Mama sau femeie de cariera?
 

Ce credeti ca este mai potrivit pentru o femei crestina - sa faca o cariera intr-un domeniu sau sa-si vada de casa ei? pot fi ele imbinate astfel incat familia sa nu aiba de suferit?:)

:rolleyes:buna......... nu stiu dc voi putea sa ma ridic la inaltimea asteptarilor dvs.cu raspunsul meu..insa,voi incerca.
m-am casatorit in 1996,pe cand eram studenta in anul III la Teologie,iar la sf.lui 1997 am nascut prima fetita(eram in anul IV);am terminat facultatea , m-am angajat,iar in ianuarie 1999,am nascut a doua fetita si nu am stat in concediu decat 7 luni. timpul a trecut , mi-am dat defu si gradul II.....
ce vreau sa va spun : NU A FOST USOR....insa, cu ajutorul lui Dumnezeu si al sotului meu,astazi suntem o familie fericita cu doua fetite maricele,eu cu servici,avem casa noastra(un apartamnet cu 3 camere).deci se pot imbina amandoua, dar trebuie cum spunea parintele Cleopa......RABDARE......RABDARE.si iar RABDARE
sper ca ma reusit sa va ajut un pic.........:)

Personal consider ca femeia crestina din Romania si din vremurile actuale,daca isi alege o viata in societate (adica nu in manastire),este bine sa-si intemeieze o familie crestina si sa se ocupe cat poate si de cariera...spun asta pt ca atunci cand ai un sot crestin totul se va desfasura cu intelegere si armonie reciproca...deci,cu alte cuvinte treburile si indatoririle casnice vor fi pe umerii ambilor,asa incat ea va avea timp si pt cariera...consider ca de cariera ei pe plan profesional beneficiaza si sotul...si desigur ca ceea ce am scris este valabil si invers.

Daca s-ar mai putea, astazi nu as mai pune cariera pe primul plan. Familia este aceea care defineste o femeie. Poti avea un camin fericit si, in acelasi timp, sa fii si o femeie de succes la locul de munca. Fara familie, in viata esti nimeni si nimic, pentru ca, la un moment dat, trebuie, logic, sa iesi din cariera, sa lasi locul altuia. Ce-ti ramane, insa, e familia, dragostea si locuri ocupate la masa. E un paradox ca devenim intelepti si stim ce-ar fi trebuit sa facem doar cand nu mai putem face nimic. Fiecare, dar mai ales doamnele, domnisoarele, sunt libere sa inteleaga ce vor, dar sa faca ce trebuie.

Eu cred ca pot fi imbinate, cu conditia sa nu ai ambitii extreme legate de cariera. Familia este pe primul loc, este elementul care iti ofera stabilitate si sprijin. Cariera...astazi e, maine poate nu mai e... E adevarat ca poti sa ajungi foarte sus pe plan profesional, amagindu-te cu ideea ca "avem tot timpul sa facem copii, sa ne ocupam de familie", insa timpul trece, iar cariera singura nu te va face sa te simti implinita ca femeie. Cunosc un caz concret - o prietena de familie, manager la o companie multinationala, care acum are 40 de ani si este mama unei fetite de aproape 2 ani. Am intrebat-o daca e multumita de viata ei. Mi-a raspuns ca ii este foarte greu cu cea mica, ca se simte obosita dupa atatia ani in care a muncit zi-lumina: "Tot ce am avut mai bun in tineretea mea - puterea de munca, pasiunea, rabdarea le-am investit in cariera, in loc sa le pastrez pentru copilul meu. "
Trist, nu-i asa?

Draga mea,rostul femeii este de a fi sotie si mama,de a da viata,in primul rand,nu cariera.Inima ta de femeie ce-ti spune,sufletul tau in ce cauta implinirea,in familie sau cariera?Femeia se mantuieste prin nastere de prunci.Femeia este darul barbatului si are misiunea sfanta de a da viata.Tot o femeie a fost binecuvantata,Fecioara Maria,de a-l naste pe mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Sa-ti dea Dumnezeu gandul cel bun.

Din pacate, tot mai multe femei se plang ca nu mai pot fi mame bune, ca vin de la servici pline de nervi, ca nu mai fac fata energiei copiilor, treburilor casnice, ca nici relatia cu otul nu e prea stralucita din cauza stresului continuu, deci...cum ramane cu astea?

Eu propun sa mergem direct la sursa acestor piedici adica direct la stres, care la randul sau isi are radacinile in diferitele griji pe care le avem. O femeie s-ar putea scuti de aceste griji respectiv de sters prin credinta, prin obtinerea acelei paci sufletesti de la credinta. Sa nu uitam si de sot, care trebuie sa fie un sprijin adevarat unei familii, un stalp de neclintit, ceea ce inseamna ca trebuie sa intretina o relatie foarte stralucita, ca soarele :p, cu sotia sa.
Daca tot vorbim de stres, sa vorbim si de implicatiile acestuia de ordin medical. De exemplu daca suferi de o boala stresul ii accentueaza gravitatea sau chiar daca nu suferi si ai predispozitie spre o anumita boala, din cauza stresului devii bolnav.
Persoanele cu credinta in Dumnezeu, adevarate nu cele care doar zic si nu fac nimic, si care sufera de o boala nu sunt afectate de stres in acest mod - fapt dovedit in clinica si consemnat in cercetarile medicale.

Si ca sa revin la topic, personal vad femeia "perfecta" cea care se ocupa in primul rand de copii, apoi daca vrea neaparat o cariera, dar ceva care sa nu-i epuizeze energia, care sa nu-i afecteze nici feminitatea, sa nu o schimbe meseria in nici un fel, sau intr-unul pozitiv.

Parerea mea este asemanatoare cu a lui theodor ..Poate o femeie sa fie o mama buna si sa faca si cariera Dar depinde pe ce ramura.Exista activitati profesionale care epuizeaza shi exista altele moderate pe langa care iti poti implini si datoria de mama
Oricum daca cineva vrea sa exceleze in activitatea sa, va trebui sa-i acorde cat mai mult timp asta in detrimetul timpului "de a fi o mama buna"
Cred ca se poate face cariera dar depinde in ce domeniu.

Sunt de acord cu tine theodor.Recunosc ca rolul stresului este fundamental.Psihologic, el este unul din factorii declansatori de boli somatice, psihice..si nu numai. Un alt neajuns...creaza multa confuzie in relaltiile interumane.
Revenind la subiectul nostru...cred ca este f. greu sa ai si o cariera care sa te solicite mult, sa fii si sotie de nota 10, la fel si mama. Dupa umila mea parere, femeia ar trebui sa fie in primul rand dedicata familiei sale...si de abia apoi serviciului/carierei. Eu una, imi cunosc limiteles i simt ca nu as putea sa excelez in aceste 3 privinte simultan.
Poate sunt altele mai performante...:)???:satisfied:

nu mi se pare ca e o contradictie in termeni. exista intotdeauna o cale de mijloc. dar daca este o situatie mai speciala, nu ai decit sa alegi. nu e o reteta valabila pentru toata lumea. fiecare face ceea ce considera ca e mai bine.

Eu zic ca aici ati omis un lucru: sensul cuvantului “cariera”
A face cariera inseamna sa te dedici unei anumite activitati in scopul urcarii intr-o ierarhie profesionala.
Asta cere multe sacrificii in viata personala, si e solicitanta chiar si pentru un barbat.
Ideea de femeia moderna, de cariera a fost promovata exact in opozitie cu femeia de familie, traditionala, pentru ca se considra o emancipare a conditiei femeii.

De acord ca o femeie poate sa aiba activitate inafara casei, sau un servici, daca se poate mai lejer sau mai putine ore pe zi cred ca e si de folos, dar cariera nu se poate. Timpul si stresul nu permite sa le faci pe amindoua.

Si pentru femeie dar si pentru barbat familia trebuie sa fie pe primul loc, ca doar omul nu merge la servici pentru ca-i distractiv, ci pentru a asigura conditii de viata cat mai bune familiei. Eu cred ca si barbatul ofera cam putin timp familiei in timpurile astea, de multe ori lucreaza de dimineata pana seara, cum zicea cineva “eu imi vad copii numai dormind, dimineata cand plec si noaptea cand ajung”, dar si de barbat are nevoie familia.

Macarie
"Si pentru femeie dar si pentru barbat familia trebuie sa fie pe primul loc, ca doar omul nu merge la servici pentru ca-i distractiv, ci pentru a asigura conditii de viata cat mai bune familiei. Eu cred ca si barbatul ofera cam putin timp familiei in timpurile astea,"

Exact..dar in ziua de azi ca sa oferi familiei conditii de viata cat mai bune trebuie sa munceasca ambii de dimineata pana seara...si tot nu se stie...
Asa ca...problema cu femeia sa fie familista sau barbatul sa acorde mai mult timp familiei...mai usurel...dar nu ca nu ar fi frumos si de dorit acest lucru...

De fapt aici e problema, societatea sau sistemul cum se spune, e de asa natura incat nu-i prea lasa omului sansa de a alege.
Nu poti lua un servici pe jumatate, asta in caz ca ai putea supravietui cu el :-), si esti presat de o gramada de taxe.

Nici macar Sarbatorile nu le poti tine, 2 ceasuri sa poti merge pana la Slujba. Si in epoca bizantina era sclavie, dar sarbatorile religioase se tineau prin decret imperial.

Sclavie... Uite ca ai gasit un cuvant ce caracterizeaza foarte bine modul in care ne castigam existenta. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, eu cel putin asa cred. Are si "sistemul" vina sa, dar din nefericire multi sunt de acord, si fac acest compromis intre cariera si familie. Trist!

Sclavie si exploatare,as completa eu,frate THEODOR.In sistemul capitalist mare parte a economiei este privatizata,practic e condusa de patroni,patroni pe care nu-i intereseaza decat sa obtina profituri mari cu costuri mici,indiferent prin ce metode.E o tot o forma de robie si asuprire a angajatului de catre patron,care nu vrea sa dea locuri de munca oamenilor si sa-si castige fiecare existenta,nu, el vrea sa se imbogateasca pe munca uneori istovitoare,degradanta sau chiar periculoasa a celor pe care-i conduce.Ar fi multe de vorbit,cum toate se leaga in acest plan diabolic de a distruge omul si credinta sa,dar deja am deviat de la subiect si poate va fi aceasta tema abordata in alt topic.

Mi-au placut discutiile pe tema asta. Pentru mine locul primordial in viata unei femei este familia. Rostul femeii, asa cum spunea Marius_Daniel este de a fi sotie si mama, de a da viata, de a se bucura de copiii ei, de a incerca sa-i educe dupa cum o va lumina Dumnezeu, de a fi feminina si de a-i aduce bucurie si implinire sotului sau. Stiu ca vorbesc in necunoastinta de cauza, fiindca nu am inca familie. Poate o sa ziceti ca de aceea vorbesc atat de ideatic.

Eu una cred ca daca ne punem nadejdea ca Dumnezeu ne va ajuta sa fim sotii si mame, asa va fi. Si poate ne va da sa avem si familie si cariera. Legat de cariera, exista meserii care-ti permit sa fii mai mult timp acasa - invatamant, cercetare, etc. Da, banii nu sunt ca intr-o firma multinationala, dar exista alte satisfactii...un copil care-ti zambeste si te strange in brate, apoi mai multi copilasi care se joaca impreuna, o educatie mai buna, o comunicare mai buna, apoi bucuria pe chipul sotului tau, etc.

Eu cred ca invatam multe langa copii: rabadare, recunoasterea neputintei, rugaciunea pentru celalalt, daruirea, privegherea, intuirea problemelor celuilalt, etc. O scoala de viata. Si cu fiecare copilas, inca o scoala, inca o diploma in ceruri...asta da cariera, nu?!

Astazi se vorbeste aproape in orice organizatie, ca managerii trebuie sa investeasca in resursele umane, ca trebuie sa existe un echilibru intre obiectivele personale si organizationale. Insa, momentan din cate stiu resursele umane sunt "carne de tun", trebuie sa petreci cat mai mult timp in organizatie si cat mai putin cu familia. Pe de alta parte, putine sunt persoanele care se regasesc in cultura si valorile organizatiilor in care lucreaza.
Consider ca pentru a face cariera, in ziua de astazi, este nevoie de sacrificii si uneori poate fi si familia. In concluzie, poti avea si familie si serviciu, dar a avea si familie in adevaratul sens al cuvantului si cariera - este foarte dificil.

Ca sa ajungi sa ai succes in cariera esti nevoit sa uiti multe sau sa nu mai ai timp pentru multe. Dimpotriva, daca doresti sa fii mama, retii multe si ai timp de multe. Cariera te face sa fii vecin cu competitia. Competitia iti aduce stres. Numele de mama te face sa devii mama pentru toti, doresti sa imbratisezi lumea asa cum iti imbratisezi copilul.

Femeia trebuie sa fie in primul rand mama. Altfel, au de suferit numai copiii. Degeaba au copiii jucarii, mancare, haine, confort, bani etc. daca nu au mama langa ei. Vor creste ca plantele in intuneric.

dar ce te faci cand sotul tau iti spune ca nu ai facut toata viata nimic? Ca stai acasa toata ziua si ce mare lucru este sa cresti 1 sau 2 copii? Ca el se zbate si munceste si ea,mama, nu stie decat sa ceara bani- pentru cheltuielile casei, evident? Unde este multumirea sufleteasca a acelei femei, in final? In copilul care creste pana la urma si pleaca? Doar cer o parere?

Cel ce spune "ce mare lucru este sa cresti 1 sau 2 copii?", nu e tata. Un tata nu e tata pentru cateva minute sau o ora, ci pentru toata viata.Daca se rezuma la o simpla imbratisare a copilului sau la un simplu sarut, atunci e de dorit sa gaseasca in acea imbratisare si in acel sarut truda zilnica a mamei. Altfel, risca sa devina un strain.

Multumesc de raspuns. Din pacate realitatea din ziua noastra este alta si trebuie sa ne confruntam cu ea. Nu-l judec pe acel tata, care munceste de dimineata si pana noaptea tarziu si care evident nu are de unde sa stie cum este sa cresti un copil. Dar aici vorbim despre mama. Ce ar trebui sa faca ea?

Draga literar, eu am 3 copii (7; 4; 2 ani) si stau acasa de 8 ani de zile. Sa sti ca nu-mi e deloc usor si s-au iscat tot felul de pr din cauza asta, ca eu nu fac nimic in viata, ca nu ma gandesc la viitor, ca nu am idealuri etc. Sa stii ca la inceput am suferit enorm spunandu-mi-se asa ceva de catre sot, dar am invatat sa tac si sa nu le mai iau in seama. Eu cu 3 copii nu fac fata fizic sa am un serviciu iar sotul meu nu intelege asta. Si eu ma gandesc la tot ce am spus mai sus dar pur si simplu nu fac fata la mai mult. Numa cand ma gandesc la a ma duce la serviciu si copiii mei sa stea prin cresa si cel mare sa stea singur in casa pana apar eu sau sotul de la serviciu. E crunt cand ma gandesc la asta. Dar Dumnezeu stie ce vreau ca vreau si serv dar in acelasi timp sa fiu si cu copiii. Dar nu am ajutor din exterior prea mult. Si singura solutie e o bona, dar eu nu pot accepta ca o straina sa-mi creasca copiii. Prefer sa stau acasa sa-i cresc eu si sotul sa zica multe si marunte ca oricum Dumnezeu le stie pe toate si iti da tot ceea ce ai nevoie si cand vei fi batran la fel va fi daca ramai in credinta. Dumnezeu le aseaza pe toate cum trebe si-ti da tot ce e nevoie. Iar eu stiu ca nu pot fi o femeie de cariera, pt mine FAMILIA e totul.

daca un barbat se asteapta ca femeia sa creasca si copii si sa mai si lucreze atunci pentru ce mai are femeia nevoie de barbat?????
daca un barbat face mofturi atunci cand sotia ii cere bani pentru trebuintele casei, atunci care mai este rolul sau?????
casatoria inseamna efortul comun, nu inseamna ca femeia lucreaza, naste copii, creste copii, face de mancare curatenie, etc etc, iar barbatul doar lucreaza si mai si face mofturi... ehe ce viata usoara au acesti barbati...nu vreau sa generalizez, sper ca inca mai sunt barbati care isi cunosc scopul in viata, acela de a proteja femeia, ca doar de asta i-a facut Dumnezeu mai puternic decat femeia...
imi pare rau daca par dura, dar pe zi ce trece raman tot mai dezamagita de cum a ajuns viata sa fie...???

Diana, mai nou si daca stau acasa si cresc copii , diavolul care nu doarme gaseste si cu ele metode de dezbinare si divort...vad sute de cazuri in jurul meu...de regula le introduce invidia in suflet pentru cariera pe care o are barbatul si la care ea nu are acces iar de aici aceasta patima sufera in scurt timp metamorfoza in dispret si ura pentru existenta ei de "sclava" in casa si de aici pina la separare, deseori cu politia si scandal, si divort de regula nu mai este mult.

...iar paradoxul cel mai mare este ca femeile nu stiu ce fac, nu realizeaza ca aceste nebunii si patimi sunt implantate artificial in ele, sunt ca o inseminare artificiala a RAULUI CARE FACE PUI

...nebunie in care nu realizezi ca barbatul ca sa tina casa munceste pe rupte, se injoseste si este poate zilnic umilit pina la transpiratie... si el saracul poate de rusine nici nu povesteste si tine in el, iar la venire sotia il ia de odihnit si relaxat..si cu cariera stralucita, iar ea chipurile o slujnica in casa

Eu unul nu am vazut prea multe cazuri in care ei amindoi muncind nu se ajuta si acasa cu trebuirle. Chiar am prieteni, soti care muncesc de rup la treburile casei, rareori ii vad stind degeaba si nu este gluma

Am si eu o intrebare pur ipotetica: daca ajunge la divort o asemenea familie, in care femeia e casnica, oare cu cine hotaraste instanta sa ramana copiii? Daca ea nu are sursa de venit.
Eu am fost crescuta sa fiu cat mai independenta financiar, sa ma pot descurca. E adevarat, sunt "femei de cariera" care ajung la divort pentru ca-si neglijeaza familia, dar exista si barbati care isi gasesc amanta ingrijita, decat nevasta care se sacrifica pentru copii.
Poate ca trebuie sa existe un echilibru, in care pe primul plan sa fie familia, dar sa fie loc si pentru cariera. Asta incerc eu. Si stiu ca nu voi putea fara ajutorul sotului, chiar si la treburile casnice.
Cred ca e o necesitate ca femeia sa munceasca in ziua de azi, nu un moft. Barbatii nu isi pot permite, de multe ori, sa tina nevasta acasa.

Cred ca insasi algerea profesiei ar trebui sa fie in concordanta cu menirea unei femei. Exista servicii cu un program foarte incarcat si in acest caz unei femei ii ramane foarte putin timp pentru viata de familie. Exista locuri de munca in care programul de lucru este mai lejer.

Cunosc multe femei care nu prea se ocupa de copii fiind la munca,adica i-a lasat singuri,singuri fac toate treaba si nu este intotdeauna bine.Mama trebuie sa fie alaturi de copil,sa ai deie mancare,sa ai ofere dragoste nu sa deie telefon de la munca si sa spuna sa isi faca un ochi.

Nu stiu cum sunt altii, dar eu prefer sa muncesc cat mai mult, numai ca sotia mea sa aiba grija de copil. Prefer sa fiu obosit fizic, dar odihnit sufleteste. Copilul va creste in orice mediu, dar nu "a creste" e important, ci "cum creste". Astfel, la aceasta intrebare, doresc sa raspund eu si sotia, nu cei din jur.

Dumnezeu sa va intareasca in lupta voastra Costel, ca usor nu este, mai ales ca este o lupta dusa la deal.
Doamne Ajuta!

ai dreptate Cozia, se poate si invers, doar ca sunt putine cazuri in care femeia sta acasa sa creasca copiii, sau poate nu cunosc eu, dar cel putin la mine in familie nicio femeie nu a stat acasa decat cei 2 ani...si cam asa am vazut si alte cupluri casatorite
nu stiu ce sa zic, dar cum a mai spus cineva pe forum, nu mai stiu cine :D, o femeie trebuie sa se gandeasca ce vrea, cariera sau familie...iar cine reuseste sa le imbine pe amandoua...bravo lor

Cand vad ce scrieti pe forum ma ingrozesc. Si cel mai grav este ca sunteti femei. Cum poti sa stai acasa si sa il lasi pe sotul tau sa te umileasca doar pentru ca nu vrei sa muncesti, ci sa iti cresti copiii? Crezi ca acei copii nu vad? O femeie trebuie sa la faca pe toate si cariera si casa si copii. Asta e o femeie adevarata. Ca stai acasa si cresti copii sunt mofturi. Eu sunt singura, am o cariera extraordinara, tin o casa si cresc un copil. Si cu toate astea nu ma plang niciodata. Fiul meu este foarte manadru de mine si ma iubeste foarte mult.In plus este un copil foarte responsabil si care incearca sa isi rezolve mai intai el problemele cu care se confrunta si de abia dupa aceea sa imi spuna mie, cu toate ca are doar 8 ani. Asa cresti copii puternici si pregatiti pentru viata si nu stand acasa. In ziua de azi o femeie care nu isi castiga singura existenta nu are nici o sansa de a nu fi umilita. De aceea eu cred ca mai intai trebuie sa invatati sa creati un balans in toate si dupa aia sa va plangeti.

poi cu cat rabda mai multe umilintze shi ocarari de la sotz sau de la gLume cu atat se face mai placuta lui Dumnezeu shi nu slavei gLumii... ca nici copii nu trebuie sa faca neaparat ci sa aiba Barbatul pe cineva langa el nu ca sa desfraneze ci sa nu fie singur... atat... ???

Nici nu stiu cum sa va spun ana, maria sau gabriela? Ca sa nu gresesc voi face apel la un singur cuvant - anamariagabriela. Probabil v-ati inscris asa pentru ca faceti prea multe lucruri. Glumesc. Nu sunt de acord cu afirmatia: "O femeie trebuie sa le faca pe toate si cariera si casa si copii." E de dorit. Dar nu le poate face bine pe toate. Cat despre a spune: "Ca stai acasa si cresti copii sunt mofturi", mi se descopera ca sunt unii care nu stiu cat de important este ca un copil sa fie insotit permanent de zambet si de adevaratele cuvinte. Iar de zambet si de cuvinte nu ai nevoie o data si gata. A pleca de langa copil imi da senzatia ca nu mai ai ce-i spune copilului, ca ai epuizat totul. Cred ca am ajuns foarte saraci in acte de daruire. Am ajuns sa credem ca 2 ore langa copil sunt de ajuns ca el sa creasca cum trebuie.

daca familia isi permite,ar fi mai bine ca femeia sa se ocupe de casa si copii si daca vrea sa-si gaseasca ceva lejer de facut.dar cum la noi situatia este grea,e cam greu sa tii o familie pe un singur salariu de nimic.

Poate ca inca nu va dati seama, dar nu cred ca stiti cate poate un copil sa digere de unul singur si cate frustrai nemarturisite poate sa dezvolte. Acestea, intr-o zi vor lua o directie. Acum este inca mic, si inca nu a ales inca o cale. Poate ca va fi responsabil si capabil sa ia decizii de unul singur. insa acestea poate ca nu vor fi spre mantuirea lui, poate ca firea sa voluntara, perseverenta, responsabila, rationala, analitica s.a, va fi lipsita de latura afectiva, altruista. Faptul ca nu i se acorda timp, il va determina si pe el sa nu acorde altora timp. Poate ca lui nu i-a daunat faptul ca nu i s-a acordat prea multa atentie, dar atitudinea pe care si-a format-o urmandu-va exemplul poate avea consecinte negative atunci cand va intra in contact cu alti oameni, cu alte firi, total diferite de a lui si de a dvs. Poate ca va fi preocupat prea mult de el insusi, si prea putin de altii, pentru ca altii, e foarte posibil sa aiba nevoie de ceea ce el nu a avut nevoie. Cand cresti un copil, nu trebuie sa te gandesti ca il cresti numai inspre binele lui si al tau, dar il cresti si pt altii, pentru o societate, pentru o comunitate.- e parerea unuia care e inca copil si care analizeaza gresilele parintilor, ai lui si ale altora. NU spun ca o femeie nu trebuie sa munceasca, dar daca se dedica muncii si isi imbuiba apoi copiii cu vorbe de genul: " eu am muncit ca tu sa ai ce manca si cu ce sa te imbraci si sa iti fac toate mofturile", ce folos credeti ca aducem acelui suflet? Copilul are nevoie de mancare si de haine si de jucarii si de calculator si de excursii, dar are nevoie si de sentimentul sigurantei, al aprecierii in cunostinta de cauza, al iubirii.Ca in piramida lui Maslow. Cum credeti ca deveni un copil a carui mama nu il cunoaste indeaproape, exceptand faptul ca va sti sa se descurce singur? Important sa fie doar ca se descurca singur sau si felul in care se descurca? Imi cer scuze pt tonul deranjant, dar sunt cam revoltata.

Nu e adevarat, dupa o anumita varsta un copil nu are nevoie "sa fie insotit de zambet si de adevaratele cuvinte" in permanenta cum spune Costel. Stim cu totii, cred, de copii dadaciti, de copii care sunt tot timpul infofoliti si protejati de mame, bunici, etc care, cu o dragoste de closca, nu isi scapa odorul din ochi nici o clipa. Vai, saracii copii, ajung invalizi din punct de vedere social, dar si sufletesc.

Eu cred ca o mama este indispensabila copilului 24 de ore in primii cativa ani de viata. Cand copilul incepe sa mearga pe picioarele sale, cand merge la gradinita si la scoala pur si simplu supravegherea continua 24 de ore din 24 este nociva. De aceea e bine ca mama sa aiba si altceva de facut in afara de copii, fiindca altfel devine fie mult prea stresata si irascibila, fie se ataseaza bolnavicios de copii (sau copiii de ea).

In mod obisnuit o femeie poate si sa mearga la serviciu, si sa mearga la sedintele cu parintii, si sa il ajute pe cel mic la lectii, si sa discute cu copilul. Si bineinteles, sa nu uitam ca tatal ar trebui sa fie si el la fel ca si mama langa copil, si sa o ajute pe ea in treburile gospodaresti.

Pur si simplu nu cred ca familie formata din copii, o mama care tot timpul roboteste prin casa, si un tata care lucreaza de dimineata pana seara, ca nici nu il mai vad copii cand vine de la lucru este buna.

Nu faceam referire la a avea un pisalog langa tine, Noesis. A sta si mai tarziu langa copil nu echivaleaza cu a sta langa el asa cum o faceam in primii ani ai lui. Dar noi, nu stim sa stam langa altii, pentru ca nu stim sa stam in noi insine, suntem doar risipitori.

Este o neintelegere. Noesis se referea, cred, la momentul de dupa ce copilul a mai crescut. Mai tii minte Costel ca si eu te intrebam acelasi lucru, dar din punctul de vedere al femeii. Ce face ea dupa aceea? Am vazut barbati dadaciti de mame si dupa 25 de ani, si mai tarziu. Sti cum sunt acei barbati? Niste copii care au nevoie de la sotiile lor exact de acelasi lucru. Sa-i creasca!