Despre sufletul omenesc
 

Sa incercam sa accentuam invatatura Bisericii cu privire la suflet.
Daca tinem cont de modul cum a fost adus omul la existenta vom intelege ca prin "suflarea de viata" Dumnezeu a inserat in organismul biologic "nu atat viata, caci aceasta o au si animalele, care nu primesc o insuflare de la Dumnezeu, ci viata intelegerii si a comuniunii cu Sine, adica viata spirituala...Prin insuflarea lui Dumnezeu sufletul intelegator si liber e pus o data pentru totdeauna in om, dar odata cu el Dumnezeu intra si in comuniune prin suflarea Sa cu sufletul sadit in om". Pr. Staniloae
Din comentariul Parintelui Staniloae reiese clar ca sufletul omului se deosebeste de oricare alta forma de viata.

Dacă organele ce alcătuiesc trupul nostru au o formă şi o mărime prestabilită după simţirea mea sufletul este mai mic sau mai mare după trăirile fiecăruia şi după cât poate să primească din energia necreiată care este Dumnezeu.Gândesc că aceasta este motivul pentru care ne simţim "altfel" în biserică,sau în prezenţa persoanelor înduhovnicite.

Pentru mine este clar: noi suntem niste ratiuni personale, niste minti subtile care temporar de folosim de materia grosiera a trupului pentru a exista, asa cum focul este mentinut de ceara lumanarii. Acest eu personal reprezinta sufletul meu. Dupa inviere vom avea alte trupuri, nestricacioase, altfel decat cele de acum, dar sufletele (sau noi insine) vom ramane in esenta noastra aceiasi de mai inainte. Bineinteles, ca vom evolua mereu in eternitate din slava in slava catre asemanarea cu Cel care ne-a creat, dar tot despre sufletele noastre este vorba.

La fel si ingerii sunt niste ratiuni care fiinteaza in mod diferit de noi, avand altfel de trupuri "subtiri" sau aproape imateriale ca suport pentru mintea lor. Sunt mult mai evoluati ca noi, macar deocamdata...

Insa ceea ce conteaza este aceasta suflare de viata daruita de Dumnezeu si aceasta este sufletul sau eul meu personal, creat, nemuritor, rational, liber si capabil de a interactiona cu alte fiinte prin sentimente.

Iata ce zice Sfantul Ioan Damaschinul cu privire la om:
"Aşa stând lucrurile, Dumnezeu creează pe om cu mâinile Sale proprii
din natura văzută si nevăzută, după chipul şi asemănarea Sa. A făcut
corpul din pamânt, iar suflet raţional şi gânditor îi dădu prin insuflarea Sa
proprie. Aceasta numim „chip dumnezeiesc", căci cuvintele „după
chipul" indică raţiunea şi liberul arbitru, iar cuvintele „după asemănare"
arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil.
Trupul şi sufletul au fost făcute simultan si nu numai intâi unul si
apoi celălalt, după cum în chip prostesc afirmă Origen".
Ca sufletul exista fara trup nu e ceva firesc adica ceva cum Dumnezeu a facut sa fie.
Sufletul fara trup exista pana la transfigurarea creatiei cand toate trupurile vor fi inviate cu carne,vine,oase si sufletele se vor intoarce in trupuri.
Maica Domnului si Dumnezeul nostru Iisus Hristos sunt cu trup in Imparatia Cerurilor.
Se pot citi anatemele de la Sfantul Sinod Ecumenic al cincilea.

Si Parintele Galeriu afirma ca mai intai s-a zidit trupul din pamant si apoi Dumnezeu a suflat suflarea de viata - sufletul.

Ce e cu anatemele acelea? Poti sa-mi dai un link?

Poate ca faptul ca sufletul este suflarea lui Dumnezeu înseamna ca el nu are existenta de sine statatoare ci Dumnezeu e Cel care îl tine si da toate, inclusiv memoria si inspiratia (nu doar îîn lucrurile duhovnicesti ci în orice). memoria nu e ceva ce sta în creier ci este la Dumnezeu pentru fiecare om. De aceea unii Sfinti au spus ca Dumnezeu e mai aproape de noi decât rasuflarea noastra.

Cu toate acestea noi nu suntem Dumnezeu, avem fiecare identitatea proprie.

Prin insuflarea "suflarea de viata", omul a devenit fiinta vie, adica om cu suflet,sufletul fiind o consecinta a revarsarii Duhului lui Dumnezeu peste partea materiala din om.Partea spirituala nu este un element de sine statator, pentru ca, dupa marturia biblica, Iahve este acela care pastreaza in fapturi Duhul Sau pentru ca sa vieze, iar pamantul din care a fost facut trupul omului nu contine in sine acel suflu datator de viata .Deci sufletul este acel element spiritual din care i-a fost transmis la creatie, si care, atata timp cat ramane in corpul omenesc, il face sa vieze.

Sufletul nostru, al crestinilor este purtator al roadelor Duhului sfant, dar mai inainte el ar trebui sa se straduiasca sa poarte "roadele" naturale propriei firi umane sau rodul care este propriu sufletului.Adica sa se straduiasca pentru observarea poruncilor impuse de legile morale naturale inainte de a le putea implini in Duhul Sfant.

Nu am gasit toate anatemele de la Sfantul Sinod Ecumenic al cincilea.
E cert insa ca sufletul fara trup are o existenta nenaturala de vreme ce Dumnezeul nostru Iisus Hristos a inviat cu trupul si pe Preasfanta Maica Sa a inviat-o cu trup si asa a inaltat-o la ceruri.
http://www.comparativereligion.com/anathemas.html
"IF anyone shall say that after the resurrection the body of the Lord was ethereal, having the form of a sphere, and that such shall be the bodies of all after the resurrection; and that after the Lord himself shall have rejected his true body and after the others who rise shall have rejected theirs, the nature of their bodies shall be annihilated: let him be anathema."

Este clar pentru mine ca sufletul nu preexista trupului.

Trupul invierii este de alta natura decat trupurile noastre de acum, este mai evoluat, mai putin limitat de materie, ca dovada sunt aratarile Lui Iisus de dupa inviere cand a stat in mijlocul ucenicilor desi usile erau incuiate.

Eu m-am referit la crearea omului: mai intai s-a zidit trupul lui Adam si mai apoi Dumnezeu a pus in el sufletul. Contravine aceasta idee cu dogmele Parintilor? Asta vreau sa stiu.

Trupul zidit initial era fara viata, el era practic doar "o forma de lut", el nu exista ca fiinta, ci era doar o forma de om. Abia dupa ce Dumnezeu i-a dat sufletul, omul a devenit "fiinta vie" deci a existat cu adevarat om viu trup si suflet. Practic nu poti numi om decat combinatia trup+suflet. Separarea lor este doar o anomalie (moartea) in normalitatea lucrurilor.

Asa este si acum, cand un copil se zamisleste (in momentul cand spermatozoidul fecundeaza ovulul) in acel moment magic, omul ia fiinta (trup + suflet) si incepe sa traiasca ca entitate. Practic nu poti numi om cele doua celule inainte de a se uni, asa cum nu poti numi om nici "forma de om" pe care Dumnezeu a facut-o initial din tarana.

GENEZA 2,7 Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Sensul acestui verset il poti citi asa:

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut o forma umanoida şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

De acord.

Aseara a fost la B1, pentru a nu stiu cata oara in reluare la Nasul, emisiunea "Hristos S-a inaltat! Noi ce facem?" in care Sorin Dumitrescu ne explica iconografia, chestiuni delicate de teologie si nu numai.

Si era vorba despre reprezentarea Treimii in icoana, ca o fiinta care are trei fetze. Atunci il intreaba pe moderator: oare Adam si Eva, ce crezi, ar putea fi pictati ca o fiinta cu doua capete? Si zice tot el: da, pentru ca initial Adam si Eva au fost creati impreuna, uniti, nedespartiti; in unele icoane il gasim reprezentat pe Adam in pozitie dormind intins jos,in momentul in care Dumnezeu o creaza pe Eva din coasta lui, iar Eva in pozitie oblica, o parte fiind Adam si cealalte parte fiind ea, Eva. Si mai spunea ca in momentul caderii in pacat, cei doi s-au despartit si separarea i-a diferentiat si fizic, si morfologic, si spiritual samd.

Ce parere aveti de aceasta interpretare androgina a creatiei omului? Oare nu contravine versetelor din capitolul 2:

"Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup."

Este genial Sorin Dumitresc- un adevart teolog pentru mine. Apropo, de aceasta unitate primordiala, am citit in Morala crestina a lui Georgios Mantzaridis o traducere interesanta a versetului din Facere 1,26.:"" Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra, si [ei] sa stapaneasca..." Dumnezeu Cel Unul foloseste numarul plural "sa facem", dar si pentru omul cel unul se foloseste, iarasi, pluralu : "[ei ] sa stapaneasca", iata cum chipul Treimii se reflecta in om, cei doi erau una.

Am vazut si eu emisiunea si intr-adevar Sori Dumitrescu e genial (l-am mai vazut si in alte emisiuni).

Ceea ce afirma el nu contravine deloc versetelor metionate de Florin-Ionut. Faptul ca barbatul si femeia tind unul catre altul, spre a trai impreuna si a alcatui un singur "om" nu arata decat tendinta omului de a se indrepta catre Dumnezeu. Nu inteleg exact ce anume ti se pare tie neclar? mie mi se pare limpede.

Am citi recent un articol despre creatie, in care era reluata exact ideea descrisa de georgeval, cum ca de fapt Adam si Eva au fost creati amandoi deodata, omul creat de Dumnezeu era de fapt Adam-Eva, prin actul separarii coastei, si deci a Evei din Adam, Dumnezeu a despartit fiinta initiala in doua fiinte, pentru ca a vazut ca "nu e bine sa fie omul singur". Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat in felul acesta dialogul. Articolul este foarte interesant, daca vreti sa il cititi, http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...at-si-o-femeie

Dumnezeu nu a "pus" sufletul ci l-a creat.
Zice Sfantul Ioan Damaschinul ca nu se inteleg literar cele spuse despre Dumnezeu.
Dumnezeu creaza sufletele tuturor oamenilor.
Sufletele oamenilor sunt create la fel cu ingerii.

Totul este pus sub semnul Creaţiei, deci toate sunt create.

Imi doresc sa primesc in suflet lumina dumnezeiasca, cea nemarginita, sa pot iubi lumea intreaga cu bune si rele.In rugaciune, inima-mi sa izvorasca lacrimi de bucurie, sa simt in permanenta dorul dupa Dumnezeu,sa nu-mi mai fie teama de nimic.Dar sufletul meu este neputincios, cu frica mare,sta spanzurat deasupra prapastiei unde arde focul cel vesnic.Si timpul trece si din toate partile se aprind ispite de tot felul.

Originea sufletelor urmasilor lui Adam depaseste orice experienta omeneasca ramanand o taina cunoscuta numai de Dumnezeu. Cu privire la aceasta exista trei ipoteze:

Preexistentialismul sustine ca sufletele oamenilor au fost create toate deodata, la inceput, si pacatuind ele in starea de preexistenta au fost asezate apoi in trupuri.

Traducianismul invata ca sufletul urmasilor provine din sufletele parintilor, ca rasadurile plantelor, sau cum trupurile se nasc din cele ale parintilor, fie prin desprindere, fie printr-o putere creatoare cu care sufletele parintilor sunt inzestrate de Dumnezeu.

Creationismul marturiseste ca fiecare individ isi primeste sufletul prin creatie nemijlocita de la Dumnezeu, nu de la parinti. Prin aceasta se afirma distinctia sufletului ca principiu deosebit de trup.

Cel mai apropiat de invatatura Bisericii este creationismul, insa si acesta intampina o mare greutate atunci cand trebuie sa explice transmiterea pacatului stramosesc.

Sufletul omenex este asa de complicat ca numai Dumnezeu CREATORUL stie exact cum functioneaza.

Da ne-a lasat si pe noi sa vedem cum functioneaza, pe gaura cheii, dandu-ne Scriptura.

Sufletul nu exista inaintea trupului, ci deodata cu acesta. Asadar, sufletul nu poate fi conceput ca spirit pur, ci de la inceput tre*buie inteles ca spirit intrupat.

Sufletul
 

.....
Despre natura sufletului.
Sufletul (Sinele)este suflarea de viata...este VIATA.Prezenta sa inseamna VIU iar absenta inseamna INERT.Extraordinarul este ca sufletul ARE CAPACITATEA DE A EVOLUA.Cand evolutia sa atinge maturitatea,nu mai traieste omul ci CRISTOS (constiinta lui CRISTOS).
Acel om este MORT pentru lume (placerile materiei/lumii)
Fiind bucatica din Dumnezeu (suflarea Lui de viata) NU POSEDA decit 2 calitati : iubirea si inocenta.Acea calitate din care ESTE facut,numita iubire,creaza nesfirsita cautare a fericirii
si prin distorsionarea mintii,este cautata mereu in exterior.
Cealalta structura a sa ,INOCENTA,este tot timpul inselata de aceasta distorsiune mentala.
Singura sa arma de aparare este CONSTIENTA.
Structura sa NU STIE de ratiune,calcule,nu POATE sa incorporeze FORMA (tot ce este materie este forma) pentru ca forma este INCOMPATIBILA cu structura sufletului.
Singura cale/drum pentru evolutie este corpul uman,si-anume,creierul care este singura trambulina ce poate sa-l propulseze pe CALEA/ADEVARUL si VIATA.Creierul superior ofera sansa (invat,incorporez,evoluez,daruiesc,ajut,etc) iar creierul inferior (cerebel/instincte/pierdere/cistig/acumulare etc) se opune,cu alte cuvinte,omul vechi contra omul nou.Sufletul,prin indentificare cu aceste calitati FARA FORMA ,incepe evolutia spirituala si prin mentinerea constanta a acestei directii,la vremea rinduita de Dumnezeu,survine maturitatea sa,spontan.
(Tot ce ESTE viata,este de la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu...ESTE...viata...'' EU SINT CALEA,ADEVARUL SI VIATA'')
Restul ''sint desertaciuni''
Amin.

Nu vreau să te tulbur frate dragă, dar sări rău de tot trambulina , când faci referire mai tot timpul la creerul inferior , superior. . . ! ! ! Te îndepărtezi mai în toate de Învăţăturile Sf. Părinţi. Nu orice vorbă meşteşugită în aşa fel să impresioneze auditoriul , este şi sănătoasă. Ai o problemă cu tine însuţi , dar te implor, nu-i dezorienta şi pe cei din jur. Ortodoxia e cam departe de tine ! Te rog mult să mă ierţi, dar cam ăsta-i o parte din adevăr . . .

Asa este cum spui tu.A INTELEGE pe Sfintii parinti prin INTELECT si RATIUNE inseamna esec total,inseamna IMPOSIBILUL.A PUNE IN PRACTICA inseamna A INCEPE SA INTELEGI.Dumnezeu a creat BINELE iar mintea omului a creat raul.Cum? Se intreaba cineva ?
Pentru ca tot timpul,mintea este preocupata sa diferentieze binele de rau,sorteaza,alege,calculeaza...si toate astea vin din cauza lui ''EU STIU''.In momentul in care NU MAI STI,ochiul tau devine curat si toate devin curate in jurul tau.Iar cele postate de mine aici pe forum,nu fac altceva decit sa intareasca credinta si nicidecum sa o clinteasca.Si daca nu iti este cu suparare,am sa postez si o scurta rugaciune compusa si rostita in tandem cu Tatal nostru de nenumarate ori :
Doamne Dumnezeul meu,pe genunchi vin ,in fata Ta smerit,si din nou I-ti cer sa-mi dai in aceasta zi,dorinta si chemarea de a merge pe Calea ta.Vreau sa-mi dai dorinta Doamne,vreau sa-mi dai chemare.Vreau sa-mi dai seninatate si liniste Doamne,sa ma bucur de dorinta pe care TU m-ai dat-o si de lucrurile Tale.Doamne mareste-mi credinta,Doamne da-mi intelegere si intelepciune,Doamne da-mi putere si ajutor pe calea ta.Doamne,vreau sa fiu atent la gura mea,vreau sa fiu atent la gindul meu,vreau sa fiu atent la tot ceia ce fac,vreau sa-mi ingrijesc trupul.Doamne vreau sa fiu constient de atentia pe care TU mi-a dai.
Amin
Ps: cind simt ca devin dependent de ARCHANGHEL parasesc forumul.Adevarul nu are nevoie de sprijin.Se releva singur prin INTELEGERE.Nu este o pozitie ce TREBUIE aparata.

Aşa este , Adevărul nu are nevoie să fie apărat , este un non sens a-L apăra pe Dumnezeu , dar Adevărul trebuie musai păstrat şi nu oricum, ci în Biserica în care ne-am născut. Iertare, iertare , dar crede-mă vorbeşti precum cei ce s-au separat de noi. Atât am vrut a-ţi spune şi nu mai intervin . Te las în apele tale , dar mare grijă să nu te rătăceşti şi mai ales să nu-i rătăceşti pe alţii ! Dumnezeu să te lumineze !

Si mie mi se par aici niste influente yoghine sau radiestezie cumva.
Apropierea de biserica lui Hristos se face numai prin ascultarea de parintii bisericii ,duhovnici , nu prin formarea unei pareri personale.
Este aici si multa mandrie ,trebuie si asta vindecata ca altfel la o doza prea mare de mandrie putem cadea in ratacire ,ne inchipuim sfinti.

Arhanghel:
"Ps: cind simt ca devin dependent de ARCHANGHEL parasesc forumul.Adevarul nu are nevoie de sprijin.Se releva singur prin INTELEGERE.Nu este o pozitie ce TREBUIE aparata. "

Mi se pare ciudat ,e chiar ceea ce spuneam mai inainte ,o inselare de mari proportii.
Ai grija cum stai ,mergi la un duhovnic incercat si spune-i ce gandesti sa iti spuna ce sa faci.
Citeste in cartea "Despre inselare" chiar capitolul "Despre inselare" unde spune cam in ce stadiu te afli.
Si ascultare neaparat ,de aici vin toate relele .cel rau ne joaca cum vrea el din prea multa parere de sine a noastra.
Cartea "Despre inselare" am descarcat-o de pe net ,e scrisa de sf.Ignatie Briancianinov.
O carte de referinta ,foarte de folos.

Dar ne-am departat de la titlul topicului ,ce gandim ne influenteaza sufletul.
Sfintii parinti numesc iubirea de argint o patima foarte daunatoare pentru suflet.
Doamne ajuta !

Nu are importanta cele postate ca raspuns la cele scrise de mine.EU CRED.Si este suficient PENTRU MINE.Dar ma bucura ca va simt aproape.Ai pomenit de yoga.Am studiat si yoga si afirm cu toata fiinta mea ca NEADAVARUL continut in invatatura yoga este ''EU''.
Tot timpul ,acolo exista ''EU''.In mod subtil,Dumnezeu este substituit cu acest ''EU''.
Scris este in Biblie ''Sa nu va potriviti veacului acestuia ci sa va schimbati prin innoirea mintii''.Minunatilor,Sf.apostol Pavel vorbeste de MULTE ori de legea mintii ''Deci,dar,eu insumi,cu MINTEA mea slujesc legii lui Dumnezeu,iar cu trupul,legii pacatului''.
Napoleon,nu ar fi fost Napoleon daca angaja o batalie FARA SA-SI CUNOASCA INAMICII.
In mod clar, prin cunoastere,MINTEA poate fi orientata spre Dumnezeu,si ma refer la CUNOASTEREA MINTII.Exista MULTE institutii care studiaza structura mintii.A-ti cunoaste inamicul inseamna a-i slabi puterea.Iar noi nu avem capacitatea Sf.apostol Pavel de stapinire a mintii asa cum o facea el.Dar cunoscind MINTEA,putem sa intelegem ce anume ne impiedica sa devenim mai buni,mai iertatori,mai blinzi etc,etc.

Sf.apostol Pavel spunea ca in neputintele noastre si slabiciunile noastra se vede ajutorul primit de la Dumnezeu.
Vom fi puternici atunci cand vom da vointa ,dai vointa iei putere ,adica sa te nevoiesti pe calea lui Dumnezeu.
Deci trebuie sa postim ,sa ne rugam ,sa ne spovedim sa participam la sf.slujbe ,sa ne taiem voia cum s-ar spune.
Nu e nevoie sa studiem structura mintii ,Dumnezeu ne incearca in diferite situatii si ies atunci la iveala toate patimile care ne stapinesc ,de ex.mania sau mandria.
Dumnezeu nu poate fi cunoscut decat prin revelatie ,nu eu am spus-o.

Suflete al meu,/Suflete al meu,/Scoala-te, pentru ce dormi?/Sfarsitul se apropie/Si te vei tulbura./Ci te desteapta/Ca sa se milostiveasca spre tine Hristos-Dumnezeu,/Care pretutindenea este/Si toate le plineste.

Deloc intamplator, in Condacul Canonului Sfantului Andrei Criteanul, sufletul este chemat la pocainta. Trebuie inceputa acea schimbare, acea incercare de asezare in Hristos, cu propriul nostru suflet.

Multumesc Marius ca mi-ai reamintit de canonul Sf. Andrei, pe care il iubesc nespus.... intotdeauna, aceasta parte a canonului a fost preferata mea, poate si ptr ca am simtit-o ca pe un punct culminant..parca in ea ar sta concentrata toata frumusetea si maretia acestui canon...dumnezeiesc de frumoasa... mi se face de fiecare data pielea gaina cand o ascult... si lacrimile nu se pot opri