Confesionalul
 

Primele confesionale inchise si prevazute cu gratii, apar in sec al XIV lea la Pisa si se generalizeaza in sec al XVI lea (la catolici). Insa, prin aparitia acestei incaperi preotul nu mai pune mana pe capul penitentului pentru a acorda iertarea. Ceea ce-mi pare a fi o abatere. Nu ar fi exclus ca in curand, sa se incurajeze plecand de aici si spovedania online. Ar fi de ajuns ca preotul sa intinda mana catre mine asa cum se petrece aici si eu sa primesc iertarea de pacate.

Eu unul cred ca ne-ar fi de mare folos mai intii sa cercetam motivele catolicilor pentru care au recurs la aceasta forma de confesional. Lipsa dorintei de a pune mina pe capul penitentului, ca motiv, mi se pare o copilarie si o alta forma a noastra a ortodocsilor de a denigra alte confesiuni. Eu unul nu inteleg, dar sunt tentat sa ma informez la sursa inainte de a afirma ceva, asa mi se pare crestineste.

Pe de alta parte, penitentul crestin nu primeste nci o iertare pina cind nu duce la bun sfirsit nevointa recomandata de preot sub forma rugaciunilor, postului , milosteniei.
Nimic nu vine fara efortul sustinut de a-ti schimba fiinta in bine. Restul, ...de iertare fara efort personal sunt povesti...

Multi [COLOR=darkred]au depersonalizat credinta[/COLOR], au rationalizat'o si au pus'o in raft ca intr'un muzeu. Multora li se pare incult, demodat si poate chiar penibil sa stai ingenuncheat sub epitrahilul preotului. Acelora nu prea are rost sa li se spuna multe. Simtind noi, poate vor simti si ei, prin simtirea noastra.

La catolici, ceea ce ei numesc "spovedanie" este maxim de depersonalizata, rece si rationala, fara nici cel mai mic contact personal, uman, cald si mangaietor. [COLOR=darkred]Nu trebuie sa lovim ori sa judecam caderile acelora, insa trebuie sa ne ferim de a le urma si noi.[/COLOR]

Nu cred că-i vorba de a judeca, ci de a pune în balanţă şi a analiza fiecare schimbare , şi cel mai important să nu împrumutăm cele complet străine de Biserica noastră Ortodoxă. Hristos nu a vorbit oamenilor din cer, sau stând ascuns , ci i-a privit în ochi, a stat în mijlocul lor, a pus mâna pe ei , a intrat în casele lor şi cel mai important, a intrat în sufletele lor.

Andrei, am dorit sa arat ca preotul prin aceasta practica nu face altceva decat sa-si intareasca pozitia de inlocuitor al lui Hristos. Putem sa vedem acest lucru si in formula de la botez "eu te botez" si nu cea intalnita la ortodocsi "se boteaza robul lui Dumnezeu", in modul de impartasire atat sub chipul painii, cat si al vinului, etc

Astfel, in catolicism iertarea vine de la preot si nu de la Hristos prin preot.

Iar cat priveste iertarea, ea este primita la spovedanie si nu dupa spovedanie.

De acord, insa iertarea Lui vine conditionat, conditia fiind schimbarea noastra! fara ea, iertarea lui Hristos se pierde, se disipa ca un fum si astfel ajungem de unde am plecat.

Nu o sa ma convingeti niciodata ca iertarea se CONSOLIDEAZA in suflet fara efortul penitentului. Asta ar fi mai degraba o vrajitorie, un descintec facut doar prin simpla ta prezenta , decit o spovedanie crestina care cere efort!

Evident ca fara efortul omului nu putem vorbi de roade. Omul in spovedanie a prezentat ramurile uscate, Dumnezeu le-a taiat, ramane acum ca omul sa rodeasca.

Costel, insist deoarece omiti elemente, dupa parerea mea esentiale ale spovedaniei ortodoxe, cum este cea a efortului personal de dupa spovada.
Am inteles ca predai si religie. Oare nu este importanta sa dezbati acest subiect pe toate fetele ca sa priceapa CUM TREBUIE elevii?

Mie mi se pare f.util confesionalul.
Multa lumea are probleme la spovedanie tocmai pentru ca nu poate fi numai singur cu preotul si mai exista observatori.
La noi prea se face in vazul si auzul lumii.
Se poate pune mana oricum pe capul celui ce se spovedeste.
Dar nici n-am bagat de seama: se procedeaza asa la noi, cu pusul mainii pe cap?
Lor le lipseste rugaciunea de dezlegare de dinaintea spovedaniei, imi scapa acum denumirea. Ah, mi se pare ca molifta se cheama.
Si: nu cred ca la noi se priveste preotul in ochi la spovedanie, ci din smerenie mai degraba se priveste in jos,

N-am inteles rolul epitrahilului.

Totul este juridic. Parca am primit sentinta si merg in temnita. Unde este relatia personala cu Dumnezeu? de fapt in teologia catolica Dumnezeu este transcendent. Cat de frumos este in Ortodoxie- si ii admir pe preotii care fac Taina Spovedaniei langa icoana Mantuitorului, nu cred ca este prescriptie clara tipiconala ca Spovedania sa se savarseasca la icoana Mantuitorului- insa cand auzi rugaciunea: "iata fiule, Hristos sta in mijlocul noastru primid marturisirea..." simti ca cerul a coborat pe pamant, ca Hristos este prezent.

Tocmai asta am dorit sa scot in evidenta prin expresia "ramane acum ca omul sa rodeasca", ca este nevoie de efortul omului sa aduca roade.

DA, se pune epitrahilul pe capul credinciosului, asta lipseste in catolicism. La biserica la care merg sa ma spovedesc este o distanta destul de mare intre cei ce asteapta sa se spovedeasca si cel ce se spovedeste. Nu se aude nimic, din cele ce se rostesc la spovedanie. Pacat ca sunt cazuri cand preotul nu tine seama de aceste lucruri extrem de importante.

Ultima data m-am spovedit afara, langa biserica, aproape de o troita. Preotul si-a adus un scaun si noi ne asezam in genunchi, pe o pernuta. Chiar acolo este si o alee, la cativa metri, foarte circulata, intr-un cartier studentesc...

I-a fost cuiva rusine sa stea afara in genunchi si sa se marturiseasca? Nu. A dat preotul exemplu si altora care treceau pe acolo? A dat.

Florin, nu este vorba de rusine.
Ru consider spovedania ca fiind un act de suflet, in care trebuie sa fie o atmosfera si un spatiu privat, care sa apartina numai crestinului, preotului si Dumnezeu este oricum pretutindeni.
Ne desfacem sufletul la spovedanie si nu ne simtim bine cu atatia oameni in jur.
De obicei spovedania se face in biserica, inaintea slujbei, cand deja se aduna oameni, este circulatie, zgomot. De multe ori suntem perturbati de acestea.
Preotul trebuie sa ne auda, sa se concentreze pe problemele noastre, nu sa-i fie distrasa atentia.
Cand te duci la medic, indiferent care, te consulta pe tine singur in cabinet, nu cu alti 7 langa tine.

Si poate ca nu este rau sa se faca in scris spovedania si apoi s-o duci preotului. Daca poti sa-ti aduni ideile mai usor in scris si in singuratatea ta, este mai bine asa. Apoi ii dai preotului si mai vezi ce-ti spune.
Lumea nu intelege ca spovedania este o problema de suflet a fiecaruia, deci individuala, personala, cu atat mai mult cu cat il implica si pe Dumnezeu.
Nu este ca la scoala sa te scoata profesorul la tabla si sa trebuiasca sa turui lectia.