Care este rostul pe pamant a celor necasatoriti si a celor fara copii?
 

Exista multi care fara voia lor nu se pot casatori, sau avea copii, oricat ar dori.
Se spune ca este voia lui Dumnezeu. De ce, nu se stie.
Dar daca rostul majoritatii este de a se casatori si avea copii, atunci rostul celorlalti care este?
Ma refer mai ales la femei aflate in asemenea situatii. Barbatul nu are asa probleme (biologic vorbind), el munceste, sau se face preot, sau se duce pe Himalaia sau in desert.
Femeia are o menire biologica de a fi mama. Femeia are si in biserica aceasta menire, teroretic (dar nu tuturor le este dat si aici este o contradictie mare) si de aceea nu poate avea profesie sau activitate in biserica.
Unele se arunca in cariera, sau politica, cot la cot cu barbatii si devin aproape barbati.
Asta sa fie menirea lor? Sau mai este ceva?
Vrea Dumnezeu ca ele, ei sa faca altceva si inca n-am aflat?

Sophia, nu te supara, dar tu de pe ce lume vii?? Cine te opreste, ca femeie fara copii, sa ai o profesie? Cine te opresete sa mergi pe Himalaya? Si daca intr-adevar esti femeie, ai o profesie care iti place si o faci cu daruire, si mai si urci Himalaya in concediu -- asta inseamna ca esti aproape barbat?? O femeie nu poate sa devina batbat orice ar face ea, si orice meserie ar avea. Decand femininitatea se defineste doar prin faptul de a avea copii?

Si apoi cate femei nu cunocsc care au copii si nu sunt implinite, nici linistite, nici apreciate, si nici ele insele nu se apreciaza.

Parerea mea este ca rostul fiecarui om, fie casatorit, fie necasatorit,este sa FIE OM. Si exista o multitudine de feluri de a fi om, trebuie doar sa iti gasesti calea care te multumeste si te implineste.

Nu inteleg obsesia ta cu diferenta intre barbati si femei in ceea ce priveste activitatea in biserica. Marea majoritate a barbatilor, peste 90% nu au nici un fel de pozitie in biserica, nu mai mult decat o femeie. Si atunci care e problema, faptul ca nu faci parte din acea minuscula minoritate care si-au facut din slujirea bisericii o profesie? Ei, na.

O femeie poate face multe din cele ce le fac barbatii, daca asta vrea. De regula nu le face pentru ca nu ii spun nimic, nu o implinesc. Pe femei le implineste maternitaea. Nu trebuie sa fii mama biologica, poti fi mama adoptiva, poti fi cea care ingrijeste anumiti copii sau nu neaparat copii, poti fi maica in manastire si sa te rogi pentru toti oamenii asa cum o mama se roaga pentru pruncii ei, sa suferi pentru ei, sa-i ajuti pe cei pe care poti, macar cu o rugaciune, un gand bun, un sfat, o imbratisare... Neavand copii ai mai mult timp liber, poti ajuta multi oameni. Daca nu poti primi si ocroti oameni in pantecele tau, ii poti primi in suflet, te poti jertfi pentru altii asa cum te-ai jertfi pentru copilul tau...
Offf, daca ai sti prin spitale cati copii au nevoie de cineva care sa le vorbeasca, sa le citeasca o poveste, sa-i plimbe prin curtea spitalului. Chiar daca au mama cu ei, mamele sunt adesea sfarsite de oboseala, nu mai apuca sa se gandeasca la povesti... d-api cei care nu au mama, care suporta dureri mari in singuratea lor, pe care nu-i mangaie nimeni...

Acum daca iubirea pentru propriul copil vine firesc si te indeamna sa te jertfesti, in cazul in care te ocupi de altii, fie ca e vorba de copii infiati, fie ca e vorba de oameni pe care ii ajuti, treci la treaba fara acest exceptional suport. Iubirea se dezvolta mai lent, dar atata timp cat faci voia Lui Dumnezeu "esti pe val" totul merge bine si simti binecuvantarea Lui.
Pantecele neroditor nu poate impiedica sufletul sa rodeasca, in schimb sufletul neroditor poate impiedica pantecele sa-si faca datoria.

Si barbatii au probleme ...
 

Si barbatii au probleme de procreere (este vorba despre infertilitatea masculina) ... Infertilitatea masculina este mai greu de suportat intr-un cuplu si asta deoarece barbatii reactioneaza foarte "dur" la astfel de probleme. Femeia nu renunta pana nu epuizeaza toate sansele oferite pentru a se trata si a rezolva problema (atunci cand ea nu poate ramane insarcinata), in schimb, barbatul clacheaza si psihic ... greu isi revine ... daca isi mai revine ...

rostul omului in viata nu este de a se casatori sau de a avea copii, nu stiu de unde ai tras concluzia asta.

casatoria ar fi (doar) un mod mai usor de a merge pe drumul vietii, in doi, dar nu este un tel in viata, dupa cum nici nasterea de copii sau ingrijrea lor nu trebuie sa fie telul vietii unui cuplu casatorit. Nu-mi aduc aminte acum sa-ti dau trimiterile respective, dar sunt multi parinti duhoivnicesti care afirma lucrul acesta, cred ca parintele Porfirie este unul dintre ei.

Dumnezeu da unora copii, iar altora nu. Nu este meritul lor personal daca ii au, dupa cum nu e cazul sa-si puna cenusa in cap daca nu-i au ci trebuie sa dea slava lui Dumnezeu pentru toate!

Ce-i drept insa cei casatoriti si care mai au si copii sunt mult mai ocupati si solicitati, iar aceasta este un fel de jertfa pe care o aduc Domnului, cu sau fara voia lor.

In rest, mi-a placut ce ti-a scris Noesis. Sophia draga, cred ca tu ai nevoie de putin mai multa liniste, iti faci prea multe procese de constiinta, se simte agitatia si imprastierea in postarile tare de aici de pe forum... fara suparare, iti doresc sa te regasesti cat mai curand. :25:primeste te rog o floare :53:si o imbratisare din toata inima. :6:

si ptr ca n-am raspuns totusi la intrebarea ta, Sophia...
 

rostul omului este sa invete, sa-si educe trupul si sufletul.
dar sa-si ingrijeasca mai mult de suflet, decat de trup, ca sa ajunga cat mai aproape de Dumnezeu.

http://touregypt.net/featurestories/cart36.jpg

Iata rostul omului pe pamant: "Vindeca lumea, fa-o un loc mai bun, pentru tine si pentru intreaga umanitate!" Michael Jackson

Faptul ca unii au si altii n-au copii face parte din procesul de selectie naturala.
@mirelat:
Mi se pare mie sau din poza postata de tine rezulta ca in rai au sanse sa ajunga doar barbatii???

Mirela, iar confundam rostul cu dorinta si alte lucruri.
Rostul omului este sa traiasca si sa se inmulteasca.
In mod normal a fost lasat de la Dumnezeu sa se inmulteasca.
Si atunci este normal sa aibe si asemenea instincte si dorinte.
Casatoria si copii sunt parti normale si naturale din viata omului.
Faptul ca unii pot avea copii si altii nu, ca unii raman singuri si altii se casatoresc este o decizie a lui Dumnezeu si este fie o pedeapsa pentru ceva, ori persoana respectiva este facuta pentru altceva si asta trebuie sa afle pe parcursul vietii.
De fiecare data cand preotul vorbeste la predica despre Ioachim si Ana, sau despre Elisabeta si Zaharia, spunand ca pe atunci aceia fara copii erau considerati blestemati sau pacatosi, ma apuca plansul.
Si acestora le-a dat copil la batranete, pentru credinta lor, deci i-a dezlegat, cu conditia dureroasa ca acesti copii sa se jertfeasca, respectiva sa aibe o misiune speciala.
Se mai si spune: menirea femeii este sa fie mama, iar barbatul are altele de facut in afara casei. Numai ca nu s-a explicat in scripturi care este menirea femeii care nu poate fi mama.
Si nu spune nimeni neparat de hirotonia femeii. Nu este cazul.
Si se mai intampla ca oamenii, de obicei femeile, se simt goale si neimplinite fara copii si trebuie sa-si gaseasca altceva sa umple acel gol.

Cristina a raspuns f.frumos si la obiect. Tocmai la aceste vai ma gandeam si eu si nu ma refeream numai la mama biologica. Sunt unii care nu pot nici sa adopte. Fiecare trebuie sa-si gaseasca o alta cale, un alt plan.
De asta intrebam.
Si problema mare este la cei din jur.
Vorbeam de ex. pe alt fir despre paranoia parintilor cu copii. Din cauza unor raufactori reali, sunt indepartati si altii de la copii si este ingreuiata adoptia, sau lucrul copii pentru cei ce nu au si ar vrea sa se ocupe de altii (baby-sitting, sau vecini care sa-i preia, sau nasie sau mai stiu eu).

Si nu este vorba de profesie, ci in afara ei.

Sophia, sa iti spun eu care este problema ta. Tu degeaba pui zilioane de intrebari, fiindca tu deja stii raspunsurile. Din cate vad eu, oricate ti-ar spune altcineva care contrazice concluziile pe care le-ai tras tu, nu e bine si nu le iei in seama. Tu stii una si buna, ca rolul oamenilor, in special al femeilor, e sa aiba copii. Pot sa iti spun eu, sau altcineva, ca defapt, Dumnezeu ne-a facut fiinte mult prea complexe ca sa ne rezume doar la a naste copii, ca tu stii ale tale. Si ceea ce este mai ciudat este ca nici macar tu nu esti impacata cu ideea asta, probabil din cauza experientelor personale. Deci ce vrei tu de fapt? Ca daca iti spunem ca da, intr-adevar, daca nu ai copii esti un om pierdut, te umple plansul. Daca iti spunem ca nu, copiii sunt doar o parte a vietii, si nu viata insasi, nu iei in seama.

Aceea este icoana "Scara Raiului" aflata la Man. Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. Ai auzit de Sfantul Ioan Scararul? Multi sfinti are Dumnezeu, atat barbati cat si femei. Cat despre cei pictati in icoana, ramane la latitudinea fiecaruia daca vrea sa cerceteze carui sex apartin.

@Noesissa - cel putin pe siteul asta vad zilnic multi oameni care isi pun aceleasi intrebari legate de rolul omului pe pamant, de iubire, casatorie, copii, femeie, barbat, etc.
Suntem aici ca sa discutam si sa na sfatuim si venim fiecare cu idei si opinii.
Nu inseamna ca daca unul a spus ceva, aia luam de buna. La unul se potriveste, la altul nu.
Nu mai departe de aceasta sectiune a forumului exista trei fire de scutie f.serioase deschis de oameni care au probleme si se intreaba: cum sa faca sa se casatoreasca, sa-si gaseasca alesul, de problema copiilor.
Ceea ce vrem noi este sa aflam raspunsuri la dilemele noastre, la de ce-urile si cum-urile noastre.
Si problema este ca intrebarile pe care le punem aici nu trebuie sa ramana numai la faza teoretica, adica sa vorbim ca sa n-adormim, ci ca sa si putem aplica ceva in viata.
Daca vine unul si-ti raspunde sec: da ce-ti trebuie sa te mariti, ca doar poti si fara, sau ce-ti trebuie copii ca poti si fara, vezi ca sunt altii pe lume, nu a ajutat chiar cu nimic, ci chiar este o lipsa de consideratie fata de acel om.
Omul asteapta un raspuns concret, care sa-l ajute macar sufleteste, daca nu si practic.
Asa si voi aici veniti cu tot felul de teorii de genul omul nu trebuie sa aibe copii, femeia nu trebuie numai sa aibe copi. Zdrang.
Mai intai ca teoria asta cu menirea femeiii este sa faca prunci si sa gateasca nu este de la mine.
In Scripturi asa se spune: locul femeii este la copii, sa fie supusa si sa taca. Barbatul e capul, face biserici, preoteste, munceste, etc. Asa spun si Af.Parinti, mari calugari si duhovnici.
Si alte multe carti spun la fel.
Si pe acest forum se propovaduieste la fel. Numai ca s-a omis un amanunt: unde este locul femeii care nu poate avea copii, care nu poate avea familie.
Acest gol vreau eu sa-l umplem aici.
Pentru ca eu am convingerea ca Dumnezeu nu ne lasa intamplator asa, ca avem si noi un rol si un loc, dar nu stim care.
Si cum am mai spus, este greu sa ni-l gasim:
1. greu de gasit alesul, pentru multe femei
2. f. greu de adoptat copii (legi complicate) sau de ingrijit de altii straini (cine da in grija copii unui care n-are, sau nu are o profesie in acest sens?)
3. de facut ceva prin/pe langa biserica pentru oameni (da cine te lasa)

Uite ca exemplu eu am incercat multe pentru problemele mele si m-am luptat. In multe n-am reusit din cauza lipsei de intelegere a omaneilor poate.
Am vrut sa ajut privat mame cu copii, am vrut sa botez, am vrut sa deschid o gradinita/scoala, sa fac ceva pe langa biserica. M-am lovit numai de "nu se poate", sau "da de ce trebuie". Ceva am reusit, legat de batrani bolnavi, dar nu ma laud aici.
Si atunci mi-am pus problema: Bun, poate nici asta nu trebuie sa fac. Atunci ce? Ce vrea Dumnezeu de la mine sa fac?
Asta nu pricep inca si de asta intreb. Si mai sunt oameni in asemenea situatii.
Am multe cunostinte (fete) care nu s-au maritat, n-au gasit pereche.
Sigur ca au o profesie si o viata, dar au si un gol in suflet si in casa.
Mai ales cand te gandesti ca vei sfarsi singur intr-un azil, sau cine stie cum.

Si nu toti vor la manastire.

Parintele Arsenie Papacioc spune: "Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru EL". "Daca ar sti oamenii cat de mult ne iubeste Dumnezeu". "Cel mai pretios dar este timpul". "Omul trebuie sa fie prezent cat mai permanent, daca se poate in fiecare clipa". "Dumnezeu vine in inima omului, care este imparatia lui Dumnezeu, dar trebuie sa fie si primit, ca sa aduca limpezirea".

Aceasta partasie favorizata de Dumnezeu duce pe om si prin necazuri. Care sunt cu atat mai mari cu cat omul cauta un rost adevarat, adica din cele date de Dumnezeu oamenilor, dar de fapt nu renunta la ale sale, care il tin departe, adica il impiedica sa inteleaga. Singura rezolvare este deschiderea inimii totala in rugaciune. Expresia cea mai simpla este "desertarea inimii" sau "Doamne stiu ca vrei sa fiu mai aproape de Tine , dar nu inteleg cum. Sunt gata sa las dorintele mele. Spune-mi ce sa fac". Primele luminari in inima se dau asupra pacatelor ce ar trebui parasite, si a egoismului care impiedica faptele bune ca firesti sufletului pentru care Dumnezeu conteaza.

Daca esti gata sa implinesti schimbarile in scopurile pe care le ai, vine o limpezire, si puterea de a nu mai suferi pentru neimplinirile vechi, altfel vine un zbucium si multe piedici, chiar si pentru ce pare bun.

Te rog sa ma ierti, si eu am "zdranganit" incercand sa raspund. Cel mai practic este sa iti doresti o iubire de la Dumnezeu intre tine si sotul tau. El iti este dat cel mai aproape. Poate un prim pas ar fi sa te rogi ca limpezirile sa vina doar prin sotul tau pentru amandoi, ca sa va uneasca tot mai mult.

Rostul femeii nu este de a avea copii ci ca si la barbat, de a fi fericita iar faptul ca multe femei nu reusesc sa desparta fericirea de faptul de a avea copii e din pricina împatimirii si confuziei. Fiindca si constiinta maternitatii este o împatimire, omul nu e ontologic barbat si femeie ci dezvolta o constiinta de gen ca urmare a experientelor de care a avut parte.

De asemeni frica sociala de a nu fi feminine le limiteaza pe multe femei de la o viata mai profunda.

Totusi, ni se spune in Biblie ca femeia se va mantui prin nastere de prunci.
Si ni se spune in Biserica ca femeia are alt rol de indeplinit, de a fi mama, si de asta nu poate fi preot (printre altele).
Asta o necajeste pe Sophia. Eu o inteleg, desi cred ca exista solutii la problema ei, la care i-au raspuns altii (cristina, neosisaa..) deja foarte frumos mai sus.

A spune ca ontologic suntem fara gen este si adevarat si fals in acelasi timp: este adevarat pt ca faptul ca suntem oameni primeaza, avem aceeasi natura umana, insa este fals pentru ca Dumnezeu ne-a facut femeie si barbat, si nu se spune nicaieri ca nu vom ramane cu unele caracteristici de gen si in Imparatie. Se spune ca in Hristos nu este barbat si femeie, da, in sensul ca ei sunt egali in fata lui Hristos si ca umanitatea primeaza, spune sf. Maxim ca este una din despartirile care vor fi unite, dar nu este clar daca aceasta unire va fi chiar o contopire, o desfiintare a diferentei (s-ar putea sa fie, da), asa cum nici diferenta dintre creat si necreat nu va fi desfiintata.

Oricum, nu ni se cere NOUA sa devenim mai putin femei si barbati ca sa ne indumnezeim.
In general in biserica ni se spune sa fim femei si barbati, nu sa ne stergem diferentele de gen. Nu sunt de acord cu ideea asta. Sigur ca mai intai trebuie sa fim oameni, dar fiind oameni nu trebuie sa ne stergem diferentele de gen, tot asa cum nu ne stergem nici diferentemle de personalitate prin indumnezeire, ci devenim si mai personali.

Si tot Biblia spune ca e mai bine sa nu se casatoreasca omul. Încearca sa vezi rostul Bibliei fara a o absolutiza.
Nu acesta e rostul pentru care nu poate fi preot (vezi aici).

Suntem facuti barbati si femei doar trupeste de catre Dumnezeu, constiinta de gen ne-o formam singuri. Si ramanem cu aceasta constiinta fiindca e parte din memoria, identitatea noastra, asa cum nu putem fi altceva decat romani.

Nu cred ca in Biserica ni se spune nici sa ne straduim sa stergem diferentele de gen nici sa le cultivam. Sunt niste randuieli rezervate fiecarui gen dar asta e ceva diferit de cultivarea feminitatii/masculinitatii.

[COLOR=Red]Aceasta cugetare trebuie luata ca o parere[/COLOR], si voi incerca sa arat ca este [COLOR=Red]daunatoare[/COLOR], dar mai ales nedreapta fata de Dumnezeu si de scopurile Lui care nu pot fi decat de inaltare, si deci formulari ca aceasta [COLOR=Red]"decat romani"[/COLOR], care coboara rostul neamului la judecata obsteasca, este daunatoare

si la fel formularea [COLOR=Red]"doar trupeste"[/COLOR] este daunatoare pentru ca trimite la separatia dintre trup si suflet, adica la spiritualismul gnostic, spre Platon, spre Origen, subliniind importanta mai mare a sufletului, ceea ce este adevarat, dar pe planul individului, adica inainte de mantuire, pe cand prin trecerea la persoana, desi se cauta mantuirea SUFLETULUI, totusi OMUL intreg trup si suflet, si alte insusiri adaugate prin constiinta, virtuti divine, spre formarea Omului nou, creatie noua, prin Hristos, Al doilea Adam,

deci Omul intreg este cel important, Omul ca persoana cauta mantuirea sufletului sau, si a trupului sau in egala masura, dupa modelul treimic. De aceea in descrierea structurii omului, fara a renunta la dihotomie, devin prioritare descrierile treimice, specifice mantuirii(ex: minte, ratiune, simtire; sau minte ,inima ,vointa).

(de aceea se cheama obsteasca , pentru ca neamul este mai important pentru Dumnezeu decat individul, la judecata, adica la trecerea spre mantuirea deplina, unde se schimba raportul pentru ca omul devine persoana , adica asemenea cu Dumnezeul Treime, in loc de individ),

si daca extindem si spunem "decat familia", iarasi coboram rostul familiei , care este mai important, tot la judecata obsteasca, decat al femeii, sau barbatului, luati separat, dar rostul de femeie si de barbat si de copil, ca si cel de individ, sunt foarte importante la judecata particulara.

Familia , insa are un rol foarte important in mantuire, anume de a arata pentru majoritatea oamenilor, cum poate fi traita de catre oameni relatia dintre persoanele Sfintei Treimi, spre cea mai inalta virtute, dragostea divina.

Familia este prima veriga, cea mai de jos, dintr-un lant de modele treimice, pe care il regasim si intre episcop, preot , si diacon, pentru slujirile bisericesti, sau pentru preot, nas si fin, in nasterea in Imparatie daruita la Botez.

Mai intai ca in Biblie nu se spune sa ne te casatoresti, au ca nu e bine. Se spune ca fiecare sa faca dupa cum poate. Mai bine asa decat sa ramana singur si sa traiasca in pacat.
Pe urma problema cu femeia si barbatul este de-a dreptul derutanta. Am citit link-ul pus de Traditie.
Ba e, ba nu e. Ba este egala femeia cu barbatul si nu sunt deosebir, ba nu este, ca trebuie sa faca copii, ca barbtul are nu stiu ce harisma speciala.
Nimeni nu vorbeste clar. Cert este numai ca in ortodoxie (si catolicism) femeia nu are voie sa fie hirotonita. Ma rog, nu contest de fapt si nu-mi doresc.
Ni se cere clar sa facem diferenta intre femeie si barbat, in biserica: tinuta, locul in biserica, atributii, nu e voie in altar, etc.
Dar nimeni nu spune si revin la intrebarea mea, la ce sunt bune, din punct de vdeder social si religios, femeile necasatorite si cele fara copii.
Se mai si spune ca femeia se ca mantui numai prin nastere de prunci. Atunci cele care nu nasc, nici nu se vor mantui. De ce ne-a lasat totusi asa Dumnezeu?

Sper sa citesti acest mesaj in continuarea celor doua pe care le-am mai scris. Femeile fara copii au rostul de a fi fericite ca jumatati ale sotilor, de a fi sotia si sotul un intreg in fata lui Dumnezeu, uniti de iubirea ceruta de la Duhul Sfant. [COLOR=Blue]Din nevoile acestui intreg va rezulta si rolul social sau cel bisericesc. [SIZE=4]Familia[/SIZE] are un rol in Biserica. Acesta este modelul treimic.[/COLOR] Deci nu femeia sau barbatul separati. Se spune ca barbatul are rol de cap, adica rational, iar femeia de trup , adica sentimental, inima. Daca este altfel, sau sunt neputinte, trebuie remediate prin rugaciune si cerut ajutor pana fiecare ajunge sa aiba acest rol in familie.

Pentru cele necasatorite, rolul barbatului va fi luat de Hristos, adica se vor considera logodite cu El, la fel ca si calugaritele, dar in conditii mai comode, neputand duce greutatea Ascultarii, a Taierii Voii proprii, cerute in manastire. Dar daca "ard" adica isi doresc o relatie cu un barbat se pot casatori, spre deosebire de calugarite care depun juramant sa ramana asa.

Si sunt cele doua modele: Marta si Maria, slujirea cu fapte si rugaciunea. Una din aceste doua activitati trebuie sa aduca fericirea, una predomina , aduce mai multa liniste , limpezire si va ocupa mai mult timp. Acesta este rolul, ceea ce poti implini din inima.

Si smerita cugetare, care sa iti spuna: acesta este rolul meu, acum. Ma voi ruga, voi creste, si Dumnezeu va avea grija sa ma puna la treaba cand va veni vremea. Fericirea pe care deja o am , nici pe aceasta macar nu o meritam. Ai mila Doamne!

[COLOR=darkred]Rostul celor care nu pot avea copii[/COLOR] este acela de a arata acelora care au copilasi ca nu au facut nimic pentru aceasta, ca nu ei au hotarat sa poata avea copii, acestia din urma fiind darul lui Dumnezeu.

[COLOR=darkred]Cei fara copii[/COLOR], dar care petrec in rugaciune, adesea nasc intr-un tarziu, ca mangaiere a lui Dumnezeu. Cunosc o sotie de preot care a nascut abia la 43 de ani, un copilas minunat si deplin sanatos intru toate. Este minunata randuiala lui Dumnezeu.

Un om fara copiii m-a operat si am scapat de o suferinta trupeasca. O femeie fara prunci sta in fiecare zi de dimineata pana seara in biserica sa vanda cateva lumanari. Am vazut persoane necasatorite care donau sange si erau o zi pe saptamana voluntari. Si exemplele pot continua. Asa ca e bine sa ne uitam la noi, sa ne descoperim darurile si sa le inmultim.

Frumos ati spus costel si windorin.
Asa gandesc si eu.
Cei fara copii sau necasatoriti pot face multe si ar trebui priviti mai bine si primiti printre cei cu copii, casatoriti, sa se bucure impreuna de comorile date de Dumnezeu.
De multe ori sunt marginalizati.

Pe acestia ii vor marginaliza doar aceia care nu au priceput nimic din lucrarea lui Hristos si din Evanghelia sa. Vor marginaliza aceia care vad lucrurile precum evreii din Vechiul Testament.

[COLOR=darkred]Crestinul are dragoste[/COLOR], cu atat mai mult fata de cei incercati sau in greutati.

Cei fara copii probabil platesc niste pacate ale lor din tinerete sau ale stramosilor lor. Omul trebuie sa creasca si sa se inmulteasca cum ne spun Scripturile. Cei ce "aleg" sa nu aiba copii nu fac o alegere constiinta chiar daca lor li se pare asa, sunt pacatosi sau poarta pacatul parintilor. Cred ca cei sterpi sunt insemnati de Dumnezeu, in mod rau adica.

Ca Ioachim si Ana? Mai, n-ar fi rau sa fim toti insemnati in modul asta rau... :))))

Este o explicatie cam simplista, iertare george..
Asa se spune ain Vechiul Testament, dar odata cu Hriostos nu se mai poate spune asa.
Sunt de altfel si mari pacatosi care au avut copii.

Sfintii Parinti Ioachim Si ANA nu au murit sterpi au avut copiii pana la urma si Dumnezeu a avut un mare plan pentru ei. Eu ziceam de cei care mor fara sa fi facut copiii niciodata pentru ca asa au vrut sau pentur ca nu au avut samanta. Cu ei sigur e ceva in neregula, asa ne-a zis parintele.

Nu stim noi ce pofteste Dumnezeu sa faca cu sufletele noastre cat traim pe acest pamant dar sa nu vrei sa faci copiii cand DUmnezeu a zis sa crestem si sa ne inmultim e o jignire pentru Cuvantul lui Dumnezeu. Iar eu daca n-as putea face copiii mas simti blestemat si m-as duce la duhovnic si as face canoane, as spera pana in ultima clipa ca DUmnezeu imi va darui un copil care sa-mi fie ca lumina ochilor din cap. M-as ruga pentru iertarea pacatelor mele si a parintilor bunicilor si strabunicilor mei.

Hai sa nu mai traim prin cuvantul "blestem", ci prin cuvantul "bucurie". Daca se intampla ca cineva sa nu aibe copiii, nu trebuie catalogat ca fiind blestemat. Si pentru iertarea pacatelor bunicilor, parintilor trebuie sa te rogi indiferent daca ai sau nu copiii. Nu vreau sa scriu mai mult pe aceasta tema, ca nu acesta este scopul topicului.

George, nu este acelasi lucru sa poti sa ai copii si sa nu vrei (desi si aici ar putea exista motive intemeiate: boli genetice sau mintale in familie, sanatate, etc, nu numai egoismul) si sa vrei dar sa nu poti.
Este intotdeauna bine sa te rogi pentru pacatele tale si ale stramosilor.
Dar sunt de acord cu Costel, nu cred ca se poate vorbi de blestem.
Dar calugarii, atunci? Ca ei aleg sa nu aiba copii, sa nu aiba o viata de familie, si numai blestemati nu sunt!
In VT exista ideea asta pentru ca era important sa se inmulteasca poporul ales, si sa se nasca Mesia. Exista ideea asta in lume ca sa 'se pastreze neamul'. Dar in crestinism, nu!
Dumnezeu trimite alte binecuvantari celor fara copii.

Ma intreb atunci mai departe, la o alta nedreptate (asa o vedem noi oamenii pentru ca nu avem explicatie), daca e vorba ca cei ce sunt steroi sunt pacatosi si insemnati:
De ce le da copii la cei care nu merita sa fie parinti, care sunt pacatosi: ,care ii omoara (adesea din pantece), care ii maltrateaza, ii abandoneaza etc.?
De ce le da la unii cu zecile si la altii nici unul?

Si la cei casatoriti: la unii le da totul, la altii nici sot/sotie.
Nu trebuie sa judecam, dar ne doare si nu intelegem.
Eu am invatat in timp ca si rugaciunea isi are rostul ei. Ce pacate or avea inaintasii mei nu stiu. Si nu sunt de acord cu ideea ca pentru ei platim.
E posibil sa nu fie bine pentru tine ceea ce ceri in rugaciune. Stiu eu? Asa mi s-a spus.
Iti da si dai peste vreun om care te bate sau te chinuie, sau bea, sau mai stiu eu. Sau iti da copii si sunt bolnavi, sau handicapati, sau mor devreme.
Nu stii cum este mai bine.
Trebuie sa ai putere sa-sti accepti soarta si sa-ti gasesti menirea ta personala pe pamant.
Iar cei care au (le-a dat) si sunt fericiti sa imparta cu ceilalti.

Bolile genetice ce sunt nu tot plati ale pacatelor parintilor? Bolile mintale ce sunt nu oameni posedati? Tu spui ca omul care traieste singur ca asa vrea este bine placut lui Dumnezeu dar eu nu te cred.O viata sanatoasa inseamna barbat cu femeie care fac copii.Ce sunt copii daca nu lumina zilelor noastre. Ce spui tu aici cu cresteti si va inmultiti ca nu mai e valabil e o prostie sa ma scuzi. Esti cumva ecumenista? Cand a zis Iisus Hristos MANTUITORUL ca oamenii daca aleg sa nu faca copiii este bine?

Calugarii stim cu totii ca se incadreaza la alta categorie nu despre ei vorbim aici.

Fani esti ecumenista ca asa pare din ce scrii aici?

George, cati copii ai?

Oamenii care nu pot avea copii nu sunt blestemati de Dumnezeu. Punct.

Astept sa se nasca primul, in doa luni. Nu stim daca e fata sau baiat ca noi n-am fost la ecograf ca altii vrem sa fie surpriza. O sa-l cheme George daca e baiat si Georgeta daca e fata .Tu au copiii?

George nu e nimic rau sa mergi la ecograf. Si asta nu pentru a vedea daca este fata sau baiat, ci daca sarcina va decurge cum trebuie sau nu. Si sincer, mai bine esti lipsit de surpriza ca e fata sau baiat, decat sa ai o surpriza (Doamne fereste) ca ceva e in neregula cu sarcina. Sa fiti fericiti si sanatosi.

Sapte luni si nu mergeti la ecograf?
(Eu am fost luna de luna, este o experienta minunata sa-l vezi miscandu-se acolo! Nu va lipsiti de aceasta! Daca nu vreti sa aflati ce este, doctorul nu va spune.)

ParintI mei nu mau mai vazut la ecofrag si nici bunicii mei pe parintii mei si uite ca neam facut mari.