Sa ne pazim simturile
 

Din scrierile Sfintilor Parinti aflam ca a ne pazi simturile inseamna a nu baga in minte lucruri care pot sa tulbure mintea. Nu simtul e vinovat, caci simtul e doar o poarta prin care ajunge in constiinta, in inima, o situatie, o imagine...

A ne pazi simturile nu inseamna a le inlatura, ci a le disciplina, mai bine zis transfigura. E mare lucru sa ai toate simturile sanatoase.

Eu asta inteleg cand spun: "Invata-voi pe cei faradelege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce."

Pentru mine cei faradelege si necredinciosi sunt simturile care trebuie disciplinate, vorba ta.

Interesanta aceasta abordare, sincer nu am vazut pana acum in simturi niste necredinciosi. E de luat in seama postarea ta.

“Sufletul tuturor îndeletnicirilor în Domnul este luarea-aminte.” (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cea mai mare parte dintre procesele de baza ale vietii biologice se desfasoara singure. Nu trebuie sa ne propunem sa respiram. Aceasta se intampla de la sine. Nu trebuie sa ne propunem sa miscam fiecare picior pentru ca putem merge, si chiar alerga, fara sa decidem de fiecare data cat de larg trebuie sa fie pasul, cand ridicam sau asezam un picior pe sol. Insa, ca sa avem sufletul curat trebuie sa fim cu luare aminte la ce intra prin simturi.

O cantare din canonul Sfintelor Pasti spune astfel: "Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii".

Cu alte cuvinte, pentru a fi partasi bucuriei pascale trebuie ca mai intai sa ne curatim simturile. Nu intamplator, Invierea Domnului, este precedata de catre Postul cel Mare.

Calea postului, a infranarii, este cea pe care ne-o pune inainte Biserica pentru a ne primeni "cele cinci simturi", pentru a face din simturile trupesti, simturi duhovnicesti.

Se cuvine ca in aceasta perioada, pe cat putem, vazului sa-i dam icoana, auzului cantarea cea ziditore de suflet, mirosului buna mireasma duhovniceasca, mainilor (pipaitului) metanierul, pentru a ajunge ca gustului, sa-i dam pe Insusi Hristos, prin primirea Tainei Sfintei Euharistii, si pentru a ajunge si noi sa marturisim ca "bun este Domnul".

Minunat cuvant, Marius.
Cu cata intelepciune este randuit totul in Biserica si in calendar !

Vazul - ochiul sa se nevoiasca privind doar spre cele curate si intorcandu'se dinspre cele necuviincioase.
(cand trecem pe langa vreun chiosc de ziare, sa ne ferim a cauta spre imagini necuviincioase si titluri de barfe)

Mirosul - nasul sa nu mai caute parfumuri fine si scumpe, ci mirosurile cele curate puse de Dumnezeu in fapturile Sale.
(sa fim neincetat spalati si curati, dar sa renuntam a mai folosi parfumuri scumpe si ispititoare pentru cei de langa noi)

Gustul - gura sa nu caute numai cele gustoase, ci mai mult pe cele simple si sanatoase.
(sa renuntam, dupa putinta, la cele care ne plac cel mai mult... ne place Coca Cola, gata... 40 de zile fara Coca Cola...)

Auzul - urechea sa se nevoiasca ascultand cele de folos sufletului sau petrecand in tacere, fugind de sunetele cele lumesti.
(sa ne aducem aminte de noi insine si de rostul acestei vieti, petrecand macar un ceas in liniste... diavolul uraste linistea)

Pipaitul - sa caute spre tot ceea ce este curat, fugind de pofte si lucruri fine.
(sa purtam haine din materiale sanatoase... sa pastram trupul in sanatatea lui... sa nu il mai "cioplim" pe toate partile)

Si daca tot e vremea postului,sa ne dam seama cat de mult traim pentru gust si pentru pantece.
Invingerea simturilor vine atat prin abtinere(postire) ,cat si prin indreptarea catre Cel pentru care postim,adica catre Dumnezeu. Postul e un sacrificiu,al simturilor,pentru dobandirea si curatirea adevaratei vederi,cele duhovnicesti.

Nu numai procesele biologice se desfasoara singure ci toata activitatea noastra, discutiile cu ceilalti, munca, gândurile. Toate acestea le lucreaza Dumnezeu iar noi ne putem dedica în întregime adunarii launtrice.

Intr-adevar, de retinut aceasta abordare. Am citit la unul din Sfintii Parinti, ca vazul este mai credincios decat auzul: ceea ce vedem ne face sa credem imediat.

trezvie
 

Ceva foarte sanatos pentru suflet am invatat din acest topic. Sa ne educam simturile sa fie credincioase! Doamne ajuta!

Exista o stransa legatura intre paza simturilor si paza gandurilor. Una o presupune si o intareste pe cealalta. Daca suntem cu luare aminte la simturi, la cele ce, prin intermediul lor, ne hranesc mintea, atunci putem pastra si gandul curat. Pe de alta parte, gandurile izvorate de o minte nepatimasa, fac ca toate simturile trupesti sa fie curate.

Marius, in acest sens, Sfintii Parinti spuneau: sa alungam gandurile rele, ca foarte repede ele devin fapte rele.

Dar discutiile tale cu sectarii nu pot sa-ti tulbure mintea fie numai si prin simplul fapt ca aduci argumente pentru a-i contrazice? Eu cred ca ar fi bine sa te mai gandesti. Dar e doar o parere. Sper ca nu te superi si iarta-ma daca cuvintele mele te-au suparat.

Paza simturilor este rodul acelei lucrari duhovnicesti pe care Sfintii Parinti o numesc trezvie. Aceasta reprezinta o permanenta priveghere a sufletului si a trupului, in vederea comuniunii cu Hristos. In acest sens, putem spune ca paza simturilor este posbila numai atunci cand gandul nostru este continuu atintit spre Hristos.

Consider ca aceasta tema de discutie din categoria grea a teologiei este foarte dificila si cu anevoie de dezbatut, de aceea ma abtin de la o parere personala, dar daca pot fi de ajutor cuiva dau gratis cartea sfantului Nicodim Aghioratu: "Paza celor 5 simturi", de unde se va putea lamuri intr-un mod sigur si corect.
Va avertizez de la inceput ca este foarte grea, sfantul inspirandu-se in mare parte din scrierile sfantului Dionisie Areopagitul si a celorlalti sfinti filocalici, care nu de putine ori au vorbit chiar si despre fiinta lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, lecturarea ei ofera o subtila bucurie.
Asa ca cine este din Bucuresti si este interesat de acest material, sa ma contacteze pe privat pentru stabilirea amanuntelor.

Mi-a placut ce a spus un parinte atunci cand vorbit de curatirea inimii. Inima nu poate deveni curata fara lucrarea Duhului: "Caci precum fierarul isi poate arata mestesugul prin uneltele sale, dar fara lucrarea focului nu poate ispravi nimic, asa si omul toate le face si se foloseste de virtuti ca de niste unelte, dar, fara venirea focului dumnezeiesc, ele raman fara rod si fara folos, neizbutind sa curete pata si intinaciunea sufletului".

[quote=
A ne pazi simturile nu inseamna a le inlatura, ci a le disciplina, mai bine zis transfigura. E mare lucru sa ai toate simturile sanatoase.[/QUOTE]

cum adica "Sa le transfiguram"??

Transfigurarea simturilor nu presupune desfiintarea lucrarii lor naturale, ci ridicarea acesteia la un nivel superior, anume duhovnicesc. Omul trupesc se foloseste de cele cinci simturi in mod egoist si patimas, in timp ce omul duhovnicesc le foloseste in vederea comuniunii cu semenii si cu Dumnezeu.

Sintii Parinti spuneau ca partea pasionala din om nu trebuie distrusa, ci mutata de la rau la bine. Asta inseamna transfigurare - sa vezi fara sa pacatuiesti, nu sa vezi ca sa barfesti sau sa ai motiv de ura. E doar un exemplu.

bun , si eu nu inteleg expresii ca "pasiuni lumesti ", placerile simturilor", "viata senzoariala"......deci cum adica sa iti stapanesti simturile...? Pai cum au ele o viata a lor si tendinta a lor? ele sunt o entiate? de ce trag ele "in jos? simturile nu ar trebui sa fie neutre la fel ca si mainile de exemplu.... adica nu au o viata si putere proprie....deci inseamna ca fortele infernului au o legatura cu ele (caci ele , in sine, simturile nu sunt rele) si le folosesc spre placere de sine" - alta expresie pe care nu o inteleg.... Ce este acest "sine" care este atat de "acuzat", ca sa zic asa,.....

Tot aud si mai si citesc, dar nu reusesc sa le indentici inceputul si capatul in mine insumi, referitor la suflet, minte, inima, simturi, pasiune, dorinta, vointa, intuitie, cuget , sentimente, etc etc . Nu am o delimitare clara a fiecarei notiuni in parte si implicit nici o intelegere vie(adica sa le percep si simt in mine asa cum imi simt de exemplu un anumit deget de la mana, ca incepe de la varf si se termina la baza palmei, asa sa simt si unde incepe si unde se termina mintea, unde incepe si unde se termina ratiunea, unde incepe si unde se termina inima, cugetarea, etc etc, si mai ales si relatiile exacte dintre ele, de interdependenta si folos una si la ce foloseste fiecare) adica cu alte cuvinte sa ma simt si eu pe mine cu toate cate am si sa ii dau fiecareia cat se cuvine a o folosi (nici mai mult nici mai putin) si ai da mai ales orientarea buna si corecta.

E destul de dificil de explicat. Trebuie multe pagini, dar un duhovnic iscusit iti da niste sfaturi practice si pe masura ce te hotarasti sa lupti cu patimile pentru a face voia lui Dumnezeu, devii din ce in ce mai mai atent(a) la amanunte. Si astfel reusesti sa educi auzul sa asculte ce e placut lui Dumnezeu etc.

Cutitul poate fi utilizat atat in bucatarie pentru prepararea hranei cat si ca arma. La fel si simturile. Ochii pot admira tot ce e frumos dand slava lui Dumnezeu sau in chip patimas... Dupa cum suntem atenti sa nu ne taiem si degetele cand utilizam cutitul, tot asa suntem atenti si facem o selectie a celor pe care le privim pentru a nu ne primejdui mantuirea.