mult timp liber.
Sunt atâtea de făcut în biserică! Oamenii vor să participe dar uneori nu au curaj.Aici este necesară întervenţia preotului care trebuie să fie deschis,abordabil, dornic de a avea cât mai mulţi enoriaşi care se implică în viaţa bisericii.
Dar dacă sărmanul are o soţie geloasă şi iubitoare de bârfe culese de la acei răuvoitori, mai are şi o fică sau două,plus câteva cumetre care urmăresc fiecare persoană care intră sau iese din biserică sau care răspund la telefonul părintelui şi eşti nevoită să le expui lor problema, atunci, deja renunţi la a mai colabora cu preotul în sau în afara bisericii oricât de bine intenţionat ai fi.:78:

Daca are o sotie geloasa inseamna ca nu a fost capabil sa aduca liniste in familie. Iar daca in familie nu a adus liniste si nu are liniste, ma tem ca niciodata nu va fi capabil sa aduca liniste altora, atat timp cat glasul sotiei striga in el mai tare decat durerea altora. Asa se face ca atunci cand cineva va suna pentru un sfat, sotia ii va spune sa inchida telefonul, cand cineva il va opri pentru a-i darui un cuvant bun, ii va spune ca trebuie sa se grabeasca, etc

Draga Sophia, tocmai pentru a invata unele lucruri, a primi trimiteri de la colegi in ceea ce priveste lecturile pe care trebuie sa le fac si a clarifica unele nedumeriri, ma aflu si eu aici pe forum. Si pot sa-ti spun, ca am primit cele mai bune sfaturi, cele mai corecte. Este ca o Universitate populara, cu multi profesori si multi colegi.
Gandeste-te ca poate nici preotul tau nuare atata timp... Si daca ii pui si lui unele intrebari feministe, cu siguranta va fugi de tine, de teama sa nu te supere.
Important e sa nu batem pasul pe loc, sa invatam si sa crestem in credinta.
Deci scrie-ti aici intrebarile, ca nu ai numai un preot ci mai multi, dornici sa-ti raspunda.

@Dorinastoica - asa este, ai dreptate. Si nu trebuie neaparat sa aibe sotie, sau copii care sa-l blocheze, ci alte motive.

@Anca - multumesc, ai dreptate.

@Costel - si la noi ar fi fost utile astfel de intalniri dupa slujba. Si da, sunt si persoane acaparatoare din pacate si altii atunci nu mai ajung niciodata la rand.
Bine ca macar mai exista vizitele de Boboteaza, dar si acolo abia se salveaza preotii de vreun Sf. Ion, sau alte acaparari.

Acum mai cred, facand legatura cu firul de discutie legat de revenda preotului (ceea ce il reprezinta pe el), ca tocmai aceasta reverenda, acest statut sau profesie, il face pe preot mai putin accesibil, creeaza o distanta, impune niste restrictii.
Cu el nu poti dintr-un inceput sa ai o relatie de prietenie, de "te sun pentru ca nu mi-e bine", de apropiere, asa cum ai avea nevoie, sau cum ai face-o cu altcineva (ruda, prieten etc.) . Si atunci cum sa functioneze duhovnicia?

comunicare in afara bisericii
 

Draga C OSTEL imi permit sa te numesc asa,sper sa nu te supar,vroiam sa iti spun ca si la noi in Parohie se intimpla acest lucru.Acum locuiesc in strainatate cu toata familia si spre norocul nostru suntem binecuvintati cu o Biserica Otodocxa care este foarte frumoasa.E asa pentru ca am vrut noi oamenii.Asteptam duminica sa mergem la Biserica si sa ascultam Sfinta Liturghie si dupa sa stam cu toti impreuna si la masa si la diverse activitati,mai ales cind esti plecat de acasa peste mari si tari.Parohia se chiama "Parohia Ortodoxa Catania cu hramul Sf.Mucenita AGATA ."Cauta pe site ca o sa dai de ea sa vezi ce frumoasa e. Doamne ajuta.

preotul in slujba familiei sau a parohiei?
 

Mare adevar ai spus tu aici, Costel. Iubirea de argint si de confort a preotilor a ajuns un fenomen ingrijorator in biserica - asta este tot slabiciune in fata preoteselor. :39:

De obicei preotesele nu sunt geloase,desigur ca exista si exceptii...pentru ca ar trebui sa fie geloase pe Hristos...cand devii sotia unui preot trebuie sa-ti asumi o serie de responsabilitati si nu numai..trebuie sa fiii perfect constienta ca sotul poate lipsi de la multe aniversari spre exemplu fiind retinut in parohie, ori ca pleca in miez de noapte ptr a spovedi un batran, ori ca intarzie la masa ptr ca a avut de citit rugaciuni ptr diferite nevointe enoriasilor etc...gelozia nu prea are loc in casa preotului. revenind la subiect, e adevarat ca intr-o parohie mare,de oras nu-ti poti cunoaste toti enoriasii asa cum ai dori..la tara unde credinciosii sunt mai putini e mai usor..insa depinde si de relatiile dintre preot si enoriasi...la noi de exemplu, nu generalizez situatia, ii cunoastem pe toti (sunt doar 130 de familii), si de multe ori mai trecem pe la cate o familie duminica sau in sarbatori si luam masa cu ei, mai stam de vorba..insa impreuna ptr ca si preoteasa trebuie sa fie apropiata de credinciosi...la hramuri mancam toti impreuna, mai oferim cate o carte care ni se pare ca i s-ar potrivi unei familii ,o icoana,o candela unde nu este sau e vai de capul ei,plus mici atentii copiilor care sunt extrem de numerosi si care de fapt reprezinta parohia noastra de maine...ne-am apropiat extrem de mult de ei insa a necesitat timp, bunavointa si dragoste...acum ne simtim alaturi de ei acasa, in familie..

Felicitări părintelui pentru că are o preotesă aşa de vredincă.
Adevărat este însă că, aşa cum spunea Octavian Goga" virtutea s-a născut la sat".
Un preot drag mie care a adormit întru Domnul acum ceva ani spunea la o predică "când am plecat de la ţară la oraş mi s-a părut că am dat raiul pentru iad!" şi mi-aş permite să adug,cu cât oraşul este mai mare, iar enoriaşii lociuesc la blocuri cu atât este mai greu.
Gândesc că mai au dreptate şi ele (protesele) dar e bine să facă ascultare şi de duhovnicul lor dar şi de soţul preot care este şi duhovnic şi care cunoaşte mai bine decât oricine sufletul celor care intră sub patrafirul său.
Îţi urez să rămâi mereu aşa iubitoare de oameni,răbdătoare şi cu dreptă judecată şi iar dacă cineva îţi va greşi ca un om supus greşelilor şi ispitelor să îl ierţi chiar dacă eşti soţia preotului şi nu o femeie oarecare.Aşa să-ţi ajute Dumnezeu.

Mi-am adus aminte ca am citit de curand cartea "Despre Preotie" de scris de Sf. Ioan Gura de Aur.
Acolo m-a socat un aspect: ce rau se vorbeste despre femeile credincioase.
Se spune ca a fi preot este f.greu si ca un preot trebuie sa pastreze o distanta, ca femeile din biserica ii pot face rau, ca trebuie sa pastreze distanta de el, indiferent daca sunt tinere sau varstnice, daca sunt vaduve sau casatorite, daca vor sa-l ajute sau au alte ganduri ne-curate.
Un capitol oribil dupa parerea mea. Umileste femeia cumplit.
Poate ca din cauza ca pe vremea aceea am inteles ca preotii nu erau casatoriti.
Acolo preotul chiar este pus pe un piedestal, trebuie sa fie perfect si sfant. Ceea ce contravine persoanei omenesti.
Poate ca are si dreptate, si atunci ma gandesc eu ca un preot trebuie sa nu fie singur (fara sotie) niciodata. Trebuie lasat sa se recasatoreasca, pentru ca singur este si mai rau. Este mai rau decat pentru calugarul din manastire, pentru ca el trebuie sa iasa in lume, printre femei.
Daca sotia il ajuta sau mai rau il incurca, depinde de la caz la caz.
In orice caz eu zic ca un preot trebuie sa fie accesibil in afara slujbei, mai ales daca este duhovnic si doreste sa vindece suflete de oameni.
Sunt chiar azi niste articole interesante pe site, legat de preotul vindecator de suflete.

Cel şau cea ce se crede umilit( ă ) din cale afară , de la mândrie vine, de la o mândrie ieşită complet de sub control, şi atunci mă -ntreb dacă toate celelalte ne mai sunt de un real folos, atâta timp cât ne iubim pe noi înşine din cale afară. Dacă noi ne simţim umiliţi din cale afară, oare Iisus cum a fost până la răstignirea sa ?

@Cristiboss chiar nu te inteleg. Despre ce vorbesti?

Chiar ? Despre uimirea ta la cele citite şi desre înjosirea femeii ! Vezi Sofia , asta e mândria , când chiar te faci că nu înţelegi ce de fapt ai înţeles pe deplin. O faţă, două, trei . . . Dumnezeu ne-a dat una , dar noi folosim , două , trei plus blestemata de Mândrie. Fi împcătată Sofia, nu pe mine mă trişezi . Doamne ajută ! +

Eu am depasit masura cu duhovnicul meu,fara sa-mi dau seama.........si azi nici nu a vrut sa vorbeasca cu mine ..... :((

Sunt probleme care au rezolvare ! Trăgând învăţămintele ce se impun, pe viitor cu siguranţă vom şti mult mai bine să ne ferim de cele rele în atitudinea şi gândirea noastră.

Pe viitor......mda...............dar ce-i de facut acum?????????!!!!!!!!!!!!!

Supărarea trece ! Mergi la Părinte şi îi spui că regreţi atitudinea ta , îţi ceri scuzele de rigoare , şi totul va fi OK ! Totul e să nu mai fi repetat greşala ta . . .

Nu mai merge......

Eu nu am intotdeauna incredere in oameni credincosi, eu capat mai degraba incredere in oameni onesti, in oameni care au si doresc sa detina o anumita conduita morala...in oameni care, nu de frica, nu doar de credinta incearca sa nu greseasca, ci si din apasarea propriei constiinte care, din pacate, uneori nu are legatura cu credinta. Oamenii care se vor a fi credinciosi, in unele cazuri abuzeaza, cand de un bine realizat mai mult lor insisi, cand de un rau si o neinfranare atribuita neputintei. Asadar, nu se poate vedea un echilibru la statutul de credinciosie, nu poate inspira incredere . Unii dintre oamenii credinciosi , mai ales cei care, pur si simplu cred fara sa rationeze, la fel ajung sa greseasca induplecati de " ispita " , induplecati mai degraba de instincte...
Asadar, credinta , daca nu este ancorata de la sine in constiinta omeniei si a eticii , daca nu este ancorata de o ratiune a ceea ce crezi cu adevarat ...nu poate fi credinta, ci doar crez .

@Cristiboss - imi pare rau de vorbele pe care le folosesti si este pacatul tau. Eu nu stiam ca te referi la mesajul meu legat de carte. Nu am doua fete, si urasc acest lucru.
Daca tu vrei sa numesti mandrie ceea ce simt eu, este dreptul tau. Mi se pare doar dur felul in care se vorbeste uneori despre femei. Sf.Ion Gura de Aur scrie de obicei cumpatat si frumos, dar acolo, in cartea aceea, chiar daca are dreptate in context, mie tot nu-mi place felul in care sunt invinovatite femeile si pus pe pe piedestal preotul. Nu sunt feminista, dar a incarca mereu pe cineva cu cuvinte si fapte si pacate de care nu este vinovat decat prin sexul primit la nastere este rau. Nu mi se pare nici iubire de oameni.
Mai mult nu vreau sa comentez.

@mihion - dar ce s-a intamplat? Ai spus ceva nepotrivit duhovnicului tau, sau l-ai intrebat prea multe? N-ar trebui sa se supere si te va ierta. Un duhovnic n-are voie sa se supere, sau sa alunge ucenicul, sau sa-i tina suparare, pentru ca ar face pacat. Du-te si lamureste lucrurile cu el.
Of, eu stiu f.bine. Mai facem si greseli, chiar cu duhovnicul si de obicei din prea mult bine. Si eu mai am dureri in suflet de la duhovnicul/preotul meu, dar il inteleg si nu-i vreau decat binele. Uneori spunem sau facem si ceva ce nu ne sta in fire de fapt. Cine stie?

Păcatul meu , dragă Sofia, este acela că întradevăr accept în totalitate Învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare, un Sfânt între Sfinţi ! Duritatea de care vorbeşti este bine venită , întru cât denotă din partea lui mult Har şi Verticalitate , iar Învăţăturile lui au valbilitate nedeterminată . Singurul lucru pe care trebuie să-l facem noi , să înţelegem cele lăsate aşa cum trebuie, fără a ne crea o imagine falsă după mintea noastră parazitată de cele pur lumeşti şi materiale. Dar dacă atât ai înţeles din Învăţăturile lui, nu-i vina mea în nici un caz. Să te lumineze Dumnezeu ! Iertare.

Rectific : + Sfântul Ioan Gură de Aur ( dar acelaşi lucru este întru totul valabil şi pentru Sf. Vasile cel Mare ) ! ! ! Doamne ajută ! +