Ce sunt oamenii (romanii) ne-uniti si izolati?
 

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

In viata trebuie sa stii sa ai echilbru interior,sa cunosti ce ti se potriveste si cat poti duce,precum sa dai Cezarului ce este al Cezarului.
Evident ca viata spirituala trebuie sa vina pe primul plan,urmata,insa,de fapte bune si de iubire fata de semeni si intreaga Creatie a lui Dumnezeu.
Aceasta viata spirituala ar trebui sa fie aceeasi atat in cadrul bisericii,cat si in afara ei si nu exclude socializarea si faptul de a avea o viata normala,fireasca,in rest.
Sincer,nu stiu de ce esti intr-atat de suparata: in sufletul tau stii mai bine ce sa faci si unde este adevarul,iar faptul ca altii cad in extreme sau ratacesc calea nu ar trebui sa fie un impediment pentru tine.

Despre dor si bunavoire
 

Doamne-ajuta!

Draga sora, s-au schimbat foarte multe in ultimii 50 de ani. Din pacate nu toate in bine. Paradoxal, desi, mijloacele de comunicare sunt extrem de rapide si de avantajoase nu le folosim cu drag. Am uitat un cuvant: DOR. Un cuvant care se traduce greu in alte limbi, asa cum, greu, se intelege Miorita de catre alte neamuri.

Azi, rudele ne sunt mai departe decat prietenii. Au inceput sa se destrame si sa putrezeasca acele fire de suflet care ne legau pe cei din familii inrudite. Nu prea mai avem neamuri. Si de aceea incepem sa nu mai fim un neam. Resorturile fine care ne tineu in comuniune au cedat si ele. Intre timp relatia transcedentala parinte - fiu (fiica) a inceput si ea sa se altereze. Copiii nu mai timp de parinti dupa ce parintii, prinsi de tavalugul naucitor al societatii de azi si-au neglijat copiii. Batranii sunt retrasi in apartamente si se uita cu inima grea la telefonul care nici azi nu suna. Nici macar parintele nu ramane mai mult, ca are multe familii in parohie si vrea sa ajunga zi la toti. Cati dintre apropiatii nostri mai au duhovnic ca si parinte? Duhovnic de care sa le fie DOR inca de la despartire... Parinti pentru care sa-si amane plecarea macar cu un ceas... Rude cu care sa petreaca pana noaptea tarziu in curte (care curte?!)...

Nunta, botezul, ziua de nastere erau motiv de intalnire si de bucurie impartasita. Azi nunta costa. Botezul costa. In acest ritm dement o sa coste si ziua de nastere.

Ne-am departat de pamant. Pamantul ne hranea direct. Si curat si natural. Azi ne hranesc si ne imbolnavesc supermaketurile. Prost, scump si murdar. Pamantul ne tinea impreuna. Munceam impreuna. Ne ajutam. Am citit zilele acestea un articol al lui Stefan Mitroi care mi-a placut. Daca vreti,

http://www.jurnalul.ro/stire-editori...au-513055.html

Nu auzeam atat de dureros despre CONCURENTA, THRILlER, HORROR, ACTION, REALITY SHOW, POLITICALY CORECT, DISCRIMINARE, CIPUIRE, 666, TERORISM, ECOLOGIE, DEFRISARE, CORUPTIE, INCEST LEGALIZAT, MILIARDE FURATE, DISOLUTIA PUTERII, PORNOGRAFIE, GLOBALIZARE, PETRODOLARI, SANGE, SCANDAL, MANELE, POLARIZARE SOCIALA, VANDUTI PENTRU ORGANE, PRESA ASERVITA, EXTREMISM, FOAMETE, POLUARE, TRAFIC DE CARNE VIE... Mai bine ma opresc aici.

Nu se faceau experimente devastatoare in invatamant si sanatate. Nu se puneau intrebari convenite in prealabil. Nu se raspundea pe langa. Cuvantul nu era golit de sens si pervertit.

Nu mi-am propus sa-ti raspund in tonuri apocaliptice. Dar azi este din ce in ce mai greu pentru cei tineri sa-si alcatuiasca o scara a valorilor care sa consoneze cu modelul suprem, Iisus Hristos. Este din ce in ce mai greu pentru ca suntem din ce in ce mai departe de cele 10 porunci.

Parintele Cleopa ne avertiza ca ispitele sunt la masura apropierii noastre de Dumnezeu. De asemenea, parintele Rafail Noica (si nu numai dansul) ne spunea ca azi fortele raului lucreaza cu pacate mici. Adica, spun dansii ca AZI SUNTEM DIN CE IN CE MAI DEPARTE DE IISUS HRISTOS, CALEA, ADEVARUL SI VIATA.

Luca 2.13-14: "Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni bunavoire!"

Am uitat si de acest cuvant: BUNAVOIRE. Alt cuvant fundamental care cu greu poate fi tradus in alte limbi. Ca si DOR. De parinti, de copii, de bunici, de duhovnic, de rude, de prieteni, de tara, si in primul rand DE DUMNEZEU.

Doamne-ajuta!

Dor...de tine insuti !

Frumos
 

Doamne-ajuta!

Multumesc. Gandim la fel. Asta am vrut sa spun. Dor de tine, cel care ai venit de la Dumnezeu si care urmeaza sa te intorci Acasa. De tine insuti.

Doamne-ajuta!

Este foarte trist ca in Biserica se afla asemenea oameni, cu o asemenea gandire. Mai ales acestia sunt bolnavi si au nevoie de dragostea noastra. Sa nu ii judecam, desi tare imi vine sa o fac. Mai ales pe cei din Biserica, pe cei "de acasa", pe "Fiul cel mare" (vezi Pilda cu Fiul Risipitor).

Iti inteleg [COLOR=darkred]revolta inimii[/COLOR]. Chiar ieri, mergeam pe o straduta, spre casa, si priveam casele oamenilor. Garduri inalte, garduri de tabla, de beton, cu pereti fara ferestre uneori. M'a cuprins un duh de singuratate, desi nu eram singur. Eram chiar bucuros, insa ma gandeam cat de mult ne'am putut instraina unii de altii.

Sa nu fiu ipocrit, va spun. Daca ar fi sa stau vreodata la curte, primul lucru pe care l'as face ar fi sa pun garduri, inalte, din scanduri, bine legate si drepte. Este trist cat m'a cuprins si pe mine "frica" si "teama" de patimile celor din jur. Eram la bunici, in noapte, priveam stelele, vorbeam cu tata. Deodata un geam pocneste la o magazie din spate. Copilul unor tigani din apropiere daduse cu o piatra. M'a cuprins un mare duh de singuratate si instrainare. Acela nu avea nici cel mai mic motiv.

Parintii spun ca [COLOR=darkred]Sfarsitul Lumii va veni atunci cand intre vecini nu vor mai exista poteci[/COLOR].
Este trist ca aceasta se intampla deja.

Imi doresc sa aud solutii practice. Solutii care au dat rod.

Trebuie
 

Trebuie ... Un verb pe care-l folosesc des, poate e defect profesional sau altceva, nu stiu nici eu. Nici nu-mi dadeam seama ca-l folosesc, pana cand un critic literar timisorean mi-a atras atentia ca e prezent destul de des in ceea ce scriu.
Dar, TREBUIE sa ne adaptam lumii in care traim, sa-L luam model pe Iisus care ne invata sa dam cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Sau in alt loc, unde le vorbea Apostolilor Sai, le spunea ca-i trimite ca mieii in mijlocul lupilor, dar sa ia seama si sa fie intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii... Asadar, sa nu ne miram ca lumea este asa cum este, pentru ca nicicand nu a fost altfel.
TREBUIE sa ne caleasca si sa ne intareasca cuvintele Mantuitorului, nu sa ne deranjeze lumea. TREBUIE sa traim impacati cu Dumnezeu si constiinta, nu cu metehnele lumii. Cine se vrea placut lumii, va face cele placute lumii (barfa, invidie, sfori trase, lovituri pe la spate, demolarea celui ce se arata mai bine intentionat, clevetire, curse intinse etc. etc. etc.), va deveni robul acestor patimi, nu mai este om liber.
Poate acele persoane cu care ati vrea sa dialogati, sa va plimbati etc. au alte preocupari lumesti si evita intalnirile cu dumneavoastra pentru ca nu le aveti. Se intampla si asa in viata...
Nu fiti necajita, pentru ca nu sunteti singura! Cu Iisus in inima si-n suflet nimeni nu e singur. Sau poate Domnul a ales pentru dumneavoastra un anume soi de singuratate, din dragoste, pentru a va feri de ispite grele. Nu putem noi judeca caile Domnului, ci doar sa ne rugam sa se faca voia Sa.
Din ziua in care am inceput sa ma rog asa - "eu vreau asta si asta, si asta, si asta etc. etc. etc., dar faca-se voia Ta, Doamne, si nu a mea, pentru ca doar Tu cunosti ce ma zideste si ce nu!" - am acceptat cu mai multa seninatate si bucurie viata, sufletul mi-e usor, inima cu adevarat libera!

Faca-se voia Domnului in toate ale vietii noastre, pentru ca doar astfel ne aflam pe cale!

Vorba lui Dan Puric: Cine suntem?
 

Doamne-ajuta!

Am fost placut impresionat sa vad in Grecia cum, seara, pe malul marii, la taverne se adunau in jurul meselor familii intregi de greci, de la bunici, unchi si matusi pana la nepoti si sporovoiau cu voie buna IMPREUNA. M-a bucurat mai ales faptul ca nu-si uitau acasa batranii si copii. Grecia a intrat cu mult inaintea noastra in UE, dar a stiut sa-si pastreze, macar si partial, linistea si coeziunea familiala.

Imi aduc aminte cu placere cum, de fiecare data cand ai mei faceau o prajitura ma trimiteau cu cate o farfurie cu cateva bucati din acele bunatati la vecini, asa cum si ei imparteau cu noi cele bune. Si asta intr-o vreme cand eram mult mai saraci, mult mai oprimati ca acum.

In curtea in care locuiam, veneau la ceas de seara vecini sau prieteni si, daca nu erau prinsi cu treaba, parintii mei isi mai odihneau sufletul dicutand cu ei.

Poate ca si noi am putea sa ne rezidim sanatos daca am reface relatiile din familie, daca am reinchega celula oricarui neam, FAMILIA. Reasazand-o in matca crestina, din care a fost aproape pulverizata, multe si-ar recapata frumosul chip de odinioara.

De fapt, in timp ce scriu imi dau seama ca, am uitat sa vorbim "ochi in ochi, suflet langa suflet". Am uitat unii de altii si pana la urma, am uitat de noi insine si ne-am abandonat intr-un ritm care nu ne apartine.

As mai adauga ca am uitat cum e sa fii bun si impacat. Cum e sa fii fericit. Ieri, prin marea Sa mila, l-am reintalnit pe parintele arhimandrit Teofil Paraian si, pentru prima data am realizat cu adevarat, langa ce coplesitoare impletire divina de bunatate si fericire m-am aflat. Cat de mult conteaza sa fii bun!!! Mergeti la Sambata de Sus sa-l vedeti si sa-l auziti cum radiaza bunatate si fericire. Un OM CU ADEVARAT FRUMOS. In aceasta cheie, azi, nenumaratele sale inregistrari audio si video, cele peste 30 de carti tin parca alt discurs.

Doamne-ajuta!

Sophia, ai dreptate.. si eu imi doresc sa intalnesc oameni.. Adica sa stai de vorba cu cineva si sa ai convingerea ca este cineva inauntru (nu doar spoiala de politete si atentie) care asculta si intelege.
Probabil de aceea ma aflu si acum pe forum :).
Nu este credinta, sunt doar oamenii.
Au deveniti reci si suspiciosi, nu-si doresc acea apropiere.
(O vecina imi spunea ca trebuie sa mearga la un interviu, dar este o ora imposibila, nu stie ce sa faca cu copilul. I-am zis sa-l lase acasa la mine. A amutit. A zis apoi: dar de ce vrei sa ai tu grija de copilul meu, de ce sa ma ajuti? Nu, nu se poate sa faca asta.. gasesc eu o solutie. Asta e.. oamenii se distanteaza singuri.. nu accepta ajutor de teama sa nu se "oblige" cumva.. sa nu se "lege" de altii. Mi se pare culmea absurdului)

Este absurd...pentru ca multi functioneaza dupa legile materialului,nu ale spiritualului.

mentalitatea, nu oamenii ...
 

Asa sunt educati oamenii, daca locuiti cumva pe alte meleaguri, deloc mioritice! Nu sunt obisnuiti nici sa daruie, nici sa primeasca. Asemenea gesturi sunt ciudatenii in ochii lor. Traiesc cu o frica permanenta, pe care nu stiu sa o explice ei insisi. De multe ori e amuzant.
Infirmiera care vine la Philippe pentru tratament m-a intrebat de ce ii ofer mereu apa rece cand vine... "Pentru ca e cald si poate sunteti obosita dupa atata alergatura pe la casele diversilor bolnavi." Mi-a raspuns ca gestul meu este bizar, aici oamenii nu fac asa ceva. I-am raspuns ca in Romania este ciudat sa intri in casa unui om si sa nu-ti ofere macar un pahar cu apa.

Nu ei, oamenii, sunt vinovati, ci educatia, principiile de viata, schema rationala si rece in care s-au format.

Nu este absurd ci cat se poate de normal.De ce sa vrea un strain sa aiba grija de copilul tau?Chiar si daca are intentii bune, poate oare sa il supravegheze cum trebuie?Iar bunatatea si ospitalitatea nu sunt exclusive plaiurilor "mioritice".Sa nu fim egoisti si judecatori, si sa nu cadem in cealalta extrema a manifestarii steoritipului.Iar simplul cuvant "mioritic" ma cam calca pe nervi.
De ce se tot foloseste referitor la noi.Lumea evolueaza, se schimba.Noi tot ne legam de Miorita dintr-un motiv pe care nu il inteleg.De ce aceasta obsesie fata de asa-zisul spirit religios al romanului care chipurile este asa de atasat de traditie.Si zilnic vad masini din ce in ce mai moderne pe strada, in perioada de criza supermarketurile sunt pline si se pleaca in vacanta OBLIGATORIU.Modernul este acceptat cu ardoare, inclusiv fata cea mai hidoasa a acestuia, "religia" consumului, a legarii omului de cele 5 simturi intr-o relatie de dependenta care il slabeste si inrobeste din ce in ce.Mai nou, mai frumos ambalat, mai gustos (in ciuda aspectului nutritiv care este nu negat, ci batjocorit si scuipat in obraz).
Dar ma abat de la ce vroiam sa spun.Nu inteleg obsesia legata de traditie, Miorita (za prove of za romanian spirituality care accepta soarta senin si impacat cu sine).Oare numai asta suntem?Ne confundam cu ce am fost si refuzam sa evoluam, batem campii cu scriitori buni, dar vechi, ca fiind reprezentanti de seama ai limbii, cand limba romana nu are echivalente perfecte pentru multe cuvinte straine si cand alte limbi au o maniabilitate fantastica, putand forma un verb din substantiv, de exemplu cu usurinta.De ce nu evoluam?De ce ne prezentam cu orgoliu hainele de sarbatoare cand sub ele trupul este neingrijit?

Sa evoluezi..unde, catre ce?
Miorita mi se pare absolut geniala.. nu inteleg ce ai cu ea. Si autorii "vechi".
Fallen, nu poti evolua daca nu te ai pe tine, daca nu ai radacini. Alte natii au progresat tocmai pentru ca au stiut foarte bine cine sunt si care sunt valorile lor.
Noi nu progresam tocmai pentru ca nu apreciem nimic.

Ma intreb.. tu traiesti in Romania, Fallen?
Eu am ajuns sa apreciez romanii abia dupa ce am plecat.
Cand gasesc unul.. parca as gasi apa in desert! Poate nu pot eu depasi diferentele culturale, dar uneori mi se pare ca strainii au trairi de plastic (expresia nu-mi apartine). Sunt lipsiti de profunzime. Nu poti ridica o discutie de la nivelul cotidianului..

Nu sunt de acord cu tine, anna. Eu cunosc multi de alte natii, inclusiv occidentale, cu care poti ajunge la discutii la ce profunzimle vrei.
Depinde ce straini ai cunoscut tu si ce romani.

Totusi, unii colegii mei de scoala, belgieni, s-au dat peste cap sa ma ajute cu copilul, sa imi dea lucruri, sa ma intrebe de sanatate etc. Si nu sunt nici crestini, nimic. Una este chiar profesoara de morala laica (deci, 'concurenta').

Este adevarat ca exista si aspectul asta de care vorbesti tu, al educatiei individualiste.

Si al temei de celalalt. De ex. la ce spune anna nu pot sa nu ma gandesc de atmosfera de teama in tot ceea ce ii priveste pe copii, de cand au fost atatea scandaluri pedofile (procesele din ultima vreme din Belgia si din Franta). Ultimul mare perofil cunoscut actiona impreuna cu sotia si cu bebelusul.. uite asa, ajungem sa ne temem si cand o vecina cumsecade ne ofera ajutorul.

Paranoia este o forma de adaptare la o realitate in care inamicul nu este usor de identificat precum turcii cand erau in perioada lor de cucerire dupa port si steag, ci este din neamul tau, de aceeasi religie, si nu exista nici un aspect exterior care sa ii tradeze intentiile.

unitate in diversitate
 

Sigur ca exista si oameni care ajuta, saritori... Insa majoritatea este rezervata, suspicioasa, "en garde". Dupa cum spuneam, nu sarmanii oameni sunt vinovati, ci atmosfera, mentalitatea in care au fost educati. Conjunctura sociala este putreda in mare masura, iar nu sufletul oamenilor. Toti francezii joviali si draguti cu adevarat (nu doar conventional) sunt din Alsace, Champagne sau Paris. Tocmai m-am imprietenit cu o familie venita aici in vacanta, in Sud, si ma intreaba cum ma descurc "dans l'enfer du Sud". Oamenii sunt diferiti si aici, ca peste tot. Si la noi se vad diferente specifice intre moldoveni, ardeleni, banateni, munteni etc. Exista pretutindeni un spirit al locului, un ceva, un duh specific.

Sunt mai multe aspecte
 

Mai intai m-am lovit si eu de alte mentalitati aici si da, exista deja o paranoia in ceea ce priveste copiii. Si este dureros.
Spuneam de mentalitate: exista peste tot oameni de toate felurile si eu am avut ocazia in viata sa cunosc multe nationalitati. Vesticii (sau parte din ei), sunt mai retrasi, mai reci, mai duri. Se intampla lucruri aici care ma socheaza: de la oameni care traiesc ani de zile in case si nu-i stie nimeni, nici rude, nici preieteni, nici vecini, nici colegi de serviciu, la oameni care sfarsesc singuri prin spitale, aziluri sau...pe strazi, cu sau fara droguri, sau amokurile deja de la varste fragede. Pe toti acesti ii uneste un lucru: indiferenta celorlalti.
Sa nu stii ca o femeie care este sotia, sora, fiica, vecina, colega ta de serviciu a fost gravida (si nu o data) si nu exista niciodata copii (fiindca din imposibilitate de diverse naturi, mai ales psihica si materiala isi ucide copiii, sau ca traieste in conditii de mizerie crasa (cunoasteti boala psihica in care oamenii isi umplu casa cu gunoaie si lucruri inutile si nu pot face nimic?)?
Sa nu stii ca un tanar/copil se simte singur, n-are cu cine vorbi, este batjocorit de colegi, are probleme sufletesti si este singur (parintii nu stiu, nu au timp, etc., cei de la scoala la fel)?
Unde trebuie sa mai ajungem ca sa ne trezim?
Dintre vestici, cei mai sudici sunt mai sociali, mai prietenosi si mai deschisi (italieni, greci, spanioli), se ajuta, se cunosc cate un oras intreg unii cu altii si daca unul dispare se targe alarma si este cautat si ajutat.
Esticii sunt si ei (sau erau pana mai ieri) sociali, vecinii se stiau intre ei, se sunau, copiii se mai cresteau in comun, se ajutau.
Aici, in virtutea obisnuintei noastre romanesti (care la biserica se mai pastreaza, copiii sunt ai nostri, si ne ocupam in comun de ei), am facut greseala sa ma apropii de copii ai lor, sa le aranjez o caciulita cazuta pe ochi (aici parintii nu sunt asa grijulii si atenti, ci e mate libertinism in educatie si purtare cu copiii) si am fost atat de urat certata, de parca cine stie ce rau vrusesem sa comit. Eu iubesc copiii si culmea...si ei pe mine. Se apropie, imi vorbesc, rad cu gura pana la urechi etc.
De atunci am hotarat sa nu ma mai ating de vreun copil. Nici baby-sitting. Nimic.
Pe de o parte inteleg o anumita teama, dar o vad si exagerata. Adica eu ziceam ca mai vezi omul si il mai canteresti. Nu toti sunt raufactori, sau arata in acest fel. Poate gresesc.
In fine aici: fiecare pentru el.

Eu am plecat din tara si din cauza de oameni, de anumite dezamgiri.
Ziceam ca am sa ma apropii mai bine de straini si daca ei ma ranesc, macar nu sufar, ca nu sunt ai mei. Si asa este.
Totusi in izolarea si suferinta celor din diaspora am crezut ca este mai multa dorinta de intrajutorare si socializare, asa in felul nostru.
Daca pe straini nu stim sa-i abordam, macr pe ai nostri.
Am si prieteni localnici, dar zic eu ca sunt lucruri diferite.
Am auzit opinii de felul: ce-ti trebuie romani si in afara? dar si de felul: unii de ai tai te ajuta, tin cu tine, ai o comunicare, o usa deschisa.
Depinde si de la caz la caz. Sunt dintre cei care s-au aranjat deja bine, au situatie buna, prieteni, colegi de serviciu, bani, socializare in alt mod. Acestia nu mai au nevoie de comunitate romaneasca. Uita/fug si de limba, de oameni, de tot ce este legat de tara.
Sunt si dintre cei care (inca) n-au reusit, sau au greutati de toate felurile, care se simt singuri, nu s-au integrat din anumite puncte de vedere, nu au posibilitati materiale si care tind spre comunitate, spre biserica romaneasca, pentru ca sunt tristi si singuri. Nu uita limba, mai incearca sa socializeze.
Incerc sa ii incurajez putin si sa-i adun intr-un grup si in afara bisericii, in care sa isi mai redescopere zambetul si bucuria.
Este insa f.greu pentru ca...nu stiu de ce? Nu se misca, le e teama?
Exista doua aspecte care am observat ca-i sperie: 1. banii (da cum facem daca n-avem bani), 2. da, in afara bisericii? si daca parintele nu e cu noi (pai daca el inca are temerile lui si daca nu este "tatal" nostru pe pamant care "sa ne dea voie" (doamne, ca doar nu vroiam sa fac ceva impotriva lui Dumnezeu).

E tot mai multa teama, reticenta, nesiguranta.

E usor a (da cu pietre) cand nimic nu ai a spune
 

Doamne-ajuta!

Draga frate, in ultima vreme constat pe acest forum o anume agresivitate a celor care NU INTELEG. Eu cred ca, nici daca ai fi inteles cat de cat Miorita, nu s-ar fi justificat o abordare atat de aroganta. Nu intelegi nici poporul din care faci parte si nici limba materna. Nu-i nimic. Dar, de ce mai dai si cu pietre in ele? Te intrebi de ce nu evoluam. Sa-ti spun un secret. Evoluam. Doar cei care confunda poporul roman cu un biet decupaj urban nu observa. Nu-i bai. Nu depinde dainuirea acestui neam de parerile celor care anunta ostentativ ca NU INTELEG.

Doamne-ajuta!

laurschepsis, explica-mi si mie te rog Miorita si spiritul crestin.

Tari sunt multe, dar numai una este patrie
 

Nu vrei sa-ti explic si de ce ar trebui sa arati mai mult respect fata de cei care prin sacrificiul lor ti-au asigurat o patrie?

Ooooooooooooo
 

OOOOOO, dar la scoala ce-ai facut, fratioare, fratioare?

laur, desi nu am permisiunea ta, imi iau asa un avant pedagogic sa-i explic colegului nostru "Miorita". Am predat-o de vreo mie de ori de-a lungul anilor si chiar ma pricep sa o explic cum trebuie. Uite-asa, defect profesional...

Ciobanul moldovean nu s-a luptat contra punerii la cale a omorului adus lui la cunostinta de biata mioara suferinda (de durere sufleteasca, ca doar de aceea nu mancase de trei zile si plangea intruna!) din cateva motive crestine simple.

Stia ca viata si moartea stau doar in puterea lui Dumnezeu. Puteau ceilalti doi baci sa puna la cale cate omoruri ar fi vrut. Daca nu era voia Domnului ca baciul moldovean sa moara astfel, atunci planurile lor nu se implineau in veci! Dimpotriva, daca voia Domnului era ca el sa-si afle astfel sfarsitul, orice impotrivire din parte-i era inutila, pentru ca in toate voia Domnului se implineste! Cum spunea Solomon: "Calul este pregatit pentru ziua de razboi, dar biruinta vine de la Domnul!"

Crestin fiind, autentic, cu sufletul si viata incredintate in mainile Domnului, ciobanul moldovean stia ca nu se poate impotrivi, dar in acelasi timp era linistit ca cei doi nu au nicio putere asupra lui fara voia Domnului.

A lasat doar testamentul acela superb al fiintarii in toate asemeni cu natura creata de Domnul, ca slava intru cele ale Ziditorului lumii.

Marturisire sfanta de credinta este aceasta balada! Crezul nostru exprimat popular in mai bine de 1000 de variante!

Sper din toata inima sa-ti fi fost spre ajutor "lectia" de literatura !!!:26:

Sa fii iubit !

ce o fi insemnand "evolutie" in acceptiunea dumneavoastra ...
 

maleabilitate, nu "maniabilitate" ( caci maniile ne departeaza de adevar hat, departe!)

... Limba romana este extrem de bogata. %a chinui de foarte multe ori sa gasesc echivalent in franceza pentru cuvinte si expresii de-ale noastre si nu exista, pur si simplu ... Traduceti, va rog, "dor", in rice limba vreti, sau "a iubi" cu sensul lui din limba romana. Franceza are "aimer" care inseamna deopotriva "a iubi, a placea, a aprecia". Iata dintr-odata trei cuvinte romanesti pentru unul singur in franceza. Ma straduiesc sa traduc cuvantul "minte" (ca substantiv) dintr-un context de-al lui Dan Puric. Pe cati francezi am testat variatele, niciuna nu da sensul spiritual cu care l-a incarcat carturarul roman in limba lui crestina.

substantiv ............. verb
solutie - a solutiona
culoare - a colora
sarpe - a serpui
lene - a lenevi
bautura - a bea
sudoare - a asuda

si alte mii de exemple !!!!!!!!!!!!!



Sper ca acum ati inteles de ce nu evoluam!

Pace, gand curat si inima senina!

Daca ai timp poate continui cu explicatiile si trimiterile la sursele care ne spun ca UN CRESTIN AUTENTIC trebuie sa se impace cu ideea ca nu are rost sa opuna rezistenta. Deasemenea conform "traditiei" de care nu stie nimeni de fapt , trebuie sa ramina pasiv in timp ce i se ia viata.

Tu de ex de ce n-ai ramas in Romania?

Nu stiu unde locuiesti. Mesajul tau imi aminteste de ceva ce am vazut cand nu stiam de regula nescrisa: nu atingi copiii altora. Eram cu copilul meu in parc si se juca cu o fetita mai mare decat el. La un moment dat ea a sarit de pe o rampa si nu s-a mai ridicat de pe pamant. Se tavalea de durere in mizerie: isi rupsese piciorul. Am vrut sa ma duc sa o ridic, dar o prietena mi-a suierat "nu te apropia". Am fost uimita: intr-adevar nici un om nu s-a apropiat la mai mult de un pas de fetita. Cineva s-a dus sa o anunte pe mama ei care era pe terenul de sport. Mama a venit si a ridicat-o in brate.
(In Romania nu era asa: mai prindeai si copilul altuia, cand cadea)

HOPA! Dintr-o data sf. parinti au dreptate? Nu spuneai tu ca gresesc? (Chiar daca evident nu i-ai citit, desigur :))) ).

1. cand tu o sa precizezi SURSELE CRESTINE de unde ai preluat ideea aceea ca orgasmul este gustarea raiului, pe alt topic? Pentru ce sustine LapetiteMoc exista argumente.. dar pentru ce postezi tu cu orgasmul ca rai, NU. (Poate doar la musulmani, ti-am mai spus)

2. Intrebarea "de ce n-ai ramas in Romania este grosolana si deplasat. Nu are nici o relevanta in discutia despre Miorita!
Este un argument "ad hominem", specific discursului tau. (Ti-am mai explicat ce inseamna.. nu ai contraargument, ataci pe cel cu care discuti).

Unul din numele diavolului este Satan, care se traduce Despartitorul. I-a despartit pe oameni de Dumnezeu (i-a ispitit sa se orienteze spre creatie, sa o prefere scotandu-L pe Creator din inima lor) si apoi s-a straduit sa-l desparta pe om de om. Scopul lui suprem este ca omul sa ajunga in starea de izolare ultima, de singuratate eterna care se numeste Iad. Este negatia perfecta a scopului initial pentru care Dumnezeu l-a creat pe om.

Toti oamenii vor sa socializeze, este din fire asa. Chiar si cei mai retrasi si mai timizi au nevoie de prieteni. Oricine vrea sa iubeasca si sa fie iubit la randul lui. Dar exista cineva care pune piedici de tot felul, diavolul care a refuzat dintru inceput iubirea divina... El este sursa egoismului, a mandriei care te face rau, a invidiei si a pizmei. El este cauza a tot ce se intampla rau in tara asta si nu numai la noi. Dar la noi are voie sa loveasca mult mai tare ca in alte parti pentru ca aici este credinta mai tare, aici are el de pierdut mai mult. Aici copiii sunt promisi Lui Dumnezeu inca din pruncie si pe noi ne uraste cu cea mai puternica ura!

Eu m-am mutat intr-o cu totul alta zona a tarii, la 800 km departare de locurile natale si mi-am lasat prietenii acolo. Ba unii au plecat si ei in alte orase, in alte tari indepartate... Asta e viata. Insa ulterior nu mi-am imaginat ca va fi atat de greu sa-mi fac noi prieteni. Nu amici si tovarasi de mers la bere, ci prieteni. Si am invatat in timp ca aceste prietenii sunt tot mai rare, dar totusi se intampla din cand in cand. Desi sunt o persoana sociabila, rar intalnesc oameni cu care sa leg relatii profunde. Daca e sa se intample, se intampla, cum zice sotia mea.

Pana si timpul e impotriva noastra, caci noua ore pe zi esti la lucru si dupa aia mai ai de rezolvat si treburile casei, mai ai de ingrijit si copiii, cand sa te mai intalnesti, cand sa mai socializezi?... Bine ca avem macar posibilitatea de a comunica macar prin telefon cu cei dragi care sunt departe, foarte departe.............

Aceasta lege "nescrisa" a occidentului e ridicola, absurda si cruda...si totusi ne confruntam cu ea zilnic.. am obosit!!!!!!!

Daca as spune ca e important sa dam mai multa crezare cuvintelor Scripturii "cautati mai intai Imparatia Cerurilor..." as fi considerat un om invechit, rupt de realitate. Probabil mi s-ar spune cum sa caut Imparatia, cand nu am o slujba sigura? Si paradoxal, chiar si acesta ar fi un motiv de a cauta Imparatia. Noi ne afundam prea mult in lume. Daca am iesi in lume avandu-L in noi pe Dumnezeu, am avea raspunsuri la toate si rezolvari la toate problemele. Asta face lumea Sofia, iti rapeste farmecul vietii, te vrea pierdut, adica un om care are neincetat griji lumesti.

Legat de socializare, si noi am devenit selectivi. Ne dorim sa fim prieteni doar cu o anumita categorie din umanitate. De multe ori ne spunem, nu am de ce sa ma imprietenesc cu X, caci nu am nimic in comun cu el. Oare asa sa fie? Cred ca nu cuvintele au saracit in astfel de situatii, ci noi cei care le purtam.

Eu nu ma intreb unde merge omenirea. Intrebarea mea este unde duc eu umanitatea din mine.

limbile lumii
 

LapetiteMoc, acum da-mi si mie voie sa dau glas (de)formarii mele profesionale. Am studiat lingvistica generala. Am vazut exemple de gramatica si semantica din nu stiu cate limbi ale globului (unele al caror nume nici nu il cunoaste majoritatea lumii), si exista in toate fenomene atat de interesante si o bogatie atat de mare de expresie! In fiecare limlba exista si lucruri specifice, constructii sau expresii greu de tradus, dar in limba in care incercam in van sa le traducem bine exista alte expresii care sunt intraductibile in prima limba.

Dor: exista in germana (Sehnsucht), in engleza (longning). Ce-i drept, in franceza nu exista un echivalent. Franceza (culta) este o limba care a fost mult rationalizata de academia franceza in sec. al 17-lea, si de atunci anumite cai sunt inchise, si este mai putin poetica. Insa este o limba extrem de bogata si cu multe posibilitati, insa mai ales pentru proza - de altfel limba romana a luat multe cuvinte din franceza in sec. al 19-lea, fara de care nu ne-o mai putem imagina astazi. Cuvantul maleabilitate pe care il citezi la inceput este un exemplu foarte bun.

Sunt insa de acord cu tine ca SI limba romana este o limba bogata, cu multe posibilitati de exprimare, si rationale, si poetice. In plus, este o limba liturgica de vreo trei secole, ceea ce ii da un avantaj asupra limbii franceze care este liuturgica numai de vreo 60-70 de ani (de cand se slujeste liturghia ortodoxa in franceza, iar apoi, dupa Vatican 2, si mesa catolica).

Inteleg reactia lui The Fallen pentru ca si mie imi repugna orgoliul national si exagerarea 'spiritului mioritic', insa si el exagereaza.
Citesc si eu acum 'Cine suntem' de Dan Purec si mi se pare interesant, este un om destept si spune lucruri frumoase (nu originale, pana unde am citit), dar sunt impartita intre interes si scepticism. O fi existand acest spirit romanesc crestin, de care si vorbeste si Steinhardt drag inimii mele, insa dupa comunism nu stiu cat a mai ramas din el. Mai bine sa vedem spiritul crestin, profunzimea si bunatatea acolo unde le gasim, fara sa tragem granite nationale. Sa luam de peste tot ce este bun.

Da, sunt exagerati si aici cu atingerea copiilor altora, din cauza pedofiliei de care s-a vorbit atata. ESTE un fel de paranoia.
Ce este trist este ca pedofilia a existat dintotdeauna, dar pe timpuri nu se vorbea despre ea, era tabu. Daca un copil acum 50, 60 de ani spunea ca un unchi i-a facut niste chestii ciudate, nimeni nu il credea.

Fatalitatea nu are nici o legatura cu poporul roman
 

Doamne-ajuta!

Draga Andrei, foarte pe scurt, pentru ca a inceput o noua saptamana de lucru, pot, cu voia doamnei profesoare, sa-ti spun ca notiunea de fatalitate nu este din perimetrul credintei crestine. La limita, daca vrei, o putem cantona in acest spatiu doar alaturand-o explicatiilor despre deznadejde, la rubrica "asa, nu". In schimb, daca incercam sa discutam despre nadejde, unul dintre cele trei resorturi prin care ne raportam la Dumnezeu (nadejdea, credinta si iubirea) atunci firul intelegerii ne conduce catre o abordare a credintei in Dumnezeu de pe o pozitie care recunoaste in Creator pe Cel care stie ce e mai bine pentru tine. Domnul nostru Iisus ne atrage atentia, in preambulul dezvaluirii rugaciunii de capatai, Tatal nostru, sa nu insiruim vorbe fara rost, ci sa spunem aceasta rugaciune atot cuprinzatoare pentru ca Tatal nostru stie mai bine ce ne trebuie si ce nu. In afara acestui adevar fundamental te plasezi in afara lui Dumnezeu. Este adevarat si faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos ne invata sa indraznim sa cerem. Dar trebuie sa intelegem aceasta invitatie la rugaciune punctuala in contextul prezentat mai inainte si spus atat de frumos si de Sfanta Maica a Domnului: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau".

Deci, ceea ce a spus atat de clar doamna profesoara mai sus este nu numai o interpretare cat mai rezumativa si cat clara a capodoperei Miorita, dar este si una riguros corecta din punct de vedere crestin.

Acum, draga frate, in legatura cu cealalta nelamurire a fratiei tale, daca un crestin trebuie sa opuna rezistenta sau nu in fata pericolului de a i se lua viata, ma mir ca nu te-ai gandit la cata rezistenta a opus Sf. Stefan cand era lapidat. Mai mult chiar, adu-ti aminte de Domnul nostru, Iisus Hristos, Mielul bland, care a acceptat crucificarea (rusine suprema la vremea aceea) si toate umilintele ce au precedat-o fara nici cea mai mica retinere. Moartea martirica a Sf Apostoli Andrei, Pavel si Petru, ca sa enunt doar pe cele mai cunoscute sunt argumente cat se poate de cunoscute. Si lista poate continua.

As mai face referire la un aspect pe care l-am intalnit in ultima vreme. Este evident ca daca, de exemplu, langa tine cineva este in pericol nu inseamna (in lumina celor scrise mai sus) ca ne facem cruce si asteptam ca drama sa se consume cu intelegerea gresita ca aceasta a fost voia lui Dumnezeu si ce rost are sa ma amestec eu. Intervii, fara nici cea mai mica retinere pentru ca asa e omenesc si crestin si firesc, sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Extrapoland exemplul, la nivel de popor, evident ca iti faci cruce, pui mana pe arma si, cu Dumnezeu inainte, iti aperi familia si tara. Doar nu o sa lasi fortele raului sa volatilizeze o constructie atat de minunata, poporul tau, alcatuita si ocrotita in timp de Dumnezeu. Ce va fi in final, ca vei muri sau vei trai, ca vei birui sau vei fi infrant, aceasta va fi indubitabil voia Domnului si o vei intelege. Gandeste-te ca Stefan cel Mare a ridicat cate o biserica sau o manastire dupa fiecare victorie, dar si cand a fost infrant. Iov a multumit lui Dumnezeu si cand a primit si cand i s-a luat.

Asadar, draga Andrei, Miorita, fabuloasa creatie a neamului nostru, este si un minunat Crez al romanilor (inca o data subliniez, este vorba de poporul roman in esenta sa, in profunzimea sa, in dimensiunea sa care a strabatut miraculos timpul). Nu are nici o legatura cu fatalitatea decat in masura in care confundam deznadejdea cu nedejdea, adica rasturnam si des(fiintam) ortodoxia.

Doamne-ajuta!

Parintele Galeriu: http://www.crestinortodox.ro/predici...inutul-gadarei

Nu noi suntem judecatorii; unicul e Domnul si Judecatorul si Ziditorul nostru. De aceea, o si mai staruitoare rugaminte si ardoare indeamna cugetul nostru sa luam aminte la ceea ce ni se descopera in aceasta dumnezeiasca Evanghelie, aceasta taina, mister al raului, care ne priveste si pe noi. Caci “vai celui singur”, zice Inteleptul la Cartea Pildelor. Nici demonul nu vrea sa ramana singur, si de aceea ne ispiteste, sa aiba si el, daca vreti, partizanii lui. In singuratatea, in unicitatea raului lui. Si ne priveste, deci, pe noi.

Doar un cuvant, inca: IDENTITATE
 

Doamne-ajuta!

Prea multi, in ultima vreme ne indeamna sa renuntam a mai cultiva valorile nationale. Media abunda in mesaje care sa ne convinga ca suntem un popor de nimic. Foarte rar mai vine cineva si mai spune si un cuvant frumos despre romani. Si asta, pe mine ma doare. Zilnic, mai mult sau mai putin direct ni se sugereaza sa renuntam la specificitati nationale si sa "evoluam". Adica, sa invatam sa ne aliniem la noile valori si sa le lasam in uitare cele care ne-au tinut in viata pana acum. Daca spui un singur cuvant despre Miorita esti desuet. Daca mai amintesti si de Mesterul Manole si Eminescu esti deja nationalist orgolios. Cand evoci pe Brancoveanu si iti tremura glasul ajungi sa fii plasat in categorii patologice. Dan Puric, pentru ca "isi permite" asa ceva este catalogat de catre noua intelighentie, extremist mistic. Aceeasi reteta stalinista: amputeaza-i unui popor trecutul si te va lasa sa-i construiesti viitorul. Pana atunci, denigreaza, denigreaza, denigreaza ca pana la urma ceva s-o prinde. Este din ce in ce mai greu sa vezi Romania profunda (ca tot am amintit de Dan Puric) cand zilnic, pe toate canalele se toarna straturi de noroi peste ea. Numai ca, peste ani, cand vor da toate aceste mizerii de o parte ca sa vada daca in sfarsit ne-am sufocat, vor constata ca pacientul este inca in viata si culmea, si-a pastrat cu credinta IDENTITATEA (imaginea ii apartine tot lui Dan Puric).

Doamne-ajuta!

Este adevar in ce spui!
Eu ziceam numai de exagerari.

Doamne-ajuta!

Ma bucur, sora Fani, ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Stiu ca am insistat (exagerat, poate) pe cateva idei. Imi cer iertare ca am scris atat de mult. Nu am dorit asta, dar nu am reusit sa fiu mai concis.

Doamne-ajuta!

Da. cam asa este..
Sunt curioasa la ce concluzie s-ar ajunge daca s-ar cerceta adevarata nationalitate a celor care imping cultura romana catre standardul de nivel european :)).
Chiar cand ni se spune ca avem o traditie pe care trebuie sa o pastram, este vorba de o traditie golita de continut, fara substanta.

Mi se pare pe undeva firesc ca unii sa agreeze Miorita.
Bunicii mei erau tarani. Cand eram foarte mica, imi amintesc.. inca aveau razboi de tesut. Bunica avea costume populare facute de ea in tinerete. Tesute si brodate de ea. Multe din lucrurile din casa erau facute de ea. Totul dainuia. An dupa an mergeam acolo.. nimic nu se schimba: nici casa, nici gradina, nici rutina zilnica.. Ei nu incepeau nimic fara "Doamne ajuta!" si spuneau adesea "Doamne, multumescu-Ti".
In ziua de astazi este atata alergatura si imprastiere a devenit imposibil sa te regasesti pe tine, cu atat mai putin probabil sa-ti regasesti originile.

erata: ca unii sa NU agreeze Miorita