Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?
 

Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.
Acum ma intreb:
Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.
Si totusi n-a avut liberul arbitru.
Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum? A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.
Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau?
Nu prea inteleg.

Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit?
Pana la urma ce a adus pentru om aceasta jertfa, in afara de Legea cea noua?
Si de ce n-a ramas cu noi, printre noi, ca fiinta?
Poate Tatal a crezut ca omul va putea sa priceapa fara prezenta Fiului ca atare, a crezut ca omul este suficinet de tare si cuprinzator la minte.
Atunci, acum 2000 ani, oamenii veneau la El, cereau, intrebau, El le facea minuni, ii ajuta, ii invata. Fiind intre ei, oamenii il priveau ca pe unul de-ai lor si le era bine.
Acum se pare ca nu pot, ca nu le este bine fara EL aici?
Cred ca omul nu a fost si nu este pregatit sa se descurce singur, numai prin credinta lui, fiinta Lui ii lipseste.

Daca Iisus ar fi spus: "Tata, omul nu este pregatit, nu pot sa-l las si sa plec."
Si ar fi stat sa puna ordine in lume?

Draga sofia,
toate intrebarile tale isi au raspunsul in Sf Scriptura si in scrierile Sf parinti, si aici pe forum ai primit raspunsuri. dar trebuie sa fii deschisa sa le primesti, nu sa le respingi daca nu iti convin, crezand ca stii tu mai bine. Incearca sa vezi ce anume te impiedica sa le primesti, poate ai anumite resentimente fata de Dumnezeu, poate consideri (in sinea ta) ca te-a nedreptatit, etc. Te rog sa ma ierti daca te am suparat sau daca gresesc.

Nu s-au dat astfel de raspunsuri aici pe forum.
Nu stiu mai bine, dimpotriva nu stiu si nu inteleg si discutiile de aici imi nasc noi nelamuriri si intrebari.
N-am resentimente fata de Dumnezeu, sunt impacata cu EL, pentru ca sunt asa cum m-a facut EL, nici mai buna, nici mai rea. Voi sunteti mereu nemultumiti de oameni si vedeti numai pacate in jur. Asta ma nedumireste si ma intristeaza.
Eu nu pot sa va inteleg pe voi. Ce vreti voi de la om de fapt din punctul de vedere al credintei?
Voi va simtiti puternici, atoatestiitori, pregatiti sa va descurcati numai cu scripturi, fara preoti, fara scoli, fara cateheza. Eu nu.
Consider ca omul ar mai fi avut nevoie de Fiu aici pe pamant, pentru nu poate patrunde credinta asa numai la modul imaterial si filozofic. Ne inglodam in intrebari si presupuneri tot timpul.
Ca sa ma intelegeti mai bine.
Si pierdut pe mama sau tatal tau omenesc. Stii ca s-a dus la ceruri, ca este acolo si te ajuta de acolo. Dar tu mai aveai nevoie de ea/el pe pamant, langa tine.

Draga Sophia, Domnul este cu noi. Trebuie numai chemat, intrebat, rugat...Dumnezeu ne-a creat ca sa ajungem ca El, sa ne bucuram intru El, adica sa ne mantuim. Dar Dumnezeu nu poate sa ne ajute uneori pentru ca El se loveste de incapatanarea noastra, de ego-ul nostru, de ne-dorirea noastra. Nu poate sa ne mantuiasca fara voia noastra.
Eu apreciez sinceritatea ta si modul tau firesc de a pune intrebari.

Ma intreb daca o sa-ti raspunda cineva la intrebari.

Nu vorbim in aceeasi limba (in sensul ca nu avem aceleasi notiuni!)
Tu vorbesti despre Dumnezeu, Iisus, pacate, jrtfa, mantuire... dar umpli aceste cuvinte cu ce sensuri vrei.
Tocmai pentru a evita confuzii exista scrierile sf. parinti.
Citeste Dogmatica Sf. Ioan Damaschin, Terapeutica Bolilor Spirituale de Jean-Claude Larchet..
pe net (un site bun pt. ca raspunde celor veniti din alte confesiuni! partea de apologetica):
http://www.ortho-logia.com/

cred ca multi se afla pe forum tocmai pentru a afla lucruri in plus

Pai cum adica nu avea liberul arbitru? Sophia, hai sa o luam altfel. Ti se intampla cateodata sa faci ce trebuie si nu ceea ce vrei? Tu intotdeauna alegi ceea ce este mai bine pentru tine personal fara sa te gandesti la altfel, fara sa lasi de la tine cateodata ca sa le fie la altii bine? Si daca faci asta, inseamna ca nu ai liberul arbitru? Eu nu cred. Bineinteles ca Hristos a venit stiind ceea ce va trebui sa faca, chiar daca asta implica suferinta. Sigur ca putea sa aleaga alt drum, sigur ca, Dumnezeu fiind, putea sa se dea in laturi. Dar nu, si aici sta imensitatea jertfei: sa fii total nevinovat, si totusi sa iti dai viata pentru niste oameni care nu te cunosc, nu vor sa te cunoasca si nu te vor, poate. in speranta ca astfel vor vrea sa te cunoasca.


Ne-a adus iertarea pacatului stramosesc si posibilitatea mantuirii. Bineinteles, pacatul stramosesc nu este iertat automat -- trebuie sa crezi si sa te botezi. Si mantuirea la fel, nu vine automat, trebuie sa crezi si trebuie sa lupti si sa lucrezi ca sa o poti obtine. In comparatie cu inainte de a veni Mantuitorul cand oamenii pur si simplu nu se puteau mantui, chiar drepti fiind. Asta ne-a adus Mantuitorul Hristos, si Legea cea Noua nu este altceva decat calea spre mantuire.

Serios? Oamenii din acea vreme Il priveau ca pe unul de-al lor si le era bine? Si atunci de ce a fost rastignit?
Tocmai fiindca avem liberul arbitru, de asta a plecat Mantuitorul. Daca nu ar fi plecat noi ar fi trebuit sa credem fortat, si nu de buna voie.

Cui ii lipseste ce? Omul singur nu poate face nimic, si de asta exista pronia cereasca, adica purtarea de grija a lui Dumnezeu. Stii povestioara cu pasii pe nisip? Daca nu, pot sa o scriu aici si ai sa vezi cum functioneaza.

Da, stiu povestioara cu pasii pe nisip si mai stiu si altele.
Mantuitorul a venit sa indeplineasca niste scripturi, ceva ce era deja scris undeva, decis de Tatal.
Ma intrebam daca El ar fi putut sa aleaga alt drum pentru om , nu pentru a se salva pe el neaparat.
Daca oamenii nu-L priveau ca om, ar fi avut teama si respect si nu-l condamnau la moarte. Asa, au zis ca ce le e Baraba, ce le e Iisus. Tot acolo, tot om.

Spuneam ca omului ii lipseste ceva, dar nu neaparat spiritual. De acord, Dumnezeu este sus, este mereu cu noi, nu asta neg eu. Omul are nevoie de ceva in carne si oase mai presus de el. Nu este pregatit sa se corecteze numai prin el si prin credinta, nu este capabil. Se autodistruge.
Zice: "Cu Dumnezeu inainte", isi face semnul crucii si se duce la razboi.
Nu are puterea sa se opreasca de la sine si sa spuna: "Stop, ce fac eu aici? Distrug lumea?"
Cel mai mare credincios si calugar, preot si ce vreti voi stie si n u vrea sa faca ceva impotriva credintei. Dar daca ii se cere, face ascultare.
Nu spune: nu ma duc, nu fac, nu este de la Dumnezeu.
Daca toti militarii ar face asta, n-ar mai fi razboaie. Si or fi destui militari credinciosi (indiferent de religie).
Omul este slab, nu stie ce-i de la Dumnezeu si ce nu. Calugarul, preotul, oricine este om face si rau, mai ales daca este fortat.
Iisus era cu ei si i-a oprit: nu dati cu piatra in femeie, nu faceti aia, faceti asa. Acum ei nu mai stiu, nu-i mai opreste nimeni...

Potrivit modului nostru de a vedea lucrurile, la nivelul fiintei umane s-a produs o grava mutatie. Nu mai pogoram mintea in inima, dupa cum ne invata intreaga traditie patristica, ci incercam a ridica inima la nivelul mintii. Chiar daca, in ambele cazuri le tinem impreuna, nu e totuna. Ceea ce noua ni se arara a fi pogorarea mintii, ca smerire a ei, este de fapt, in mod antinomic, urcus de la o treapta a intelegerii, la una si mai inalta.

Sophia, acel "ceva in carne si oase mai presus de el" este Sfanta Euharistie. Nu primim noi, atunci cand ne impartasim, Trupul si Sangele Domnului? Il primim, intr-un mod mai presus de noi. Hristos este prezent pana la sfarsitul veacurilor, in Biserica Sa, in mod tainic, negrait, insa lucrator. De ce nu-l lasam pe Hristos sa lucreze in mod tainic mantuirea noastra in propriile inimi?

Parintele Galeriu raspunde la toate aceste intrebari dificile in lucrarea sa de doctorat: http://www.scribd.com/doc/3064730/pr...i-RASCUMPARARE . Ti-o pot trimite in format doc daca vrei intr-adevar sa afli raspunsurile detaliate.

Este natural sa-ti pui problemele acestea; toata lumea a avut si are aceste dileme, insa putini cauta serios raspunsurile la Sfintii nostri Parinti si putini au curajul sa se intereseze.

Este important sa stii ca Fiul S-a intrupat din dragoste pentru creaturile Sale, nu din necesitate. Daca nu ma insel, unii catolici sustin teza necesitatii in opera de Rascumparare. Scrie in NT la Ioan 10, 17-18:

"Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu."

Iata liberul arbitru, iata vointa Tatalui din iubire, iata si ascultarea Fiului care a binevoit sa se smereasca pe Sine si sa Se coboare la nivelul omului, ca sa ridice apoi omul in sus, spre Dumnezeu. Iubirea, smerenia, ascultarea sunt modelul nostru de viata desavarsita, model pe care unii ingeri nu au vrut sa-l urmeze (iarasi avand posibilitatea sa aleaga) devenind astfel opusi intentiei divine: plini de ura, mandri si neascultatori.

Inca ceva, caci multi nu stiu: Iuda a avut posibilitatea sa nu-L vanda pe Iisus. Iuda nu a fost predestinat sa comita pacatul! Diavolul i-a cernut, i-a incercat pe fiecare, insa daca nimeni nu L-ar fi tradat, Dumnezeu ar fi gasit alta cale sa implineasca jertfa si rascumpararea umanitatii. Ce crezi, ca Dumnezeu este limitat la o singura posibilitate de a implini profetiile? Nu.

Hristos a luat asupra Sa si pacatele viitoare, nu numai pe cele prezente si trecute. Si dupa inaltare El ne-a trimis Duhul Sfant in acelasi timp, dar Hristos este prezent in Biserica Sa prin Sfintele Taine! Este prezent in inima omului care se roaga, impreuna cu Tatal, prin Duhul Sfant. Poate alte confesiuni crestine cred ca Dumnezeu e undeva departe in spatiu si ca ne vom intalni cu El dupa moarte, insa nu si ortodocsii. Omul primeste promisiunea mantuirii inca din timpul vietii, prin credinta in Iisus Hristos, prin speranta (nu avand certitudinea) si prin iubirea care acopera multime de pacate. Imparatia Lui incepe aici si acum, nu numaidecat dupa momentul exitus.

Nu avea cum! Daca Iisus ramanea nu mai era vorba de liber arbitru!
Uiti de cealalta forta: vrajmasul! Ei ambii trebuie sa fie prezenti doar in Duh. Cum vrajmasul are interzis sa intre fizic in lumea noastra probabil asa trebuie sa respecte si Dumnezeu (asa ar fi logic, parerea strict a mea!).
Daca Dumnezeu ar fi prezent fizic cred ca alalaltu ar sari ca ars ca trebuie dezlegat si el! Altfel alegerea omului ar fi inegala!

Sa ma ierte Dumnezeu daca am scris vre-o prostie!

:13:
Iuda putea sa nu-l vanda pe Iisus? Pai daca trebuia sa respecte scripturile.
Iisus singur a spus si a stiut asta. EL a stiut totul dinainte, de la cap, la coada.
Trebuia sa se intample asa cum a fost scris.
Nici acolo nu a existat liberul arbitru.
Singurul care ar fi trebuit sa-l aibe (Fiul), si asta este intrebarea mea, nu l-a folosit. Ar fi putut poate sa faca altceva ca sa indrepte omul.
A fost bun, a iertat si s-a jertfit. Si omul n-a invatat mare lucru din asta.
In rest nu stim nimic.
Pacatele viitoare daca le-a luat? Pai ele inca exista gramada. Raul mai exista, pacatele mai exista, oamenii sunt rai si nu asculta.
Acum ce spune Sergiu cu vrajmasul, iar nu stim si are si mai putin sens si explicatie.
Exista o permanenta lupta intre Bine si Rau.

1.In primul rand cand vorbim despre persoanele Sfintei Treimi, vorbim despre unitate de fiinta. Avnd aceeasi fiinta sunt de aceeasi vointa. Fiul in gragina Ghetsimani nu se manifesta ca o persoana omeneasca a carei vointa pote fi contrara celei dumnezeiesti. Pe aceast tema Sfantul Maxim Marturisitorul a scris pagini de teologie.
2.Ca dovada ca Dumnezeu nu ne anuleaza libertatea. Exitenta pacatului in lume este o doda ca noi nu suntem niste obiecte pentru Dumnezeu, ci persoane care se pot manifesta liber.
3.A mers sa ne gateasca loc dupa cum a fagaduit. Nu ne-a parasit ne-a dat un Mangaietor si este prezent in alt mod-tainic

Nu "a urmat", uiti ca El le-a si scris! Sfanta Treime a existat inca inainte de crearea lumii. Prin Scriptura El a lasat ca noi sa stim si astfel sa-L recunoastem.

Nu "a urmat", uiti ca El le-a si scris! Sfanta Treime a existat inca inainte de crearea lumii. Prin Scriptura El a lasat ca noi sa stim si astfel sa-L recunoastem.

@Sofia: Eu as vrea sa inteleg de ce iti pui tu aceste intrebari? simti ca aflarea raspunsurilor te-ar ajuta in vreun fel? in ce fel anume ai vrea sa te ajute? ce iti doresti sa ti se intample prin aflarea acestor raspunsuri?

Raspunsul la aceste intrebari nu este indispensabil oricui. Oamenii pot trai, pot fi fericiti, pot iubisi se pot mantui fara a cunoaste aceste raspunsuri. De ce doresti sa le cunosti?

Raspunsul tau la aceste intrebari ma va ajuta sa iti raspund la ale tale.

@Sergiu (floricica si albinutza): de ce crezi ca vrem sa stim ce nu ni se cuvine sa stim? Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa stim, de ce ne-ar fi dat Scripturile? Nu incercam sa cunoastem nimic din ce nu e in Scripturi, ci doar ce scrie acolo, toate intrebarile de pe acest topic adreseaza ceea ce scrie in Scriptura si in Sf. Parinti, nu speculam din capul nostru.

Numai un om curajos poate rămâne credincios !
 

Curajul este intim legat de credinţă, numai un om curajos poate rămâne credincios până la capăt. De multe ori , credinţa este încercată şi întărită prin aceste acte de curaj. Este curajos cel ce crede în Dumnezeu, într-o lume care Îl neagă pe Dumnezeu, este curajos cel ce refuză câteva ore de odihnă şi prefeqgă să se roage în Biserică , este un curajos cel care afirmă dreptatea lui Dumnezeu în faţa nedreptăţilor lumii.
Curaj, mult curaj fraţilor !

Vorbeam la modul general. Eu uneori imi pun intrebari legate de Dumnezeu raspunsul la care stiu sigur ca nu tine de ce ar trebui eu sa stiu. Adica ma bag unde nu ar trebui. Sunt lucruri care le vom afla abia in partea cealalta, sau poate nici macar acolo. Uneori nu ma pot abtine si iar mai calc prin strachini :10:

@Sergiu: nu cred ca dai prea mult prin strachini, personal nu imi pot imagina care ar fi acele cunostinte pe care nu ar trebui sa le avem pana anu ajungem dincolo. da-mi un exemplu la ce te referi.

E vorba in general de lucruri care tin de Dumnezeu si nu stiu daca se cade sa ma gandesc la ele. De exemplu te intrebi uneori ce inseamna energie necreata. Daca nu e creata de unde a aparut? Care este esenta lui Dumnezeu? Pentru ca noi ce stim acum (ca si cunoastere) simt ca ni s-a dat in stricta corespondenta cu capacitatea noastra de a intelege si specificul creierului nostru.

E interesant ca pui problema asa, ai perfecta dreptate. Dar omul nu are numai creier.

Cred insa ca problema descrisa de tine nu-l ofenseaza pe Dumnezeu si este mai mult de natura filosofica. Cel care o adreseaza destul de bine este Blaga (daca vrei pot sa caut exact in ce lucrare si sa-ti spun) si e dezvoltata de un sociolog-filozof contemporan (daca te intereseaza iar iti pot spune, dar stilul lui e dificil de inteles).

Blaga pune problema "rezonantei" cu universul, mergand pe ideea ca misterele acestuia ne sunt transmise prin ceea ce noi numim revelatie. Chiar si prin revelatie, fara sa faci apel la logica, ratiune si multe lecturi, poti ajunge la cunoasterea adevarata. de fapt DOAR prin revelatie poti ajunge acolo, pentru ca pe drumul celalalt nu ajungi niciodata la capat si in general daca avansezi o faci cu pasi mici.

Energia necreata poate fi chiar Dumnezeu, pentru ca el nu a fost creat, fiind etern si universal, si este sursa primara de energie a universului. El este energie. Cred insa ca Blaga pune problema putin diferit.

[COLOR=black][SIZE=3]

Citat:

În prealabil postat de Sophia Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.[/COLOR]

[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Am găsit răspunsuri la aceste probleme in scrierile sf Maxim Mărturisitorul in Filocalia a II-a. Le-am rezumat după puterile mele.[/SIZE]
[SIZE=3]Nimeni nu cunoaste Prea sfanta Treime asa cum este Ea, pentru ca nimeni nu este cum este Aceasta. Noi cumoastem ce este omenitatea, pentru ca santem oameni, nu cunoastem insa ce este existenta Sfintei Treimi.Precum nu putem privi la soare asa nu-l putem cunoaste pe Dumnezeu insusi. [/SIZE]
[SIZE=3]Toate lucrarile Sfintei Treimi sunt comune intregii treimi, afara de intrupare care este proprie numai Fiului. [/SIZE]
[SIZE=3]Cuvantul s-a facut fiinta mai presus de fiinta, dând firii un alt principiu al facerii si al nasterii, concepand si ca o samanta propriul trup, caci cea care-l nastea era si fecioara si maica, înoind firea prin intalnirea celor opuse. [/SIZE]
[SIZE=3]Intruparea s-a facut mai presus de oameni, fiindca s-a petrecut dumnezeieste, fara barbat, si s-a facut dupa oameni, prin legea zamislirii si dezvoltarii in pantece femeiesc. [/SIZE]
[SIZE=3]1 Tim 3.16 “Dumnezeu S-a arătat în trup (la nastere), S-a îndreptat în Duhul (la botez), a fost văzut de îngeri (in moarte), S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă. [/SIZE]
[SIZE=3]Intruparea e desavarsita, Cuvantul luand la nastere suflet intelegator si trup din trupul nostru. Cuvantul cunoaste o intreita nastere: [COLOR=red]cea din trup, cea din botez si cea din inviere [/COLOR](Sf. Grigore Teologul) la care se poate adauga prima facere, cea din Adam unde a inceput samanta neamului omenesc. Adam nu a fost nascut, ci facut. La intruparea Cuvantului lui Dumnezeu facerea si nasterea sunt puse in relatie. [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Fiul lui Dumnezeu a acceptat sa se nasca, golindu-se de bunavoie de slava sa cea dumnezeiasca, pentru a ridica pe om, care prin cadere era osandit. Din omul facerii, Cuvantul a luat chipul lui Dumnezeu, cand omul avea libertate fata de pacat, din omul nasterii primeste asemanarea cu omul supus stricaciunii, pentru ca desi nu isi insuseste pacatul si vinovatia personala pentru pacat, primeste afectele sau capacitatea de suferinta la fel ca si noi. [/SIZE]
[SIZE=3]Matei 4.2 “Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit”. [/SIZE]
[SIZE=3]Marcu 14.34 “Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.”[/SIZE]
[SIZE=3]Firea umană din Hristos a avut şi indoieli: Matei 27.46 “a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, [COLOR=black]Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul[/COLOR] Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? “ [/SIZE]
[SIZE=3]In Hristos e unit omul dinainte de cădere cu cel de dupa cădere, pentru ca sa fie readus cel din urma la cel dintai cu voia lui. La nasterea din Fecioara a Fiului lui Dumnezeu firea umana si-a ascuns pacatosenia si nasterea din pofta trupeasca care ii erau proprii, si in locul acestora s-a revelat minunea dumnezeiasca a nasterii dintr-o fecioara, fara samanta. [/SIZE]
[SIZE=3]Fiul lui Dumnezeu a luat din omul facerii o parte si din omul nasterii o parte. A purtat in sine pe vechiul Adam de dinainte caderii. Din omul facerii a luat nepacatosenia, dar nu si nestricaciunea, iar din omul nasterii a luat afectele, capacitatea de suferinta, dar nu a luat pacatosenia. N-a luat pacatul nasterii noastre rezultat din pofta trupeasca, pentru ca s-a nascut din fecioara prin suflare duhovniceasca. [/SIZE]
[SIZE=3]Iisus a fost Dumnezeu prin fiinta si fiul lui Dumnezeu dupa fire. [/SIZE]
[SIZE=3]Este din fiinta oamenilor, pentru ca sangele lui este din sangele fecioarei dar nu s-a subordonat firii umane cand s-a facut om, ci a ramas necuprins si aratarea sa a aratat-o ca fiind mai necuprinsa decat orice taina. [/SIZE]
[SIZE=3]Ceea ce a parasit Adam de bunavoie nasterea din Duh spre îndumnezeire, fiind osândit sa se nasca trupeste spre stricaciune, a restabilit Cuvantul, facandu-se de bunavoie om, ca un bun si de oameni iubitor, caci s-a asezat sub greseala noastra, osândindu-se cu voia pe Sine Insusi impreunã cu noi. El cel liber si fara pacat.Si primind sa suporte naşterea noastra din trupuri, in care statea puterea osândei noastre, a restabilit tainic nasterea noastra in Duh. Si dezlegand in Sine pentru noi legaturile nasterii trupesti, ne-a dat noua celor ce credem in numele Lui, putere prin nastere cu voia in Duh, sa ne facen fii ai lui Dumnezeu in loc de fii ai trupului si ai sangelui. [/SIZE]
[SIZE=3]Astfel Cuvantul lui Dumnezeu se face om, incepand adunarea generala a tuturor in Sine pornind de la dezbinarea din noi, dar se intrupeaza intr-o randuiala mai presus de fire, nascându-se dintr-o fecioara, fara samanta barbateasca. Prin aceasta a departat din fire deosebirea şi impartirea intre barbat si femeie, caci in Hristos nu mai e parte ,,barbateasca si parte femeiasca,, (Gal. 3, 28) [/SIZE]
[SIZE=3]Iisus s-a nascut fara de inceput, in chip negrait din Dumnezeu Tatal si exista inaintea veacurilor, si era prin Sine mai presus de orice natura, s-a coborat pentru om sub amandoua, nascandu-se dupa trup si in timp. Pentru Dumnezeu acest act inseamna acceptarea unei miscari care nu contrazice nemiscarea Lui, sau a unei nasteri temporale, care nu-l coboara din eternitatea Lui. Pentru firea omeneasca aparitia unui nou mod de nastere, intr-un anumit fel, este o restabilire a firii in starea anterioara, originara, produsa prin suflare dumnezeiasca. Firea umană se supune de bunăvoie firii dumnezeieşti în Iisus Hristos prin ascultare, făcând drumul invers făcut de Adam care nu ascultase poruncile dumnezeieşti.[/SIZE]
[SIZE=3] Ioan 14.21 “[/SIZE]
după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
23.
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Cuvantul in taina intruparii a luat firea omeneasca intreaga, precum s-a spus Col. 2,9 “intru care locuieste, trupeşte, toata plinatatea dumnezeirii”. [/SIZE]
[SIZE=3]Trupul Domnului s-a unit dupa fire si dupa ipostaza cu insusi Dumnezeu Cuvantul. Trupul lui Dumnezeu se poate numi teofor (purtator de Dumnezeu), ca unul ce poarta pe Dumnezeu Cuvantul prin unire nedespartita. Cuvantul a luat de la noi toate ale noastre afara de pacat, care nu apartine firii, ci fiinţei. [/SIZE]
[SIZE=3]Taina cea mai mare a crestinismului este ca cele doua firi unite intr-o ipostaza raman deosebite, dar ipostaza rezultata din unirea lor este una. [/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu este Tatal lui Hristos, ca si al celui ce este dupa intrupare Fiu si Dumnezeu Cuvantul si unul din sfanta Treime. Dar este şi Dumnezeu al aceluiasi Hristos, ca al celui ce este om cu adevarat din pricina trupului. [/SIZE]
[SIZE=3]Nu savarsea cele dumnezeiesti ca Dumnezeu, fiindca era si om, dar nici cele omenesti ca om, caci era si Dumnezeu.(a vindecat sluga sutaşului de la distanţă, a transformat apa în vin, a hrănit inexplicabil mii de personae cu cinci pâini şi doi pesti etc) [/SIZE]
[SIZE=3]Prin intrupare Cuvantul lui Dumnezeu nu s-a circumscris in persoana lui Iisus Hristos si nu s-a subordonat firii omenesti, transformandu-se din Dumnezeu in om, ci a ridicat la sine firea umana, El ramanand cu totul necuprins. [/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu s-a facut om, ramanand in acelasi timp Dumnezeu. Firea divina e una si firea umana e alta. Cea care leaga aceste doua firi este persoana cea una si unica a lui Iisus Hristos. [/SIZE]

Citeam undeva ca si sfintii au aceasta dorinta de a pune intrebari, de a sti lucruri mai presus de intelegerea umana; intrebari pe care le lasa pentru momentul indumnezeirii lor, deci cand ar fi capabili sa inteleaga. Dar atunci, cand se produce indumnezeirea, se lasa purtati de aceasta si uita sa mai puna intrebari; de fapt nu le mai trebuie raspunsurile, caci le ajunge faptul ca sunt impreuna cu Dumnezeu.

Sophia, dar ai uitat ca Domnul a trimis Duhul Sfant, Mangaietorul la noi, oamenii? Practic nu ne-a lasat singuri si fara ajutor.

In ceea ce priveste liberul arbitru, multa lume considera ca reprezinta posibilitatea alegerii intre doua sau chiar mai multe solutii la fel de bune. Nu este asa.
Practic avem de ales intre solutia placuta lui Dumnezeu, care este totodata si solutia cea buna; si solutia oferita de diavol, de multe ori mai facila si atragatoare, dar care nu e placuta lui Dumnezeu, si care ne indeparteaza atat de Dumnezeu cat si de mantuire.
Avem posibilitatea alegerii, dar optim este sa o alegem pe cea buna, deci varianta placuta lui Dumnezeu, chiar daca poate e mai grea si mai anevoioasa.
Doar se spune: "Toate iti sunt ingaduite; pastreaza ce e bun".

Sophie, eu am inteles cam asa...
Dumnezeu l-a facut pe om, pe Adam, pe Eva, pe tine, pe mine, etc...
L-a facut asemenea Lui, si a suflat in om Duhul Sau, sau suflarea vietii...Omul a fost facut ca sa contina in sine Duhul lui Dumnezeu..ca un fel de vas, si asta il face pe un om fericit, implinit...pentru ca fiecare in fiinta sa isi doreste...sa fie iubit..sa fie in pace...sa se bucure...sa se simta in siguranta...sa se bazeze pe loialitatea cuiva mai mare si mai puternic decat el...sa fie liber...sa nu fie tarat incoace si incolo prin viata asta...de poftele sale incontrolabile, sau de ale altora..si in epistola catre Galateni,cap 5, cred, ap Pavel ne spune ca acestea sunt roadele Duhului Sfant. Deci, cand un om contine in sine harul Duhului Sfant..va experimenta , va trai in sine aceste stari..si sufletul lui va fi in liniste...si fericit...si nu doar atat..dar le va transmite mai departe, adica va fi perceput de cei din jur..bland, loial, sincer...puternic..pe scurt, o companie foarte dorita.
Omul are un design, un fel de-a functiona, sa zicem asa...si noi nu putem schimba designul...dar prin harul Duhului Sfant..putem ajunge sa-l intelegem...ceea ce inseamna...cunoaste-te pe tine insuti..
Acuma, din acest design al omului..face parte si axioma..cu oglinda..adica, la ce te uiti/la ce te gandesti..la ce fixezi atentia ta..la ce iti concentrezi energia...pe ce te focalizezi...ceea ce admiri...ceea ce iubesti...ceea ce doresti cu adevarat...si din toata inima..aceea se va oglindi in tine....si..aceea ai tendinta sa devii..
Stii...cand te uiti in abis...abisul se uita inapoi la tine...si-l reflecti...si cand te uiti la cer...cerul se uita inapoi la tine...si il reflecti..
Acuma, cand omul..in Eden...si-a mutat privirea de la Dumnezeu...pe diavol...si apoi pe sine...s-a intamplat o tragedie...pacatul..si omenirea a inceput sa-l reflecte....cu niste consecinte pe care noi azi le numim...rau..moarte...haos..dezastru...boli...sufe rinte..etc...si oamenii au mers din rau..in mai rau...
Dumnezeu...tot Dumnezeu...adica tot Dragoste...adica tot Tata..adica tot Bun...a dat oamenilor din vechime Legea...cele 10 porunci...prin Moise...ca sa le reaminteasca...despre designul lor original...De accea se spune in Vechiul Testament ca Legea lumineaza intunericul...adica incapacitatea de-a diferentia intre rau si bine...intre normal si anormal..Acuma, Legea in sine nu putea mantui pe om...dar putea sa-i arate...cat de mult se indepartase de normalul lui...de om creat dupa chipul lui Dumnezeu..si erau si pe atunci oameni care doreau cu adevarat sa traiasca dupa cele 10 porunci, dar nu aveau
in ei insisi puterea, energia, motivatia...etc...din cauza ca natura lor se dez-umanizase...devenise foarte slaba...
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu..a venit...s-a intrupat...pentru ca a iubit. Eu cred ca a fost o alegere, nu o predestinare..a fost o alegere..libera, de buna voie, insusita, asumata...si dusa pana la capat...si a fost o alegere..pentru ca te iubea pe tine..ma iubea pe mine..iubea ..omul...dar mult mai mult...Il iubea pe Tatal..si nu a putut sta cu mainile in san..vazand ca o umanitate creata perfect,dupa chipul Sau, a ajuns la batjocura diavolului...si la o dezumanizare atat de crunta...
In Scripturi ni se spune ca El a implinit Legea...adica..venind ca om..a fost Primul dintre noi...care a trait..asa cum era normal pentru un om creat dupa chipul lui Dumnezeu...implinind deci Legea lui Dumnezeu..si aratandu-ne si noua ca se poate...si ca sa fie corect...fata de noi, de oameni, de oricare vom vrea sa avem parte de mult dorita mantuire..s-a dezbracat de Dumnezeirea Lui...s-a nascut ca un om, si a trait ca un om, fara puteri speciale...decat..ABSOLUTA SI TOTALA ASCULTARE DE TATATL, ADICA PERMANENTA CALAUZIRE A DUHULUI SFANT.
De ce a murit? Okay...una din legile spirituale este ca plata pacatului este moartea. Adica pacatul, acest copil al conlucrarii omului cu diavolul...cere o plata de sange...de hraneste cu sange...cu viata, cu bucuria, cu pacea, cu fericirea, cu sufletul celui ce l-a comis. Te taraste dupa el..fara putinta de scapare..Adica, diavolul putea sa-i spuna lui Dumnezeu...cei care au pacatuit m-au ales pe mine, si sunt sclavii mei...si sunt la cheremul meu...si o sa-i chinui cum gasesc eu de cuviinta...pentru ca ei s-au dat mie...si eu doresc moartea lor, agonia lor, chinul lor, sangele lor...(Hristos ne spune ca diavolul este un ucigas, si un mincinos..de fapt, originatorul minciunii)...si un ucigas se hraneste cu sangele victimelor sale...
Si de ce spunem noi ca Hristos este Mantuitorul? Pentru ca a platit El cu Sangele Lui...inocent...curat..fara pacat...pentru pacatele noastre...si astfel...ne-a rascumparat...ne-a eliberat...cu pretul vietii Lui...ne-a scos pe noi de sub mana cruda si sangeroasa a diavolului...

De ce inca este rau si de ce nu toti oamenii sunt mantuiti?

Pentru ca spre deosebire de diavol, Dumnezeu nu este abuziv, nu sileste, nu forteaza, nu baga pumnul in gura nimanui...El este liber...pe mine si pe tine ne-a creat liberi...si dragostea Lui...ne-a cautat sa ne elibereze din nou, dupa ce noi ne-am vandut drept sclavi diavolului...prin pacat, (adica ignorarea lui Dumnezeu...si ascultarea de diavol.)

Drept aceea..Hristos a platit pentru noi...ne-a rascumparat libertatea...dar lasa la alegerea omului...sa accepte, sau sa refuze darul Sau..facut fiecaruia dintre noi..mantuirea...care in Scripturi ni se spune ca este dobandita prin credinta/incredere in Isus Hristos...dar si aceasta credinta incepatoare..mantuitoare...este tot un dar al Duhului Sfant...de care eu ma rog ca tu, si eu, sa avem parte..

Lumea este asa cum o vezi...cu rau...si pacat...si moarte...pentru ca omul, prin libera alegere...a dat-o in stapanirea diavolului...si asa este stapanirea lui...

Asa cum in vechime Dumnezeu si-a scos poporul evreu din sclavia Egiptului...rusinandu-l pe Faraonul care-i tinea sclavi...asa Hristos ne scoate astazi pe fiecare care ne dorim, care-L chemam, care-L alegem...din robia diavolului...pentru ca l-a rusinat, l-a biruit, l-a facut de ocara..pe el si toata puterea lui, cu ingerii cazuti, cu pacat, cu moarte, cu totul..si a deschis pentru fiecare CARE CREDE in EL..cale de mantuire...

De ce nu este astazi cu noi?

Este. De prima data de cand in istoria lumii s-au sarbatorit Rusaliile. Pogorarea Duhului Sfant. Este cu noi prin Duhul Sfant. Vezi tu, dupa Hristos...au mai fost oameni...care au umblat pe ape, au inviat morti..au biruit pe diavol...pacatul...au vindecat bolnavi, au scos draci din oameni...si ei sunt si in zilele noastre...Acestia sunt cei care au urmat lui Hristos...au ajuns sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu toata inima lor, cu toata mintea lor, cu toata puterea lor...si pe aproapele lor ca pe ei insisi..Noi ii numim sfinti...si eu cred ca ei au fost oameni ca noi, fara puteri speciale...decat....harul Duhului Sfant in ei..Spre deosebire de vrajitori, descantatori, ghicitori,etc, care pretind ca au anumite puteri speciale...supraomenesti...etc...acesti urmasi ai lui Hristos au afirmat ca nu au nici o putere..nici o sfintenie...nici o intelepciune...si eu sunt convinsa ca nu faceau pe smeritii..ci afirmau o realitate..asa cum o vedeau. Nu acceptau cu nici un chip sa primeasca slava de la oameni, admiratie, inchinare, bani pentru serviciile lor, nu acceptau sa fie vazuti si tratati ca superiori unui alt om...pentru ca marturiseau in cor...si din toata inima...CA ACEASTA PUTERE NU ESTE A LOR...nu este de la la ei insisi..ci a DUHULUI SFANT.
Lor Dumnezeu, prin harul Duhului Sfant, le era tata, si mama, si frate, si prieten, si ajutor in orice necaz, le era puterea de-a indura suferinte si chinuri, le era curajul, le era era taria, le era puterea supraomeneasca,le era intelepciunea, stiinta, le era capacitatea de-a vedea in inimile celorlalti...le era totul...si in viata asta, si in cealalta.
Doamne-ajuta

Desigur că Isus a avut liber arbitru. Ca om, a fost şi este în toate asemenea nouă, în afară de păcat. Deci, a avut liber arbitru.

Ar fi putut foarte uşor să aleagă alt drum. Spre asta Îl îndeamnă diavolul în cele trei ispitiri. Spre asta Îl îndeamnă şi Petru, când Isus îi răspunde: "Vade retro, Satana !". Pentru asta se roagă El Însuşi, în grădina Ghetsimani, când cere Tatălui "dacă este cu putinţă" să îndepărteze "paharul acesta".

Toată misiunea lui Isus: întruparea, suferinţele, moartea, au fost hotărâte de Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. La actul decizional al înomenirii Sale a participat El însuşi, ca Dumnezeu şi membru al Sfatului Veşnic.

Omul nu se poate mântui fără merit. Dacă nu ar exista posibilitatea păcatului, nu ar avea cum să aibă merit.


Aşa cum a spus Noesisaa, principalul lucru adus de Întruparea şi Jertfa Sa a fost posibilitatea mântuirii. Alte lucruri aduse au fost: 1) un exemplu de urmat 2) un nou tip de raportare la Dumnezeu.

Isus a rămas printre noi:
1) Prin Biserică, instituţie care este prelungirea Sa
2) Prin Evanghelie, carte care este cuvântul Său
3) Prin Euharistie, modalitate prin care a rămas printre noi ca fiinţă: cu toată Dumnezeirea Sa, cu toată umanitatea Sa. În Euhristie, El este viu. Ne vede şi ne aude. Vorbim cu El şi ne rugăm Lui. Se jertfeşte pentru noi şi se uneşte mistic cu noi.

Tot aşa fac oamenii şi acum. Mulţi aleargă la El. Îl întreabă, îi cer. El face minuni, aşa cum a făcut. Oamenii Îl privesc ca pe unul de-al lor şi le este bine.
Dar nu toţi oamenii. Unii îl batjocoresc şi acum. Îl scuipă, Îl biciuiesc. Şi acum, unii îl preferă pe Baraba, iar pe El Îl vor răstignit. Asemenea acestor oameni suntem şi noi, cei care contribuim la suferinţa Sa prin păcatele noastre.

salut,sophia
 

iisus hristos, a avut liberul arbitru,ptr. ca a ales sa salveze de la moarte creatia sa.fiind parte a dumnezeirii, cred ca a luat parte si la intocmirea planului de mantuirii a omului si cunostea faptul ca fara jertfa sa, omul nu ar fi fost salvat de la moarte.
la inaltarea in ceruri,a promis ca trimite un mangaietor, in persoana duhului sfant,si promisiunea sa a fo indeplinita.dumnezeirea,este prezenta in viata creatiei sale(omul)sub diferite forme:stalp de foc,forma umana si duh.ca atare,omul nu este singur pe acest pamant,creatorul este intotdeauna cu el.
parerea me.

Mi-e greu sa cred ca un crestin practicant poate lansa astfel de intrebari.

Si chiar daca n-ai o biserica la indemana, macar ai Internet si carti la liber de teologie ortodoxa cu duiumul.

Dar decat sa deschizi o carte sau sa alergi la biserica si la un duhovnic, probabil e mult mai usor sa lansezi intrebari pe un forum si sa primesti zece pareri, ca pe urma sa te plangi ca doctrina crestina nu este unitara, morala contradictorie asadar..tot mai bine te lasi la mana ta si cu teologia si cu morala si cu viata "crestina".

Titlul acestui vechi topic poate induce în eroare. A spune "Isus a urmat nişte scripturi", deşi e formal corect, lasă să se creadă că avem o cauză: Scripturile şi un efect: viaţa lui Isus. Aşadar, un Isus constrâns să urmeze Scripturile. Eu aş fi formulat: "Nişte Scripturi au fost scrise ca să anticipeze viaţa lui Isus. Ar fi putut să prevadă un alt curs ?"

Energia necreata este Dumnezeu, Dumnezeu in afara firii. Lossky - Teologia Mistica a Bisericii de Rasarit. Acolo vei intelege mai bine

Energia necreata este harul. Cum firea dumnezeiasca este neimpartasibila, noi ne impartasim de Dumnezeu prin energiile lui necreate, adica prin har...

Lumina Adevarata
 

Adevarat

Sa nu mergem in Biserici numai pentru simple formalitati de prezenta ci sa ascultam si sa incercam sa intelegem Scripturile.
Deasupra oricarei dogme misiunea preotilor este aceea de a vesti Cuvantul Scripturilor.
Ca preotii mai "sar gardul" chiar si peste dogme ... vai lor, caci se ocupa de alte cele decat sa indrepte anumite practici si pe credinciosi spre Lumina Cuvantului. Toate sunt permise dar nu toate sunt de folos, uneori, unele lucruri duc chiar la penibil.

Umpleti candelele voastre cu Faptele si Cuvintele Luminii.

Iisus, Lumina mantuirii si indreptarii noastre, marturiseste:
IN 8:
12. Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.

IN 9:
5. Atat cat sunt in lume, Lumina a lumii sunt.

IN 12:
45. Si cel ce Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana intuneric.
47. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci n-am venit ca sa judec lumea ci ca sa mantuiesc lumea.

Exista un indemn pentru cei ce cred dar nu inteleg:
Daca nu este ratiune (in privinta unui Adevar sau Miracol realizat prin cuvant si fapta), sa existe adoratiune. (Gramatical corect - Adoratie)

Trimis de Dumnezeu, Ioan, da marturia despre Lumina:
IN 1:
6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
7. Acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseasca despre Lumina, ca toti sa creada prin el.
8. Nu era el Lumina ci ca sa marturiseasca despre Lumina.
9. Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume.

1. La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul.
2. Acesta era intru inceput la Dumnezeu.

Dumnezeu, Cel Milostiv, Cel Viu, Atotprezent este a celor vii (a celor ce cred in cuvintele Lui, a Celui ce a vazut mai inainte, prin Fiii Lui, cele ce noi nu vedem dar se implinesc):

IS 44:
7. Cine este ca Mine sa vina langa Mine, sa graiasca, sa prooroceasca si sa se masoare cu Mine!

CINE A VESTIT DE LA INCEPUT VIITORUL? Ceea ce se va intampla, cine poate sa le prevesteasca?

8. Nu va temeti, nici nu va spaimantati! N-am aratat Eu odinioara si n-am vestit, cand v-am luat pe voi de martori?
Este oare un alt dumnezeu afara de Mine? Este un alt adapost ca Mine?

Asadar, sa ne ingrijim fiecare sa nu picam in pacatul stramosilor, caci pilda data de Iisus cu lucratorii viei nu a dat-o numai pentru acele vremuri ci pana la revenirea Sa, la aspra Judecata a Tatalui.

Iisus face distinctia intre Tatal si Dumnezeu:
IN 20:
17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Mergi la fratii Mei si le spune: MA SUI LA TATAL MEU si Tatal vostru SI la DUMNEZEUL MEU si Dumnezeul vostru.