Reverenda
 

S-a invocat adesea ca daca preotul ar renunta la reverenda ar putea patrunde mai usor in diverse medii si ar avea mai multa usurinta in a deschide altora pofta dupa cele spirituale. Imi aduc aminte ca in viata sfantului Paisie Aghioritul s-a tratat aceasta tema: daca este bine sau nu ca preotul sa renunte la reverenda. Parintele, ca raspuns a decojit un maslin. Dupa o vreme maslinul s-a uscat. Din ce am inteles, ar reiesi ca fara reverenda preotul e un om lipsit de viata. Oare totul sta in reverenda?

haina nu-l face pe om,dar spune ceva despre om.Reverenda este uniforma preotului.Ea singura predica.Mi-aduc aminte cum imi spunea duhovnicul aceasta in plin centrul Iasului si o femeie care l-a observat pe parintele(care purta reverenda)a aruncat tigara, oarecum jenata,sperand ca preotul nu va observa(si chiar nu a observat)Si daca pe langa reverenda preotul poarta si barba si are o atitudine corespunzatoare atunci totul este in regula.

Nu sunt impotriva reverendei, dar sunt cazuri in care doar revenda spune despre cineva ca acela este preot. Mi-as dori ca nu reverenda, barba sa-mi descopere ca cineva este slujitor, ci vorba si fapta sa.

Citat de pe un alt forum:

[COLOR=darkred]Nu putem indeparta aspectele vazute ale credintei crestine[/COLOR], interiorizand credinta in fapte si comportament. Cam asa ceva au facut protestantii, care au vazut lipsite de folos multe dintre aspectele ceva fizice ale omului si ale Bisericii.

[COLOR=darkred]Nu haina si barba sunt esentiale, insa acestea dau marturie despre Domnul caruia ii slujim prin viata noastra[/COLOR]. Chiar ma gandeam zilele trecute, vazand un tricou urat al unui oarecare, la faptul ca omul se cam identifica cu ceea ce poarta. Un rocker va purta un cap de mort, ori o formatie cu aspect propriu domeniului, un ecologist va purta numai haine naturale, fara piele, etc, si tot asa. Omul se cam identifica cu ceea ce poarta.

[COLOR=darkred]Calugarul si preotul[/COLOR] (si tot crestinul) dau marturie despre credinta lor, in foarte mare masura prin comportament. Nu este rau a se zice: "Degeaba are reverenda si barba, caci este om rau." Acela macar incearca sa isi duca acea Cruce aleasa, acel martiriu neincetat al reverendei, al hainei negre.

Din pacate, mult prea putini slujitori isi mai poarta reverenda. Multi o vad ca uniforma de serviciu.

Ortodoxia ca de obicei tine calea mantuirii, calea de mijloc - calea imparateasca. La egala distanta intre de-sacralizarea pastorului protestant si firea "supra-umana" a preotului catolic.
Reverenda, pentru mine, e semnul acestei cai imparatesti a Ortodoxiei. Preotul este dintre noi, om ca si noi, dar ales, sfintit, osebit lui Dumnezeu, pentru noi.

Nimic in Ortodoxie nu e intamplator. Toate lucrurile si actele din cult au un fundament duhovnicesc, profund, care ne scapa, cu cat viata noastra devine mai secularizata.

Din aceasta perspectiva, nu este o prea mare diferenta intre un preot cu reverenda si unul fara, daca nici unul, nici celalat, nu cunosc semnificatia din spatele actului.

Atat timp cat un preot va urmari, mai mult sa fie "in pas" cu vremea, decat cu Traditia Bisericii, va renunta cu usurinta la a purta barba sau reverenda.

Pe la noi
 

Cam greu pe aici sa poarte parintele reverenda pe strada, in autobus sau prin magazine.........americanii suspiciosi l-ar lua drept terorist........parintele nostru si altii preoti greci au costum negru si la git bendita aia alba cum se cheama....

Daca la tine preotii au ajuns la o bentita alba, pe aici sunt multi care au ajuns sa adauge peste ea un element care nu apartine preotilor ci monahilor - imi scapa acum termenul, insa, este acel vesmant cu maneci largi, imprumutat si de multi psalti.

Am avut colegi la teologie multi preoti absolventi de seminar insuflati de un duh de modernizare cabotin. Ei militau pt. mai multe drepturi acordate preotilor,asa ca si cum tagma preotilor ar fi asemanatoare cu a dogarilor ori a negustorilor sau poate a cismarilor. Erau absolut de acord cu infiintarea sindicatului preotilor si doreau drepturi ca in vechea Elada unde in prezent preotii nu mai sunt obligati sa mai poarte rasa,barba,pot intra in cafenele sa bea o cafea si sa fumeze o tigara. De ce nu si la noi?
Mi-a aduc aminte de acelasi celebru parinte Paisie aghioritul care intr-una din carti spunea despre preoti : ,,... daca esti preot si vinezi o parohie buna,vrei un salariu bun, vrei sa mergi in concediu,vrei sa dai inainte mult cu familia si sa-ti trimiti copii la studii in strainatate, vrei sa-ti faci o casa mare si sa iesi intro zi la pensie ...atunci lasa patrafirul si pleaca pt. ca nu esti pt. preotie!"Preotia nu este decit jertfa !
Multi ajung preoti, uni pt. a se osindi ,altii pt. a se mintui si a si mintui si pe altii iar altii pt. a nu se mintui ei si ai impiedica si pe altii. Fiecare dintre preoti cauta in preotie altceva si doar extrem de putini isi pastreaza juramintul de la hirotonie.
Grav este pt. noi toti ca asa cum ne meritam conducatorii laici ne meritam si preotii si si intreaga ierarhie bisericeasca. Asa popor, asa preotime !

Viata crestinului este o lupta de zi cu zi. Iar preotul este "soldat" al armatei ce se strange in Biserica, spre a lupta cu puterile nevazute, cu duhul rautatii, al neiubirii si toate celelalte duhuri inrudite. Uniforma preotului este reverenda, iar lupta acestuia cu slabiciunile sale o va duce toata viata, peste tot.

Oare, intr'o lupta, soldatul isi arunca uniforma? Nu, ci si'o pastreaza spre a fi identificat de toti ceilalti, spre a nu fi impuscat de ai sai, etc. Tot asa si preotul. Nici el nu'si arunca reverenda dupa ce termina slujba, caci dupa slujba, abia incepe lupta, odata cu iesirea din Biserica. Este nevoie ca toti crestinii de rand sa'si vada preotul in reverenda, la piata ori pe strada, ca aducere aminte ca nu sunt din lumea aceasta, ci se lupta cu toate dependentele de aici.

@Windorin

Cred ca este putin exagerat asta cu lupta la preoti si comparatia cu soldatii.
Mai intai ca acum m-ai bagat in ceata, ca nu mai stiu acum la ce spuneti voi reverenda. Eu credeam ca va referiti la imbracamintea preotului de pe strada, din afara slujbei, acea mantie lunga, inchisa la culoare.
Imbracamintea oficiala a preotului este insa cea din biserica, diferita in functie de slujbe.
Da, unele categorii sociale au o uniforma, care este semnul lor distinctiv. Dar eu spun ca semnificatia si originea este diferita.
La soldat, bucatar, brutar, marinar, medic etc. uniforma are ami multe rosturi si cel mai larg este acela de protectie si usurare a activitatii/vietii lui. Nici unul din acestia n-ar putea purta haine civile la lucru pentru ca s-ar murdari, ar fi incurcat in miscari, etc. Uniforma de lucru este si mai usor de intretinut, se curata mai usor.
In fiecare domeniu exista o croiala, o culoare, accesorii, materiale specifice. Unii (militarii, politistii) au tinuta specifica anotimpului si mediului in care actioneaza.
In aceste cazuri primeaza rostul practic. ca pot fi si vazuti, diferentiati in acest mod este adevarat, dar cam fara importanta si uneori chiar nedorit (ii vede cel care nu trebuie cand nu trebuie, de aceea unii politisti mai umbla si in civil, iar militarii se mai si camufleaza).
Singura problema este la femeile care practica aceste profesii, pentru ca lor nu li se potriveste cu o alta menire a lor...aceea de mama. E cam greu sa fii insarcinata, sau sa alaptezi/sa porti copil in brate cand esti imbracat in uniforma, mai ales cea militara. In general femeile au alt corp.
Imi amintesc pe vremea cand faceau studentele arnata, ce chinuiala era pe ele sa imbrace uniforma (peste formele lor rotunde).
Ulterior a si devenit insemn al profesiei, fie ca se duc in lupta sau nu.
Iar bucatarul, medicul, in lume nu poarta uniforma. Militarul o poarta tot timpul. Este singurul care isi pastreaza mereu la vedere profesia.

Exista si profesii unde uniforma nu are de a face nici cu protectia, nici cu usurarea activitatii/vietii (as spune ca o ingreuiaza chiar), ci au o traditie istorica, respectiv religioasa. Ma refer la avocati si preoti.
Acum daca la preoti o mai inteleg, la avocati nu mai vad sensul in ziua de azi, dar le da un iz f. istoric.
Nici avocatii/judecatorii nu poarta uniforma pe strada.
Preotii da.
In cadrul profesiei, la preoti uniforma are si o semnificatie, mai toate partile ei isi au rolul in cadrul activitatii preotului.
Revenind la ideea lui Windorin:
Daca reverenda este tinuta de strada a preotului, ma gandesc in ce masura este ea semnul luptei preotului.
N-am inteles cu cine sa lupte preotul pe strada si daca este vorba de lupta lui personala cu ispitele, sau lupta pentru credinciosi (de a le atrage respectul asupra lui si a alunga raul).
Din punctul de vedere al credinciosului eu spun ca nu reverenda, nu vesmintele trebuie sa arate preotul, ci felul lui si ceea ce face.
Ca trebuie sa aibe un semn distinctiv este mai mult pentru apararea lui, a profesiei si indepartarea de ceilalti " oh, sa-i acordam respect, este preot". Dar eu mi-as dori tocmai sa nu se indeparteze de noi, sa nu ne provoace teama, ci sa ne fie prieten, ocrotitor, pentru copii si tineri chiar tata/bunic.
Acolo unde ispita si lupta este mare pentru preot, adica acasa la el, nu poarta nici o uniforma, nici o protectie.

Sunt preoti si preoti. Pentru unii, reverenda este "grea" si preotia "usoara". Pentru acestia reverenda nu e nimic altceva decat uniforma de serviciu. Dupa slujbe, fiind greu de purtat, renunta cu usurinta la ea.

Pentru altii, reverenda e "usoara" si preotia este "grea". Ei nu renunta cu usurinta la reverenda deoarece nu pierd din vedere caracterul revelator al acesteia: reaminteste permanent preotului, lucrarea pentru pentru care a fost chemat, iar celorlalti oameni, descopera prezenta in mijlocul lor a "omului lui Dumnezeu".

De aceea, in majoritatea cazurilor, modul in care un preot isi asuma reverenda, spune multe si despre cum isi asuma acesta preotia.

Da, reverenda este acea haina neagra si lunga. La aceea ma refeream.
Odata hirotonit, preotul nu mai are voie sa isi dea jos reverenda, decat in cazuri exceptionale (spitalizare, etc).

Viata crestina este lupta, iar crestinul este soldat. Aceasta este o viziune foarte intalnita in cartile Bisericii, drept pentru care imi place mult sa o am in minte. Incepand cu Sfanta Scriptura, in special cu Apostolul Pavel, si terminand cu toate cartile Parintilor, lupta si atletul crestin apar neincetat.

Cum ajuta un preot cu reverenda?

Gandesc la un caz concret. Merg prin centru, ma iau gandurile de desfranare, imi arunc privirea si vad un om in negru, este preot, caci are reverenda, acela isi tine privirea in jos, iar chipui ii este senin. Ma rusinez de mine, de slabiciunea mea, si ma ridic din caderea pe ganduri. Zic: "Slava tie, Doamne, pentru intalnirea cu acest preot."

Un alt caz. Un om deznadajduit, plecat de acasa din pricina certurilor, isi taraste pasii pe trotuarul grabit de pasii celorlalti. La un moment dat, el vede un om in negru. Este un preot, caci are reverenda. "Asta cum o vedea problema mea? Ce solutie mi'o da, ca doar e de la Biserica?" Merge langa el si ii spune: "Parinte, vreau sa ma omor." Apoi, parintele se opreste si se retrage din drum, alaturi de acel om. Impreuna incep sa vorbeasca, sa povesteasca necazul. In cele din urma, omul cel suparat va merge cu parintele la Biserica, spre a se spevedi.

Daca preotul nu poarta reverenda, nimeni nu stie ca el este preot. Iar multi ar avea mare nevoie sa stie asta.

Frumos spus, Marius. "In majoritatea cazurilor, modul in care un preot isi asuma reverenda, spune multe si despre cum isi asuma acesta preotia."

Aveti si voi dreptate. Totusi voi spuneti prin asta ca "haina il face pe om" si fara haina aceea speciala n-ar fi preot?
In exemplul lui Windorin, preotul poate fi ca oricare trecator de pe strada, care vede un om cazut, sau trist, disperat. Se vede pe el. Si atunci el se duce si il ajuta.
Acesti oameni au nevoie mai ales de omul si nu de profesia ce o reprezinta, de omul si sufletul lui si nu de teorii religioase, in acele momente.
O spun din experienta mea, poate ca voi n-ati trecut prin asta:
Cand ai sufletul inlacrimat si esti disperat si derutat si nu poti gasi ajutor la preot pentru ca: e preot si are atatea obligatii si lume in jur, si nu se cuvine sa comunici cu el in afara slujbei, etc.
Sunt lucruri care pe unii ii impiedica sau le produc teama, distanta.
Eu sunt asa. Cu acelasi om pot vorbi mai liber daca se "dezbraca" de profesia lui, daca devine doar om si prieten pentru mine, daca nu-l vad in reverenda.
Sunt oameni care au retinere fata de uniforme, sau cadre institutionale (caldiri) etc.: fata de medici, avocati, preoti, politisti. Oamnei care pot vorbi liber si se simt bine cu acelasi om in cadru privat si se blocheaza daca ii duci in cadrul respectiv si ii primesti in uniforma respectiva. Apare senzatia de frica (singurul motiv fiind ceea ce reprezinta institutia respectiva), de distanta, de blocaj. Ex. politia pentru mine inseamna puscarie. Si cand ma duc sa-mi fac buletin sau pasaport am frica merg acolo, desi sunt nevinovata.
Puteti intelege.
Cu preotul. Ca om pot vorbi cu ei intr-una, privat (despre credinta inclusiv). In biserica, sau cand vine imbracat in reverenda, s-a terminat. Apare distanta, zidul teama, respectul fata de profesie care ma indeparteaza de om.
Ce sun, cum spun, ce am voie sa spun si cum, ce se cuvine, ce are voie el ca om, etc.

Niciodata nu voi putea accepta cum ca haina il face pe om. Este evident, insa eu spun cu totul altceva.

Da, tu spui ca preotul merge la acela de pe strada. Eu spuneam insa ca acela poate merge la preot, atunci cand preotul nu'l vede sau nu indrazneste sa se apropie de el.

Eu cred ca cel care si-a luat in serios preotia si-a luat in serios si cele ce tin de ea - tinuta.

Daca sunt preoti care poarta reverenda doar pentru a se lauda cu ea sau a deschide cum spune romanul usi, de a se descurca mai usor, e mare pacat. Dar tot atat de grav e si daca o leapada dupa savarsirea unei slujbe, ca si cand ar iesi din schimb.

Oare tocmai parintele Paisie incerca sa ne plaseze o minciuna simandicoasa, adica bine disimulata sau doar ne inselam noi ?
Va rog sa raspundeti cind preotul este preot : cind este in biserica si in general la serviciul sau ori este si infara bisericii tot preot ?
De asemenea : pina cind un preot este preot , pina la virsta pensionarii ori si dupa aceea ?
Si iarasi , cind si cum este un preot, preot... numai in parohia sa sau si in Spania, Italia, Germania ... ?
Sau sintetizind , preotia este conditionata de timp si spatiu ? Si daca da , unde este postulata aceasta parare ?
Am pus aceaste intrebari stiind ca reverenda este semnul exterior al jugului pe care de buna voie l-a luat preotul. Ce este un preot fara reverenda in timpul lui liber ? Un simplu om care poate fi primit, tratat si inteles de mica societate in care se invirte , dupa bunul plac al acesteia . Un simplu om care poate fi respectat sau nu ca oricare alt membru al sociatatii.
Incercati sa priviti critic si celelalte categorii profesionale care au costum specific de activitate si ce mai sunt ele despuiate de insemnele onoarei, autoritatii si buneicvinte publice si apoi intelegeti ca cu atit mai mult un preot, care depaseste cu mult ceea ce se cheama ,,categorie socioprofesionala" !!!

Dar ca sa nu ajungem ca in povestea cu rabinul, unde toti aveau dreptatea lor , este bine sa citim la sfintii bisericii si sa cautam a-i crede si sa procedam asa cum ne invata ei !

NB : faceti-va obicei din a lectura cu folos Sf. si de Dumnezeu inspiratele Canoane ale Bisericii Ortodoxe , ca dupa acestea vom fi judecati de Hristos . Citind cite putin din ele in fiecare zi , vom ajunge , cu timpul, sa stim (mai trebuie sa si putem... ASTA NE INVATA DUHOVNICUL !) sa ne lucram mintuirea !

Aşa, ca sfinţia ta părinte. Dumnezeu să vă ţină sănătos. Dacă ar ştii mai mulţi de pe forum ce părinte bun sunteţi...

Zilele trecute am vazut intamplator, pe internet, o reclama a unui magazin de vesminte bisericesti. Legat de reverenda, se spunea ceva de genul: "... gama modelelor este larga, satisface cele mai exigente gusturi si sofisticate cerinte..."

M-am intristat oarecum gandind ca se incerca sustinerea unei "mode" a reverendei (o anumita firma, un anumit material, un anumit model etc.), lucru strain de insasi menirea ei...