În prealabil postat de georgeval (Post 142031)

Pentru ca maine Biserica a inchinat ziua Sfintilor Parinti de la sinodul I de la Niceea, sa incerca sa marturism cat de actuala este invatatura Sfintilor Parinti, aceste trambite ale Duhului Sfant.

În prealabil postat de Fani71 (Post 142042)

Parintii sunt baza teologiei ortodoxe. Invatatura lor este mereu actuala.

Insa trebuie aplicat si duhul parintilor, nu numai litera. Trebuie citite anumite din cartile lor altfel in contextul actual decat atunci cand au fost scrise.

Nu trebuie sa ii idolatrizam. Trebuie sa ii cinstim cu adevarat.
Observ ca in unele medii ortodoxe a aparut un fundamentalism patristic. Fiecare vorba a lor e luata fara discernamant, ca fiind coborata direct de la Duhul sfant.
Or nu este asa. Ei erau oameni vii si mai plecau si urechea la ce se zicea in vremea lor (stiinta din vremea lor, misoginia din vremea lor de ex.), cu stiinta sau cu nestiinta. Mai aveau si ganduri personale, care nu au fost dogmatizate, unele contrazic alte ganuri ale altor parinti. Se mai si contraziceau deci (in aspecte sa zicem minore).
De asemenea, se face confuzia intre dogme (imuabile) si canoane (orientari doar, si posibil variabile cu timpul, unele dintre ele).

Eu sunt pentru miscarea neopatristica initiata de George Florovsky, Vladimir Lossky, p. Dumitru Staniloae si p. Jean Meyendorff - printre altii. Aceasta miscare a redescoperit parintii in sec. 20 - fusesera oarecum uitati din cauza influentei scolii de teologie de la Kiev, profund latinizanta si scolastica, o adevarata 'captivitate babilonica' a teologiei ortodoxe, si din cauza lipsei de cultura teologica in multe zone din fostul Bizant.
Acesti teologi citeau parintii si teologiseau in duhul lor, cu adevarat, dupa parerea mea.

În prealabil postat de Fani71 (Post 142042)

Parintii sunt baza teologiei ortodoxe. Invatatura lor este mereu actuala.

Insa trebuie aplicat si duhul parintilor, nu numai litera. Trebuie citite anumite din cartile lor altfel in contextul actual decat atunci cand au fost scrise.

Nu trebuie sa ii idolatrizam. Trebuie sa ii cinstim cu adevarat.
Observ ca in unele medii ortodoxe a aparut un fundamentalism patristic. Fiecare vorba a lor e luata fara discernamant, ca fiind coborata direct de la Duhul sfant.
Or nu este asa. Ei erau oameni vii si mai plecau si urechea la ce se zicea in vremea lor (stiinta din vremea lor, misoginia din vremea lor de ex.), cu stiinta sau cu nestiinta. Mai aveau si ganduri personale, care nu au fost dogmatizate, unele contrazic alte ganuri ale altor parinti. Se mai si contraziceau deci (in aspecte sa zicem minore).
De asemenea, se face confuzia intre dogme (imuabile) si canoane (orientari doar, si posibil variabile cu timpul, unele dintre ele).

Eu sunt pentru miscarea neopatristica initiata de George Florovsky, Vladimir Lossky, p. Dumitru Staniloae si p. Jean Meyendorff - printre altii. Aceasta miscare a redescoperit parintii in sec. 20 - fusesera oarecum uitati din cauza influentei scolii de teologie de la Kiev, profund latinizanta si scolastica, o adevarata 'captivitate babilonica' a teologiei ortodoxe, si din cauza lipsei de cultura teologica in multe zone din fostul Bizant.
Acesti teologi citeau parintii si teologiseau in duhul lor, cu adevarat, dupa parerea mea.

În prealabil postat de Fani71 (Post 142042)

Ei erau oameni vii si mai plecau si urechea la ce se zicea in vremea lor (stiinta din vremea lor, misoginia din vremea lor de ex.), cu stiinta sau cu nestiinta.

În prealabil postat de Fani71 (Post 142042)

Ei erau oameni vii si mai plecau si urechea la ce se zicea in vremea lor (stiinta din vremea lor, misoginia din vremea lor de ex.), cu stiinta sau cu nestiinta.

În prealabil postat de patinina34 (Post 142050)

Raspunsul tau Fani, ma surprinde.
Suna foarte ecumenist.
Esti ecumenista?

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 142047)

Fani, am impresia, ca prin cuvintele tale relativizezi scrierile Sfintilor Parinti, ceea ce nu mi se pare acceptabil.

În prealabil postat de monica.miholca (Post 142045)

"Erau cetateni ai cerului mai mult decat ai pamantului, mai mult a ingeri semanand decat a oameni. Erau, cu adevarat, templu al Dumnezeului Celui Viu, precum Dumnezeu a zis ca : Voi locui in ei si voi umbla in ei. (II Corinteni 6, 16). Ajunge sa pomenim trei dintre acestia, cei mai cunoscuti, ca sa intelegem cum erau ceilalti 315: Sfantul nostru Parinte Nicolae, Sf Spiridon si Sf Atanasie cel Mare. Multi din cei veniti la Sinod purtau inca pe trupul lor ranile primite pentru Hristos: Sfantului Pafnutie, bunaoara, i se scosese un ochi de catre chinuitorii sai. Si toti straluceau cu lumina launtrica venind de la Dumnezeu, lumina intru care se vede si se cunoaste adevarul. Ca urmatori ai Celui Rastignit, socoteau suferintele lor ca pe nimic, pentru care si neinfricarea cu care aparau adevarul era fara de margini. Prin cunostinta adevarului, cea de la Dumnezeu daruita lor, prin indrazneala in apararea adevarului, acesti Sfinti Parinti au dovedit mincinos si au osandit eresul nelegiuitului Arie, si au hotarat Crezul pe care il pastram si il marturisim drept mantuitorul adevar al lui Dumnezeu. "

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 142047)

Fani, am impresia, ca prin cuvintele tale relativizezi scrierile Sfintilor Parinti, ceea ce nu mi se pare acceptabil.

În prealabil postat de patinina34 (Post 142050)

Raspunsul tau Fani, ma surprinde.
Suna foarte ecumenist.
Esti ecumenista?

În prealabil postat de Fani71 (Post 142104)

Tot ce nu este Hristos pe pamant, este intr-un fel relativ. Asta nu inteleg unii. Adevarul nu este o ideologie, este o Persoana.